3ra-464/24 — anularea actelor administrative, stabilirea indemnizatiei si repararea prejudiciului moral
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actelor administrative, stabilirea indemnizatiei si repararea prejudiciului moral
- Temei legal
- Recursul este vadit neîntemeiat, art. 246 alin.2 lit.h din Codul administrativ
3ra-464/24 — anularea actelor administrative, stabilirea indemnizatiei si repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Casa Națională de
Asigurări Sociale,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Olga Tanase împotriva Casei Naționale de Asigurări
Sociale cu privire la anularea actelor administrative, stabilirea indemnizației
și repararea prejudiciului moral
împotriva deciziei din 27 martie 2024 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-464/24
NR. PIGD 2-21106927-01-3ra-28052024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul
administrativ. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu
constituie un temei de casare a deciziei contestate.
Au examinat anterior cauza, judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani: C. Guzun
Curtea de Apel Chișinău : V. Sîrbu, A. Braga, V. Negru,
20 noiembrie 2024
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de Casa
Națională de Asigurări Sociale
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 16 iulie 2021, Olga Tanase a înaintat acțiune în contencios
administrativ împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale privind
anularea actelor administrative, stabilirea indemnizației și repararea
prejudiciului moral.
În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, se află în raporturi de
muncă cu SRL „Lion Gri”, având drepturi și obligații de salariat, care
conform art. 45, 46 din Codul muncii se raliază la categoria unui izvor
generator de drepturi și obligații (contract). În perioada 18.03.2021-
10.04.2021 s-a aflat în incapacitate de muncă pentru motive de sănătate, ceea
ce potrivit art. 75 din Codul muncii a condus la suspendarea contractului
individual de muncă, respectiv apare dreptul la primirea indemnizației pentru
incapacitate de muncă.
A invocat reclamanta că a depus actele necesare pentru primirea
acestei plăti sociale, însă s-a adoptat decizia de refuz pentru faptul că în
perioada de calcul nu sunt achitate contribuții de asigurări sociale, deși
această obligație tine de angajator, nu de angajatul Olga Tanase, iar CNAS
dispune de suficiente mecanisme juridice pentru a impune la plată, inclusiv
prin intermediul organului fiscal sau pe cale judiciară. Prin urmare,
atitudinea subdiviziunii teritoriale este în afara controlului reclamantei,
neputând fi responsabilă de obligațiile angajatorului, în raport cu cele ale
autorităților statului.
A notat că în situația creată și în temeiul art.165 din Codul
administrativ, Tanase Olga a formulat la data de 02.06.2021 cerere prealabilă
în adresa Casei Naționale de Asigurări Sociale prin care s-a solicitat anularea
deciziei de refuz în stabilirea indemnizației pentru incapacitate de muncă
nr.2021/94/1/37046 din 11.05.2021, stabilirea indemnizației pentru
incapacitate de muncă în perioada concediului medical 18.03.2021-
10.04.2021 și repararea prejudiciului moral în mărime de 1.000 de lei pentru
impedimentele create în mod nelegitim în exercitarea drepturilor
fundamentale.
1
Astfel, prin răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale din
17.06.2021, s-a respins cererea prealabilă ca fiind neîntemeiată. Reclamanta
consideră ilegale actele administrative individual defavorabile identificate
prin decizia de refuz în stabilirea indemnizației pentru incapacitate de muncă
nr.2021/94/1/37046 din 11.05.2021 și răspunsul la cererea prealabilă a
pârâtei nr.T-1106/21 din 17.06.2021.
A solicitat reclamanta, anularea deciziei de refuz în stabilirea
indemnizației pentru incapacitate de muncă nr. 2021/94/1/37046 din
11.05.2021, în privința lui Tanase Olga și a răspunsului Casei Naționale de
Asigurări Sociale nr. T-1106/21 din 17.06.2021 privind respingerea cererii
prealabile; stabilirea indemnizației pentru incapacitate de muncă, în perioada
concediului medical 18.03.2021-10.04.2021, în privința lui Tanase Olga;
repararea prejudiciului moral în mărime de 1000 de lei, conform art. 24 alin.
2 din Codul administrativ, pentru impedimentele create în mod nelegitim în
exercitarea drepturilor fundamentale.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 03 aprilie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani, s-a admis integral acțiunea înaintată de Olga Tanase. S-a anulat
decizia de refuz în stabilirea indemnizației pentru incapacitate de muncă nr.
2021/94/1/37046 din 11.05.2021 adoptată în privința Olgăi Tanase și
răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. T-1106/21 din
17.06.2021 privind respingerea cererii prealabile, ca fiind ilegale. S-a obligat
Casa Națională de Asigurări Sociale să stabilească indemnizația pentru
incapacitate de muncă, în perioada concediului medical 18.03.2021-
10.04.2021 în privința Olgăi Tanase. S-a încasat de la Casa Națională de
Asigurări Sociale în beneficiul Olgăi Tanase suma de 1 000 de lei, cu titlu
de prejudiciu moral.
La data de 14 aprilie 2023, Casa Națională de Asigurări Sociale a
declarat apel nemotivat, ulterior motivat împotriva hotărârii instanței de
fond, solicitând admiterea cererii de apel, casarea hotărârii Judecătoriei
Chișinău, sediul Rîșcani din 03 aprilie 2023, cu pronunțarea unei noi hotărâri
de respingere a acțiunii.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 27 martie 2024 a Curții de Apel Chișinău, a fost
respinsă cererea de apel depusă de Casa Națională de Asigurări Sociale și a
fost menținută hotărârea din 03 aprilie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani.
În susținerea poziției sale instanța de apel a reținut că, este neîntemeiat
argumentul invocat de apelant precum că, angajatorul a calculat venit și
contribuții de asigurări sociale, însă contribuțiile nu au fost achitate, or
instanța de fond întemeiat a stabilit că, potrivit art.28 al Legii privind
2
sistemul public de asigurări sociale, (1) neplata contribuției de asigurări
sociale la termenele stabilite atrage după sine majorări calculate pentru
fiecare zi de întârziere, pînă la data plății sumei datorate, inclusiv. (2)
Cuantumul majorărilor de întârziere prevăzute la alin. (1) se stabilește prin
legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul respectiv. (3) Sumele
reprezentând majorările de întârziere, se fac venit la bugetul asigurărilor
sociale de stat. (4) Calcularea majorărilor de întârziere se efectuează de către
Casa Națională.
A mai indicat că, potrivit art. 30 alin.1 al Legii privind sistemul public
de asigurări sociale, în cazul neplății, în termenele stabilite la art. 26, a
contribuțiilor datorate bugetului asigurărilor sociale de stat, Serviciul Fiscal
de Stat procedează la aplicarea măsurilor de executare silită, conform
legislației fiscale.
Prin urmare faptul că angajatorul nu și-a îndeplinit obligațiile
prevăzute de lege pentru angajatul întreprinderii, aceste omisiuni nu pot fi
imputate și puse în seama angajatului/intimatei, din care motiv Casa
Națională de Asigurări Sociale urmează să stabilească indemnizația pentru
incapacitate de muncă, în perioada concediului medical 18.03.2021-
10.04.2021 în privința intimatei Tanase Olga.
Cu referire la prejudiciul moral, Curtea de Apel a menționat că,
potrivit art. 19 alin. (1), (3) Cod civil, în condițiile legii, persoana lezată într-
un drept al ei sau într-un interes recunoscut de lege poate cere repararea
integrală a prejudiciului patrimonial și nepatrimonial cauzat astfel. Se
consideră prejudiciu nepatrimonial (prejudiciu moral) suferințele fizice și
psihice, precum și diminuarea calității vieții. În cazul vătămării sănătății,
prejudiciul nepatrimonial cuprinde, de asemenea, pierderea sau diminuarea
unei capacități a corpului uman (prejudiciu biologic).
Drept urmare, legiuitorul a reglementat contenciosul administrativ de
plină jurisdicție, persoana vătămată într-un drept al său prevăzut de lege
printr-un act administrativ emis de o autoritate publică având posibilitatea să
solicite nu doar anularea actului și recunoașterea dreptului pretins, ci și
repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat, inclusiv, prejudiciul moral. Or,
dreptul reclamantei de a solicita încasarea de la pârât a despăgubirii sub
forma echivalentului bănesc pentru prejudiciul moral cauzat prin refuzul
ilegal în stabilirea indemnizației pentru incapacitate de muncă, instanța de
judecată, reglementând dreptul oricărei persoane de a solicita repararea prin
echivalent bănesc a prejudiciului nepatrimonial (moral), a reglementat, în
art. 2037 Cod civil, anumite criterii în funcție de care se stabilește mărimea
compensației pentru prejudiciul moral.
A mai invocat instanța de apel că, instanța de fond întemeiat a
determinat mărimea prejudiciului moral cauzat intimatei, prin acțiunile
apelantei și anume refuzul în stabilirea indemnizației pentru incapacitate de
muncă și ignorarea prevederilor legale imperative. Mai mult, instanța de fond
corect a aplicat normele de drept care se referă speței, a dat apreciere
3
completă obiectivă și sub toate aspectele probelor, iar hotărârea este legală
și întemeiată, adoptată cu respectarea drepturilor și intereselor legale a
participanților la proces.
A concluzionat Curtea de Apel Chișinău că, nu pot fi reținute
argumentele apelantului cu referire la faptul că prima instanță a aplicat
incorect prevederile normelor de drept material și că concluziile primei
instanțe expuse în hotărâre sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii.
EXERCITAREA CĂII DE ATATC ÎN ORINE DE RECURS
La 22 mai 2024, Casa Națională de Asigurări Sociale, a depus recurs
împotriva deciziei din 27 martie 2024 a Curții de Apel Chișinău, prin care a
solicitat casarea deciziei instanței de apel cu pronunțarea unei decizii noi.
În motivarea recursului a invocat că, instanța de apel nu a verificat
totalitatea circumstanțelor, și a emis acte judecătorești neîntemeiate.
În conformitate cu art. 118 alin. 3) din Codul de procedură civilă,
circumstanțele care au importantă pentru soluționarea justă a pricinii sunt
determinate definitiv de instanța judecătorească, pornind de la pretențiile și
obiecțiile pârților și ale altor participanți la proces, precum și de la normele
de drept material și procedural ce urmează a fi aplicate. Potrivit art. 373 alin.
(l)-(3), (5) din Codul de procedură civilă, instanța de apel verifică, în limitele
cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea și temeinicia
hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt și
aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului, instanța de apel verifică
circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe,
precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru
soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar și cele prezentate
suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces.
Recurentul a susținut că, prin prisma normelor de drept citate,
opinează că aprecierea probelor de către instanța de apel a fost una
defectuoasă și arbitrară fapt ce vine în contradicție cu prevederile legislației
procedurale civile cât și cu dreptul la un proces echitabil.
A menționat că apreciere a probelor nu înseamnă arbitrariu, ci
libertatea de a aprecia probele în mod rezonabil și imparțial, iar rezultatele
aprecierii probelor sunt expuse de către instanța de judecată în acte
procedurale, care trebuie să fie motivate în mod obiectiv și sub toate
aspectele potrivit legii, motivarea exprimându-se prin faptul că la admiterea
unor probe și la respingerea altora judecătorul este obligat să indice motivele
unei asemenea soluții.
Prin urmare constatările instanței de apel nu conțin o argumentare
clară, bazată pe suportul probator existent la materialele cauzei, din care să
rezulte procesul deliberării și adoptării soluției emise.
Consideră recurentul că instanța de apel nu a exercitat un control
judiciar complet, în fapt și în drept, cu respectarea efectului devolutiv al
4
apelului, asupra ceea ce a hotărât prima instanță, iar drept consecință a
interpretat și aplicat în mod eronat normele de drept material și procedural
pertinente speței, fapt ce a succedat adoptarea unei soluții nemotivate.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de
apel pot fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 din Codul administrativ prevede că:
(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă
au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie
pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d)
sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la
rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare
pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost
reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.
Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ prevede că:
(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de
recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere
irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele
cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții
Supreme de Justiție și se comunică părților.
Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil
în special când recursul este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că decizia motivată a instanței de apel a
fost notificată recurentului la data de 14 mai 2024, prin intermediul poștei
electronice, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la
dosar (f.d.98). Cererea de recurs a fost depusă la data de 22 mai 2024. Astfel,
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, consideră că recursul
este depus cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ.
5
La data de 17 iulie 2024, Olga Tanase, reprezentată de avocatul Tudor
Leșanu, a depus referință, prin care a solicitat declararea recursului depus de
Casa Națională de Asigurări Sociale, ca inadmisibil.
Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/
inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să însușească în condițiile
Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate
veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate
oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care
nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,
hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond
și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul
de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs de
Casa Națională de Asigurări Sociale, nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se referă la
dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către Curtea de Apel
Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a
normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod
determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu
constituie temei de casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, conține obiecții de
fapt și de drept similare celor expuse în cererea de chemare în judecată, care
au fost analizate de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod
corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului
recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea
cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al
Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute
la art. 2451 din Codul administrativ.
6
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale
cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de
netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea
recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de
dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din
punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care
se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către
Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la
examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala
cu un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției
legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea
și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.
230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care
se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi
mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,
p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire
la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de
drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a
se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin. (2) lit.
h) din Codul administrativ,
7
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară ca inadmisibil recursul depus de Casa Națională de Asigurări
Sociale.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Ion Malanciuc
8