3r-216/24 — anularea actului administrativ individual defavorabil si incasarea prejudiciului moral
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actului administrativ individual defavorabil si incasarea prejudiciului moral
- Temei legal
- Decizia autoritatii publice privind acordarea despagubirilor pentru prejudiciile cauzate prin activitatea administrativa ilegala este un act administrativ individual care poate fi contestat separat in instanta de contencios administrativ. Instanta de contencios administrativ este limitata la adoptarea uneia din hotararile reglementate expres de art 224 din Codul administrativ, neavand prerogativa de a dispune incasarea anumitor sume cu titlu de prejudiciu. Respectarea procedurii prealabile pentr
3r-216/24 — anularea actului administrativ individual defavorabil si incasarea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
D E C I Z I E
cu privire la respingerea recursului depus de Serghei Diacov,
reprezentat de avocatul Andrian Fetescu,
în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în
judecată depusă de Serghei Diacov împotriva Autorității Naționale
de Integritate cu privire la anularea actului administrativ
individual defavorabil și încasarea prejudiciului moral,
împotriva încheierii din 13 septembrie 2024 a Curții de Apel
Chișinău
(Dosarul nr. 3r-216/24
NR. PIGD 2-23179295-01-3r-02102024)
Decizia autorității publice privind acordarea despăgubirilor pentru
prejudiciile cauzate prin activitatea administrativă ilegală este un act
administrativ individual care poate fi contestat separat în instanța de
contencios administrativ. Instanța de contencios administrativ este
limitată la adoptarea uneia din hotărârile reglementate expres de
art. 224 din Codul administrativ, neavând prerogativa de a dispune
încasarea anumitor sume cu titlu de prejudiciu. Respectarea
procedurii prealabile pentru pretenția de reparare a prejudiciului
cauzat prin activitatea administrativă ilegală este o condiție
obligatorie la depunerea acțiunii de contencios administrativ.
Curtea de Apel Chișinău, jud. G. Mîra, G. Dașchevici, A. Bostan,
27 noiembrie 2024
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul depus de Serghei Diacov,
reprezentat de avocatul Andrian Fetescu.
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Malanciuc,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 14 decembrie 2023, Serghei Diacov a depus cerere de chemare în
judecată împotriva Autorității Naționale de Integritate, prin care a solicitat
anularea actului de constatare nr.155/25 din 01 decembrie 2023, emis de
Autoritatea Națională de Integritate în privința sa și a membrilor familiei sale
și încasarea prejudiciului moral cauzat prin activitatea administrativă ilegală
în cuantum de 30000 de lei.
Prin încheierea din 13 septembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău, s-a
declarat inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ înaintată de către
Serghei Diacov, în partea pretenției cu privire la obligarea acordării
despăgubirilor pentru prejudiciul moral cauzat prin activitatea administrativă
ilegală în sumă de 30000 de lei. S-a comunicat reclamantului că, declararea
acțiunii ca inadmisibilă în baza temeiurilor specificate la alin.(2) lit.f) – h)
nu exclude posibilitatea adresării repetate în judecată a aceluiași reclamant
cu aceeași acțiune (f.d.96-99).
La 27 septembrie 2024, Serghei Diacov, reprezentat de avocatul
Andrian Fetescu a depus cerere de recurs împotriva încheierii din
13 septembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia
(f.d.103).
În susținerea cererii de recurs, recurentul a invocat dezacordul cu
încheierea din 13 septembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău, care în opinia
sa este neîntemeiată și pasibilă casării.
Aceasta deoarece, prima instanță, eronat a apreciat că cererea privind
acordarea prejudiciului moral poate fi depusă doar după ce hotărârea
instanței de judecată a rămas definitivă, termenul respectiv urmând să curgă
din momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, or, în
eventualitatea pronunțării de către Curtea de Apel a unei hotărâri
judecătorești de anularea a actului de constatare, acesta în aceiași ordine
poate acorda prejudiciul moral, prin activitatea administrativă ilegală a
Autorității Naționale de Integritate.
Subsecvent, invocând dispozițiile art.36 din Legea nr. 132/2016 cu
privire la Autoritatea Națională de Integritate, recurentul a susținut că
1
hotărârea instanței de fond fiind una definitivă, pe cale de consecință nu este
necesar de a acționa separat într-o altă acțiune administrativă Autoritatea
Națională de Integritate pentru a acorda repararea prejudiciului moral.
Or, subiectul de control, care consideră că a fost vătămat într-un drept
de către Autoritatea Națională de Integritate, prin activitate administrativă
ilegală, contestă actul de constatare nemijlocit la Curtea de Apel Chișinău, și
în egală măsură poate solicita și repararea prejudiciului moral cauzat, fără
respectarea procedurii prealabile.
În final, recurentul a notat că încheierea judecătorească se consideră
legală numai în cazul în care ea a fost pronunțată în deplină concordanță cu
normele legislației administrative aplicabile litigiului dedus judecății și cu
respectarea normelor administrative. Astfel, nu se poate invoca că încheierea
instanței de fond din 13 septembrie 2024 în acest sens este temeinică și
legală.
La 02 octombrie 2024, la adresa de e-mail a Autorității Naționale de
Integritate a fost expediată copia cererii de recurs depusă de Serghei Diacov,
reprezentat de avocatul Andrian Fetescu.
Până la data stabilită pentru examinarea cererii de recurs depuse Serghei
Diacov, reprezentat de avocatul Andrian Fetescu, intimata nu a depus
referință în care să-și expună opinia asupra argumentelor invocate de
recurent.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 242 din Codul administrativ prevede că:
„Recursul împotriva încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de
judecată care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea
încheierii judecătorești, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de
judecată care a emis încheierea contestată transmite neîntîrziat recursul împotriva
încheierii judecătorești împreună cu dosarul judiciar instanței competente să
soluționeze recursul.”
Art. 243 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Codul administrativ, stipulează
următoareele:
„(1) Examinînd recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una
dintre următoarele decizii:
b) respinge recursul;
(2) Instanța competentă soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești
fără ședință de judecată. Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita
participanții la proces.”
Art. 3 din Codul administrativ, reglementează că:
2
„Legislația administrativă are drept scop reglementarea procedurii de înfăptuire a
activității administrative și a controlului judecătoresc asupra acesteia, în vederea
asigurării respectării drepturilor și a libertăților prevăzute de lege ale persoanelor
fizice și juridice, ținîndu-se cont de interesul public și de regulile statului de drept.”
Art.10 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, prevede că:
„(1) Actul administrativ individual este orice dispoziție, decizie sau altă măsură
oficială întreprinsă de autoritatea publică pentru reglementarea unui caz individual
în domeniul dreptului public, cu scopul de a produce nemijlocit efecte juridice, prin
nașterea, modificarea sau stingerea raporturilor juridice de drept public.
(2) Decizia autorității publice privind acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile
cauzate prin activitatea administrativă ilegală este un act administrativ individual.”
Art.19 din Codul administrativ, stipulează că:
„Cererea prealabilă este instituția care oferă o cale de soluționare prejudiciară a
litigiilor administrative.”
Art. 20 din Codul administrativ, enunță că:
„Dacă printr-o activitate administrativă se încalcă un drept legitim sau o libertate
stabilită prin lege, acest drept poate fi revendicat printr-o acțiune în contencios
administrativ, cu privire la care decid instanțele de judecată competente pentru
examinarea procedurii de contencios administrativ, conform prezentului cod.”
Art. 39 alin. (2) din Codul administrativ, statuiază că:
„(2) Orice persoană care revendică un drept vătămat de către o autoritate publică în
sensul art.17 sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri se poate adresa
instanței de judecată competente.”
Art. 60 alin. (3) din Codul administrativ, accentuează că:
„(3) În cazul depunerii cererii privind acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul
cauzat prin emiterea unui act administrativ individual sau normativ ilegal, termenul
general începe să curgă din data în care hotărîrea instanței de judecată prin care s-a
anulat actul administrativ ilegal a rămas definitivă. Dacă autoritatea publică a anulat
un act administrativ ilegal, termenul general începe să curgă din data în care decizia
cu privire la anularea actului administrativ ilegal a rămas incontestabilă.”
Art. 166 din Codul administrativ, prevede că:
„Cererea prealabilă poate fi depusă numai dacă persoana își revendică drepturile
încălcate prin emiterea sau respingerea emiterii unui act administrativ individual.”
Art. 167 alin. (4) din Codul administrativ, stipulează că:
„(4) Dacă prin cererea prealabilă se solicită și repararea prejudiciului, atunci cererea
privind repararea prejudiciului se examinează de autoritatea publică emitentă în
procedură administrativă separată.”
Art. 189 alin. (1) din Codul administrativ, prevede că:
„(1) Orice persoană care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea
administrativă a unei autorități publice poate înainta o acțiune în contencios
administrativ.”
Art.206 alin. (1) lit.a)-e) și alin. (2) al Codului administrativ,
reglementează că:
3
„(1) O acțiune în contencios administrativ poate fi depusă pentru:
a) anularea în tot sau în parte a unui act administrativ individual (acțiune în
contestare);
b) obligarea autorității publice să emită un act administrativ individual (acțiune în
obligare);
c) impunerea la acțiune, la tolerare a acțiunii sau la inacțiune (acțiune în realizare);
d) constatarea existenței sau inexistenței unui raport juridic ori nulității unui act
administrativ individual sau a unui contract administrativ (acțiune în constatare);
sau
e) anularea în tot sau în parte a unui act administrativ normativ (acțiune de control
normativ).
(2) Acțiunea în constatare prezumă existența unui interes îndreptățit pentru
constatarea solicitată. Acțiunea în constatare nu poate fi înaintată dacă reclamantul
își poate sau și-ar putea revendica drepturile printr-o altă acțiune prevăzută la
alin.(1), cu excepția situației cînd se urmărește constatarea nulității unui act
administrativ individual sau normativ.”
Art.207 alin.(1), (2) lit.f) din Codul administrativ, prevede că:
„(1) Instanța verifică din oficiu dacă sînt întrunite condițiile pentru admisibilitatea
unei acțiuni în contenciosul administrativ. Dacă este inadmisibilă, acțiunea în
contencios administrativ se declară ca atare prin încheiere judecătorească
susceptibilă de recurs.
(2) Acțiunea în contencios administrativ se declară inadmisibilă în special cînd:
f) nu sînt întrunite condițiile prevăzute la art.208;”
Art. 208 alin.(1) - (5) al Codului administrativ, accentuează că:
„(1) Până la înaintarea acțiunii în contencios administrativ se va respecta procedura
prealabilă, cu excepțiile prevăzute de lege.
(2) Dacă autoritatea publică competentă decide cu privire la cererea prealabilă, deși
termenul pentru depunerea cererii prealabile nu a fost respectat, acțiunea în
contenciosul administrativ este oricum admisibilă. Această prevedere nu se aplică
în cazul în care printr-un act administrativ individual este favorizat un terț.
(3) Dacă procedura prealabilă nu este prevăzută de lege, acțiunea în obligare se
admite numai în cazul în care reclamantul a depus anterior la autoritatea publică
competentă o cerere de emitere a actului administrativ individual.
(4) O acțiune în realizare se admite numai dacă reclamantul a depus anterior la
autoritatea publică competentă o cerere prin care a solicitat realizarea, tolerarea sau
omiterea unei acțiuni.
(5) O acțiune în constatare este admisibilă numai dacă reclamantul s-a adresat
anterior la autoritatea publică competentă cu cerere de constatare.”
Art.224 alin.(1) lit.a)-f) din Codul administrativ, reglementează că:
„(1) Examinînd acțiunea în contencios administrativ în fond, instanța de judecată
adoptă una dintre următoarele hotărîri:
a) în baza unei acțiuni în contestare, anulează în tot sau în parte actul administrativ
individual, precum și o eventuală decizie de soluționare a cererii prealabile, dacă
acestea sînt ilegale și prin ele reclamantul este vătămat în drepturile sale;
b) în baza unei acțiuni în obligare, anulează în tot sau în parte actul administrativ
individual de respingere a solicitării sau o eventuală decizie adoptată în procedura
prealabilă și obligă autoritatea publică să emită un act administrativ individual, dacă
revendicarea pretenției reclamantului de emitere a actului este întemeiată;
4
c) în baza unei acțiuni în realizare, obligă la acțiune, tolerare sau inacțiune, dacă o
astfel de pretenție a reclamantului este întemeiată;
d) în baza unei acțiuni în constatare, constată existența sau inexistența unui raport
juridic ori nulitatea unui act administrativ individual sau a unui contract
administrativ, dacă raportul juridic există sau, respectiv, nu există ori actul
administrativ individual sau contractul administrativ este nul;
e) în baza unei acțiuni de control normativ, anulează în tot sau în parte actul
administrativ normativ, dacă acesta este ilegal, sau constată nulitatea acestuia, dacă
acesta este nul;
f) respinge acțiunea ca fiind neîntemeiată, dacă nu sînt îndeplinite condițiile de
adoptare a unei hotărîri prevăzute la lit.a)–e).”
Art.53 alin.(1) din Constituția Republicii Moldova, prevede că:
„(1) Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act
administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este
îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins, anularea actului și repararea
pagubei.”
Art.36 alin.(1) din Legea nr.132 din 17 iunie 2016 cu privire la
Autoritatea națională de Integritate, stipulează că:
„(1) Actele de constatare menționate la art. 34 alin. (1) și (2) pot fi contestate la
Curtea de Apel Chișinău, în termen de 30 de zile de la emitere, de către persoana
supusă controlului, de către autorul sesizării sau de către persoanele menționate la
art. 33 alin. (4) și (5), afectate nemijlocit de acesta.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție conchide că Serghei Diacov, reprezentat de
avocatul Andrian Fetescu s-a conformat dispozițiilor art.242 al Codului
administrativ și a depus în termen recursul la data de 27 septembrie 2024, în
condițiile în care a recepționat copia încheierii din 13 septembrie 2024 a
Curții de Apel Chișinău la 26 septembrie 2024 (f.d.100).
Studiind materialele dosarului, precum și argumentele recurentului
invocate în cererea de recurs, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție consideră că recursul urmează a fi respins din următoarele motive.
Din materialele cauzei rezultă că, la 14 decembrie 2023, Serghei
Diacov a depus cerere de chemare în judecată împotriva Autorității Naționale
de Integritate, prin care a solicitat anularea actului de constatare nr.155/25
din 01 decembrie 2023, emis de Autoritatea Națională de Integritate în
privința sa și a membrilor familiei sale și încasarea prejudiciului moral
cauzat prin activitatea administrativă ilegală în cuantum de 30000 de lei.
Iar, prin încheierea din 13 septembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău,
s-a declarat inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ înaintată de
către Serghei Diacov, în partea pretenției cu privire la obligarea acordării
5
despăgubirilor pentru prejudiciul moral cauzat prin activitatea administrativă
ilegală în sumă de 30000 de lei. S-a comunicat reclamantului că, declararea
acțiunii ca inadmisibilă în baza temeiurilor specificate la alin.(2) lit.f) – h)
nu exclude posibilitatea adresării repetate în judecată a aceluiași reclamant
cu aceeași acțiune (f.d.96-99).
Raportând dispozițiile art.3, 10, 19, 166, 167, 206-208 din Codul
administrativ (indicate la pct.12-14, 18-19, 21-23) la circumstanțele speței,
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că Curtea de
Apel Chișinău, judecând acțiunea depusă de Serghei Diacov în limitele
pretențiilor formulate în cererea de chemare în judecată, just a constatat
inadmisibilitatea acțiunii lui Serghei Diacov împotriva Autorității Naționale
de Integritate, în partea capătului de cerere cu privire la acordarea
despăgubirilor pentru prejudiciul moral cauzat prin activitatea administrativă
ilegală în cuantum de 30000 de lei. Or, legea prevede expres că soluționarea
chestiunii referitoare la repararea prejudiciului, inclusiv moral, se realizează
printr-un act administrativ individual în cadrul unei proceduri administrative
separate.
Respectiv, pentru înaintarea în instanța de judecată a unei pretenții
privind repararea prejudiciului moral cauzat prin activitatea administrativă
ilegală, reclamantul-recurent Serghei Diacov urma să respecte procedura
prealabilă, extrajudiciară, de soluționare a acestei chestiuni, condiție ce nu a
fost realizată.
La capitolul dat urmează a fi evocat faptul că, prin prisma articolelor
10 alin. (2) și 60 alin. (3) din Codul administrativ (menționate la pct.13 și
17), persoana supusă controlului în mod obligatoriu urma să înainteze
autorității publice pârâte această pretenție printr-o cerere prealabilă, iar
ulterior să depună acțiune în judecată.
Astfel, coroborând cadrul legal precitat circumstanțelor faptice ale
speței, instanța de recurs conchide că Serghei Diacov nu s-a adresat cu cerere
prealabilă către Autoritatea Națională de Integritate, prin care să solicite
acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul moral cauzat prin activitatea
administrativă ilegală, deși, dispozițiile Codului administrativ prevăd expres
obligativitatea părții reclamante de a respecta procedura prealabilă în cazul
constatării existenței sau inexistenței unui raport juridic și solicitării reparării
prejudiciului. Cu atât mai mult că decizia autorității publice privind
acordarea sau refuzul de a acorda despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin
activitatea administrativă ilegală constituie un act administrativ individual.
Reieșind din această conjunctură, nu pot fi acceptate susținerile
recurentului ca temei de admitere a recursului, deoarece se combat cu cele
invocate mai sus și se axează asupra circumstanțelor, care au fost constatate
și elucidate pe deplin de către prima instanță.
6
În context, instanța de recurs relevă că art.36 din Legea nr. 132 din
17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Națională de Integritate,
reglementează doar modalitatea de contestare a Actelor de constatare
menționate la art. 34 alin. (1) și (2), emise de Autoritatea Națională de
Integritate de către autorul sesizării sau de către persoanele menționate la
art. 33 alin. (4) și (5), afectate nemijlocit de acestea, nu și procedeul
depunerii cererii privind acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul moral
cauzat prin activitatea administrativă ilegală, care de altfel, nici nu au fost
prevăzute de legiuitor în legea specială.
Astfel, reieșind din dispozițiile art.140 din Codul administrativ,
cererea privind acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat prin
emiterea unui act administrativ individual sau normativ ilegal, poate fi
depusă după ce hotărârea instanței de judecată prin care s-a anulat actul
administrativ ilegal a rămas definitivă, or, termenul general începe să curgă
din această dată.
În acest sens, instanța de recurs remarcă că, decizia autorității publice
privind acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin activitatea
administrativă ilegală este un act administrativ individual care poate fi
contestat separat în instanța de contencios administrativ.
Mai mult, ținând cont de dispozițiile art.206 din Codul administrativ,
care reglementează felurile acțiunilor în contencios administrativ, instanța de
recurs menționează că Codul administrativ nu prevede posibilitatea
formulării pretenției accesorii de reparare de prejudicii materiale și/sau
morale. Iar, instanța examinând acțiunea în contencios administrativ în fond,
este limitată la adoptarea uneia din hotărârile reglementate expres de art. 224
din Codul administrativ, neavând prerogativa de a dispune încasarea
anumitor sume cu titlu de prejudiciu.
Respectiv, instanța de recurs reține că soluția adoptată de Curtea de
Apel Chișinău prin încheierea recurată privind declararea inadmisibilă a
acțiunii în contencios administrativ înaintată de către Serghei Diacov, în
partea pretenției cu privire la obligarea acordării despăgubirilor pentru
prejudiciul moral cauzat prin activitatea administrativă ilegală în sumă de
30000 de lei, în rezultatul nerespectării procedurii prealabile, este
compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul
prevederilor art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor
Omului, având în vedere obligația părților privind exercitarea drepturilor
procedurale cu bună credință.
Astfel, din considerentele menționate și având în vedere că încheierea
instanței de apel este legală, iar argumentele invocate de Serghei Diacov,
reprezentat de avocatul Andrian Fetescu sunt neîntemeiate, Completul de
judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge
recursul.
7
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 243 alin. (1) lit. b) din
Codul administrativ
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Respinge recursul depus de Serghei Diacov, reprezentat de avocatul
Andrian Fetescu împotriva încheierii din 13 septembrie 2024 a Curții de
Apel Chișinău.
Decizia este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Malanciuc
Diana Stănilă
8