3ra-975/23 — contestarea actului administrativ

În motivarea acțiunii, reclamanta SRL „Nicovals-Com” a indicat că, la 26 iulie 2001 între Întreprinderea Mixtă Moldo-Turcă „Nicovals-Com” SRL, în calitate de arendaș și Primăria mun. Chișinău, în calitate de arendator, a fost încheiat contractul de arendă funciară nr. 2733/2001, care a fost prelungit ulterior prin Acordul adițional din 18 decembrie 2009.

În calitate de arendaș, i-au fost transmise în arendă două loturi de pământ cu suprafața de 0,0075 ha (nr. cadastral xxxxx) și cu suprafața de 0,041 ha (nr. cadastral xxxxx), situate în mun.Chișinău, str. xxxxx.

A susțiut reclamanta că, deși contractele de arendă funciare au expirat, SRL „Nicovals-Com” a continuat să utilizeze loturile de pământ și achita în continuare plata pentru arenda pământului, această situație durând câțiva ani, termen în care atât SRL „Nicovals-Com”, în calitate de arendaș, cât și Primăria mun.Chișinău, în calitate de arendator, continuau să desfășoare raporturi obligaționale de arendă și își executau cu bună-credință obligațiile asumate.

Pe durata anilor de desfășurare a raporturilor obligaționale în baza contractului de arendă funciară, prelungit tacit, SRL „Nicovals-Com” s-a adresat în repetate rânduri către Primăria mun.Chișinău cu cerere de a semna în formă scrisă actele privind prelungirea contractului de arendă funciară, însă, nu se cunoaște din care motive Primăria mun.Chișinău nu a încheiat contractul sau acordul privind legalizarea raporturilor obligaționale, deși părțile contractante continuau să execute obligațiile asumate în volum deplin.

Precizează că, această situație a durat circa 3 ani, iar în fapt, în total termenul de arendă al terenurilor cu suprafața 0,0075 ha (nr. cadastral xxxxx) și cu suprafața de 0,041 ha (nr.cadastral xxxxx), din mun. Chișinău, str. xxxxx, a durat mai mult de 19 ani, în toată acest perioadă arendașul investind esențial în amenajarea pavilionului unde își desfășura activitatea, cât și în terenul adiacent acestuia, întreținând ordinea și achitând la timp și în volum deplin plata pentru arendă.

Reiterează că, o perioadă îndelungată, atât SRL „Nicovals-Com”, cât și Primăria mun. Chișinău își executau cu bună-credință obligațiile sale, iar Primăria 2 mun.Chișinău, prin acceptarea plății de arendă și acceptarea tacită a utilizării de către SRL „Nicovals-Com” a terenurilor, se comporta ca și un arendator în continuare, ceea ce oferea temei celeilalte părți să considere că raporturile de arendă continuau.

Susține că, potrivit prevederilor art.911 alin.(3) Cod civil, contractului de arendă se aplică în modul corespunzător dispozițiilor cu privire la locațiune în măsura în care prezentul capitol nu prevede altfel, iar în conformitate cu prevederile art. 904 Cod civil, dacă raporturile contractuale continuă în mod tacit după expirarea contractului de locațiune, acesta se consideră prelungit pe un termen nedeterminat. La expirarea contractului de locațiune, locatarul are dreptul prioritar la încheierea contractului pe un nou termen dacă: a) și-a onorat anterior obligațiile contractuale; b) bunul se dă în locațiune pe un nou termen; c) este de acord cu noile condiții contractuale stabilite de locator.

Subliniază reclamanta că, cadrul legal relevat, oferea și oferă temei de a prezuma ca fiind prelungite tacit contractele de arendă ale SRL „Nicovals-Com”, de facto și de iure raporturile obligaționale vizând arenda continuă până în prezent.

Menționează că, prin refuzul de a încheia contractele de arendă, Primăria mun. Chișinău a invocat hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 26 februarie 2016 și decizia Curții de Apel Chișinău din 07 iulie 2016, prin care SRL „Nicovals-Com” a fost obligată să elibereze loturile arendate.

Învederează că, cu toate acestea, de la momentul emiterii actelor judecătorești nominalizate și până la somația din 2021, Primăria mun. Chișinău nu a ridicat niciodată problema executării acestora, or, actele judecătorești se execută în strictă conformitate cu normele CPC și Codul de executare.

În acest sens, potrivit art.12 alin.(1) Cod de executare, titlul executoriu se eliberează creditorului la cerere de către prima instanță, după rămânerea definitivă a hotărârii, iar conform art.16 alin.(1) Cod de executare, titlul executoriu poate fi prezentat spre executare în decursul a 3 ani de la rămânerea definitivă hotărârii judecătorești în al cărei temei a fost emis, dacă legea nu prevede altfel.

Atenționează asupra faptului că, hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 26 februarie 2016, a devenit definitivă la data de 07 iulie 2016, iar termenul limită până la care creditorul Primăria mun. Chișinău era în drept să pretindă executarea, a expirat la data de 07 iulie 2019. Însă, în această perioadă de timp, nu a fost pusă problema executării actului judecătoresc, argumentul respectiv al Primăriei mun. Chișinău fiind unul lipsit de suport juridic.

Mai mult, chiar și după emiterea hotărârii judecătorești menționate, raporturile obligaționale de arendă au continuat, Primăria trecând sub tăcere mai mult de 3 ani problema executării actelor judecătorești privind eliberarea terenului. Cu toate acestea, refuzul în anul 2016 de a încheia contracte de arendă funciară era motivat prin faptul că potrivit deciziei de modernizare a planului urbanistic se planifica lărgirea străzilor, decizie care însă nu fost pusă în aplicare și a intrat în desuetudine, Primăria mun. Chișinău renunțând la acest proiect.

Consemnează că, a înaintat în anul 2017, 2018, 2019 și 2020 cereri atât către Primăria mun.Chișinău, cât și către Pretura sectorului Râșcani, în calitate de subdiviziune a Primăriei, prin care, inițial solicita încheierea sau prelungirea în formă scrisă a relațiilor de arendă, iar ulterior, după intrarea în vigoare a modificărilor la Codul civil prin noile prevederi legale, la 01 martie 2019, reclamanta a solicitat încheierea contractului de superficie, în confirmarea acestui fapt fiind anexate cererile din 07 iulie 2016. 3

Prin răspunsul Primăriei mun. Chișinău din 13 iulie 2020, s-a solicitat ca în termen de 15 zile să fie demontat și evacuat pavilionul ÎM „Nicovals-Com” SRL, în caz contrar vor fi aplicate măsuri forțate de evacuare.

Punctează reclamanta că, a înaintat cerere către Pretura sectorului Râșcani, mun.Chișinău, prin care a solicitat examinarea în cadrul evaluării strategiei de dezvoltarea și amenajare a sectorului Râșcani a mun. Chișinău, a posibilității încheierii contractului cu ÎM „Nicovals-Com” SRL în privința loturilor de pământ, prezentând proiectul de modernizare a porțiunii arendate, însă, nu a primit un răspuns la cererea dată.

Prin cererea prealabilă nr. 06-111/5385/2017 din 20 iulie 2020, reclamanta a solicitat suspendarea actelor administrative ale Primăriei mun. Chișinău privind evacuarea pavilionului ÎM „Nicovals-Com” SRL, în special somația de evacuare din 08 mai 2020 cu nr.03-8/04-264, scrisoarea din 15.06.2020 cu nr.06/111 5385/17 (13.07.2020 cu nr. 01/1-08-1451); abținerea de la emiterea cărorva acte juridice (somații, reclamații, dispoziții, scrisori si etc.) privind evacuarea pavilionului ÎM „Nicovals-Com” SRL, până la examinarea cererii prealabile și până la expirarea termenului de contestare a actelor în ordinea contenciosului administrative; în ceea ce privește suspendarea actelor administrative, s-a solicitat oferirea unui răspuns în termen de 5 zile de la moment ce va fi înaintată cererea prealabilă; revocarea actelor administrative ale Primăriei mun. Chișinău privind evacuarea pavilionului ÎM „Nicovals-Com” SRL, în special somația de evacuare din 08 mai 2020 cu nr.03- 8/04-264, scrisoarea din 15 iunie 2020 cu nr.06/111 5385/17 (13.07.2020 cu nr.01/1- 08-1451) și încheierea contractelor de superficie cu în privința loturilor de pământ. Însă, un răspuns la cererea prealabilă nu a primit.

Precizează reclamantul că, la data de 27 iulie 2020 a înaintat o acțiune în contencios administrativ, prin care a solicitat suspendarea executării somației de evacuare din 08 mai 2020 cu nr. 03-8/04-264, a scrisorii din 05 iunie 2020 cu nr.06/111 5385/17, prin care Primăria mun.Chișinău a dispus evacuarea pavilionului ÎM „Nicovals-Com” SRL, în ordinea art.214 alin. (1)-(3), 172 Cod administrativ (dosar cu nr. 3-1711/2020 (PIGD: 2-20088088-12-3-27072020-1). Însă, o încheiere cu privire la cererea de suspendare înaintată, reclamanta nu a recepționat.

Reclamanta ÎM „Nicovals-Com” SRL a solicitat revocarea somației de evacuare din 08 mai 2020 cu nr.03-8/04-264, a scrisorii din 15 iunie 2020 cu nr.06/111 5385/17; obligarea Primăriei mun.Chișinău de a încheia contracte de superficie cu ÎM „Nicovals-Com” SRL în privința a celor două loturi de pământ cu suprafața 0,0075 ha (nr. cadastral 0100420015) și cu suprafața de 0,041 ha (nr. cadastral 0100420016), amplasate în mun.Chișinău, str. xxxxx cu termen de valabilitate până la începutul construcției xxxxx, fără drept de privatizare.

La 21 septembrie 2020 ÎM „Nicovals-Com” SRL a depus cerere de completare și concretizare, în care a indicat că, la etapa înaintării acțiunii, termenul pentru oferirea răspunsului la cererea prealabilă cu nr.06-111/5385/2017 din 20.07.2020, deja a expirat, însă un răspuns reclamanta nu a recepționat.

Precizează că, după înaintarea acțiunii în instanța de judecată, la data de 01.09.2020 a recepționat prin poștă răspunsul la cererea prealabilă nr.06- 111/5385/2017 din 22.08.2020, prin care i s-a comunicat că, prin somațiile nr.03- 8/04-264 din 08.05.2020 și nr.01/1-08-1451 din 13.07.2020, Primăria mun.Chișinău a solicitat eliberarea terenurilor cu nr.cadastrale xxxxx și nr.xxxxx, menționând că, ÎM „Nicovals-Com” SRL nu întrunește prevederile Legii nr.133/2018 din 4 01.03.2019 și, prin urmare, cererea prealabilă s-a respins ca neîntemeiată, fiind expres indicat că, acesta poate fi contestat în ordinea contenciosului administrativ.

Remarcă că, în răspunsul la cererea prealabilă nu au fost indicate care prevederi anume ale Legii nr. 133/2018 din 01.03.2019 nu au fost întrunite de ÎM „Nicovals-Com” SRL.

Subliniază că, nici somațiile nr.03-8/04-264 din 08.05.2020 și nr.01/1-08- 1451 din 13.07.2020, nici decizia privind soluția adoptată vis-a-vis de cererea prealabilă, nu sunt motivate și nu conțin o justificare legală concretă, individuală și explicită, privind temeiul de eliberare al terenurilor și refuzul de a încheia contract de superficie.

Reclamanta consideră că, în atare circumstanțe, este privată de dreptul său fundamental de a se apăra, fiind lipsită de posibilitatea de a oferi contraargumentelor în apărarea poziției sale.

Reclamanta ÎM „Nicovals-Com” SRL a solicitat anularea somațiilor nr. 03-8/04-264 din 08.05.2020 și nr.01/1-08-1451 din 13.07.2020 ale Primăriei mun.Chișinău privind evacuarea pavilionului ÎM „Nicovals-Com” SRL; anularea răspunsului nr.06-111/5385/2017 din 22.08.2020 emis pe marginea cererii prealabile a ÎM „Nicovals-Com” SRL; obligarea Primăriei mun. Chișinău de a încheia contracte de superficie cu ÎM „Nicovals-Com” SRL în privința a două loturi de pământ cu suprafața 0,0075 ha (nr. cadastral xxxxx) și cu suprafața de 0,041 ha (nr. cadastral xxxxx), ambele situate în mun.Chișinău, str.xxxxx, cu termen de valabilitate până la începutul construcției bulevardului Dimitrie Cantemir, fără drept de privatizare.

Conform avizului de recepție se atestă că dispozitivul hotărârii instanței de fond a fost notificat avocatului reclamantei, Alexandru Moloman la data de 16 martie 2022 (f.d. 156 vol. I), iar la data de 07 iunie 2022 i-a fost notificată hotărârea motivată (f.d. 172 vol. I). Astfel, apelul a fost depus în termen.

Instanța de apel a subliniat că, dreptul de a adopta decizii privind repartizarea terenurilor, ține de competența Consiliului mun. Chișinău, Primăria 5 mun. Chișinău fiind abilitată de a prezenta propuneri Consiliului privind transmiterea în superficie a terenurilor solicitate. Corespunzător, decizia de a încheia un contract de superficie, ține exclusiv de discreția autorității publice.

În acest context, instanța de apel a reiterat că, încheierea contractelor de superficie în privința bunurilor proprietate a unității administrativ-teritoriale, ține de dreptul discreționar al organelor abilitate în acest sens, iar propria interpretare a unor norme legale de către reclamanta/apelantă, nu poate constitui drept temei juridic pentru obținerea dreptului de superficie asupra terenurilor ce se află în proprietatea autorității publice locale, specificate supra.

Consecvent, obligarea la încheierea unui contract este interzisă, cu excepția cazului în care obligația de a contracta este prevăzută de lege sau dacă reiese dintr-o obligație asumată benevol.

Corespunzător, chiar dacă reclamanta/apelantă, a folosit terenurile cu nr.cadastrale xxxxx și respectiv xxxxx, situate în str.xxxx, care i-au fost transmise în arendă funciară în baza contractului de arendă funciară nr.2733/2001din 26.07.2001, prelungit ulterior prin Acordul adițional din 18.12.2009, și după expirarea termenului de arendă funciară, careva temeiuri de drept, ce ar permite obligarea autorității publice de a încheia contracte de superficie cu reclamanta/apelantă, instanța de apel nu a stabilit, fie chiar și pe un termen determinat, după cum se pretinde prin acțiune și cererea de apel.

Instanța de apel a mai indicat că prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 26 februarie 2016, SRL „Nicovals-com” a fost obligată să elibereze loturile de pământ, cu suprafața de 0,0075 ha (nr.cadastral xxxxx) și cu suprafața de 0,041 ha (nr.cadastral xxxxx) și să restituie Primăriei mun.Chișinău, Consiliului mun.Chișinău bunurile arendate, în condițiile primite la 05.03.2001, conform actului de trasare a liniilor roșii și hotarelor loturilor, aceasta fiind menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07 iulie 2016.

În acest context, instanța de apel a considerat că, pretenția privind anularea somațiilor nr. 03-8/04-264 din 08.05.2020 și nr. 01/1-08-1451 din 13.07.2020 emise de Primăria mun.Chișinău este una nefondată și neîntemeiată, or, în calitate de proprietar al bunurilor imobile închiriate de către reclamanta/apelantă, autoritatea publică locală este în drept să dispună de bunurile ce îi aparțin și să pretindă reclamantei eliberarea acestora, or, hotărârile instanțelor de judecată sânt obligatorii, reclamanta fiind obligată să se conformeze cerinței autorității publice pârâte, ultima neputând fi obligată să încheie contract de superficie chiar și pe un termen determinat și fără drept de privatizare, alegațiile reclamantei/apelantei în acest sens fiind pur declarative.

Instanța de apel a apreciat critic argumentele invocate de către apelantă, potrivit cărora, la emiterea actelor contestate, autoritatea pârâtă ar fi adoptat o atitudine ce nu se încadrează în principiile legalității și înfăptuirii juste a activității administrative. Or, intimata nu a făcut abuz de dreptul său discreționar în coraport cu reclamanta referitor la terenurile enunțate mai sus.

În motivarea recursului recurenta a indicat că în cadrul examinării cauzei, instanțele inferioare au dat apreciere eronată circumstanțelor de fapt ale cauzei, în raport cu probele administrate în proces, consider\nd neîntemeiată acțiunea reclamantei Cu toate acestea, deși în cadrul examinării cauzei, reclamanta a dovedit că pârâtul nu a apreciat corect și multiaspectual circumstanțele cazului, a încălcat ordinea procedurală, instanțele inferioare au ignorat aceste argumente, pe cale de consecința soluția adoptată la caz emisă fiind prematură și nu corespunde tuturor exigentelor legale normelor materiale și celor de procedura. Instanța de apel nu a soluționat deplin și just cererea de apel înaintată de „Nicovals-Com” SRL, nu a cercetat toate argumentele de fapt și de drept invocate în cadrul examinării cauzei de contencios administrativ. Atît prima instanță, cît și instanța de apel au dat apreciere eronată circumstanțelor de fapt ale cauzei, fondului probator prezentat de către părți, în raport cu cerințele formulate și normele legale aplicabile, soluțiile adoptate de către instanțele inferioare sunt arbitrare și se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

La exercitarea acestor drepturi și activității administrative pârâtul a încălcat ordinea stabilită de legiuitor, nu a examinat în mod efectiv cereri înaintate în adresa sa, ci abuzând de statutul său legal și drepturile oferite de legislația în vigoare, inclusiv cel discreționar.

Pornind de la dispozițiile art. 179 din Cod administrativ, recurenta invocă că, somațiile privind măsurile coercitive în cauza urmau să fie emise în baza unui act administrativ individual, care să conțină obligația ÎM „Nicovals-Com” SRL îndreptată spre realizarea acțiunii de predarea bunului – terenurilor. Însă, somațiile nr. 03-8/04- 264 din 08.05.2020 și nr. 01/1-08-1451 din 13.07.2020 Primăriei mun. Chișinău sunt bazate pe hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 26.02.2016, care nu reprezintă act administrativ individual. Faptul dat pune în evidență că de către pîrîtul-intimat nu a fost respectată procedura legală.

La data de 11 octombrie 2023 Curtea Supremă de Justiție a notificat părților copia recursului cu informarea despre posibilitatea depunerii referinței.

Art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție): „Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.”

Art. 244 alin. (1) Cod administrativ (în vigoare până la 01 septembrie 2023) prevede următoarele: „Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs. Pentru procedura de recurs se aplică corespunzător prevederile cap. III din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.” 7

Conform art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ (în redacția în vigoare la data declarării recursului): „recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel”.

Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ (în vigoare până la 01 septembrie 2023) prevede: „(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere. (2) Recursul se declară inadmisibil în special când: a) decizia instanței de apel nu poate fi contestată cu recurs; b) recursul este depus în mod repetat; c) recursul este depus de o persoană neîmputernicită; d) recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art. 245 alin. (1); e) motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art. 245 alin. (2); f) cererea de recurs nu corespunde cerințelor stabilite la art. 244 alin. (2), art. 233 alin. (1) și (2) și art. 234 alin. (2) și recurentul nu a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit de Curtea Supremă de Justiție

Din analiza prevederilor art.246 alin.(1) din Codul administrativ, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul Curții Supreme de Justiție reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile curții de apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus.

Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art.245 alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de 8 recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct.45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141,§39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, §31, Seria A, nr.212-A).

În circumstanțele menționate, Completul Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Întreprinderea Mixtă „Nicovals-Com” Societatea cu Răspundere Limitată, reprezentată de avocatul Moloman Alexandru.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 230 și 246 din Codul administrativ