2r-349/24 — încasarea datoriei si compensarea cheltuielilor de judecată
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea datoriei si compensarea cheltuielilor de judecată
- Temei legal
- temeiurile restituirii apelului, apel depus în afara termenului legal, iar apelantul nu a solicitat repunerea în termen, apel tardiv
2r-349/24 — încasarea datoriei si compensarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
D E C I Z I E
cu privire la respingerea recursului declarat de către Dementi Ghelbur,
reprezentat de avocatul Ioana Roibu,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 13 din Chișinău în
procedura falimentului împotriva Violetei Ghelbur, Mariei Ghelbur, lui Roman
Ghelbur, lui Valeriu Ghelbur și lui Dementi Ghelbur cu privire la încasarea datoriei
și compensarea cheltuielilor de judecată,
împotriva încheierii din 11 iunie 2024 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 2r-349/24
NR. PIGD 2-22136181-01-2r-16082024)
Restituirea cererii de apel, ca fiind depusă în afara termenului legal, iar apelantul nu
a solicitat repunerea în termenul procedural omis de declarare a apelului.
Judecătoria Chișinău, sediul Centru, jud. M. Alexei,
Curtea de Apel Chișinău, jud. A. Panov, M. Anton, O. Cojocaru,
30 octombrie 2024
1
Examinând în lipsa părților recursul depus de Dementi Ghelbur,
reprezentat de avocatul Ioana Roibu,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Mariana Ursachi,
Oxana Parfeni, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 15 septembrie 2022, Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului
Locativ nr. 13 din Chișinău (în continuare ÎMGFL nr. 13 – Chișinău) în procedura
falimentului a depus cererea de chemare în judecată împotriva Violetei Ghelbur,
Mariei Ghelbur, lui Roman Ghelbur, lui Iurie Ghelbur și lui Dementi Ghelbur cu
privire la încasarea datoriei de 33 023,64 MDL la plata serviciilor comunale (energia
termică) formată în perioada 01 noiembrie 2018 – 01 ianuarie 2020, precum și
compensarea cheltuielilor de judecată.
Prin hotărârea din 06 decembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,
s-a admis acțiunea, încasat în mod solidar de la Violeta Ghelbur, Maria Ghelbur,
Roman Ghelbur, Valeriu Ghelbur și Dementi Ghelbur în beneficiul ÎMGFL nr. 13 –
Chișinău în procedura falimentului datoria pentru serviciile locativ-comunale
(energie termică) pentru perioada 01 august 2019 – 01 ianuarie 2020 în mărime de
10 040,06 MDL. S-a admis acțiunea, încasat în mod solidar de la Violeta Ghelbur,
Maria Ghelbur, Roman Ghelbur, Valeriu Ghelbur și Dementi Ghelbur în beneficiul
statului taxa de stat în mărime de 301,20 MDL (f.d. 73, 82-88).
La 29 ianuarie 2024, Dementi Ghelbur, reprezentat de avocatul Ioana Roibu a
depus cerere de apel nemotivată împotriva hotărârii din 06 decembrie 2023 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f.d. 76 recto-verso).
Prin încheierea 11 iunie 2024 a Curții de Apel Chișinău s-a restituit cererea de
apel depusă de către avocatul Ioana Roibu în interesele lui Dementi Ghelbur
împotriva hotărârii din 06 decembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,
din motiv că apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită
repunerea în termen (f.d. 96-98).
La 11 august 2024, Dementi Ghelbur, reprezentat de avocatul Ioana Roibu, a
declarat recurs împotriva încheierii din 11 iunie 2024 a Curții de Apel Chișinău,
solicitând casarea încheierii recurate și remiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de
Apel Chișinău, în același complet de judecată la etapa primirii cererii de apel
(f.d. 101-103).
2
În susținerea recursului a invocat că, încheierea Curții de Apel nu corespunde
cerințelor de motivare a actelor judecătorești, fiind bazată pe presupuneri și emisă în
baza unor circumstanțe nefondate.
În opinia reprezentantului recurentului, pentru nu a îngrădi dreptul
recurentului la un proces echitabil, prin prisma art. 369 alin. (l1) din Codul de
procedură civilă, instanța de apel urma să citeze în ședință prealabilă părțile pentru
a clarifica circumstanțele cauzei, motivele de omitere a termenului prevăzut de lege
pentru înaintarea cererii de apel și pentru a se expune referitor la repunerea în termen
a cererii de apel.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 425 din Codul de procedură civilă prevede următoarele:
„Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea
încheierii.”
Art. 427 alin. (1) lit.a) din Codul de procedură civilă relevă că:
„Instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să
respingă recursul și să mențină încheierea”
Art. 10 alin. (1) din Codul de procedură civilă reglementează că:
„Sancțiunile procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural
civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de
îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de exercitare abuzivă a unui drept
procedural.”
Art. 110 din Codul de procedură civilă definește:
„Termenul de procedură ca fiind este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător),
în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de
activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu
de acte.
Art. 111 alin. (1) din Codul de procedură civilă prescrie că,
„Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este
stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească.”
Art. 113 din Codul de procedură civilă prevede că:
„Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut
de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea
din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”
Art. 362 alin. (1), (3) din Codul de procedură civilă prevede că:
„Termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului
hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel.
Repunerea în termen de apel se face de către instanța de apel în cazurile și în ordinea
prevăzute de art. 116.”
3
Art. 116 alin. (1), (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă stipulează că:
„Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de
procedură pot fi repuse în termen de către instanță.
Cererea de repunere în termen se depune la instanța judecătorească care efectuează actul de
procedură și se examinează în ședință de judecată. Participanților la proces li se comunică locul,
data și ora ședinței. Neprezentarea lor însă nu împiedică soluționarea repunerii în termen.
La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea
îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen
(să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.).
Repunerea în termen nu poate fi dispusă decît în cazul în care partea și-a exercitat dreptul la
acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau
trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea termenului de procedură.”
Art. 369 alin. (1) lit. b) și alin. (11) din Codul de procedură civilă relevă că:
„Instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara
termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat să
efectueze repunerea în termen.
(11) Asupra restituirii cererii de apel decide un complet din 3 judecători, fără citarea
participanților la proces. Instanța de apel poate convoca participanții la proces în ședință prealabilă
doar în cazul stabilit la alin. (1) lit. b).”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție atestă că, potrivit extrasului din poșta electronică cu adresa
„iulius.spac@justice.md”, copia încheierii motivate din 11 iunie 2024 a Curții de
Apel Chișinău a fost comunicată reprezentantului recurentului, avocatului Ioana
Roibu, la 26 iunie 2024 (f.d. 99). Astfel, se consideră că, în speță, calea de atac în
ordine de recurs a fost demarată în interiorul termenului legal, deoarece cererea de
recurs a fost depusă la 11 iulie 2024 (f.d. 101).
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție nu poate accepta ipoteza
reprezentantului recurentului, precum că instanța de apel neîntemeiat a restituit
cererea de apel ca fiind depusă în afara termenului legal și că, prin prisma art. 369
alin. (l1) din Codul de procedură civilă, instanța de apel urma să citeze în ședință
prealabilă părțile pentru a clarifica circumstanțele cauzei, motivele de omitere a
termenului prevăzut de lege pentru înaintarea cererii de apel și pentru a se expune
referitor la repunerea în termen a cererii de apel.
Or, art. 362 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă prevede cert că
termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării
dispozitivului hotărârii, dar nu nicidecum nu din data comunicării acestuia. Iar, în
sensul coroborat al art. 362 alin. (1) și art. 111 din Codul de procedură civilă,
termenul de exercitare a căii de atac în ordine de apel începe să curgă din ziua
imediat următoare datei calendaristice emiterii și pronunțării hotărârii judecătorești
4
și nicidecum nu depinde de momentul comunicării actului judecătoresc de
dispoziție.
Iar, în sensul coroborat al art. 362 alin. (3) și art. 116 din Codul de procedură
civilă, repunerea în termenul procedural omis de declarare a apelului se face doar la
solicitarea părții ce a omis acest termen și care se face în mod obligatoriu în formă
scrisă, cu anexarea probelor ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului.
Respectarea formei scrise a cererii de repunere în termenul procedural omis
reiese din principiului disponibilității, care impune ca părțile să fie cele care dispun
de propriile drepturi și de modul în care le exercită. Reieșind din acesta, instanța nu
poate acționa din oficiu pentru a repune o parte în termen, deoarece acest lucru ar
însemna o intervenție directă în drepturile părții și ar putea crea un precedent de
încălcare a imparțialității instanței. Așadar, doar apelantul poate decide dacă dorește
sau nu să solicite repunerea în termen.
Cererea scrisă oferă apelantului ocazia să-și justifice întârzierea, explicând
circumstanțele obiective și subiective de ce a fost în imposibilitate să exercite un
drept în interiorul termenului legal. Această motivație scrisă este esențială pentru a
asigura o soluție corectă și echitabilă din partea instanței, care are nevoie de acest
cadru formal pentru a putea analiza temeiurile repunerii în termen.
Conformitatea cu normele procedurale stricte în privința repunerii în termen
este necesară și pentru a evita situațiile de abuz sau de neclaritate procedurală.
Cererea scrisă devine astfel un mecanism esențial de asigurare a disciplinei
procesuale, deoarece, în corespundere cu principiile procesului civil, instanța este
ținută de limitele solicitărilor formulate în fața acesteia și trebuie să examineze doar
acele pretenții care au fost înaintate.
Astfel, procedura de repunere în termenul procedural omis de declarare a
apelului poate fi pornită doar la intervenția activă a apelantului, care trebuie să facă
dovada dorinței și a temeiurilor repunerii sale în termen, printr-o cerere scrisă.
Instanța nu poate decide din oficiu în această privință pentru a menține respectul față
de dreptul părților de a-și gestiona procesul conform principiului disponibilității.
La caz însă, Dementi Ghelbur și reprezentantul acestuia, avocatul Ioana
Roibu, nu au făcut uz de dreptul lor procedural de a solicita Curții de Apel Chișinău
repunerea în termenul procedural omis de declarare a apelului, în conformitate cu
art. 362 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
În acest sens, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că
legiuitorul a instituit în mod imperativ termenul pentru exercitarea căii de atac,
asigurând astfel stabilitatea raporturilor juridice dintre părți și evitarea incertitudinii
pentru o perioadă îndelungată de timp, în care apar, derulează și se modifică o
complexitate de relații dintre părți sub egida unor norme de drept distincte. Deci,
admiterea exercitării unei căi de atac în afara termenului legal ar constitui o încălcare
5
a principiului legalității și securității raporturilor juridice și respectiv, o soluție
inadmisibilă în conjunctura ordinii de drept naționale.
La caz, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție învederează
jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a apreciat că reglementarea
referitoare la formalitățile și termenele ce trebuie respectate pentru exercitarea unei
căi de atac, urmărește să asigure o bună administrare a justiției și, în particular, să
respecte principiul securității raporturilor juridice și că cei interesați trebuie să aibă
posibilitatea de a se aștepta ca aceste reguli să fie aplicate. S-a subliniat că aceste
termene urmăresc mai multe scopuri importante, și anume să garanteze securitatea
juridică fixând un termen pentru acțiuni, să pună pe eventualii pârâți la adăpost de
plângeri introduse foarte târziu care ar fi, probabil, mai dificil de combătut, și să
împiedice nedreptățile ce s-ar putea produce dacă tribunalele ar fi chemate să se
pronunțe în legătură cu evenimente consumate cu mult timp în urmă, plecând de la
elemente de probă cărora nu li s-ar mai putea acorda credit și care ar fi incomplete
din cauza timpului scurs (cauza Brumărescu v. România, cauza Marckx v. Belgia).
28. În cauza Melnic v. Republica Moldova, Înalta Curte a constatat violarea
securității raporturilor juridice (art. 6 § 1 al Convenției) pentru admiterea, într-o
cauză cu privire la recuperarea prejudiciilor, a unui recurs depus peste termen, fără
a se expune asupra obiecției reclamantului că recursul este tardiv.
În această ordine de idei, corelând circumstanțele faptice constatate și expuse
supra, cu normele legale precitate, instanța de recurs ajunge la concluzia că Dementi
Ghelbur, reprezentat de avocatul Ioana Roibu, nu a îndeplinit actul procedural în
interiorul termenului legal instituit la art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă
și nu a solicitat Curții de Apel Chișinău, prin prisma art. 362 alin. (3) din Codul de
procedură civilă, repunerea în termenul procedural de declarare a apelului.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în cauza Ponomaryov vs
Ucraina că, deși în speță nu este vorba despre desființarea unei hotărâri judecătorești
definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina
unor circumstanțe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces după un interval
considerabil de timp prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare
de atac, totuși reînnoirea acestui termen după o perioadă îndelungată și pentru
motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrânge principiul
securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.
Din considerentele menționate și având în vedere faptul că încheierea din 11
iunie 2024 a Curții de Apel Chișinău a fost emisă în concordanță cu normele de drept
procedural, iar argumentele invocate în recurs sunt lipsite de substanță, Completul
de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că soluția emisă de către
instanța de apel este una întemeiată legal și în corespundere cu circumstanțele
cauzei, or, argumentele și probele invocate în susținerea cererii de recurs sunt
contrare legislației procesuale și lipsite de relevanță.
6
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de
procedură civilă
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Respinge recursul declarat de către Dementi Ghelbur, reprezentat de avocatul
Ioana Roibu, împotriva încheierii din 11 iunie 2024 a Curții de Apel Chișinău.
Decizia este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Mariana Ursachi
Oxana Parfeni
7