3ra-1106/23 — cu privire la anularea actelor administrative și obligarea emiterii actului administrativ favorabil
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la anularea actelor administrative şi obligarea emiterii actului administrativ favorabil
- Temei legal
- Inadmisibilitatea recursului vădit neîntemeiat. Art.246, alin. 2, lit. h din Codul administrativ.
3ra-1106/23 — cu privire la anularea actelor administrative și obligarea emiterii actului administrativ favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de către Boicenco
Nicolai, reprezentat de avocatul Fediuc Valentin,
în cauza de contencios administrativ, intentată la acțiunea depusă de către
Boicenco Nicolai împotriva Primăriei or. Codru, persoană terță Sîrbu Lilia cu
privire la anularea actelor administrative și obligarea emiterii actului
administrativ favorabil,
împotriva deciziei din 11 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 3ra-1106/23
nr. PIGD 2-19204658-01-3ra-16112023)
Inadmisibilitatea recursului vădit neîntemeiat. Art.246, alin. (2), lit. h) din
Codul administrativ.
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, jud. I. Barbacaru
Curtea de Apel Chișinău, jud. V. Negru, E. Palanciuc, I. Dutca
02 decembrie 2024
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului declarat de
către Boicenco Nicolai, reprezentat de avocatul Fediuc Valentin,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Malanciuc
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
În data de 29 noiembrie 2019, Boicenco Nicolai a depus acțiune în
contencios administrativ împotriva Primarului or. Codru, persoană terță Lilia
Sîrbu cu privire la anularea actelor administrative și obligarea emiterii actului
administrativ favorabil.
În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, prin răspunsul Primarului
interimar al or. Codru nr. B-885/2019 din 30 octombrie 2019, la solicitarea sa
către autoritatea tutelară locală de intervenție în apărarea drepturilor sale de
părinte, a fost informat despre emiterea dispoziției nr.45 din 15 octombrie 2019,
prin care s-a dispus plasarea copilului xxxxx, în familia Liliei Sîrbu pentru 45
zile.
În data de 12 noiembrie 2019, reclamantul a depus cerere prealabilă, prin
care a solicitat anularea ca ilegală a dispoziției nr.45 din 15 octombrie 2019
privind plasamentul de urgență a copilului xxxxx; întreprinderea măsurilor
necesare înapoierii copilului xxxxx de la persoanele care îl țin ilegal, către
părintele Boicenco Nicolai; informarea părintelui Boicenco Nicolai despre
orice proceduri inițiate în privința copilului xxxxx, pentru trecut, prezent,
pentru viitor și a-i solicita expunerea poziției lui înainte de adoptarea oricăror
decizii; remiterea petiționarului copia integrală a materialelor, care au stat la
baza emiterii dispoziției nr. 45 din 15 octombrie 2019; inițierea procedurii
disciplinare pe faptul depășirii atribuțiilor de serviciu de către Primarul
interimar R. Cazacu, la emiterea dispoziției nr. 45 din 15 octombrie 2019,
precum și din oficiu prin autosesizare pe faptul altor încălcări, cu tragerea la
răspundere a persoanelor vinovate conform legii și remiterea materialelor
organelor de drept.
În data de 21 noiembrie 2019, Primăria or. Codru a remis în adresa lui
Boicenco Nicolai, refuzul în satisfacerea cerinței privind anularea dispoziției
nr.45 din 15 octombrie 2019, înregistrat sub nr. 364/19, invocând în acest sens
existența unor acte, care nu existau la momentul emiterii actului contestat, iar
în privința altor cerințe nu s-a expus.
Boicenco Nicolai a precizat că, a avut 2 imobile de valoare în or. Ialoveni
- case de locuit cu teren aferent, de care a fost deposedat prin încheierea de alte
persoane a unor acte juridice, anulabile, cauza civilă cu privire la contestarea
actelor și restituirea proprietăților la moment se examinează în ordine de apel
1
de Curtea de Apel Chișinău. Acele locuințe au aparținut familiei sale, inclusiv
urmau să constituie obiect al transmisiunii către copilul său, xxxxx, ca unicul
său urmaș, iar după mai mulți ani de litigiu, Boicenco Nicolai a divorțat de
Boicenco Svetlana, dat fiind concursul împrejurărilor grele în care a ajuns
familia sa, ca urmare a exproprierii sale de proprietăți și afaceri, după divorț
copilul urmând să locuiască cu mama, iar comunicarea cu tatăl Boicenco
Nicolai nu a fost limitată. Totodată, el a continuat să acorde întreținere copilului
și soției direct prin fosta soție.
În data de 11 iulie 2019 fosta sa soție - Boicenco Svetlana a decedat în
urma unei boli incurabile, iar copilul xxxxx a rămas la niște rude, la care a fost
lăsată de mamă, pe timpul bolii. După deces, Boicenco Nicolai s-a prezentat la
autoritatea tutelară din sat. Calfa, r-l Anenii Noi și s-a adresat cu solicitarea de
intervenție conform competențelor, pentru a-și lua copilul de la rudele fostei
soții să locuiască cu el, pentru reîntregirea familiei, însă, autoritatea tutelară nu
a întreprins măsurile legale, iar ulterior, tainic (fără acordul și înștiințarea
tatălui), a emis acte administrative, prin care a legitimat pe Costețchi Alexandru
să rețină copilul.
Boicenco Nicolai a menționat că, procedurile legale de luare a copilului
de la Costețchi Alexandru, dat fiind că el a refuzat înapoierea copilului
părintelui și a împiedicat comunicarea copilului cu părintele, prin adresarea la
organele statului, au eșuat. Ulterior, Costețchi Alexandru, fără a anunța
autoritatea tutelară, dar și din motivul contestării actelor administrative, prin
care a fost desemnat tutore al minorei, precum și pentru adresările insistente ale
lui Boicenco Nicolai la poliție, procuratură și autoritățile tutelare să-i fie
înapoiat copilul, a transportat copilul în mun. Chișinău, unde a închiriat un
apartament, iar în acel apartament a plasat copilul sub supravegherea unei rude
ale sale Lilia Sîrbu.
În acest mod, Lilia Sîrbu o perioadă nedeterminată a reținut ilegal
copilul, iar pentru că, Boicenco Nicolai a depus numeroase plângeri la organele
statului privind asistența în înapoierea copilului, în data de 15 octombrie 2019
a obținut dispoziția nr.45, contestată prin prezenta acțiune, prin care și-a
legitimat reținerea copilului.
Reclamantul a indicat că, există bănuieli rezonabile că reținerea copilului
comportă un interes financiar, or, după decesul mamei, reprezentantul legal va
urma să încaseze pensia de întreținere prin intermediul executorului
judecătoresc datorată de Boicenco Nicolai, precum și se va administra
patrimoniul copilului, care formează interesul rudelor ce rețin copilul, în special
moștenirea pe care urmează să o primească copilul în urma decesului mamei.
În opinia lui Boicenco Nicolai pentru emiterea actului administrativ
dispoziția nr.45 din 15 octombrie 2019 urmau să fie întrunite cumulativ mai
multe condiții, care să-i asigure legalitatea și anume autoritate tutelară, urma să
stabilească că, copilul xxxxx este un copil aflat în situație de risc și urmează a
fi luată la evidență, urmând totodată să stabilească că, copilul este în pericol
iminent, fiind prezente la caz circumstanțe care indică în mod cert asupra
2
existenței elementelor constitutive ale unei infracțiuni contra vieții și/sau
sănătății copilului.
La fel, urma să dispună evaluarea inițială a situației copilului, imediat
după ce a stabilit pericolul iminent, dispoziția privind plasamentul de urgență
al copilului, urmând a fi emisă doar în cazul luării copilului de la părinți, în
condițiile art. 10, alin. (1) al Legii privind protecția specială a copiilor aflați în
situație de risc și a copiilor separați de părinți. Boicenco Nicolai a susținut că,
autoritatea tutelară putea dispune plasamentul de urgență pe un termen de până
la 72 de ore, cu posibilitatea prelungirii termenului de plasament până la 45 de
zile.
Boicenco Nicolai a susținut că, din conținutul actului administrativ
contestat, nu rezultă întrunirea a niciunei condiții din cele stabilite de lege,
pentru plasarea de urgență a copilului în altă familie decât familia sa naturală
și separarea lui de părinte. Mai mult ca atât, nu există nici un temei de a stabili
că, copilul minor, xxxxx, este copil aflat în situație de risc, aceasta fiind creată
artificial de rudele care pretind la copil și în favoarea cărora a fost emis actul,
în acest sens fiind anexată ancheta socială de evaluare inițială, întocmită de
asistenții sociali de la Primăria or. Codru, potrivit căreia reclamantul dispune
de spațiu locativ cu condiții pentru copil.
Mai indică că, Primăria or. Codru nu a stabilit inițial legalitatea aflării
copilului în custodia Liliei Sîrbu, or, pe întreaga perioadă a aflării copilului în
custodia Liliei Sîrbu și persoanelor subrogatorii, de la momentul decesului
mamei și până în prezent, copilul zilnic este influențat negativ împotriva tatălui,
îi este insuflată frica față de schimbarea ambianței și reintegrării sale în familia
naturală, în detrimentul familiei.
Boicenco Nicolai a indicat că în data de 02 septembrie 2019,
Judecătoria Anenii Noi a emis încheierea, prin care a interzis lui Costețchi
Alexandru imixtiunea în comunicarea copilului cu tatăl și influențarea lui în
detrimentul intereselor de familie, iar la data de 24 septembrie 2019,
Judecătoria Anenii Noi a suspendat dispoziția, prin care s-a instituit tutela
asupra copilului. Niciunul din aceste acte judecătorești de dispoziție nu au fost
executate de către Costețchi Alexandru în perioada valabilității lor, iar pentru a
evita răspunderea pentru neexecutarea hotărârilor judecătorești, copilul a fost
transportat tainic, fără acordul părintelui și autorității tutelare, în mun.
Chișinău, unde a fost închiriat special în acest scop un apartament și plasat în
custodia Liliei Sîrbu.
În opinia reclamantului dispoziția nr.45 din 15 octombrie 2019 privind
plasamentul de urgență a copilului este ilegală și pasibilă a fi declarată nulă din
momentul emiterii, nefiind relevantă în cazul dat securitatea raporturilor
juridice și a drepturilor dobândite, deoarece se prejudiciază interesul public de
protecție a instituției familiei și relației copil-părinte.
În aceeași ordine de idei, Boicenco Nicolai a indicat că, este ilegală
nesatisfacerea cerințelor înaintate prin cererea prealabilă, ce țin de lipsa reacției
și a măsurilor concrete din partea autorității tutelare, conform procedurii legale,
3
de înapoiere a copilului, care nu se află în situație de risc, către părinte, refuzul
în furnizarea informației oficiale deținute și inițierea procedurilor cu privire la
copil, către părinte, ca reprezentant legal, încălcarea legislației privind accesul
la informație, refuzul de reacționare conform competențelor și de inițiere a
procedurii disciplinare în privința persoanei cu funcție de răspundere și anume
ași anume a primarului-interimar al or. Codru, R. Cazacu, pe faptul încălcării
atribuțiilor funcționale la emiterea unui act administrativ cu încălcarea
procedurii legale.
În data de 03 martie 2020, Boicenco Nicolai a depus în instanța de
judecată acțiune în contencios administrativ împotriva Primarului or. Codru,
persoană terță Lilia Sîrbu, prin care a solicitat constatarea nesoluționării în
termenul legal a cererii prealabile, depuse în data de 03 februarie 2020 către
Primarul or. Codru, anularea ca fiind ilegală, de la data emiterii dispoziției
Primarului or. Codru nr. 44 din 11 octombrie 2019 privind plasamentul de
urgență a copilului xxxxx, obligarea Primăriei or. Codru să întreprindă măsurile
necesare în vederea înapoierii copilului xxxxx de la persoanele care îl țin ilegal,
către părintele Boicenco Nicolai și obligarea Primarului or. Codru să informeze
părintele Boicenco Nicolai despre orice proceduri inițiate în privința copilului
xxxxx, pentru trecut, prezent, pentru viitor și a-i solicita expunerea poziției lui
înainte de adoptarea oricăror decizii.
În susținerea acțiunii depuse, Boicenco Nicolai a invocat că, în data de
28 ianuarie 2020, în cadrul ședinței de judecată la Judecătoria Chișinău, sediul
Rîșcani, de către Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului, prin cererea
nr.61/04-60 din 28 ianuarie 2020, lui Boicenco Nicolai i-a fost adusă la
cunoștință dispoziția Primarului or. Codru nr.44 din 11 octombrie 2019 privind
plasamentul de urgență al copilului xxxxx, în familia Liliei Sîrbu, pentru 72
ore, necătând la faptul că, anterior Boicenco Nicolai a solicitat Primarului or.
Codru informarea despre orice act decizional ce urmează a fi adoptat în privința
fiicei sale și solicitarea poziției sale, această dispoziție fiind tăinuită de către
ultimul.
În data de 03 februarie 2020 de către Primarul or. Codru a fost
recepționată cererea prealabilă înaintată de Boicenco Nicolai, prin care s-a
solicitat anularea ca ilegală, de la data emiterii, dispoziției nr.44 din 11
octombrie 2019 privind plasamentul de urgență a copilului xxxxx,
întreprinderea măsurilor necesare înapoierii copilului xxxxx de la persoanele
care îl țin ilegal, către părintele Boicenco Nicolai, informarea părintelui
Boicenco Nicolai despre orice proceduri inițiate în privința copilului xxxxx,
pentru trecut, prezent, viitor și a-i solicita expunerea poziției lui înainte de
adoptarea oricăror decizii, remiterea petiționarului copia integrală a
materialelor care au stat la baza emiterii dispoziției nr.44 din 11 octombrie
2019, însă până la data depunerii prezentei acțiuni, un răspuns la cererea
prealabilă nu i-a fost comunicat.
Reclamantul a susținut că, este unicul părinte al minorei xxxxx după
decesul mamei Boicenco Svetlana și nefiind decăzut din drepturile părintești, a
4
întreprins măsurile legitime pentru luarea de la străini și înapoierea copilului,
solicitând asistența și ajutorul autorităților tutelare teritoriale și locale în
reîntregirea familiei. Fiica sa, xxxxx, nu se încadrează în situațiile prevăzute de
Legea nr.140 din 14 iunie 2013 pentru copilul aflat în situație de risc, aflându-
se în familia unor rude ale mamei sale, care refuză înapoierea copilului,
împiedică comunicarea părintelui cu copilul, aplică violența psihologică față de
copil în vederea intensificării răcirii relațiilor între copil și părinte.
Boicenco Nicolai a menționat că, rudele în custodia cărora se află
copilul, sunt în relații ostile cu acesta, iar aceste sentimente ostile fiind impuse
copilului, exploatând în acest mod copilul în interes material.
Reclamantul a relatat că, opinia copilului care a împlinit vârsta de 10
ani este obligatorie și la caz este utilizat împotriva lui Boicenco Nicolai de
rudele respective, în concurs și cu susținerea financiară a altor persoane, în
opoziția procesuală unele procese judiciare, de bază fiind un proces judiciar de
restituire a proprietăților de familie inițiat de Boicenco Nicolai, scopul căruia
este de a întoarce copilului casa părintească de care au fost deposedați părinții
și care încă este în examinare.
Boicenco Nicolai a subliniat că, dispoziția nr.44 din 11 octombrie 2019
a fost emisă în mod clandestin, cu încălcarea dispozițiilor legale privind
transparența decizională, cu toate că acesta a solicitat informarea despre orice
măsuri întreprinse în privința copilului, organul emitent chiar și la cererea
prealabilă manifestând parțialitate, nesoluționând-o în termenul legal,
operațiunile administrative întreprinse de emitent și însăși actul administrativ,
având un scop contrar pentru care acestea au fost reglementate.
Prin încheierea din 11 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani s-au conexat într-un singur proces cauza de contencios administrativ
inițiată de Boicenco Nicolai împotriva Primarului or. Codru, persoană terță
Lilia Sîrbu cu privire la anularea dispoziției nr.44 din 11 octombrie 2019
privind plasamentul de urgență a copilului, la cauza de contencios administrativ
inițiată de Boicenco Nicolai împotriva Primarului or. Codru, persoană terță
Lilia Sîrbu cu privire la anularea dispoziției nr.45 din 15 octombrie 2019
privind plasamentul de urgență al copilului. (f.d.234, vol.1)
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani prin hotărârea din 03 februarie
2022 a respins ca fiind neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ
înaintată de Boicenco Nicolai împotriva Primăriei or. Codru, persoană terță
Lilia Sîrbu cu privire la anularea actelor administrative și obligarea emiterii
actului administrativ favorabil. (f.d. 114,120-130)
Hotărârea instanței de fond a fost contestată cu apel, în termen în data
de 04 februarie 2022 de către Boicenco Nicolai, reprezentat de avocatul
Valentin Fediuc (f.d.116-119, vol. IV)
Prin decizia din 11 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău s-a respins
apelul declarat de Boicenco Nicolai împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău,
sediul Rîșcani din 03 februarie 2022. (f.d.4,5-25,vol.V)
5
Instanța de apel a constatat că, din relația de căsătorie dintre Boicenco
Nicolai și Svetlana Boicenco, s-a născut în data de xxxxx fiica – xxxxx. În data
de 26 iunie 2016, a fost înregistrat divorțul soților Boicenco Nicolai și Svetlana
Boicenco, fiind stabilit domiciliul copilului minor xxxxx cu mama, Boicenco
Svetlana.
Prin dispoziția Primăriei com. Calfa nr. 92 din 28 iunie 2019, asupra
copilului minor, a fost numit tutore Costețchii Alexandru. În data de 11 iulie
2019, Boicenco Svetlana a decedat, fapt confirmat prin certificatul de deces
(duplicat) eliberat la 19 decembrie 2019.
Prin dispoziția Primarului r-l Anenii Noi nr.106 din 29 iulie 2019, s-a
anulat tutela asupra copilului minor xxxxx, instituită la 28 iunie 2019, tutore al
copilului devenind tatăl biologic al minorei, Boicenco Nicolai.
La fel s-a constatat că în urma decesului Svetlanei Boicenco, a apărut
problema custodiei copilului xxxxx, care a rămas să locuiască în continuare cu
unchiul său, Costețchi Alexandru, deși potrivit dispoziției nr.106 din 29 iulie
2019, reprezentant legal era tatăl biologic Boicenco Nicolai.
Prin dispoziția Primăriei com. Calfa nr.110 din 06 august 2019, Costețchi
Alexandru a fost numit tutore al copilului minor xxxxx.
Prin dispoziția nr.120 din 05 septembrie 2019 cu privire la plasamentul de
urgență, s-a dispus plasarea în regim de urgență a copilului minor xxxxx, în
CPTR „Casa Concordia”, în vederea desfășurării evaluării psihologice pentru
o perioadă de 45 zile.
Prin încheierea Judecătoriei Anenii Noi din 24 septembrie 2019 s-a
suspendat dispoziția Primăriei com. Calfa nr.110 din 06 august 2019 cu privire
la acordarea tutelei asupra copilului, până la rămânerea definitivă a hotărârii
judecătorești pe cauza civilă la acțiunea depusă de Boicenco Nicolai împotriva
Primarului com. Calfa, r-l Anenii Noi și a lui Costețchi Alexandru cu privire la
anularea actului administrativ și încasarea cheltuielilor de judecată.
Totodată, instanța de apel a constatat că, în baza demersului Ministerului
Sănătății, Muncii și Protecției Sociale din 02 octombrie 2019, cazul minorei
xxxxx, a fost examinat de către asistenții sociali care, au constatat că, copilul
nu are un reprezentant legal, refuzând categoric să locuiască împreună cu tatăl
său, Boicenco Nicolai, manifestându-și intenția să rămână cu mătușa sa – Sîrbu
Lilia.
Astfel, în baza procesului-verbal nr.1 din 11 octombrie 2019 s-a hotărât,
în calitate de măsură temporară, plasarea de urgență a copilului xxxxx, în
familia Liliei Sîrbu, pe o perioadă de 72 ore, cu prelungirea până la 45 zile,
fiind emise în acest sens dispoziția nr.44 din 11 octombrie 2019 privind
plasamentul de urgență al copilului xxxxx, în familia Liliei Sîrbu, pentru 72 ore
și ulterior, dispoziția nr.45 din 15 octombrie 2019 privind prelungirea
plasamentului de urgență al copilului xxxxx, în familia Liliei Sîrbu pentru 45
zile.
Curtea de Apel Chișinău a evidențiat că, principiul interesului superior
al copilului este fundamentat prin Convenția internațională cu privire la
6
drepturile copilului, în vigoare pentru Republica Moldova din 25 februarie
1993, iar implementarea lui reprezintă o obligație primordială pentru statele
membre care au ratificat-o.
Astfel, în temeiul art. 3, alin. (1), art. 18, alin. (1) din Convenția
internațională cu privire la drepturile copilului, art.3, art. 4, art. 7, art. 8, art.9,
alin. (1), lit. b), alin.(4), art. 10, alin. (1), art.11, alin.(1), art.16, art. 17, art.18,
alin. (1) din Legea privind drepturile copilului nr. 338 din 15 decembrie 1994,
art.14, alin.(1) din Legea nr.140 din 14 iunie 2013 privind protecția specială a
copiilor aflați în situații de risc și a copiilor separați de părinți, art. 51, alin.(1)
art. 52, alin.(1), art.53 alin.(1), art. 54, art.58, alin.(1), art. 60, art.62, alin.(1)
din Codul familiei, precum și art. 31, alin. (1) din Codul civil, Curtea de Apel
Chișinău a concluzionat că, acțiunea depusă de către Boicenco Nicolai este
neîntemeiată, deoarece minora xxxxx, după decesul mamei sale – Boicenco
Svetlana (11 iulie 2019), a dobândit statutul de copil rămas fără ocrotire
părintească, or, reprezentantul său legal (conform dispoziției nr.106 din 29 iulie
2019) – Boicenco Nicolai, nu era de găsit.
Astfel, a apărut problema custodiei copilului xxxxx, care a rămas să
locuiască cu unchiul Costețchi Alexandru, necătând la faptul că, potrivit
dispoziției nr.106 din 29 iulie 2019, reprezentant legal era
reclamantul/apelantul Boicenco Nicolai.
În circumstanțele relatate, raportate la cadrul legal pertinent instanțele
ierarhic inferioare au concluzionat că, autoritatea tutelară, prin emiterea actelor
administrative contestate în prezenta cauză, a luat măsuri de protecție a
copilului minor, în situația în care acesta deține statut de copil rămas temporar
fără ocrotire părintească sau de copil rămas fără ocrotire părintească. Astfel, au
conchis că dispoziția nr.44 din 11 octombrie 2019, prin care s-a dispus plasarea
de urgență a copilului xxxxx, în familia Liliei Sîrbu, pentru 72 ore, precum și
dispoziția nr.45 din 15 octombrie 2019 privind plasamentul de urgență a
copilului pentru 45 zile sunt legale, ne fiind stabilite careva temeiuri de anulare
a acestora.
Instanța de apel a menționat că, materialele dosarului și a dosarului
administrativ atestă că, relația dintre tutore și minora xxxx este foarte bună,
bazată pe stimă și încredere, minora fiind în clasa a 6-a la Liceul „Litterarum”,
situat în or. Codru, plata pentru studii fiind asigurată de către tutorele Costețchii
Alexandru. Totodată, minora xxxx pe perioada studiilor, locuiește în or. xxxxx,
str. xxxxx, împreună cu mătușa sa, Lilia Sîrbu, într-un apartament cu două odăi,
condițiile de trai fiind adecvate normelor. Tot din materialele dosarului rezultă
că, Boicenco Nicolai, nu este angajat în câmpul muncii, a locuit în or. xxxxx,
str. xxxxxx, închiriind un apartament la bloc, însă din cauza acumulării
datoriilor la plata chiriei, contractul de locațiune a apartamentului nominalizat
a fost reziliat la data de 03 decembrie 2019.
Curtea de Apel Chișinău, examinând evaluarea situației copilului,
efectuată de asistenții sociali din cadrul Primăriei or. Codru din 18 septembrie
2019, declarația minorei xxxxx din 19 septembrie 2019, declarația minorei
7
xxxxx din 11 octombrie 2019, a subliniat că, plasamentul de urgență, a fost
instituit ținându-se cont de necesitatea de a stabili o măsură temporară de
protecție de urgență, fiind luată în considerație relația tensionată dintre minora
xxxx și Boicenco Nicolai, precum și faptul că, minora a refuzat categoric să
locuiască împreună cu tatăl său, invocând că îi este frică de tatăl său, refuzând
să se vadă și să vorbească cu Boicenco Nicolai.
De asemenea, instanța de apel a reținut, că în cadrul evaluării
psihologice a copilului, realizată prin Raportul din 26 septembrie 2019,
întocmit de către psihologul din cadrul Centrului de Asistență și protecție a
victimelor și potențialelor victime a traficului de ființe umane, minora xxxxx a
indicat, că nu vrea categoric să locuiască cu tatăl său, deoarece acesta îi este
străin, menționând că, nu a locuit cu el niciodată și ea nu îl cunoaște. A mai
specificat minora, că tatăl său o impune să meargă să trăiască cu el, venind la
școală și vorbindu-i urât de față cu profesorii liceului și de colegi, declarând că
îi este frică și din acest motiv vrea să locuiască în familia unchiului, cu tatăl ar
putea să comunice, doar dacă acesta s-ar liniști și s-ar comporta adecvat.
O altă circumstanță reținută de către Curtea de Apel Chișinău este faptul
că cu puțin timp până la emiterea dispoziției nr.44 din 11 octombrie 2019 și a
dispoziției nr.45 din 15 octombrie 2019 și anume în data de 30 septembrie 2019
de către Costețchii Alexandru, în calitate de tutore, în interesele copilului minor
xxxxx a fost înaintată cererea privind aplicarea măsurilor de protecție împotriva
agresorului Boicenco Nicolai, iar prin decizia Curții de Apel Chișinău din 18
noiembrie 2019 s-a admis cererea privind aplicarea măsurilor de protecție
depusă de Costețchii Alexandru, în calitate de tutore, în interesele copilului
minor xxxxx, formulată împotriva agresorului Boicenco Nicolai, s-a emis
ordonanță de protecție, prin care Boicenco Nicolai s-a obligat de a sta departe
de locul aflării victimei xxxxx, la o distanță de cel puțin 50 metri, excluzând
orice contact; de a nu se apropia de locul de studii frecventat de xxxxx, și
anume, Liceul „Litterarum”, situat pe adresa mun. Chișinău, str. xxxxx, pe un
termen de 3 luni.
Subsecvent instanța de apel a menționat, că la actele cauzei au fost
anexate și procesele-verbale de constatare, potrivit cărora, în perioada
monitorizării situației minorei, Boicenco Nicolai nu s-a adresat niciodată cu
vreo cerere privind stabilirea graficului de întrevederi/de a avea discuții amicale
cu copilul xxxxx, deși acest fapt, i-a fost propus.
În acest sens instanța de apel, a reținut:
- procesul-verbal de constatare din 24 octombrie 2019, privind invitarea lui
Boicenco Nicolai pentru discuție cu fiica sa, xxxxx în cadrul Primăriei or.
Codru, prin care s-a constatat, că în urma discuției cu Boicenco Nicolai,
asistența socială i-a propus să realizeze o discuție amicală în prezența
asistenților sociali, în cadrul Primăriei or. Codru, însă Boicenco Nicolai a
refuzat categoric să semneze orice act de informare, părăsind biroul. Discuția a
continuat în holul Primăriei, unde asistentul social l-a invitat repetat pe
Boicenco Nicolai pentru următoarea zi, ora 15:00, însă el a refuzat invitația;
8
- procesul-verbal nr.2 de constatare privind discuția cu Boicenco Nicolai,
în data de 24 octombrie 2019, prin care s-a constatat, că în urma discuției
ultimului i-au fost propuse următoarele obiective: stabilirea unei relații amicale
cu copilul său – xxxxx; evitarea situațiilor de conflict care ar putea influența
negativ copilul, fiind invitat în incinta Primăriei or. Codru pentru data de 25
octombrie 2019, ora 10:00, în vederea realizării unei discuții cu fiica sa –
xxxxx, într-o atmosferă liniștită în prezența asistenților sociali;
- procesul-verbal nr. 3 de constatare privind întâlnirea dintre Boicenco
Nicolai și minora xxxxx, la ora 10:00, prin care s-a constatat, că de asistenții
sociali din cadrul Primăriei or. Codru s-a apropiat xxxxx împreună cu dna Lilia
Sîrbu, în scopul realizării unei discuții cu tatăl minorei – Boicenco Nicolai, în
vederea stabilirii unei relații amicale. Deși, Boicenco Nicolai a fost informat
din timp, ultimul nu s-a prezentat la întâlnirea stabilită.
Astfel, prin prisma normelor de drept enunțate supra, precum și ținând
cont că, plasamentul de urgență a copilului minor xxxxx a fost instituit din
necesitatea de a stabili o măsură de protecție de urgență, fiind luată în
considerație relația tensionată dintre minora xxxx și reclamantul Boicenco
Nicolai (tatăl), Curtea de Apel Chișinău a evidențiat, că în cadrul examinării
cauzei, Boicenco Nicolai nu a invocat careva argumente și nu a prezentat careva
probe concludente și pertinente care ar demonstra temeinicia revendicărilor
formulate în acțiune, nefiind stabilit niciun temei de anulare a dispozițiilor
contestate.
Totodată instanța de apel a respins argumentul lui Boicenco Nicolai,
precum că, la caz nu s-a luat în considerație interesul superior al copilului,
menționând, că interesul superior al copilului nu constituie doar o prevedere
normativă expresă stabilită în Convenția privind drepturile copilului, dar un
principiu esențial pentru a putea asigura și proteja drepturile copilului. Desigur
este un principiu care, de la caz la caz (1 § 52), în concreto, va impune punerea
în balanță a unor valori concurente, determinând să primeze cea care servește
interesului superior al copilului. Este principiul care asigură stabilirea limitelor
de interpretare și aplicare a drepturilor copilului.
Curtea de Apel Chișinău a evidențiat, că este necesar de a se face
diferență dintre „drepturi” și „protecția” acestora, or, statul oferă protecție, iar
limitele protecției care o oferă statul poate fi mai largă sau mai restrânsă, dar
ex ante trebuie precedată de recunoașterea drepturilor ca atare.
La caz, circumstanțele menționate supra au impus necesitatea
intervenirii autorității și luarea unor măsuri urgente, pentru a oferi protecție,
având în vedere că, copilul minor a rămas fără ocrotire părintească, deciziile
emise de autoritate fiind pe termen temporar de 72 ore și de 45 zile. Iar plasarea
de urgență a copilului minor a avut loc în interesul superior al copilului, or,
interesul superior al copilului presupune asigurarea condițiilor adecvate pentru
creșterea și dezvoltarea armonioasă a copilului, ținând cont de particularitățile
individuale ale personalității lui și de situația concretă în care acesta se află.
9
La fel, instanța de apel a respins argumentele lui Boicenco Nicolai că,
la caz, nu era prezența pericolului eminent care ar conduce la necesitatea
emiterii deciziilor contestate, or, circumstanțele menționate supra indicau în
mod cert asupra existenței situației de risc a copilului, ținând cont că, copilul
minor a rămas fără ocrotire părintească, refuzând categoric să locuiască cu
Boicenco Nicolai.
Împotriva deciziei instanței de apel a depus recurs Boicenco Nicolai,
reprezentat de avocatul Fediuc Valentin, prin care a solicitat admiterea
recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond cu
adoptarea unei noi hotărâri privind admiterea acțiunii. ( f.d. 30-32, vol.II)
În motivarea recursului Boicenco Nicolai, reprezentat de avocatul
Fediuc Valentin, a reiterat circumstanțele de fapt și de drept indicate în cererea
de chemare în judecată și în cererea de apel, menționând că instanțele de
judecată ierarhic inferioare nu au soluționat în mod cert și neechivoc
principalele probleme ridicate de către Boicenco Nicolai, care ar justifica
respingerea acțiunii și anume; dacă copilul xxxxx a fost separată de părinte sau
a fost luat de la părinte și în ce circumstanțe; dacă separarea sau luarea copilului
de la părinte real a avut loc, sau copilul a fost reținut fără temei legal, de
persoane terțe de la decesul mamei până la emiterea actelor administrative
contestate; dacă copilul în perioada de la decesul mamei și până la emiterea
actelor administrative contestate s-a aflat în situația de risc și în custodia cui s-
a aflat în această perioadă; dacă actele administrative contestate au fost emise
cu respectarea statutului copilului la momentul emiterii lor; dacă actele
administrative puteau fi emise de către Primarul or. Codru, ca autoritate tutelară
competentă, având în vedere viza de domiciliu a copilului; dacă la emiterea
actelor, autoritatea emitentă a respectat termenii legali pentru emitere și pentru
stabilirea termenilor de plasament în fond; dacă în procedura administrativă a
fost atras părintele Boicenco Nicolai; dacă actele administrative au fost
suficient de motivate.
Recurentul a susținut, că niciuna din aceste probleme nu au fost
soluționate conform probelor prezentate și nu s-a răspuns la niciuna din
întrebările ridicate, fapt ce nu putea condiționa respingerea acțiunii.
Soluționarea segmentată a problemei ridicate în fața primei instanțe a fost
criticată la examinarea cauzei fond, astfel, au fost prezentate suficiente
materiale, pentru a întregi tabloul situației familie Boicenco Nicolai, în așa mod
neexistând nicio premisă pentru a declara acțiunea neîntemeiată. Or, clar se
desprinde, acționarea contrar scopului legal a autorității tutelare la destrămarea
familiei apelantului și îndepărtarea copilului de părinte. Prin urmare, nu este o
constatare certă din partea primei instanțe, că autoritatea tutelară, în persoana
Primarului or. Codru a utilizat în limitele legale puterea discreționară de a
decide, că deciziile sale au urmărit scopul legal, iar procedurile administrative
s-au organizat și derulat cu bună-credință.
Mai mult ca atât, în fața instanței de apel apelantul a arătat la o
multitudine de hotărâri judecătorești, prin care au fost anulate actele
10
administrative ale autorităților tutelare, ulterioare dispoziției nr.44 din 11
octombrie 2019 și a dispoziției nr.45 din 15 octombrie 2019 emise în aceleași
circumstanțe ca și prezenta cauză și care nu mai trebuiau să fie rediscutate în
prezentul proces. La acest capitol Boicenco Nicolai a arătat la aceleași încălcări
de procedură și fond ca în speță, care de aceleași instanțe judecată au fost
sancționate cu nulitatea actelor administrative, astfel că nu a existat nicio
premisă de a nu aplica aceleași reguli în prezenta cauză, precum și nu a existat
nicio premisă de a interveni cu jurisprudență neunitară, inclusiv contrară
hotărârilor date în cauzele conexe de Curtea Supremă de Justiție prin
respingerea apelului.
Boicenco Nicolai a evidențiat un moment esențial, care în opinia
acestuia, urma să fie reținut ca argument ce ar trebui să garanteze dreptul lui
Boicenco Nicolai și a copilului xxxxx împotriva arbitrariului și în vederea
respectării dreptului garantat de art.8 CEDO la viață privată, este faptul că
autoritățile tutelare de fiecare dată când emiteau acte administrative ce vizau
soarta copilului și a părintelui, invocau pretinsa respectare a „interesului
superior al copilului”, fără a aduce o explicație clară, ce se avea în vedere sub
„interes superior al copilului”, așa ca să nu rămână declarativă motivarea.
Luând în considerație că actele administrative, care au condiționat ruperea
relațiilor de familie a recurentului cu copilul, evident nu au fost în interesul
superior al copilului.
În opinia recurentului emiterea de autoritățile tutelare a actelor
administrative ilegale cu executare imediată, anularea cărora a necesitat timp,
au influențat ireparabil soarta copilului și a părintelui.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 din Codul administrativ reglementează că:
„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot
fi contestate cu recurs. Pentru procedura de recurs se aplică corespunzător prevederile cap.
III din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.”
Art. 2451 , alin. (1) și (3) din Codul administrativ prevede următoarele:
„ Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.
Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru
instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d) sau a
11
cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare.
La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi
prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate de
către instanța de judecată contrar prezentului cod.”
Art. 246, alin. (1) din Codul administrativ statuează că:
„Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă
recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă.
Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele
și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și
se comunică părților.”
Art. 246, alin. (2), lit. h) din Codul administrativ stabilește că:
„Recursul se declară inadmisibil în special când este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursului, completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție atestă că, decizia Curții de Apel Chișinău a fost
pronunțată public în data de 11 octombrie 2023 și conform extrasului din poșta
electronică a Curții de Apel Chișinău, decizia motivată a fost notificată
recurentului în data de 13 noiembrie 2023. (f.d. 28, vol.V)
Boicenco Nicolai, reprezentat de avocatul Fediuc Valentin, a depus recurs
în data de 11 octombrie 2023.
În asemenea circumstanțe completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție consideră că, în speță, calea de atac în ordine de recurs a fost demarată
în interiorul termenului legal.
Din analiza prevederilor art. 2451 – 246 din Codul administrativ, rezultă
că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să
însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui
control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel,
normele pre citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra
cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv
al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor
veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să
răstoarne decizia instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de
Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio
a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează, că pentru a trece testul
de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare
și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea
cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care
trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de
admisibilitate.
12
Din analiza recursului declarat de către Boicenco Nicolai, reprezentat
de avocatul Fediuc Valentin rezultă, că recurentul nu a invocat temeiul legal în
baza căruia își întemeiază recurs, dar a făcut trimitere la prevederile art. 244-
248 din Codul administrativ, fără a indica expres temeiul de admisibilitate a
recursului.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 2451 din Codul administrativ. Nu este suficientă simpla expunere a
circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu
indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea
lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de
actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care,
din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică
determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care
se bazează aceste critici.
Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări
și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău,
nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea
pretins argument, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar
substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din
oficiu.
La caz, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă, că
motivele de casare, invocate în recursul depus de Boicenco Nicolai, reprezentat
de avocatul Fediuc Valentin, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.
2451 din Codul administrativ, deoarece argumentele invocate în recurs sunt
irelevante, care nu au putere să răstoarne soluția instanței de apel, care în
temeiul art. 219 din Codul administrativ a cercetat starea de fapt în baza tuturor
probelor prezentate în dosarul administrativ, precum și a celor prezentate în
instanța de judecată. Or, Curtea de Apel Chișinău a constatat cu certitudine, că
copilul xxxxx, a fost lipsit efectiv de grija părintelui Boicenco Nicolai, care la
momentul decesului mamei Boicenco Svetlana, 11 iulie 2019, era de negăsit în
localitate, fapt confirmat prin actele de constatare din data de 30 iulie 2019, din
01 august 2019 și din 05 august 2019 întocmit de Primăria com. Calfa,
rămânând să locuiască cu unchiul Costețchi Alexandru.
Cu referire la argumentul lui Boicenco Nicolai, că nu sunt suficient de
motivate actele administrative contestate, completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție evidențiază că, prin prisma Codului administrativ, într-
adevăr, motivarea în drept, în fapt și sub aspect procedural, a actului
administrativ, poate fi susceptibilă de a fi apreciată atât în calitate de condiție
de formă cât și condiție de fond în procesul analizei valabilității și legalității
13
acestuia. Totuși, nerespectarea condiției de motivare a actului administrativ la
momentul emiterii acestuia, nu reprezintă o cauză de nulitate absolută a actului
administrativ, ci, prin prisma prevederilor art.123 alin.(2) din Codul
administrativ, poate fi recuperată de către autoritatea publică, fie în cadrul
procedurii prealabile fie în cadrul procedurii de contencios administrativ, până
la momentul de finalizare a dezbaterilor judiciare în prima instanță, acesta fiind
un termen de decădere. Suplinirea condiției motivării actului administrativ
poate lua diverse forme, și anume: răspuns la cererea prealabilă, referință la
cererea de chemare în judecată, explicațiile părții în proces.
Astfel, instanța de recurs respinge ca fiind neîntemeiat acest argument,
în condițiile în care conform cu art. 123 din Codul administrativ, motivarea
necesară se recuperează ulterior de către autoritatea publică, până la finalizarea
dezbaterilor judiciare în prima instanță. La caz, condiția motivării actelor
administrative contestate a fost suplinită în deplină măsură de către autoritatea
publică până la finalizarea dezbaterilor judiciare prin referință și explicațiile
acordate instanței de judecată.
Prin urmare, condiția de formă a valabilității actului administrativ -
motivarea actului administrativ, a fost respectată de către autoritatea pârâtă prin
expunerea motivelor privind plasamentul de urgență a copilului minor xxxxx,
ca o măsură de protecție urgentă temporară în referința depusă în cadrul ședinței
de pregătire a pricinii pentru dezbaterile judiciare.
Instanța de apel a concluzionat asupra statutului de copil rămas fără
ocrotire părintească de la data decesului mamei, reținând în acest sens, că la
situația din 11-15 octombrie 2019 tatăl copilului nu era de găsit, precum și
existența raportului de evaluare psihologică din 26 septembrie 2019, potrivit
căruia s-a recomandat crearea unui climat psihologic favorabil, stabil și
securizat în familia tutorelui, evitarea situațiilor de conflict, deoarece copilul a
declarat că îi este frică de tatăl său și nu în ultimul rând declarațiile minorei din
19 septembrie 2019 unde copilul refuză categoric să locuiască cu tatăl său din
motivul unei comportament precedent agresiv, la fel și violența în familie
admisă în raport cu ea de către tatăl ei Boicenco Nicolai, soldată cu instituirea
unei măsuri de protecție a copilului și obligarea lui Boicenco Nicolai să nu se
apropie de copil și de locul de studii al acesteia, fiind emisă în perioada de 45
zile fiind valabile măsurile de urgență instituite în data de 15 octombrie 2019.
Astfel, copilul xxxxx în data de 11 octombrie 2019 și în data de 15
octombrie 2019 a fost separată temporar de tată, ținând cont de interesul
exclusiv al copilului, care a fost afectat profund din punct de vedere psihologic
în legătură cu decesul mamei, care a locuit în familia tutorelui împreună cu
mama până la decesul mamei.
Totodată, instanța de apel a constatat că, chiar dacă autoritățile
depuneau eforturi în legătură cu integrarea copilului în familie cu tatăl, copilul
nu a manifestat atitudine pozitivă în raport cu acesta, din motivul
comportamentului anterior agresiv al lui Boicenco Nicolai, de care copilul
14
cunoștea și de care se ferea, fapt adeverit în baza deciziei Curții de Apel
Chișinău din data de 18 noiembrie 2019.
Astfel, instanța de apel a concluzionat, că autoritatea tutelară, acționând
în interesul copilului rămas fără ocrotire părintească, a stabilit o măsură
temporară de protecție de urgență și a dispus plasarea copilului xxxxx, în
familia Liliei Sîrbu pentru 72 ore, ulterior prelungită pentru 45 zile.
Argumentul lui Boicenco Nicolai, reprezentat de avocatul Fediuc
Valentin, precum că soluția instanței de apel contravine practicii judecare, este
respins de către instanța de recurs, din motiv că circumstanțele de fapt a
prezentei cauze sunt diferite față de circumstanțele cauzelor indicate ca
practică, și anume la data emiterii actelor administrative contestate în prezenta
cauză copilul era lipsit efectiv de grija părintelui, care până la emiterea actelor
administrative contestate nu era de găsit.
Astfel, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează
că, recursul depus de Boicenco Nicolai conține obiecții de fapt și de drept
similare celor expuse în cererea de chemare în judecată și în cererea de apel,
care au fost analizate minuțios de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate
în mod corespunzător.
În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului
la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima
instanță, în modul în care este garantat de art. 6 §1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale
a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și
interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].
Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât
prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură
în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,
pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât
pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea
a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor
ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor
respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept
național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.
Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel,
conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de
atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt,
15
pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09
octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
În circumstanțele menționate, completul de judecată al Curții Supreme
de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul Boicenco
Nicolai, reprezentat de avocatul Fediuc Valentin.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 230 și 246, alin. (2), lit. h)
din Codul administrativ
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de către Boicenco Nicolai, reprezentat de
avocatul Fediuc Valentin.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Malanciuc
Diana Stănilă
16