2rac-135/23 — încasarea datoriei, compensarea cheltuielilor de judecată
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea datoriei, compensarea cheltuielilor de judecată
- Temei legal
- temeiurile inadmisibilităţii recursului
2rac-135/23 — încasarea datoriei, compensarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Consiliul raional
Ialoveni,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Societatea pe Acțiuni „VINURI-IALOVENI” împotriva Consiliului raional
Ialoveni cu privire la încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de
judecată,
împotriva deciziei din 30 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 2rac-135/23
NR. PIGD 2-22036164-01-2rac-06072023)
Recursul declarat până la 01 septembrie 2023.
Invocarea declarativă a prevederilor art. 432 alin.(2) lit. a) din Codul de
procedură civilă, la caz nu constituie temei de admisibilitate a recursului.
Neprezența reclamantului/apelantului la examinarea cauzei în ordine de apel
nu duce la scoaterea cererii de pe rol, din motivul neprezentării acestuia.
Judecătoria Hîncești, sediul Ialoveni, jud. C. Crețu,
Curtea de Apel Chișinău, jud. M. Anton, V. Cotorobai, I. Secrieru,
06 noiembrie 2024
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa participanților la proces recursul depus de
Consiliul raional Ialoveni,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Mariana Ursachi, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 15 martie 2022, prin intermediul poștei terestre (f.d.17), S.A.
„VINURI-IALOVENI” a depus cerere de chemare în judecată împotriva
Consiliului raional Ialoveni, solicitând încasarea datoriei în mărime de 1 840
de lei și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că în temeiul raportului de
vânzare-cumpărare avut cu Consiliul raional Ialoveni, ultimul a cumpărat și
recepționat marfă în valoare de 1 840 de lei în baza facturii fiscale nr.
AAA9257793 din 26 februarie 2019, însă nu a achitat costul mărfii la
scadența termenului.
Totodată, a menționat că pârâtul nu a achitat datoria, nu a reacționat
în niciun mod la somațiile expediate în vederea soluționării extrajudiciare a
litigiului, deși anterior a achitat costul mărfii achiziționate în baza altor
facturi fiscale.
Reclamantul a executat pe deplin obligațiile contractuale în calitate de
vânzător și a predat cumpărătorului marfa solicitată, însă ultimul nu a achitat
costul acesteia și se eschivează de la efectuarea acestei plăți.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin încheierea din 26 iulie 2022 a Judecătoriei Hîncești, sediul
Ialoveni, s-a respins ca neîntemeiată cererea depusă de reprezentantul
Consiliului raional Ialoveni, Antonina Hîțu, cu privire la excepția de
tardivitate.
Prin hotărârea din 13 decembrie 2022 a Judecătoriei Hîncești, sediul
Ialoveni, s-a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată
depusă de S.A. „VINURI-IALOVENI” împotriva Consiliului raional
Ialoveni cu privire la încasarea sumei și compensarea cheltuielilor de
judecată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 28 decembrie 2022, S.A. „VINURI-IALOVENI” a depus cerere de
apel împotriva hotărârii din 13 decembrie 2022 a Judecătoriei Hîncești,
sediul Ialoveni, solicitând casarea hotărârii primei instanțe, emiterea unei noi
hotărâri de admitere integrală a acțiunii.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
1
Prin decizia din 30 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău s-a admis
apelul declarat de S.A. „VINURI-IALOVENI”, reprezentată de avocatul
Mihail Balaban și s-a casat integral hotărârea din 13 decembrie 2022 a
Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni. S-a emis o nouă hotărâre prin care s-a
admis cererea de chemare în judecată înaintată de S.A. „VINURI-
IALOVENI”. S-a încasat din contul Consiliului raional Ialoveni în beneficiul
S.A. „VINURI-IALOVENI” datoria în mărime de 1 840 de lei și taxa de stat
achitată în apel în mărime de 202,5 lei.
Pentru a decide astfel, instanța de apel verificând legalitatea și
temeinicia hotărârii primei instanțe, în raport cu criticele formulate în apel și
normele legale aplicabile în speță, a considerat că concluzia primei instanțe
este eronată, rezultată din neaplicarea legii care trebuia să fie aplicată și
aplicarea legii care nu trebuia să fie aplicată.
Analizând circumstanțele constatate în raport cu normele de drept
prevăzute la art. 512 alin. (1), art. 514, art.572, art.666 alin.(1), art.753
alin.(1) din Codul civil (în redacția până la 01 martie 2019), instanța de apel
a conchis că contrar raportului juridic de vânzare-cumpărare, între părțile
litigante, s-a constatat că vânzătorul S.A. „VINURI-IALOVENI” a vândut
iar cumpărătorul Consiliul raional Ialoveni a cumpărat și recepționat marfă
în cuantum de 1 840 de lei în temeiul facturii fiscale nr. AAA9257793 din
26.02.2019 (f. d. 13). Prin urmare, apelantul/reclamant S.A. „VINURI-
IALOVENI” și-a executat integral obligațiile, pe când cumpărătorul contrar
bunei-credințe nu a achitat costul bunurilor procurate.
Factura fiscală reprezintă document primar cu regim special,
prezentate cumpărătorului (beneficiarului) de către vânzător la efectuarea
livrărilor impozabile. Astfel, factura fiscală anexată la materialele cauzei
demonstrează transmiterea mărfii de către apelant cumpărătorului și
constituie temei pentru apariția obligațiilor reciproce între părți.
Citând prevederile art. 118 alin. (1), art. 130 alin.(1), (2), (3), (4), (5)
din Codul de procedură civilă, instanța de apel a menționat că nu poate fi
reținut argumentul instanței de fond precum că potrivit actului de verificare
a decontărilor reciproce din 01 aprilie 2022, Consiliul raional Ialoveni în
perioada anilor 2019-2020 a recepționat mărfuri de la S.A. „VINURI-
IALOVENI” în sumă totală de 31 946,53 de lei, însă factura fiscală nr.
AAA9257793 din 26 februarie 2019, la care face trimitere
reclamantul/apelant și în baza căreia a solicitat să fie încasată suma ca
pretinsă datorie în mărime de 1 840 de lei nu este reflectată în act.
Instanța de apel a notat că semnarea în mod bilateral a facturii fiscale
este în corespundere cu pct. 23 din Ordinul nr. 115 din 06 septembrie 2010
cu privire la aprobarea și completarea formularului tipizat de document
primar cu regim special „Factură fiscală” care prevede că în rândurile 16 al
facturii „Predat bunurile intermediarul (transportatorul)” și 17 „Primit
bunurile (serviciile) cumpărătorul” - intermediarul (transportatorul)
2
confirmă prin semnătură că a predat încărcătura, iar persoana de răspundere
a cumpărătorului pe al doilea, al treilea și al patrulea exemplar al facturii
fiscale, certifică prin semnătură și ștampilă (parafa) primirea încărcăturii de
la intermediar (transportator). Astfel, este cert faptul că în factura fiscală
anexată la actele cauzei figurează semnătura persoanei care a primit bunurile
și ștampila oficială a Consiliului raional Ialoveni, fapt ce atestă confirmarea
livrării mărfii către intimat.
Așadar, este evident că livrarea de bunuri dintre apelant și intimat,
efectuată în baza facturii fiscale a fost una reală, fapt care demonstrează că
marfa a trecut în proprietatea intimatului, iar intimatul nu a prezentat probe
care să confirme stingerea datoriei, pentru marfa recepționată în temeiul
facturii fiscale nr. AAA9257793 din 26 februarie 2019 în sumă de 1 840 de
lei.
Instanța de apel a apreciat ca fiind întemeiată și pasibilă de a fi admisă
integral cererea de chemare în judecată înaintată de S.A. „VINURI-
IALOVENI” împotriva Consiliului raional Ialoveni cu privire la încasarea
datoriei conform contractului de vânzare-cumpărare din 26 februarie 2019 și
compensarea cheltuielilor de judecată.
Prin prisma art. 94 alin. (1) din Codul de procedură civilă și ținând
cont de admiterea acțiunii, instanța de apel a considerat necesar de a încasa
de la Consiliul raional Ialoveni suma de 202,5 lei, cu titlu de cheltuieli de
judecată pentru achitarea taxei de stat în instanța de apel.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 29 mai 2023, Consiliul raional Ialoveni a depus cerere de recurs
împotriva deciziei din 30 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând
admiterea recursului în temeiul prevederilor art. 432 alin. (1), alin (2) lit. (a),
art. 445 alin. (1) lit. d), f) din Codul de procedură civilă, casarea integrală a
deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.
În motivarea recursului s-a invocat dezacordul cu decizia instanței de
apel, motivând că reprezentantul Consiliului a solicitat în cadrul ședinței
scoaterea de pe rol a cererii de apel în temeiul art. 385 lit.e) din Codul de
procedură civilă în coroborare cu art. 267 lit.g) din Codul de procedură
civilă, din motivul neprezentării reclamantului în ședință de judecată, fiind
respectată procedura de citare legală și nici nu a solicitat examinarea cererii
de apel în lipsa sa. Instanța de apel a invocat că nu sunt în prima instanță ca
să solicite scoaterea cererii de pe rol. Astfel Curtea de Apel Chișinău nu a
aplicat prevederile Codului de procedură civilă și anume art. 385 lit. e) în
coroborare cu art. 267 lit. g) și nu a respectat dreptul intimatului de a solicita
scoaterea cererii de rol.
De asemenea, a considerat hotărârea primei instanței legală și
întemeiată, argumentele instanței de fond fiind întemeiate.
3
La 11 iulie 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa
intimatului copia recursului declarat, creând astfel participanților la proces
condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și
le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și
disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se
confirmă prin scrisoarea de însoțire și extrasul din poșta electronică,
anexate la materialele dosarului (f.d.142-143).
Intimatul nu a făcut uz de dreptul procedural și nu a depus referință la
cererea de recurs.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte
normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme
de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au
intrat în vigoare la 01 septembrie 2023. În conformitate cu prevederile art.
XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea
Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi
examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului. Din
sensul normei de drept enunțate rezultă că legiuitorul a optat pentru
principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția
temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea
Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Recursul declarat de Consiliul raional Ialoveni a fost depus până la
data intrării în vigoare a Legii nr. 246 din 31 iulie 2023 și va fi examinat în
baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.
Art. 434 din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”
Art. 440 din Codul de procedură civilă:
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară
recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme
de Justiție și se expediază părților.”
Art. 433 din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01
septembrie 2023):
„Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care:
a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4)”.
27.Art. 432 din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01
septembrie 2023):
4
„(1) Părțile și alți participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care
se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural.
(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în
cazul în care instanța judecătorească:
a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;
b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;
c) a interpretat în mod eronat legea;
d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat
în cazul în care:
a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea
ei;
b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat
locul, data și ora ședinței de judecată;
c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a
procesului;
d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate
în proces;
e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;
f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
(4) Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare
a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la
soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea
probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile
comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs
menționează că dispozitivul deciziei instanței de apel a fost pronunțat la 30
martie 2023. Copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată către
participanții la proces la 26 mai 2023, prin intermediul poștei electronice
(f.d.127), Astfel, cererea de recurs depusă este în termen.
Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin.
(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în
vigoare la data depunerii recursului, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că
examinarea admisibilității recursului presupune verificarea conformității
temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432
din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului.
Din analiza recursului declarat rezultă că s-a invocat temei de drept
prevederile art. 432 alin. (2) lit. a) din Codul de procedură civilă, în redacția
în vigoare la data depunerii recursului, citate supra. Astfel, cu referire la
5
încălcarea normelor de drept material prin neaplicarea legii care trebuia să
fie aplicată, temei de drept invocat de recurent, Completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție nu a stabilit că normele aplicate ar fi fost eronat
aplicate sau nu ar fi fost aplicabile speței sau instanța de apel, aplicând
normele respective, ar fi extins norma juridică dincolo de ipotezele la care se
aplică sau invers.
De altfel, neaplicarea de către instanța de apel a prevederilor art. 385
lit.e) din Codul de procedură civilă în coroborare cu art. 267 lit.g) din Codul
de procedură civilă, în sensul pretins de recurent, nu justifică admiterea
recursului, deoarece neprezența reclamantului/ apelantului citat legal în
ședință de judecată, nu duce la scoaterea cererii de pe rol.
Completul de judecată constată că argumentele invocate în cererea de
recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu
constituie temei de casare a deciziei contestate, or, motivele recursului sunt,
în esență, similare celor invocate în cadrul judecării cauzei, asupra căror
instanța de apel s-a pronunțat.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației
nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat
conform Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de
drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu
și temeinicia în fapt.
Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține
că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de
procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a
probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe
sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute
în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța
de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural
și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar
probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite
în art. 130 din Codul de procedură civilă.
De asemenea, nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în
jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este
absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului
Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special
cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura
sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această
privință de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p.
85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât
pentru un apel (cauza Levages Prestations Services împotriva Franței, p.
45).
6
La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,
procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care
implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu
cerințele articolului 6 § 1 (cauza Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, §
31, Seria A, nr. 212-A).
Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme
de Justiție ajunge la concluzia că, recursul declarat de Consiliul raional
Ialoveni, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și
(4) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului și
drept urmare, este inadmisibil.
Din aceste motive, în conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de
procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, art. 440 alin. (1),
(2) din Codul de procedură civilă
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Consideră inadmisibil recursul depus de Consiliul raional Ialoveni
împotriva deciziei din 30 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Mariana Ursachi
7