2ra-1637/23 — repararea prejudiciului material si moral cauzat prin contraventie
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- repararea prejudiciului material si moral cauzat prin contraventie
- Temei legal
- Temeiurile inadmisibilitatii recursului.Recursul nu se incadreaza in temeiurile prevazute la art.432 alin.1 CPC, in redactia Legii nr.246 din 31.07.2023, in vigoare din 01.09.2023
2ra-1637/23 — repararea prejudiciului material si moral cauzat prin contraventie (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Zaharco Carolina,
în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Zaharco Carolina împotriva lui Gavril Revenco cu privire la repararea
prejudiciului material și a prejudiciului moral cauzat prin contravenție și
compensarea cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 21 septembrie 2023 a Curții de Apel Bălți, prin care
s-a admis apelul declarat de Zaharco Carolina, s-a casat parțial hotărârea din 13
martie 2023 a Judecătoriei Edineț, sediul Ocnița, în partea respingerii pretenției
cu privire la încasarea prejudiciului material, și pronunțată în această parte o
hotărâre nouă de admitere parțială a acțiunii, în rest, hotărârea primei instanțe
s-a menținut,
(Dosarul nr. 2ra-1637/23
NR. PIGD 2-23001791-01-2ra-18012024)
Recursul declarat după 01 septembrie 2023.
Recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(1) din Codul de
procedură civilă (în redacția Legii nr.246 din 31.07.2023, în vigoare din 01.09.2023).
Prima instanță: Judecătoria Edineț, sediul Ocnița (jud: N. Vameș)
Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud: Ad. Garbuz, Iu. Grosu, A. Ciobanu)
20 noiembrie 2024
Textul corespunde originalului
Examinând, în lipsa părților, admisibilitatea recursului declarat de
Zaharco Carolina, Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte
Ion Malanciuc
Oxana Parfeni, Judecători
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 04 ianuarie 2023, Zaharco Carolina a depus cerere de chemare
în judecată împotriva lui Gavril Revenco cu privire la repararea prejudiciului
material și a prejudiciului moral cauzat prin contravenție și compensarea
cheltuielilor de judecată.
În susținerea acțiunii reclamanta a indicat că la 16 decembrie 2021,
ora 03:00, Revenco Gavril (fostul concubin), aflându-se împreună cu dânsa în
autocarul pe ruta XXXXX, a început să o numească cu cuvinte necenzurate, a
agresat-o fizic, aplicându-i lovituri de mai multe ori cu mâinile și picioarele pe
diferite părți ale corpului, cauzându-i vătămări corporale neînsemnate sub
formă de XXXXX, fapt constatat prin Raportul de constatarea medico-legală
nr.XXXXX din 21 decembrie 2021, precum și i-a deteriorat telefonul care costa
7000 de lei, călcându-l în picioare, fapt constatat prin procesul-verbal de
primire a plângerii de către Inspectoratul de Poliție Ocnița și explicația depusă.
Prin hotărârea din 01 martie 2022 a Judecătoriei Edineț, sediul
Ocnița, Revenco Gavril a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenției
prevăzute de art.781 din Codul contravențional (violența în familie) și i s-a
aplicat pedeapsa cu munca neremunerată în folosul comunității pe un termen
de 40 de ore.
Reclamanta a remarcat că prin acțiunile ilicite ale lui Revenco
Gavril i s-a cauzat prejudicii materiale și anume, pentru deteriorarea telefonului
evaluat la prețul de 7000 de lei și 448 de lei cheltuieli pentru efectuarea
expertizei de către Centrul de Medicină Legală în urma examinării medico-
legale, în total 7448 de lei.
Pe lângă acestea, din cauza acțiunilor ilicite ale pârâtului a avut de
suferit moral, a fost stresată, umilită în public, numită cu cuvinte necenzurate,
înjositoare, suportând în urma acestor acțiuni un disconfort psihic față de
membrii familiei sale și față de persoanele aflate în autocar în ziua când a fost
bruscată de către Revenco Gavril, cauzându-i o daună morală, pe care o
estimează în mărime de 5000 de lei, care la fel urmează să fie încasată din
contul ultimului.
1
Deși, a avut de suferit și fizic în urma acțiunilor ilicitei ale lui
Revenco Gavriil, urmând după acesta un tratament ambulatoriu, totuși nu a
reușit să păstreze bonurile de plată în acest sens.
Cu trimitere la prevederile art.1998 alin.(1), art.2036 alin.(1) și (2)
și art.2037 din Codul civil, Zaharco Carolina a solicitat admiterea acțiunii și
încasarea din contul lui Revenco Gavril în beneficiul său prejudiciul material
format din 448 de lei cheltuieli suportate pentru întocmirea Raportului de
constatare medico-legală nr.XXXXX din 21 decembrie 2021 de către Centrul
de Medicină Legală Edineț și 7000 de lei costul telefonului mobil deteriorat, în
total 7448 de lei și prejudiciului moral în mărime de 5000 de lei, precum și
compensarea cheltuielilor de judecată.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 13 martie 2023 a Judecătoriei Edineț, sediul
Ocnița a fost admisă parțial acțiunea depusă de Zaharco Carolina. S-a încasat
din contul lui Revenco Gavril în beneficiul Carolinei Zaharco suma de 2000 de
lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin contravenție și 650 de lei cheltuieli
pentru asistență juridică. În rest, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. S-a
încasat din contul lui Revenco Gavril în bugetul de stat taxa de stat în mărime
de 100 de lei.
Prima instanță a motivat soluția de admitere parțială a acțiunii
depuse de Zaharco Carolina, constatând următoarele aspecte.
Prima instanță a remarcat că prin acțiunea depusă, Zaharco
Carolina solicită încasarea din contul lui Revenco Gavril repararea
prejudiciului material și moral cauzat prin contravenție constatată prin
hotărârea din 01 martie 2022 a Judecătoriei Edineț, sediul Ocnița, prin care
pârâtul a fost recunoscut vinovat de săvârșirea contravenției prevăzute de
art.781 din Codul contravențional.
Totodată, instanța de fond, cu trimitere la prevederile art.45
alin.(1) și art.387 alin.(1) din Codul contravențional, art.16 alin.(1) lit.g), art.19
alin.(1), (3), (5), art.20 alin.(1), (2), art.21, art.776, art.1998 alin.(1) din Codul
civil, a reținut că prin acțiunea depusă reclamanta Zaharco Carolina solicită
încasarea din contul pârâtului Revenco Gavril a prejudiciului material în sumă
de 7448 lei, format din 7000 lei pentru deteriorarea telefonului mobil și 448
cheltuieli suportate la examinarea raportului de constatare.
La acest aspect, prima instanță a conchis că reclamanta Zaharco
Carolina nu a prezentat probe pertinente și concludente care să confirme
vinovăția pârâtului Revenco Gavril în deteriorarea telefonului, precum și că i-
2
ar fi fost cauzat un prejudiciu material în sumă de 7000 lei, respectiv nu a fost
stabilit nici legătura cauzală dintre faptă și prejudiciu.
De asemenea, din materialele dosarului se atestă că Revenco
Gavril nu a avut intenții îndreptate spre deteriorarea telefonului mobil și nici nu
a fost atras la răspundere contravențională pentru distrugerea sau deteriorarea
intenționată a bunurilor străine.
Cât privește cheltuielile suportate la întocmirea Raportului de
constatare, instanța de fond a considerat că nici în această parte nu au fost
prezentate probe care ar face dovada că într-adevăr expertiza respectivă a fost
efectuată din contul reclamantei. Or, dispozițiile art.118 alin.(1) din Codul de
procedură civilă cert statuează că fiecare parte trebuie să dovedească
circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiilor sale
dacă legea nu dispune altfel.
În circumstanțele enunțate, prima instanță a considerat
neîntemeiate pretențiile reclamantei cu privire la repararea prejudiciului
material, or, temeiul răspunderii delictuale este componența delictului civil și
se repară numai prejudiciul care este consecință directă a faptei ilicite.
Cu trimitere la art.2036 alin.(1) și (2) și art.2037 din Codul civil,
prima instanță referitor la pretenția privind încasarea despăgubirii morale a
reținut că pentru apariția răspunderii delictuale este necesar un fapt juridic.
Componența delictului civil include următoarele condiții indispensabile
atragerii la răspunderea delictuală: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de
cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și vinovăția. Lipsa unei singure condiții,
potrivit regulii generale, duce la excluderea răspunderii delictuale, cu excepția
cazurilor expres prevăzute de lege când răspunderea delictuală se poate angaja
și în lipsa vinovăției persoanei. Nu poate exista răspundere delictuală fără
prejudiciu. Prejudiciul constituie consecințele negative cu caracter patrimonial
sau nepatrimonial (moral) ale faptei ilicite, apărute ca urmare a lezării
drepturilor subiective. Pentru antrenarea răspunderii delictuale este necesar ca
între fapta ilicită și prejudiciu să existe un raport de cauzalitate. Raportul de
cauzalitate (cauză-efect) este și condiția în funcție de care se determină
mărimea despăgubirii. Se repară doar prejudiciul care este condiția directă a
faptei ilicite. Prin noțiunea de prejudiciu moral se înțeleg suferințele psihice sau
fizice cauzate prin acțiuni sau omisiuni, care atentează la valorile
nepatrimoniale ce aparțin persoanei din momentul nașterii sau la bunurile
dobândite prin lege (viața, sănătatea, demnitatea și reputația profesională,
inviolabilitatea vieții personale, secretul de familie și personal), prin fapte ce
atentează la drepturile personale nepatrimoniale (dreptul de a folosi propriul
nume, dreptul de autor). După criteriul domeniului personalității umane
încălcate, prejudiciile delictuale pot fi clasificate în prejudicii cauzate
3
personalității fizice, prejudicii cauzate personalității afective, categorie în care
intră suferințele de categorie psihică. În categoria largă a prejudiciilor corporale
intră durerile fizice cauzate unei persoane prin lovituri, vătămări, răniri etc.,
suferințele psihice condiționate de vătămările corporale, de provocarea unei
boli. Prejudiciile afective constau în suferințe psihice cauzate prin lezarea
sentimentelor de afecțiune, care cuprind suferințele psihice determinate de
pierderea sau de rănirea, mutilarea, desfigurarea sau îmbolnăvirea gravă a
persoanelor apropiate, de pierderea locului de muncă, dezvăluirea secretului
familial sau a secretului medical, de limitarea sau privarea temporară de
anumite drepturi, cât și orice alte suferințe psihice similare. Unul din criteriile
orientative generale de apreciere a prejudiciului moral este criteriul echității,
care exprimă că indemnizația trebuie să prezinte o justă și integrală
despăgubire. Cuantumul despăgubirilor trebuie stabilit astfel, încât acestea să
aibă efect compensatoriu și nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru
autorii daunelor și nici venituri nejustificative pentru victimele daunelor.
Prima instanță a notat că potrivit procesului-verbal cu privire la
contravenție, pârâtul Revenco Gavril a fost recunoscut vinovat de săvârșirea
contravenției prevăzute de art. 781 din Cod Contravențional, pentru faptul că
deplasându-se pe autostradă, în apropiere de XXXXX în autobuz, a îmbrâncit-
o pe fosta sa concubină Zaharco Carolina (f.d.16). Fapta comisă de Revenco
Gavril de către agentul constatator a fost încadrată în componența de
contravenție prevăzută de art. 781 din Cod Contravențional, iar prin hotărârea
Judecătoriei Edineț, sediul Ocnița din 01 martie 2022, pârâtului i-a fost aplicată
sancțiune contravențională sub formă de muncă neremunerată în folosul
comunității pe un termen de 40 de ore (f.d.5-6).
Instanța de fond a subliniat că potrivit faptelor relatate în cererea
de chemare în judecată atît procesul-verbal cu privire la contravenție, cât și
hotărârea Judecătoriei Edineț, sediul Ocnița, nu au fost contestate de părți.
La fel, instanța de fond a stabilit că reclamanta Zaharco Carolina
în cauza contravențională nominalizată a avut calitatea procesuală de victimă,
fapt dovedit prin plângerea înaintată de către ultima și procesul-verbal de
audiere a victimei din 18 decembrie 2021 (f. d. 10-12).
Urmare a celor constatate prima instanță a concluzionat că pârâtul
Revenco Gavril, acționând în mod ilicit față de reclamant Zaharco Carolina,
numind-o cu cuvinte necenzurare și aplicându-i lovituri multiple în regiunea
corpului, în mod indubitabil i-a cauzat ultimei un prejudiciu moral, fiind pasibil
de răspunderea de daune menționate în prevederile art.2036 și art.2037 din Cod
Civil.
4
Totodată, prima instanță a considerat că suma de 5000 de lei cu
titlu de prejudiciu moral pretins de reclamantă reprezintă o compensație
exagerată ca mărime ce nu derivă din realitate.
În opinia instanței, obligarea pîrîtului Revenco Gavril de a achita
o compensație bănească reclamantei în mărime de 2000 de lei ar fi pe măsură
să acopere suferințele psihice suportate de reclamantă. Or, constatarea faptului
violării poate constitui în sine o satisfacție echitabilă și suficientă.
La acest aspect, prima instanță a precizat că având în vedere
principiile compensării echitabile și rezonabile a prejudiciului moral, ținând
cont de gravitatea abaterilor care i-au fost aduse reclamantei, precum și faptul
că, totuși pârâtul Revenco Gavril a fost recunoscut vinovat în acțiunile sale
ilegale și a fost pedepsit contravențional, fiindu-i stabilită în acest sens o
sancțiune contravențională sub formă de muncă neremunerată în folosul
comunității pe un termen de 40 de ore.
În conjunctura enunțat, prima instanța de judecată a rezumat că din
contul pârâtului Revenco Gavril în beneficiul reclamantei Zaharco Carolina
urmează a fi încasat prejudiciul moral în mărime de 2000 de lei.
Cât privește pretenția reclamantei Zaharco Carolina privind
încasarea cheltuielilor de judecată suportate în prezenta cauză civilă, instanța
de fond a consideră că acesta urmează a fi admisă integral, or, întru confirmarea
cheltuielilor de asistență juridică suportate, Zaharco Carolina prezentat bonul
de plată Seria GL nr.359177 în sumă de 650 de lei (f. d. 20)
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 11 aprilie 2023, prin intermediul oficiului poștal, Zaharco
Carolina a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând casarea
integrală a hotărârii din 13 martie 2023 a Judecătoriei Edineț, sediul Ocnița, cu
pronunțarea unei hotărâri noi de admitere integrală în sensul formulat (f.d.44-
48).
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 21 septembrie 2023 a Curții de Apel Bălți s-a
admis apelul declarat de Zaharco Carolina. S-a casat parțial hotărârea din 13
martie 2023 a Judecătoriei Edineț, sediul Ocnița, în partea respingerii pretenției
cu privire la încasarea prejudiciului material, și pronunțată în acestă parte o
hotărâre nouă de admitere parțială a acțiunii, prin care s-a încasat din contul lui
Gavril Revenco în beneficiul Carolinei Zaharco suma de 448 de lei cu titlu de
cheltuieli materiale suportate pentru efectuarea expertizei. În rest, acțiunea în
5
partea încasării prejudiciului material, a fost respinsă. În latura încasării
prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată, hotărârea primei instanțe s-a
menținut.
Curtea de Apel Bălți, fiind învestită cu judecarea prezentei cauze
în ordine de apel, a motivat decizia constatând următoarele aspecte.
Instanța de apel a considerat justă soluția primei instanțe de
respingere a pretenției privind încasarea prejudiciului material în mărime de
7000 de lei care a constitui costul telefonului deteriorat de către pârât, or, în
acest sens nu au fost prezentate probe concludente ce ar confirma veridicitatea
acestei sume de bani.
Instanța de apel a reținut că deși în susținerea pretențiilor înaintate
Zaharco Carolina a prezentat imagini foto a telefonului deteriorat, totuși nu a
prezentat înscrisuri care ar confirma costul real al acestui telefon, suma de 7000
de lei pretinsă că ar fi costul telefonului de model Hawai nu a fost confirmată
prin dovezi incontestabile, cum ar fi bonul de procurare al acestuia sau un
certificat care ar confirma care este costul unui telefon de acest model.
Cu referire la pretenția privind încasarea prejudiciului material în
mărime de 448 lei cu titlu de cheltuieli suportate pentru efectuarea Raportului
de constatare, instanța de apel a considerat eronată soluția primei instanțe de a
respinge cerința dată pe motiv că nu a fost prezentată chitanța care confirmă că
într-adevăr serviciile pentru efectuarea raportului au fost achitate de Zaharco
Carolina.
La acest aspect, instanța de apel a subliniat că prin Raportul de
constatare nr.XXXXX din 21.12.2021 întocmit de expertul judiciar XXXXX,
s-a constatat la Zaharco Carolina echimoze multiple la XXXXX au fost produse
prin acțiunea traumatică a unui corp contondent dur, posibil la data indicată, s-
a calificat ca vătămare corporală neînsemnată.
Instanța de apel a notat că în conținutul Raportului de constatare
au fost indicate cheltuielile care au fost achitate pentru efectuarea expertizei
medico-legale în mărime de 448 lei, constituită din 128 lei pentru examinarea
persoanei și constatarea leziunilor corporale și 320 lei pentru examinarea
persoanei în baza documentelor medicale.
Totodată, instanța de apel a considerat justă soluția primei instanțe
privind încasarea din contul lui Revenco Gavril în beneficiul Carolinei Zaharco
a prejudiciului moral în sumă de 2000 de lei, ce constituie o satisfacție
echitabilă suficientă ca mărime, cu scopul de a atenua suferințele morale ale
victimei cauzate prin contravenție.
La fel, instanța de apel a considerat că prima instanță just a admis
pretenția privind compensarea Carolinei Zaharco a cheltuielilor de asistență
juridică în sumă de 650 de lei, care ca mărime este reală, necesară și rezonabilă
6
în sensul art.94 alin.(1) și art.96 alin.(1) și (11) din Codul de procedură civilă,
dovedită prin probe concludente.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 20 noiembrie 2023, Zaharco Carolina a declarat recurs
împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea
deciziei din 21 septembrie 2023 a Curții de Apel Bălți și a hotărârii din 13
martie 2023 a Judecătoriei Edineț, sediul Ocnița, cu pronunțarea unei hotărâri
noi de admitere integrală a acțiunii sale.
SOLICITĂRILE RECURENTULUI
În susținerea recursului Zaharco Carolina a invocat că instanțele
de judecată ierarhic inferioare eronat au diminuat mărimea prejudiciului
moral, fără a ține cont de suferințele sale sufletești cauzate de Revenco Gavril
prin acțiunile sale ilicite, fiind maltratată cu cruzime, în public, în prezența
mai multor persoane din autocar, a fost agresată fizic, cauzându-i dureri,
consecințele cărei le suportă până în prezent și necesită de tratament medical.
Faptul maltratării cu cruzime se confirmă prin concluzia medicului legist și
imaginele foto anexate la dosar.
La fel, este eronată concluzia instanțelor de judecată ierarhic
inferioare referitor la respingerea pretenției privind încasarea prejudiciului
material în mărime de 7000 de lei, or, din start când a depus plângere la
Inspectoratul de Poliție Ocnița a indicat suma telefonului mobil deteriorat de
intimat, fapt ignorat de către instanțele judecătorești.
Nu s-a ținut cont nici de prevederile art.1998 alin.(1) din Codul
civil potrivit cărora, cel care acționează față de altul în mod ilicit, cu vinovăție
este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege,
și prejudiciul moral cauzat prin acțiune sau omisiune.
La fel, dispozițiile art.2025 alin.(1) și (4) din Codul civil
statuează că, repararea prejudiciului se face în natură, prin restabilirea situației
anterioare (transmiterea unui bun de același gen și de aceiași calitate,
repararea bunului deteriorat etc), iar dacă aceasta nu este cu putință ori dacă
persoana vătămată nu este interesată de repararea în natură, prin plata
echivalentului bănesc (despăgubire), stabilit prin acordul părților sau, în lipsa
unui asemenea acord, prin hotărâre judecătorească. Persoana vătămată nu este
ținută să demonstreze că a cheltuit suma despăgubirii în scopul reparării
prejudiciului.
7
În drept, recurenta și-a întemeiat recursul pe prevederile art.432
alin.(1) lit.c) din Codul de procedură civilă.
La 02 mai 2024, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa
lui Revenco Gavril copia recursului declarat de Zaharco Carolina, cu
înștiințarea despre necesitatea depunerii a referinței, cu toate acestea intimatul
nu și-a valorificat acest procedural și nu a depus referință.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
În conformitate cu art.434 alin.(1) și (2) din Codul de procedură
civilă:
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”
Prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte
normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de
Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat
în vigoare la 01 septembrie 2023.
În conformitate cu prevederile art.XI alin.(3) din Legea nr.246
din 31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la
data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în
vigoare la data depunerii recursului.
Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a
optat pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu
excepția temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la
Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Recursul declarat la 20 noiembrie 2023 de către Zaharco Carolina
a fost depus după data intrării în vigoare a Legii nr.246 din 31 iulie 2023, în
vigoare din 01 septembrie 2023 și va fi examinat în baza temeiurilor în vigoare
la data depunerii recursului.
În conformitate cu art.432 din Codul de procedură civilă (în
redacția Legii nr.246 din 31.07.2023, în vigoare din 01.09.2023):
„(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este
contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea
recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a
fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel
depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost
atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant
pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii
sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au
fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”
Conform art.433 alin.(1) lit.a) din Codul de procedură civilă (în
redacția legii în vigoare la data depunerii recursului):
„(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(1).”
8
În conformitate cu art.440 alin.(1) și (2) din Codul de procedură
civilă:
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la
art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa
părților, declară recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele
cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții
Supreme de Justiție și se expediază părților.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de
recurs menționează că, Curtea de Apel Bălți a pronunțat dispozitivul deciziei,
în ședință publică, la 21 septembrie 2023.
Din actele cauzei rezultă că la 04 decembrie 2023, prin
intermediul oficiului poștal, cu aviz recomandat, Curtea de Apel Bălți a
expediat copia deciziei motivate a instanței de apel din 21 septembrie 2023,
în adresa recurentei Zaharco Carolina, fapt ce rezultă din scrisoarea anexată
la dosar, recepționată de către ultima la 08 decembrie 2023 (f.d.80-81).
Astfel, recursul declarat la 20 noiembrie 2023 de către Zaharco
Carolina se consideră ca fiind depus în interiorul termenului legal prevăzut la
art.434 CPC.
Se reține că examinarea admisibilității recursului presupune
verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu
temeiurile prevăzute în art.432 din Codul de procedură civilă, în redacția legii
în vigoare la data declarării recursului (20 noiembrie 2023).
Din analiza recursului declarat de Zaharco Carolina rezultă că
temei de drept de declarare a recursului s-au invocat prevederile art.432 din
Codul de procedură civilă, în redacția legii în vigoare la data de 20 noiembrie
2023, în special pe prevederile alin.(1) lit.c), potrivit cărora recursul este
admis dacă a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins
ca fiind tardiv un apel depus în termen, dar de fapt recurenta a reiterat
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor de către instanța de apel.
La acest aspect, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că după cum s-a menționat supra prin Legea nr.246 din
31.07.2023 a fost modificat cadrul normativ conex reformei Curții Supreme
de Justiție, inclusiv prevederile Codului de procedură civilă, în special au fost
modificate și temeiurile recursului prevăzute la art.432, care a intrat în vigoare
din 01 septembrie 2023.
La caz, recurenta Zaharco Carolina a depus recursul la 20
noiembrie 2023, adică după intrarea în vigoare a modificărilor operate la
articolul 432 CPC, dispozițiile căruia au un text diferit de cel al articolul 432
prevăzut în redacția legii până la modificările intrate în vigoare din 01
septembrie 2023.
9
Date fiind cele constatate, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție atestă că recursul declarat la 20 noiembrie 2023 de
Zaharco Carolina nu se încadrează în niciunul din temeiurile prevăzute la
art.432 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în vigoare din 01 septembrie
2023.
Mai mult ca atât, verificând legalitatea și temeinicia decizia
contestate prin prisma argumentelor recursului, Completul de judecată nu a
stabilit că apelul declarat de însăși Zaharco Carolina la data de 11 aprilie 2023,
prin intermediul oficiului poștal, împotriva hotărârii din 13 martie 2023 a
Judecătoriei Edineț, sediul Ocnița, ar fi fost introdus tardiv. De asemenea,
soluția instanței de apel nu este contrară legii sau cu aprecierea arbitrară a
probelor. Dimpotrivă, decizia a fost emisă cu respectarea prevederilor legale,
bazată pe o cercetare multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită
a tuturor probelor din dosar în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-
se de lege.
De altfel, dezacordul recurentei cu soluția instanței de apel nu
constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform
Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept
material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și
temeinicia în fapt.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că
potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de
procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor
de către instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia,
coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma
probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.
La acest aspect Curtea Europeană a Drepturilor Omului în
jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanță nu este
absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului
Unit, p.38, cauza Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în
special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși
natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această
privință de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p.
85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru
un apel (cauza Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).
Procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică
doar chestiuni de drept și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele
articolului 6§1 CEDO (cauza Helmers c. Suediei, 09 octombrie 1991).
Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție concluzionează că recursul declarat de Zaharco Carolina
nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(1) din Codul de
procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului (20 noiembrie 2023)
și prin urmare prin prisma art.433 alin.(1) lit.a) din Codul de procedură civilă,
urmează a fi considerat inadmisibil.
10
În conformitate cu art.433 alin.(1) lit.a) din Codul de procedură
civilă, art.440 alin.(1), (2) din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI
Consideră inadmisibil recursul declarat de Zaharco Carolina.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Ion Malanciuc
Oxana Parfeni
11