3d-63/24 — contestarea actului administrativ

La 5 august 2024, Lidia Oprea a depus la Curtea Supremă de Justiție acțiune împotriva Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a solicitat (f.d. 1-9): − Admiterea cererii de chemare în judecată; − Anularea hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 253/17 din 7 mai 2024, în partea pct. 1, anexa 1, nr. 25 privind excluderea din Registru participanților la concurs pentru suplinirea funcțiilor vacante de judecător a candidatei Lidia Oprea. − Suspendarea executării hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 253/17 din 7 mai 2024, în partea pct. 1, anexa 1, nr. 25 privind excluderea din Registru participanților la concurs pentru suplinirea funcțiilor vacante de judecător a candidatului Lidia Oprea, până la examinarea cauzei în fond; − Încasarea din contul pârâtului a cheltuielilor de judecată.

În susținerea cererii de suspendare a executării actului administrativ contestat, reclamanta a invocat prevederile art. 214 din Codul administrativ.

A menționat că în conformitate cu prevederile art. 214 și 172 alin. (1), (2) lit. a) și b) din Codul administrativ, în circumstanțele prezentei spețe, având în vedere practica anterioară a Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la același obiect și același subiect, aplicarea legii în situații juridice similare, precum și motivarea actului contestat în sensul sancționării reclamantei prin excluderea din registru, în lipsa unor prevederi legale exprese (pct. 5.6 din actul contestat, (§26, §27)), se constată existența unor suspiciuni serioase și rezonabile privind legalitatea actului administrativ contestat. Aceste suspiciuni sunt confirmate, indirect, chiar de autoritatea emitentă.

Reclamanta a specificat că situația de incertitudine în care reclamanta a fost plasată, cauzată de practicile administrative arbitrare și inconsecvente ale Consiliului Superior al Magistraturii în materia carierei judecătorilor, îi privează pe aceasta de oportunitatea de a participa la concursurile pentru 1 accederea în funcția de judecător, organizate pentru funcțiile vacante de interes personal. În lipsa dispunerii suspendării executării actului administrativ, prejudiciul cauzat drepturilor și intereselor reclamantei va fi unul ireparabil, în raport cu o eventuală soluție judiciară de anulare parțială a actului administrativ contestat. Repetarea concursurilor pentru anumite funcții vacante nu poate fi solicitată de reclamantă ca un remediu adecvat pentru dreptul încălcat prin emiterea actului contestat.

Suspendarea actului administrativ contestat este cerută, printre altele, pentru a asigura eficiența soluției judiciare, astfel încât să se permită restabilirea drepturilor reclamantei la situația existentă anterior emiterii actului administrativ contestat.

Prin încheierea din 28 august 2024 a Curții Supreme de Justiție s-a expediat în adresa Consiliului Superior al Magistraturii copia cererii de chemare în judecată depusă de Lidia Oprea, împreună cu înscrisurile anexate (f.d. 47-49).

Prin referința depusă la 24 septembrie 2024, Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea cererii depuse de Lidia Oprea privind suspendarea executării punctului 1, anexa 1, nr. 25 din hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 253/17 din 7 mai 2024 (f.d. 52-57).

Art. 172 alin. (2) din Codul administrativ: „Motivele suspendării sânt: a) existența unor suspiciuni serioase și rezonabile privind legalitatea actului administrativ individual defavorabil; b) existența pericolului iminent de producere a unor prejudicii ireparabile prin executarea în continuare a actului administrativ individual defavorabil.” 2

Este esențial de subliniat că suspendarea actelor administrative, astfel cum este reglementată de art. 214 din Codul administrativ, constituie un pilon fundamental al mecanismului de protecție a legalității. În spiritul echității și al justiției, legiuitorul a instituit această măsură ca o garanție esențială menită să protejeze drepturile și interesele legitime ale cetățenilor și entităților juridice împotriva posibilelor abuzuri sau erori administrative. Această dispoziție reflectă angajamentul de a asigura un echilibru între exercitarea autorității administrative și respectarea drepturilor fundamentale.

Suspendarea, prin natura sa, reprezintă o măsură temporară menită să întrerupă efectele juridice ale unui act administrativ contestat, până la clarificarea legalității acestuia de către instanța competentă. Această măsură se aplică în situații de excepție și în limite bine definite, având ca scop prevenirea prejudiciilor iminente și ireparabile care ar putea rezulta din aplicarea actului administrativ, înainte de soluționarea definitivă a litigiului. Astfel, suspendarea acționează ca un instrument de protecție provizorie, asigurând integritatea drepturilor și intereselor părților până la o soluție judiciară finală.

Astfel, acest mecanism juridic nu doar că asigură protecția părților implicate împotriva unor posibile consecințe negative, dar contribuie și la consolidarea încrederii publicului în sistemul de justiție și în administrația publică. Prin aplicarea sa, se evidențiază un angajament ferm față de respectarea principiilor legalității și echității, demonstrând că statul este dedicat protejării drepturilor și intereselor legitime ale cetățenilor și ale entităților juridice, chiar și în fața unor posibile abuzuri sau erori administrative.

Potrivit Recomandării Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei nr. (89) 8 din 13 septembrie 1989 privind protecția provizorie acordată de instanță în materie administrativă, în situația în care o instanță este sesizată cu o contestație împotriva unui act administrativ, iar decizia finală nu a fost încă pronunțată, solicitantul are dreptul să ceară aceleiași instanțe sau unei alte instanțe competente luarea unor măsuri de protecție provizorie împotriva respectivului act administrativ. În procesul decizional privind acordarea protecției provizorii, instanța este obligată să ia în considerare toți factorii 3 relevanți, inclusiv riscul ca executarea actului administrativ să provoace daune greu remediabile și existența unui caz prima facie care să pună sub semnul întrebării valabilitatea actului administrativ contestat. Acest principiu subliniază importanța asigurării unui echilibru între protecția drepturilor individuale și interesul public, garantând o soluționare justă și echitabilă.

Din conținutul Recomandării menționate reiese că măsurile de protecție provizorie, dispuse de către instanța competentă, pot consta în suspendarea executării actului administrativ, fie în întregime, fie parțial. Acestea pot include restabilirea totală sau parțială a situației existente la momentul adoptării actului administrativ sau a oricărei modificări ulterioare, precum și impunerea asupra administrației a unor obligații corespunzătoare. Este important de subliniat că măsurile de protecție provizorie nu pot, în niciun fel, să prejudicieze decizia finală a instanței sesizate cu privire la contestarea actului administrativ, asigurând astfel echilibrul dintre protecția drepturilor individuale și respectarea principiilor de legalitate și justiție.

Potrivit art. 172 alin. (2) din Codul administrativ, suspendarea executării unui act administrativ individual defavorabil poate fi dispusă în baza următoarelor motive: existența unor suspiciuni serioase și rezonabile privind legalitatea actului administrativ individual defavorabil și existența pericolului iminent de producere a unor prejudicii ireparabile prin executarea în continuare a actului administrativ individual defavorabil

Din analiza normelor de drept menționate anterior, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție deduce că instanța de judecată are competența de a suspenda executarea unui act administrativ individual defavorabil contestat atunci când sunt întrunite următoarele condiții: a) Existența unor suspiciuni serioase și rezonabile privind legalitatea actului administrativ individual defavorabil – această condiție presupune identificarea unor aspecte care ridică îndoieli fundamentate cu privire la conformitatea actului cu cadrul legal aplicabil; b) Existența pericolului iminent de producere a unor prejudicii ireparabile prin executarea în continuare a actului administrativ individual defavorabil – această cerință impune demonstrarea unui risc concret de prejudicii care nu pot fi remediate, în cazul în care actul continuă să producă efecte.

În acest sens, instanța reține că dispunerea suspendării actului administrativ presupune constatarea temeiurilor prevăzute de lege, care trebuie să fie invocate și demonstrate în mod corespunzător pentru a justifica aplicarea acestei măsuri provizorii.

Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că suspendarea actului administrativ poate fi dispusă de instanța de judecată doar în cazul în care sunt întrunite cumulativ ambele motive menționate anterior. Această cerință rezultă din prevederile exprese ale legii, care 4 stipulează necesitatea îndeplinirii simultane a ambelor temeiuri pentru a justifica aplicarea măsurii de suspendare.

În conformitate cu art. 172 alin. (2) din Codul administrativ, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că, în prezenta cauză, niciunul dintre motivele de suspendare prevăzute de acest articol nu este confirmat.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că scopul prevăzut de lege pentru suspendarea executării actului administrativ este de a oferi o protecție provizorie drepturilor și intereselor persoanei. Aceasta se realizează prin aplicarea unor măsuri urgente, menite să prevină apariția unor prejudicii iminente și ireparabile, ce ar putea rezulta din continuarea executării actului administrativ individual defavorabil, în cazul în care există suspiciuni serioase și rezonabile privind legalitatea acestuia.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că determinarea existenței unor suspiciuni serioase și rezonabile privind legalitatea actului administrativ individual defavorabil poate fi realizată preventiv, fără a analiza fondul pretențiilor reclamantului, care urmează să fie soluționate în cadrul dezbaterilor judiciare pe fond.

Cu referire la primul temei prevăzut de lege – existența unor suspiciuni serioase și rezonabile privind legalitatea actului administrativ defavorabil – Completul reține că noțiunea de ”suspiciuni rezonabile privind legalitatea actului administrativ individual” se referă la circumstanțele de fapt care ar putea convinge instanța de judecată că actul respectiv ar putea fi ilegal. Totuși, ilegalitatea propriu-zisă a actului administrativ individual defavorabil reprezintă o chestiune de fond, care poate fi verificată și stabilită doar în cadrul examinării pe fond a cauzei.

Acest raționament se bazează pe faptul că ilegalitatea actului administrativ individual constituie una dintre condițiile cumulative pentru admiterea unei acțiuni în contestare.

În ceea ce privește această condiție pentru suspendarea executării actului administrativ individual defavorabil, se observă că ilegalitatea actului are două dimensiuni: legalitatea procedurală (formală) și legalitatea materială.

Totodată, pentru a înlătura, chiar și temporar, regula executării imediate a actului administrativ prin suspendarea acestuia, instanța nu poate decide în mod discreționar sau arbitrar. Decizia de suspendare trebuie să se bazeze strict pe probele administrate în cauză, care trebuie să ofere suficiente indicii aparente pentru a răsturna prezumția de legalitate a actului. Această analiză preliminară trebuie realizată fără a intra în examinarea pe fond a conținutului actului administrativ contestat.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, în motivarea cererii de suspendare a executării punctului 1, anexa 1, nr. 25 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 253/17 din 7 mai 2024, intitulată „Cu privire la actualizarea Registrului participanților la concursul 5 pentru suplinirea funcțiilor vacante de judecător, președinte sau vicepreședinte al instanței judecătorești”, Lidia Oprea a susținut că, în absența dispunerii suspendării executării actului administrativ, prejudiciul cauzat drepturilor și intereselor sale ar fi unul ireparabil. Reclamanta a argumentat că, în cazul anulării parțiale a actului administrativ contestat, repetarea concursurilor pentru anumite funcții vacante nu ar constitui un remediu adecvat pentru repararea drepturilor sale încălcate prin emiterea actului respectiv.

Sub acest aspect, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată lipsa unor elemente care să genereze, în mod clar și fără a depăși limitele fondului cauzei, suspiciuni serioase și rezonabile privind ilegalitatea actului administrativ defavorabil contestat de reclamantă. Aceste suspiciuni pot fi clarificate doar printr-o examinare de fond a cererii privind anularea actului administrativ în cauză. Argumentele reclamantei referitoare la presupusele erori discreționare în emiterea actului contestat țin de fondul cauzei.

În continuarea celor menționate anterior, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că motivele prevăzute de art. 172 alin.(2) din Codul administrativ, care ar putea justifica suspendarea actului administrativ contestat, nu sunt îndeplinite. Acest lucru se datorează faptului că atât existența pagubei iminente, cât și legalitatea actului administrativ nu se prezumă, ci trebuie dovedite de persoana lezată prin probe concludente și pertinente. Totuși, la această etapă a procesului, din cererea înaintată nu reies niciunul dintre temeiurile prevăzute în art. 172 alin. (2) din Codul administrative.

În ceea ce privește cel de-al doilea temei prevăzut de legiuitor pentru suspendarea executării actului administrativ – existența unui pericol iminent de producere a unor prejudicii ireparabile prin continuarea executării actului administrativ individual defavorabil – Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că reclamanta nu a prezentat nicio probă și nici nu a invocat în cererea sa existența unui astfel de pericol iminent.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că noțiunea de prejudiciu ireparabil implică existența în conținutul actului administrativ a unor dispoziții care, prin punerea lor în aplicare, ar cauza reclamantului un prejudiciu dificil sau imposibil de remediat, chiar și în eventualitatea anulării actului. Prevenirea unui astfel de prejudiciu presupune evitarea unui prejudiciu material viitor și previzibil, care, ulterior adoptării unei hotărâri judecătorești, nu ar mai putea fi remediat.

Mai mult, fiecare act administrativ beneficiază de prezumția de legalitate, veridicitate și autenticitate, ceea ce implică aplicarea principiului executorialității de drept (executio ex officio). În virtutea acestui principiu, actul administrativ este executoriu din oficiu și imediat, constituind în sine un titlu executoriu, fără a necesita învestirea cu formulă executorie. Această executorialitate se menține atât timp cât instanța de judecată nu intervine 6 pentru a suspenda executarea sau pentru a anula actul administrativ respectiv.

Având în vedere că examinarea cererii de suspendare nu implică o prejudecare a fondului cauzei, instanța având doar posibilitatea de a efectua o analiză sumară a aparenței dreptului, în prezenta speță, în limitele necesare evaluării cererii de suspendare, nu au fost identificate, în mod obiectiv, suspiciuni serioase și rezonabile privind ilegalitatea Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 253/17 din 7 mai 2024, intitulată „Cu privire la actualizarea Registrului participanților la concursul pentru suplinirea funcțiilor vacante de judecător, președinte sau vicepreședinte al instanței judecătorești”.

Analizând actele cauzei în raport cu argumentele prezentate de Lidia Oprea pentru susținerea solicitării de suspendare a actului administrativ, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție a constatat că acestea sunt neîntemeiate. În speță, cererea de suspendare a fost formulată fără a detalia și justifica existența unui pericol iminent de producere a unor prejudicii ireparabile prin executarea continuă a actului administrativ individual defavorabil. Acest aspect nu a fost susținut și demonstrat într-un mod suficient de obiectiv și convingător, sarcina probei revenind în mod direct reclamantei.

Iar argumentul reclamantei, conform căruia nu poate solicita repetarea concursurilor pentru funcțiile vacante de judecător, nu poate fi considerat de instanță drept o justificare a caracterului ireparabil al prejudiciului invocat.

Astfel, corelând circumstanțele de fapt ale cauzei cu prevederile legale menționate anterior, instanța de contencios administrativ apreciază argumentele invocate de către Lidia Oprea ca neîntemeiate.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 172 alin. (2), 214 și 230 din Codul administrativ COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge cererea depusă de Lidia Oprea privind suspendarea executării punctului 1, anexa 1, nr. 25 din hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 253/17 din 7 mai anul 2024, ca neîntemeiată. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Malanciuc Diana Stănilă 7