2ra-1159/23 — Cu privire la încasarea datoriei pentru consumul energiei termice

La 26 mai 2022, SA „Termoelectrica” în interesele ACC nr. 227 a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Vasile Grosu, prin care a solicitat încasarea în beneficiul ACC nr. 227 a datoriei în sumă de 3 017,63 lei și în beneficiul SA „Termoelectrica” cheltuieli de judecată în sumă de 270 lei. Ulterior, reclamanta și-a concretizat cerințele solicitând încasarea în beneficiul ACC nr. 227 a datoriei în sumă de 1 341,60 lei și în beneficiul SA „Termoelectrica” a cheltuielilor de judecată în sumă de 270 lei suportate pentru achitarea taxei de stat.

În motivarea acțiunii reclamanta a invocat că conform contractului de livrare-utilizare a energiei termice în apă caldă nr. 957 din 17 februarie 2021, încheiat între SA „Termoelectrica” și ACC nr. 227, ultima și-a asumat obligația de a achita lunar plata pentru utilizarea energiei termice furnizate, specificând că din cauza neonorării obligațiilor de plată, la 08 aprilie 2022 datoria la consumul de energie termică constituie suma de 95 365,49 lei, SA ,,Termoelectrica” devenind debitor.

În urma consumului de energie termică ACC nr. 227, a prestat servicii de gospodărire comunală, inclusiv alimentarea cu energie termică, la toți locatarii apartamentelor locative gestionate, care au beneficiat nemijlocit de serviciul prestat și au obligația de a achita în termen contravaloarea conform facturilor (bonurilor de plată) primite.

Conform facturii pentru energia termică Vasile Grosu, domiciliat în ap.** din mun. Chișinău, str. ****, nr. ***, până în luna aprilie 2022, a acumulat o datorie în sumă totală de 12 109,21 lei, însă s-a solicitat doar suma acumulată pentru perioada august 2019 – aprilie 2022, or prin hotărârea nr. 2- 19293/2019 din 10 februarie 2020 s-a dispus încasarea sumei de 9 091,58 lei, acumulată pentru perioada de facturare până în luna iulie 2019, hotărâre care nu a fost executată.

Reclamanta a specificat că, pentru perioada noiembrie 2019- august 2021, instanța de judecată s-a expus printr-o hotărâre anterioară, motiv din 1 care la moment s-a solicitat încasarea datoriei pentru consumul energiei termice în mărime de 1 341,60 lei pentru perioada septembrie 2021 – aprilie 2022.

Pentru a decide astfel, instanța de apel, analizând lucrările dosarului în raport cu starea reală de fapt constatată, a reținut că prin contractul de furnizare a energiei termice în apa caldă nr. 957 din 17 februarie 2021, încheiat între SA ,,Termocom” și Cooperativa de Construcție a Locuințelor nr. 227, furnizorul s-a obligat de a furniza energie termică în apă caldă, iar consumatori să achite facturile în termenul de scadență.

Conform listei calcului și achitării pe energia termică pentru perioada 01 august 2019 – 01 mai 2022 de către proprietarul ap. ** din mun. Chișinău, str. ****, nr. ***, Vasile Grosu, a fost acumulată o datorie la consumul energiei termice în mărime de 3 017,63 lei. 2

Conform extrasului din Registrul bunurilor imobile nr. *****, proprietar a ap. ** situat în mun. Chișinău, str. ****, nr. *** este Vasile Grosu.

Prin decizia din 23 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a casat hotărârea din 21 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, emisă în cauza civilă la acțiunea oblică depusă de SA „Termoelectrica” în interesele CCL nr. 227 împotriva lui Vasile Grosu cu privire la încasarea datoriei pentru consumul energiei termice și compensarea cheltuielilor de judecată, și s-a adoptat o nouă hotărâre, după cum urmează: S-a respins acțiunea oblică depusă de SA „Termoelectrica” în interesele CCL nr. 227 împotriva lui Vasile Grosu cu privire la încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată, ca fiind neîntemeiată.

Conform certificatului de confirmare din 14 martie 2022, eliberat și semnat de către Președintele ACC nr. 227, Dumitru Novac, se confirmă că, apartamentul nr. ** etajul **, în blocul locativ cu 5 etaje, situat pe str. ****, nr. ***, mun. Chișinău, ce aparține lui Vasile Grosu, nu este conectat la rețeaua de încălzire termică centralizată a mun. Chișinău și dispune de încălzire autonomă instalată din cont propriu și toate cheltuielile sunt suportate de sine stătător.

Instanța de apel a stabilit că, potrivit facturii pentru energia termică, Vasile Grosu domiciliat în ap. ** din mun. Chișinău, str. ****, nr. ***, până în luna aprilie 2022, a acumulat o datorie în sumă totală de 12 109,21 lei, însă s-a solicitat doar suma acumulată pentru perioada august 2019-aprilie 2022, deoarece prin hotărârea nr. 2-19293/2019 din 10 februarie 2020 s-a dispus încasarea sumei de 9 091,58 lei acumulată pentru perioada de facturare până în luna iulie 2019, hotărâre care nu a fost executată.

În acest sens, instanța de apel a reținut că facturile de plată a serviciilor comunale reprezintă în sine un act juridic asimilat unui act administrativ, deoarece acesta întrunește toate condițiile unui act administrativ, emitentul facturii prestând un serviciu de interes public, astfel încât acestea pot fi contestate în ordinea stabilită de Legea contenciosului administrativ, iar până la anularea acesteia se instituie, prezumția legalității și veridicității facturii.

Atât timp cât există facturile de plată necontestate, fiind valabile până la momentul de față, nefiind revocate de nimeni, ceea nu duce la anularea ex officio a acestor acte juridice, condiții de valabilitate a cărora generează și efectele juridice, pe care le produce un act juridic perfect legal.

Prin urmare, instanța de apel a calificat ca fiind întemeiată pretenția SA „Termoelectrica” în interesele ACC nr. 227 privind încasarea datoriei formate pentru neachitarea energiei termice în mărime de 1 341,60 lei de la 3 Vasile Grosu pentru perioada septembrie 2021 - aprilie 2022, iar ultimul are obligația legală de a achita serviciile comunale, inclusiv, cele ce vizează energia termică, în cuantumul stabilit de cadrul normativ pertinent.

Instanța de apel a considerat eronată poziția instanței de fond în privința faptului că Vasile Grosu nu are nici o datorie, deoarece în apartamentul său este încălzire autonomă, iar în circumstanțele în care Curtea Constituțională a reținut că punctele 8, 81, 82, 83, 84 și 86 din Anexa nr. 7 la Regulamentul cu privire la modul de prestare și achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire și alimentare cu apă, aprobat prin HG nr. 191 din 19 februarie 2002, contravin art. 46 în coroborare cu art. 54 alin. (2) din Constituție, fiind declarate neconstituționale.

În acest sens, instanța de fond nu a ținut cont de faptul că prevederilor hotărârii Curții Constituționale nr. 4 din 03 martie 2022 nu sunt aplicabile speței date, deoarece potrivit pct. 4 din dispozitivul hotărârii Curții Constituționale: „ Efectele hotărârii se aplică începând cu data de 01 mai 2022 ”, iar datoria solicitată prin acțiunea oblică a fost calculată pentru perioada septembrie 2021-aprilie 2022, respectiv anterior intrării în vigoare a efectelor hotărârii citate.

În mod subsecvent, având în vedere că acțiunea înaintată de SA „Termoelectrica” în interesele ACC nr. 227, a fost admisă, s-a dispus încasarea de la Vasile Grosu în beneficiul SA „Termoelectrica” a cheltuielilor legate cu plata taxei de stat în prima instanță și în instanța de apel.

Instanța de apel a ignorat intenționat toate prevederile legislației în vigoare. În drept a invocat art. 432 alin. (2) lit. a), c) și (3) lit. b) din Codul de procedură civilă în redacția până la 01 septembrie 2023. 4

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează că, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei în ședință publică la 06 iunie 2023. Decizia motivată a Curții de Apel Chișinău din 06 iunie 2023, a fost expediată lui Vasile Grosu, prin intermediul poștei terestre la data de 11 iulie 2023, (f.d. 120). Astfel, recursul declarat de către Vasile Grosu la 03 august 2023, se consideră depus în termenul stabilit de lege.

La 11 august 2023, Curtea Supremă de Justiție, prin intermediul oficiului poștal, a expediat în adresa SA „Termoelectrica”, recursul declarat de Vasile Grosu împotriva deciziei din 06 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău, creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului. (f.d. 135)

La 08 septembrie 2023, SA „Termoelectrica” a depus referință, prin care a solicitat a considera inadmisibil, sau după caz, respingerea ca fiind neîntemeiat a recursului declarat de Vasile Grosu împotriva deciziei din 06 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău.

Art. 433 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023) relevă că: „Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).”

Art. 432 alin. (2), (3), (4) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023) reglementează că: „ Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului. (3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.”

În conformitate cu art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, examinarea admisibilității recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului.

La caz, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei contestate or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu constituie un temei de casare a deciziei contestate or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât 7 pentru un apel (cauza Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (cauza Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că, recursul declarat de către Vasile Grosu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului și drept urmare, este inadmisibil.

Din aceste motive, în conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de către Vasile Grosu, împotriva deciziei din 06 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 8