2rac-107/23 — Încasarea datoriei

În data de 11 mai 2022, GȚ „Seliște-K” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SC „Vofruct” SRL prin care a solicitat încasarea sumei de 169 500 lei cu titlu de datorie, a sumei de 14 459 lei în calitate de dobândă de întârziere, a sumei de 5 519,82 lei cu titlu de taxă de stat și a cheltuielilor de asistenta juridică în sumă de 5 000 lei.

În motivarea acțiunii reclamantul GȚ „Seliște-K” a invocat că, în temeiul contractului din 19 octombrie 2020 (fără număr) și facturii fiscale seria JJ nr.3215618 din 29 decembrie 2020, în calitate de furnizor GȚ „Seliște-K”, a livrat marfa mere firmei SC „Vofruct” SRL, în calitate de cumpărător, în sumă de 249 500 lei inclusiv TVA.

SC „Vofruct” SRL la 11 iunie 2021 a transferat o parte din datorie și anume suma de 80 000 lei, iar restul sumei de 169 500 lei așa și nu au fost transferați către GȚ „Seliște-K”.

În acest context societatea pârâtă nu și-a onorat obligațiunile de achitare pentru marfa livrată de furnizor.

GȚ „Seliște-K” a afirmat că, prin reclamația din 08 octombrie 2021, a solicitat de la societatea pârâtă stingerea datoriei, însă datoria nu a fost achitată până în prezent. Ca urmare a imposibilității soluționării litigiului pe cale amiabilă este nevoit de a se adresa în instanța de judecată.

Hotărârea instanței de fond a fost contestată cu apel, în termen, la 02 august 2022, de către avocatul Iulian Timotin în interesele SC ”Vofruct” SRL, solicitând casarea integrală a hotărârii Judecătoriei Criuleni sediul Dubăsari din 08 iulie 2022, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în cazul respingerii cererii întru expedierea cauzei spre rejudecare, emiterea unei 1 decizii privind casarea integrală a hotărârii Judecătoriei Criuleni sediul Dubăsari din 08 iulie 2022.

Instanța de apel, reținând prevederile art. 9, alin. (1), alin. (2), art. 10, alin. (1), alin. (2), art. 774, alin. (1), art. 775, art. 776, art. 1108, alin. (1) din Codul civil, precum și prevederile pct. 2.1 și pct. 7.12 ale contractului de vânzare-cumpărare din 19 octombrie 2020 raportate la materialele cauzei a concluzionat că cererea de chemare în judecată este întemeiată, deoarece, deși SC „Vofruct” SRL și-a asumat obligația de a achita marfa furnizată conform facturii fiscale eliberate, nu și-a onorat în volum deplin obligațiunile astfel, acumulând o datorie în mărime de 16 9500 lei.

Cu referire la pretenția GȚ „Seliște-K” privind încasarea dobânzii de întârziere, Curtea de Apel Chișinău a conchis că și aceasta este întemeiată reieșind din prevederile art. 942, alin. (1), alin. (2) din Codul civil.

Totodată, instanța de apel a respins argumentele SC „Vofruct” SRL precum că intimatul a livrat apelantului marfă neconformă și necalitativă, netratată conform prevederilor legislației în vigoare, acțiuni pe care intimatul în temeiul art.117-118 din Codul de procedură civilă, trebuie să demonstreze că le-a făcut. Iar, în cazul în care marfa avea să corespundă calității - aceasta nu avea să se altereze. La acest aspect instanța de apel a reține că, instanța de fond a luat în considerare că SC „Vofruct” SRL a primit marfa, nu a înaintat careva obiecții referitor la cantitatea și calitatea mărfii, și-a asumat obligația de a achita pentru marfa furnizată conform facturii fiscale eliberate, însă nu și-a onorat în volum deplin obligațiunile până în prezent.

La fel a respins argumentul că conform înțelegerii părților din luna iunie, acestea au convenit la faptul că din 249 500,00 lei, să fie achitată doar suma de 80 000,00 lei, deoarece vina pentru alterarea mărfii ar aparține în întregime producătorului, din motiv că acestea sunt declarative, nefiind confirmate prin careva probe.

Subsecvent instanța de apel, a reținut ca fiind întemeiate și pretențiile cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată, deoarece prin prisma art. 94, alin. (1), art. 96, alin. (1) și alin (11), instanța de judecată obligă partea care a pierdut procesul să recupereze părții care avut câștig de cauză cheltuielile de judecată.

Împotriva deciziei instanței de apel a depus recurs, SC „Vofruct” SRL, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond cu remiterea cauzei la rejudecare sau emiterea unei noi hotărâri.

În motivarea recursului SC „Vofruct” SRL a reiterat circumstanțele de fapt indicate în cererea de apel, totodată a menționat că instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată și a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată.

SC „Vofruct” SRL a susținut că nu a fost stipulat termenul limită pentru efectuarea plății, la materialele dosarului lipsește certificatul fitosanitar și declarațiile de conformitate a mărfii livrate.

Totodată a evidențiat că, deși, a primit marfa fără documentele prevăzute în contract, a fost transmisă spre păstrare în depozitul frigorific, iar când a fost deschis depozitul toată marfa avea nivel ridicat de alterare. Mai mult nici la data depunerii acțiunii nu a prezentat certificatul fitosanitar, certificatul de conformitate și/sau declarația de conformitate. Deci s-a constatat că GȚ „Seliște-K” a livrat marfă neconformă și necalitativă.

Art. XI, alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) stipulează că: „Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursurilor”.

Art. 433, lit. a) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023) relevă că: „Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4).”

Art. 432, alin. (1) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023) reglementează că: „Părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual.”

Art. 432, alin. (2) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023) prevede că: 3 „Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.”

Art. 432, alin. (3) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023) statuează că: „Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.”

Art. 432, alin. (4) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023) stabilește că: „Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.”

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în vigoare la 01 septembrie 2023.

Astfel, că procedura admisibilității recursului va consta în verificarea existenței unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433 din Codul de procedură civilă, în vigoare la momentul depunerii recursului, la caz, 27 martie 2023.

Din analiza recursului declarat de către SC „Vofruct” SRL rezultă că, recurenta a menționat dezacordul cu soluția adoptată, invocând temei de admisibilitate a recursului prevederile indicate la art. 432, alin. (2) lit.a) și b) din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, reținând că societatea recurentă a făcut trimitere la temeiul de drept prevăzut de art.432, 4 alin. (2), lit. a) și lit. b) din Codul de procedură civilă, nu a stabilit că normele aplicate suscită îndoieli la aplicare sau instanța de apel, aplicând normele respective, ar fi extins norma juridică dincolo de ipotezele la care se aplică sau invers.

Totodată, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, verificând din oficiu, existența circumstanțelor expuse în art. 432, alin. (3) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023), nu a stabilit încălcarea de către instanța de apel a acestor circumstanțe.

În acest context, completul de judecată reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile Omului, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri.

În speță, completul de judecată menționează că recursul în cauză conține obiecții de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de apel, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, completul de judecată reține că argumentele invocate de către SC „Vofruct” SRL, nu pot constitui temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 431, alin. (1), (2), art. 433, lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, art.440, alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Vofruct” SRL, împotriva deciziei din data de 31 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Diana Stănilă 5