2ra-1159/23 — cu privire la incasarea datoriei pentru consumul energiei termice
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la incasarea datoriei pentru consumul energiei termice
- Temei legal
- temeiurile inadmisibilitatii recursului
2ra-1159/23 — cu privire la incasarea datoriei pentru consumul energiei termice (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de către Vasile
Grosu,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă
de către Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” în interesele Asociației
Coproprietarilor în Condominiu nr. 227 împotriva lui Vasile Grosu cu
privire la încasarea datoriei pentru consumul energiei termice și
compensarea cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 06 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău,
prin care s-a admis apelul declarat de Societatea pe Acțiuni în interesele
Asociației Coproprietarilor în Condominiu nr. 227, s-a casat hotărârea
din 02 martie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și s-a emis o
nouă hotărâre
(Dosarul nr. 2ra-1159/23
NR. PIGD 2-22074293-01-2ra-11082023)
Recursul declarat până la 01 septembrie 2023.
Temeiurile declarării recursului.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu
constituie un temei de casare a deciziei contestate or, recursul exercitat
conform Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de
drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și
temeinicia în fapt.
Judecătoria Chișinău, sediul Centru, jud. G. Bivol,
Curtea de Apel Chișinău jud. N. Budăi, I. Țurcan, I. Cotruță,
11 decembrie 2024
Copia corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului declarat de
Vasile Grosu
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Oxana Parfeni, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 26 mai 2022, SA „Termoelectrica” în interesele ACC nr. 227 a
depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Vasile Grosu, prin care
a solicitat încasarea în beneficiul ACC nr. 227 a datoriei în sumă de 3 017,63
lei și în beneficiul SA „Termoelectrica” cheltuieli de judecată în sumă de 270
lei. Ulterior, reclamanta și-a concretizat cerințele solicitând încasarea în
beneficiul ACC nr. 227 a datoriei în sumă de 1 341,60 lei și în beneficiul SA
„Termoelectrica” a cheltuielilor de judecată în sumă de 270 lei suportate
pentru achitarea taxei de stat.
În motivarea acțiunii reclamanta a invocat că conform contractului de
livrare-utilizare a energiei termice în apă caldă nr. 957 din 17 februarie 2021,
încheiat între SA „Termoelectrica” și ACC nr. 227, ultima și-a asumat
obligația de a achita lunar plata pentru utilizarea energiei termice furnizate,
specificând că din cauza neonorării obligațiilor de plată, la 08 aprilie 2022
datoria la consumul de energie termică constituie suma de 95 365,49 lei, SA
,,Termoelectrica” devenind debitor.
În urma consumului de energie termică ACC nr. 227, a prestat servicii
de gospodărire comunală, inclusiv alimentarea cu energie termică, la toți
locatarii apartamentelor locative gestionate, care au beneficiat nemijlocit de
serviciul prestat și au obligația de a achita în termen contravaloarea conform
facturilor (bonurilor de plată) primite.
Conform facturii pentru energia termică Vasile Grosu, domiciliat în
ap.** din mun. Chișinău, str. ****, nr. ***, până în luna aprilie 2022, a
acumulat o datorie în sumă totală de 12 109,21 lei, însă s-a solicitat doar
suma acumulată pentru perioada august 2019 – aprilie 2022, or prin hotărârea
nr. 2- 19293/2019 din 10 februarie 2020 s-a dispus încasarea sumei de 9
091,58 lei, acumulată pentru perioada de facturare până în luna iulie 2019,
hotărâre care nu a fost executată.
Reclamanta a specificat că, pentru perioada noiembrie 2019- august
2021, instanța de judecată s-a expus printr-o hotărâre anterioară, motiv din
1
care la moment s-a solicitat încasarea datoriei pentru consumul energiei
termice în mărime de 1 341,60 lei pentru perioada septembrie 2021 – aprilie
2022.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 02 martie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe
Acțiuni „Termoelectrica” în interesele Asociației Coproprietarilor în
Condominiu nr. 227 împotriva lui Vasile Grosu cu privire la încasarea
datoriei pentru consumul energiei termice și compensarea cheltuielilor de
judecată, ca fiind neîntemeiată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 03 martie 2023, SA „Termoelectrica”, a declarat apel împotriva
hotărârii din 02 martie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,
solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe cu emiterea
unei decizii, prin care acțiunea să fie admisă integral.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 06 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis
cererea de chemare în judecată depusă de SA „Termoelectrica” în interesele
ACC nr. 227. S-a casat hotărârea din 02 martie 2023 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Centru și s-a emis o nouă hotărâre prin care: S-a admis
cererea de chemare în judecată depusă de SA „Termoelectrica” în interesele
ACC nr. 227. S-a încasat de la Vasile Grosu în beneficiul ACC nr. 227
datoria pentru energia termică pentru perioada septembrie 2021-aprilie
2022 în sumă de 1 341,60 lei. S-a încasat de la Vasile Grosu n beneficiul
SA „Termoelectrica” taxa de stat în sumă de 270 lei achitată în prima
instanță și suma de 202,50 lei cu titlu de taxă de stat achitată în instanța de
apel.
Pentru a decide astfel, instanța de apel, analizând lucrările dosarului
în raport cu starea reală de fapt constatată, a reținut că prin contractul de
furnizare a energiei termice în apa caldă nr. 957 din 17 februarie 2021,
încheiat între SA ,,Termocom” și Cooperativa de Construcție a Locuințelor
nr. 227, furnizorul s-a obligat de a furniza energie termică în apă caldă, iar
consumatori să achite facturile în termenul de scadență.
Conform listei calcului și achitării pe energia termică pentru perioada
01 august 2019 – 01 mai 2022 de către proprietarul ap. ** din mun. Chișinău,
str. ****, nr. ***, Vasile Grosu, a fost acumulată o datorie la consumul
energiei termice în mărime de 3 017,63 lei.
2
Conform extrasului din Registrul bunurilor imobile nr. *****,
proprietar a ap. ** situat în mun. Chișinău, str. ****, nr. *** este Vasile
Grosu.
Prin decizia din 23 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a casat
hotărârea din 21 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,
emisă în cauza civilă la acțiunea oblică depusă de SA „Termoelectrica” în
interesele CCL nr. 227 împotriva lui Vasile Grosu cu privire la încasarea
datoriei pentru consumul energiei termice și compensarea cheltuielilor de
judecată, și s-a adoptat o nouă hotărâre, după cum urmează: S-a respins
acțiunea oblică depusă de SA „Termoelectrica” în interesele CCL nr. 227
împotriva lui Vasile Grosu cu privire la încasarea datoriei și compensarea
cheltuielilor de judecată, ca fiind neîntemeiată.
Conform certificatului de confirmare din 14 martie 2022, eliberat și
semnat de către Președintele ACC nr. 227, Dumitru Novac, se confirmă că,
apartamentul nr. ** etajul **, în blocul locativ cu 5 etaje, situat pe str. ****,
nr. ***, mun. Chișinău, ce aparține lui Vasile Grosu, nu este conectat la
rețeaua de încălzire termică centralizată a mun. Chișinău și dispune de
încălzire autonomă instalată din cont propriu și toate cheltuielile sunt
suportate de sine stătător.
Instanța de apel a stabilit că, potrivit facturii pentru energia termică,
Vasile Grosu domiciliat în ap. ** din mun. Chișinău, str. ****, nr. ***, până
în luna aprilie 2022, a acumulat o datorie în sumă totală de 12 109,21 lei,
însă s-a solicitat doar suma acumulată pentru perioada august 2019-aprilie
2022, deoarece prin hotărârea nr. 2-19293/2019 din 10 februarie 2020 s-a
dispus încasarea sumei de 9 091,58 lei acumulată pentru perioada de
facturare până în luna iulie 2019, hotărâre care nu a fost executată.
În acest sens, instanța de apel a reținut că facturile de plată a serviciilor
comunale reprezintă în sine un act juridic asimilat unui act administrativ,
deoarece acesta întrunește toate condițiile unui act administrativ, emitentul
facturii prestând un serviciu de interes public, astfel încât acestea pot fi
contestate în ordinea stabilită de Legea contenciosului administrativ, iar până
la anularea acesteia se instituie, prezumția legalității și veridicității facturii.
Atât timp cât există facturile de plată necontestate, fiind valabile până
la momentul de față, nefiind revocate de nimeni, ceea nu duce la anularea ex
officio a acestor acte juridice, condiții de valabilitate a cărora generează și
efectele juridice, pe care le produce un act juridic perfect legal.
Prin urmare, instanța de apel a calificat ca fiind întemeiată pretenția
SA „Termoelectrica” în interesele ACC nr. 227 privind încasarea datoriei
formate pentru neachitarea energiei termice în mărime de 1 341,60 lei de la
3
Vasile Grosu pentru perioada septembrie 2021 - aprilie 2022, iar ultimul
are obligația legală de a achita serviciile comunale, inclusiv, cele ce vizează
energia termică, în cuantumul stabilit de cadrul normativ pertinent.
Instanța de apel a considerat eronată poziția instanței de fond în
privința faptului că Vasile Grosu nu are nici o datorie, deoarece în
apartamentul său este încălzire autonomă, iar în circumstanțele în care
Curtea Constituțională a reținut că punctele 8, 81, 82, 83, 84 și 86 din Anexa
nr. 7 la Regulamentul cu privire la modul de prestare și achitare a serviciilor
locative, comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea
apartamentelor și condițiile deconectării acestora de la/reconectării la
sistemele de încălzire și alimentare cu apă, aprobat prin HG nr. 191 din 19
februarie 2002, contravin art. 46 în coroborare cu art. 54 alin. (2) din
Constituție, fiind declarate neconstituționale.
În acest sens, instanța de fond nu a ținut cont de faptul că prevederilor
hotărârii Curții Constituționale nr. 4 din 03 martie 2022 nu sunt aplicabile
speței date, deoarece potrivit pct. 4 din dispozitivul hotărârii Curții
Constituționale: „ Efectele hotărârii se aplică începând cu data de 01 mai
2022 ”, iar datoria solicitată prin acțiunea oblică a fost calculată pentru
perioada septembrie 2021-aprilie 2022, respectiv anterior intrării în vigoare
a efectelor hotărârii citate.
În mod subsecvent, având în vedere că acțiunea înaintată de SA
„Termoelectrica” în interesele ACC nr. 227, a fost admisă, s-a dispus
încasarea de la Vasile Grosu în beneficiul SA „Termoelectrica” a
cheltuielilor legate cu plata taxei de stat în prima instanță și în instanța de
apel.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 03 august 2023, Vasile Grosu, a declarat recurs, solicitând
admiterea acestuia, casarea deciziei din 06 iunie 2023 a Curții de Apel
Bălți, cu menținerea hotărârii din 02 martie 2023 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Centru.
SOLICITAREA RECURENTULUI
În susținerea recursului a indicat că decizie instanței de apel este
emisă cu interpretarea eronată a circumstanțelor de fapt.
Instanța de apel a ignorat intenționat toate prevederile legislației în
vigoare. În drept a invocat art. 432 alin. (2) lit. a), c) și (3) lit. b) din Codul
de procedură civilă în redacția până la 01 septembrie 2023.
4
TERMENUL DE DECLARARE A RECURSULUI
Art. 434 al Codului de procedură civilă prevede următoarele:
„Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de
decădere și nu poate fi restabilit.”
Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs
menționează că, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei
în ședință publică la 06 iunie 2023. Decizia motivată a Curții de Apel
Chișinău din 06 iunie 2023, a fost expediată lui Vasile Grosu, prin
intermediul poștei terestre la data de 11 iulie 2023, (f.d. 120). Astfel,
recursul declarat de către Vasile Grosu la 03 august 2023, se consideră
depus în termenul stabilit de lege.
La 11 august 2023, Curtea Supremă de Justiție, prin intermediul
oficiului poștal, a expediat în adresa SA „Termoelectrica”, recursul declarat
de Vasile Grosu împotriva deciziei din 06 iunie 2023 a Curții de Apel
Chișinău, creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște
modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea
respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi,
posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de
însoțire anexată la materialele dosarului. (f.d. 135)
La 08 septembrie 2023, SA „Termoelectrica” a depus referință, prin
care a solicitat a considera inadmisibil, sau după caz, respingerea ca fiind
neîntemeiat a recursului declarat de Vasile Grosu împotriva deciziei din 06
iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Conform art. XI alin. (1) și (3) din Legea pentru modificarea unor
acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții
Supreme de Justiție) nr. 246 din 31 iulie 2023, prezenta lege intră în vigoare
la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, cu excepția
art. IV, V pct.1–9 și 11–16 și art. VII, care vor intra în vigoare la 01
septembrie 2023. Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la
data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor
în vigoare la data depunerii recursului. Din sensul normei de drept enunțate,
urmează că legiuitorul a optat pentru principiul aplicării imediate a noilor
reglementări procedurale, cu excepția temeiurilor în baza cărora se vor
examina recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data
intrării în vigoare a prezentei legi. Respectiv, recursul declarat de către
5
Vasile Grosu, a fost depus până la data intrării în vigoare a Legii pentru
modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex
reformei Curții Supreme de Justiție) nr. 246 din 31 iulie 2023, și va fi
examinat în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului
Art. 433 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă (în vigoare până
la 01 septembrie 2023) relevă că:
„Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).”
Art. 432 alin. (2), (3), (4) din Codul de procedură civilă (în vigoare
până la 01 septembrie 2023) reglementează că:
„ Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul
în care instanța judecătorească:
a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;
c) a interpretat în mod eronat legea;
d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat
în cazul în care:
a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la
judecarea ei;
b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a
comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;
c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a
procesului;
d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate
în proces;
e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;
f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de
declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce
la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că
aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care
erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.”
În conformitate cu art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de
procedură civilă, în cazul în care se constată existența unuia dintre
temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o
încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil.
Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele
cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web
oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.
MOTIVAREA INSTANȚEI
Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin.
(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.
6
În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în
vigoare la data depunerii recursului, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că,
examinarea admisibilității recursului presupune verificarea conformității
temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432
din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului.
La caz, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată
că argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în limitele
stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a
deciziei contestate or, motivele recursului sunt similare celor invocate în
cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu
constituie un temei de casare a deciziei contestate or, recursul exercitat
conform Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor
de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar
nu și temeinicia în fapt.
Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține
că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de
procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a
probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe
sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute
în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța
de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural
și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar
probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite
în art. 130 din Codul de procedură civilă.
Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în
jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este
absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului
Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special
cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura
sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această
privință de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p.
85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât
7
pentru un apel (cauza Levages Prestations Services împotriva Franței, p.
45).
La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,
procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care
implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu
cerințele articolului 6 § 1 (cauza Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, §
31, Seria A, nr. 212-A).
Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme
de Justiție ajunge la concluzia că, recursul declarat de către Vasile Grosu,
nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din
Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului și drept
urmare, este inadmisibil.
Din aceste motive, în conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de
procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, art. 440 alin. (1),
(2) din Codul de procedură civilă
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de către Vasile Grosu, împotriva
deciziei din 06 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Oxana Parfeni
8