2ra-758/23 — încasarea datoriei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea datoriei
- Temei legal
- interpretarea normelor materiale, motivarea hotararii
2ra-758/23 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
D E C I Z I E
cu privire la admiterea recursului declarat de avocatul Corneliu Chisiliță
în interesele lui Serghei Lobastov
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Serghei Lobastov împotriva SC „INTS.NET” SRL, intervenient accesoriu
AIA „Riscom” SA cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere,
cheltuielilor de judecată și la acțiunea reconvențională privind recunoașterea
ca clauze abuzive și ineficiente unele prevederi din contractul de vânzare-
cumpărare
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 februarie 2023,
(Dosarul nr. 2ra-758/23
NR. PIGD 2 2-20030632-01-2ra-29052023)
Admisibilitatea recursului depus până la 01 septembrie 2023; Art. 432 din
Codul de procedură civilă (versiunea până la 1 septembrie 2023); Interpretarea
normelor materiale; Motivarea hotărârii
Judecătoria Chișinău, sediul Centru – N. Mazur
Curtea de Apel Chișinău – N. Budăi, A. Bostan, G. Dașchevici
30 octombrie 2024
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul declarat de avocatul Corneliu
Chisilița în interesele lui Serghei Lobastov,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 02 martie 2020, avocatul Corneliu Chisiliță în interesele lui Serghei
Lobastov a depus în instanță cerere de chemare în judecată împotriva SC
„INTS.NET” SRL, cu privire la încasarea datoriei în sumă de 882898 lei și
cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că, 25 septembrie 2019,
reclamantul Serghei Lobastov cu pârâtul SC „ITNS.NET” SRL au înregistrat
relații civile în baza contractului de vânzare-cumpărare din 25 septembrie
2019, potrivit căruia SC ,,ITNS.NET” SRL s-a obligat să achite
reclamantului suma de 882898 lei conform următorului grafic: suma de
225000 lei până la 10 ianuarie 2020; suma de 225000 lei până la 10 aprilie
2020; suma de 225000 lei până la 10 iulie 2020 și suma d 207898 lei până la
10 octombrie 2020.
Indică reclamantul că, cel târziu la 10 ianuarie 2020 pârâtul SC
„ITNS.NET” SRL era obligat să realizeze prima achitare în sumă de 225000
lei, acțiune care în defavoarea reclamantului nu a fost realizată.
Pentru păstrarea relațiilor comerciale reclamantul Serghei Lobastov la
23 ianuarie 2020 a expediat către pârât o notificare, în care a atenționat că
ultimul se află în întârzierea executării primei plăti conform pct. 2.6 din
Contractul de vânzare-cumpărare din 25 septembrie 2019, și în această
ordine de idei a solicitat respectuos executarea obligației de plată a sumei de
225000 lei scadentă la 10 ianuarie 2020, în termen de 7 zile din momentul
recepționării notificării din 23 ianuarie 2020.
Menționează că în data de 24 ianuarie 2020 către pârât a fost expediat
avizul de recepție cu privire la notificarea din 23 ianuarie 2020, iar pârâtul a
recepționat notificarea la data de 28 ianuarie 2020, confirmat prin avizul de
recepție.
Astfel până în prezent, data de 25 februarie 2020 nu a primit nici un
răspuns la notificarea expediată către pârât la 23 ianuarie 2020, și respectiv
nici nu a primit transferul sumei de 225000 lei, obligație scadentă încă pentru
data de 10 ianuarie 2020.
Prin încheierea protocolară din 25 februarie 2021a Judecătoriei
Chișinău sediul Centru, a fost atras în proces în calitate de intervenient
accesoriu AIA „Riscom” SA (f.d. 95, V-I)
Ulterior avocatul Corneliu Chisiliță în interesele lui Serghei Lobastov
a depus cerere cu privire la mărirea cuantumului pretențiilor, solicitând
încasarea din contul pârâtului SC „ITNS.NET” SRL în beneficul
reclamantului Serghei Lobastov a sumei de 882898 lei cu titlu de datorie, a
dobânzii de întârziere în mărime de 135449,94 lei și cheltuielilor de judecată.
La 03 mai 2020 avocatul Denis Terioșchin în interesele SC
„ITNS.NET” SRL a depus acțiune reconvențională împotriva lui Serghei
Lobastov, intervenient accesoriu AIA „Riscom” SA, prin care a solicitat
recunoașterea ca clauze abuzive și ineficiente, unele prevederi din contractul
de vânzare-cumpărare din 25 septembrie 2019 încheiat între Serghei
Lobastov și SC „ITNS.NET” SRL prin care pct. 2.6, 2.7, 2.8, considerându-
le drept nule.
Prin hotărârea din 27 septembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea înaintată de Serghei Lobastov
împotriva SC „ITNS.NET” SRL, intervenient accesoriu AIA „Riscom” SA
cu privire la încasarea datoriei. S-a admis acțiunea reconvențională. S-a
constata nulitatea clauzelor din pct. 2.6, 2.7 și 2.8 a contractului de vânzare-
cumpărare a acțiunilor din 25 septembrie 2019
Prin decizia din 23 februarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a
respins apelul declarat de avocatul Corneliu Chisiliță în interesele lui Serghei
Lobastov. S-a menținut fără modificări hotărârea Judecătoriei Chișinău
sediul Centru din 27 septembrie 2022, emisă în cauza civilă la cererea de
chemare în judecată depusă de Serghei Lobastov către SC ,,ITNS.NET”
SRL, intervenient accesoriu AIA ,,Riscom” S.A. privind încasarea datoriei,
dobânzii de întârziere, cheltuielilor de judecată și acțiunea reconvențională
privind recunoașterea ca clauze abuzive și ineficiente unele prevederi din
contractul de vânzare-cumpărare.
La 02 mai 2023 avocatul Corneliu Chisiliță în interesele lui Serghei
Lobastov a depus recurs împotriva deciziei din 23 februarie 2023 Curții de
Apel Chișinău, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei
instanței de apel și a hotărârii Judecătoriei Chișinău, cu emiterea unei noi
decizii de admitere a acțiunii și respingere a acțiunii reconvenționale.
În motivarea recursului, a indicat că hotărârea Judecătoriei Chișinău
sediul Centru din 27 septembrie 2022 este una absolut neîntemeiată, aceasta
fiind în contradicție cu circumstanțele de facto, ceea ce a cauzat în consecință
aplicarea la speță a normelor care nu trebuiau aplicate, iar noma ce trebuia
aplicată instanța a omis-o.
Totodată consideră că și decizia instanței de apel este contrară
circumstanțelor cauzei, precum și instanța a interpretat în mod eronat legea,
aplicând lege care nu trebuia să fie aplicată și nu a aplicat legea ce trebuia să
fie aplicată.
Susține că, instanța de judecată de nivelul întâi cât și instanța de apel
s-au limitat strict la probele prezentate de partea pârâtă-reclamantă și au
evitat cu desăvârșire circumstanțele invocate de partea reclamantă-pârâtă, or
probele prezentate de acesta din urmă răsturnau cu desăvârșire situație
prezentată în acțiunea inițială.
Mai indică că, instanța de apel cât și instanța de fond nu a reținut nici
faptul că SC „ITNS.NET” SRL prin contractul de vânzare-cumpărare de
acțiuni din 25 septembrie 2019, devine acționar în cadrul AIA „Riscom” SA.
Acest lucru fiind imperios necesar întru judecarea justă a cauzei.
Notează că, în schimb instanța a reținut faptul că SC „ITNS.NET”
SRL nu a încheiat contract de preluare a datoriei, de cesiune de creanță cu
AIA „Riscom” SA și Serghei Lobastov. Acest lucru în opinia sa nefiind
necesar pentru soluționarea cauzei, precum nici nu are importantă în general,
întrucât nu era necesar acordul AIA „Riscom” SA pentru vânzarea-
cumpărarea acțiunilor, iar în cadrul preluării datoriei, nu este necesar un
acord din partea AIA „Riscom” SA.
Mai mult, SC „ITNS.NET” SRL, în mod fraudulos se eschivează de
la obligațiile contractuale, ori în cazul în care rămânea datoria în gestiunea
AIA „Riscom” SA, aceasta la fel urma a fi decisă de către acționarii societății
pe acțiuni, iar acționarii majoritari ai societății, au devenit SC „ITNS.NET”
SRL.
De asemenea relatează că, instanța greșit a constatat faptul că părțile
nu au anexat probe ce ar confirma faptul că erau în drept, ca asociat și
acționar, ca administratori de a semna, din numele societăților, așa puncte
alte contractului ținând cont de sumă, de prevederile Legii cu privire la
societatea cu răspundere limitată și Legii privind societatea pe acțiuni (art.
81. 82).
Critică astfel de apreciere a instanței de judecată, ori SC „ITNS.NET”
SRL nu a probat în nici un mod faptul că administratorul întreprinderii la
momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare din 25 septembrie
2019, nu deținea împuternicirile corespunzătoare, precum și în cadrul
ședințelor de judecată nu s-a pus problema dacă administratorul SC
„ITNS.NET” SRL era în drept sau nu să contacteze aceste puncte din
contract.
Totodată subliniază că, Sergiu Ianciuc este administratorul
SC„ITNS.NET” SRL fapt confirmat și prin extrasul din registrul persoanelor
juridice.
Respectiv, instanța de judecată greșit a apreciat că părțile nu au anexat
probe ce ar confirma faptul că erau în drept să semneze actul, ori acest lucru
nu a fost supus judecății, iar părțile nu au invocat lipsa împuternicirilor.
Prezenta împuternicirilor se prezumă din momentul ce nimeni nu a invocat,
precum și din momentul ce la materiale există extrasul din registrul
persoanelor juridice.
Cât ține de drepturile de a încheia actul juridic din partea AIA
„Riscom” SRL, menționează că pentru contractarea unui act juridic privind
preluarea datorie, nu era necesară prezența AIA „Riscom” SRL în cadrul
raportului juridic, ori este necesar consimțământul privind efectele juridice a
actului juridic de preluarea datoriei este necesar al creditorului Serghei
Lobastov.
Urmare a celor spuse identifică existența temeiului casării deciziei
reglementat de art. 432 alin. (4) din CPC.
Reieșind din cele relatate identifică că odată ce instanța de fond nu a
constatat și elucidat pe deplin circumstanțele cauzei, prin urmare nu a aplicat
legea care trebuia să fie aplicată, ori odată ce s-ar fi constatat în mod corect
că nu era necesară prezența AIA „Riscom” SA la încheierea contractul de
vânzare-cumpărare din 25 septembrie 2019, instanța de judecată ar fi aplicat
la speță următoarele norme: art. 774 alin. (1), art. 901 alin. (1), art. 906, art.
912, art. 864 alin. (2) lit. b), art. 942 alin. (1) – (2) și art. 874 din Codul civil.
Prin urmare, instanța de judecată odată cu aprecierea în mod arbitrar a
probelor, cu aplicarea corectă a normelor enumerate anterior urma să admită
cererea de chemare în judecată înaintată de Serghei Lobastov cu dispunerea
încasării sumei de 882898 de lei cu titlu de datorie din contul SC
„ITNS.NET” SRL și respectiv suma de 135449, 94 lei cu titlu de dobândă
de întârziere, însă, instanța de judecată absolut greșit a aplicat la caz normele
în vigoare, neaplicând cele necesare speței.
În ce privește analiza cererii reconvenționale indică că, instanța de
judecată nu a reținut spre judecare și aplicare la speță norma juridice
relevante, art. 324 alin.(2) Cod civil.
Astfel, având în vedere că Serghei Lobastov și-a executat toate
obligațiile prevăzute de contractul de vânzare cumpărare a acțiunilor, acesta
își rezervă dreptul de a solicita declararea valabilității actului de vânzare-
cumpărare.
Mai mult decât atât, chiar SC „ITNS.NET” SRL a executat o parte din
contract, ori aceasta a recepționat acțiunile vândute, respectiv nu poate
invoca faptul că actul juridic urma a fi declarat nul, ori aceștia totuși admit
valabilitatea actului în întregime.
De asemenea subliniază că, instanța de judecată nu a aplicat speței și
prevederile art. 1633 alin.(l) - (5) Cod civil.
Menționează că, Sergiu Ianciuc este și administratorul
SC„ITNS.NET” SRL fapt confirmat și prin extrasul din registrul persoanelor
juridice, totodată, în contractul de vânzare-cumpărare a acțiunilor este
înserată și clauza 2.8 prin care Ianciuc Sergiu își asumă garanția financiară
pentru implementarea clauzelor 2.6 și 2.7 din contract, în același sens, la
finalul contractului de vânzare- cumpărare a acțiunilor se atestă semnătura
administratorului SC„ITNS.NET” SRL și a persoanei Sergiu Ianciuc,
respectiv, nu pot fi reținute cele invocate de către reclamant precum că
Sergiu Ianciuc nu a semnat contractul din speță.
Semnătura persoanei Sergiu Ianciuc de la finalul contractului atestă
consimțământul acestuia în vederea creării garanției personale, respectiva
convenție fiind perfect valabilă.
La fel comunică că, instanța de apel a interpretat eronat următoarele
norme: art. 840 alin. (1) art. 841, art. 842 alin. (1) și (2) Codul civil.
Astfel indică că, instanța de apel interpretând normele enumerate,
indică faptul că, pentru existenta unui act juridic privind preluarea datoriei,
urma ca Serghei Lobastov, SC ,ITNS.NET” SRL și AIA „Riscom” SA, să
contacteze nemijlocit.
Fapt interpretat eronat de către instanța de judecată, ori în speța dată
precum și în general la preluarea datoriei este necesar consimțământul
creditorului. Actul poate fi încheiat liber între un terț și creditor fără a fi
necesar consimțământul debitorului inițial, în speță AIA „Riscom” SA, ori,
în cazul de față fiecare parte este liberă să contacteze sau să nu contacteze
un act juridic.
În speță, SC „ITNS.NET” SRL a consimțit la încheierea contractului
precum și la punctele 2.6, 2.7, 2.8 din contract.
Respectiv, consideră și de această dată a dovedit prezența temeiului
casării Deciziei Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții de Apel Chișinău din 23 februarie 2023 și a Hotărârii Judecătoriei
Chișinău sediul Centru din 27 septembrie 2022.
Mai punctează că, instanța de judecată de fond a aplicat cazului art.
334 alin. (2) și (3) din Codul civil, iar instanța de apel a menținut hotărârea,
fapt care rezultă cu desăvârșire că instanța de apel a aplicat o normă care nu
trebuia să fie aplicată.
Astfel, critică aplicabilitatea normei date în speță, ori la caz instanța
de judecată nu a motivat aplicabilitatea nemijlocită a acestui articol. Mai
mult, acest articol indică faptul că un act juridic este nul sau anulabil atunci
când contravine normelor imperative. Instanța de judecată nu a elucidat
nuanțele ce țin de faptul că punctele contractual 2.6. 2.7 și 2.8 contravin
normelor imperative, ori nu a exemplificat prin trimitere nemijlocită la
normele în vigoare, care lege a fost încălcată prin clauzele date.
Notează faptul că instanța de judecată în principiu a preluat doar
argumentele invocate de partea pârâtă/reclamant SC „ITNS.NET” SRL, iar
argumentele și probele menționate de Serghei Lobastov au fost lăsate fără o
apreciere și fără o motivare.
La 04 iulie 2023, avocatul Denis Trioșchin în interesele SC
„ITNS.NET” SRL, a depus referință asupra cererii de recurs, solicitând
respingerea recursului, menținere decizia instanței de apel și a hotărârii
primei instanțe.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Potrivit art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 (în vigoare
din 01 septembrie 2023),
„Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a
prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.”
Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă prevede că:
„Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.
Art. 432 din Codul de procedură civilă (până la modificările operate
prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023, în vigoare din 01 septembrie 2023)
reglementează că:
(1)„Părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în
care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau
a normelor de drept procedural.”
(2)Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în
cazul în care instanța judecătorească:
a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;
b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;
c) a interpretat în mod eronat legea;
d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
(3)Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat
în cazul în care:
a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea
ei;
b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a
comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;
c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a
procesului;
d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate
în proces;
e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;
f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
(4) Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de
declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce
la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că
aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care
erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Art. 434 din Codul de procedură civilă prevede că:
„Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a
deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”
Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă stabilește că:
„Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele
invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la
art.432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi
sunt lezate prin hotărâre.”
Art. 444 din Codul de procedură civilă, stipulează că,
„Recursul considerat admisibil se examinează fără înștiințarea și audierea
participanților la proces, cu excepția recursului în care se invocă întemeiat art.432 alin.(1)
lit.b) și e). Completul poate decide și în alte cazuri invitarea participanților în ședință
pentru a se pronunța cu privire la recursul considerat admisibil.”
Potrivit art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,
„Instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral
decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură
dată, dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.”
Conform art. 445 alin. (3) din Codul de procedură civilă,
„În urma examinării recursului, instanța de recurs emite o decizie care rămâne
irevocabilă din momentul emiterii. Decizia se consideră a fi emisă din momentul plasării
acesteia pe pagina web a Curții Supreme de Justiție.”
Articolul 118 alin. (1), (3) din Codul de procedură civilă, prevede că
„(1) Fiecare parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei
al pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel. (3) Circumstanțele care au
importanță pentru soluționarea justă a cauzei sînt determinate definitiv de instanța
judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor participanți la
proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce urmează a fi aplicate.”
Articolul 130 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă,
„(1)Instanța judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe
cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din
dosar în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. (2) Nici un fel de probe
nu au pentru instanța judecătorească o forță probantă prestabilită fără aprecierea lor.”
Potrivit art. 9 alin (1), (2) lit. a) din Codul civil,
„(1) Drepturile și obligațiile civile apar în temeiul legii, precum și în baza actelor
persoanelor fizice și juridice care, deși nu sînt prevăzute de lege, dau naștere la drepturi
și obligații civile, pornind de la principiile legislației civile. (2) Drepturile și obligațiile
civile apar din contracte și din alte acte juridice;
Potrivit art.992 din Codul civil,
„Contract este acordul de voință realizat între două sau mai multe persoane prin care
se stabilesc, se modifică sau se sting raporturi juridice. Contractului îi sînt aplicabile
normele cu privire la actul juridic.”
În temeiul art. 993 alin.(1) și (2) din Codul civil,
„(1) Oricine își poate alege în mod liber contractantul, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Părțile contractante pot încheia în mod liber, în limitele dispozițiilor legale imperative,
contracte și pot stabili conținutul lor.”
Potrivit art. 1108 alin. (1)din Codul civil,
„Prin contractul de vînzare-cumpărare, o parte (vînzător) se obligă să predea un bun în
proprietate celeilalte părți (cumpărător), iar aceasta se obligă să preia bunul și să plătească
prețul convenit.”
Potrivit art. 327 alin. (1), (2) din Codul civil,
„(1)Actul juridic este nul dacă nulitatea sancționează încălcarea unei dispoziții legale
prin care se ocrotește un interes general (nulitate absolută). (2) Actul juridic este anulabil
dacă nulitatea sancționează încălcarea unei dispoziții legale prin care se ocrotește un
interes particular (nulitate relativă).
Potrivit art. 328 alin. (1) din Codul civil,
„Nulitatea absolută a actului juridic poate fi invocată, atît pe cale de acțiune, cît și pe
cale de excepție, de orice persoană care are un interes născut și actual. Instanța de judecată
este obligată să o constate din oficiu după ce a ascultat opiniile participanților la proces.”
Potrivit art. 330 alin. (1) din Codul civil,
„Nulitatea relativă a actului juridic poate fi invocată doar de persoana în al cărei interes
este stabilită sau de succesorii ei, de reprezentantul legal sau de creditorii chirografari ai
părții ocrotite pe calea acțiunii oblice. Instanța de judecată nu poate să o invoce din
oficiu.”
Potrivit art. 332 alin. (1) din Codul civil,
„Dispozițiile legale privind nulitatea actului juridic se aplică în mod corespunzător
cînd doar una sau mai multe clauze ale sale sînt supuse nulității.”
Potrivit art. 334 alin. (1), (2) din Codul civil,
„Actul juridic sau clauza care contravin vădit ordinii publice sau bunelor moravuri sînt
nule. Actul juridic sau clauza care contravin unei dispoziții legale imperative sînt nule sau
anulabile dacă această sancțiune este prevăzută expres de dispoziția legală încălcată
(nulitatea expresă).”
Potrivit art. 840 alin. (1), lit. a) din Codul civil,
„Un terț (noul debitor) poate să preia datoria sau o parte din ea în unul din următoarele
feluri debitorul inițial este liberat de datorie (substituirea completă de către noul debitor).”
Potrivit art. 842 alin. (1) din Codul civil,
„Consimțămîntul creditorului este necesar pentru substituirea de către noul debitor,
indiferent dacă a avut loc o substituire completă sau incompletă.”
Art. 1100 alin. (1) și (2) din Codul civil:
(1) Contractul trebuie interpretat pe principiile bunei-credințe.
(2) Contractul se interpretează după intenția comună a părților, fără a se limita la sensul
literal al termenilor utilizați.
Art. 1104 alin.(1) din Codul civil:
Clauzele contractului se interpretează în sensul în care pot produce efecte, dar nu în
sensul în care nu ar produce nici un efect.
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursurilor, Completul de
judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că la caz, copia deciziei motivare
a fost notificată recurentului la 07 martie 2023.
Cu referire la termenul de declarare a recursului, Completul de
judecată constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 434 alin. (1)
din Codul de procedură civilă, și a depus în termen recursul, or, copia
deciziei motivate din 23 februarie 2023 a Curții de Apel Chișinău a fost
notificată recurentului și reprezentantului acestuia, la 07 martie 2023, prin
intermediul poștei electronice (f. d. 99, V-II), iar cererea de recurs motivată
a fost depusă la 02 mai 2023.
Studiind materialele dosarului, prin prisma normelor de drept
aplicabile speței, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
consideră că recursul urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanței de apel
și remiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, din motivele
ce succed.
Completul de judecată constată că acțiunea înaintată de reclamant are
ca obiect încasarea datoriei în temeiul contractului de vânzare-cumpărare din
25 septembrie 2019 în mărime de 882898 lei, a dobânzii de întârziere în
mărime de 125449,94 lei și a cheltuielilor de judecată.
Totodată, pârâtului SC „ITNS.NET” SRL a depus acțiune
reconvențională prin care a solicitat a recunoaște ca clauze abuzive și
ineficiente unele prevederi din contractul de vânzare-cumpărare din 25
septembrie 2019 încheiat între Serghei Lobastov și SC „ITNS.NET” SRL
prin care pct. 2.6, 2.7, 2.8, considerându-le drept nule.
Drept temei a invocat că punctele 2.6, 2.7 și 2.8 din contractul de
vânzare-cumpărare din 25 septembrie 2019, țin de alte relații dintre părți.
Contractul de vânzare-cumpărare are ca obiect vinderea pachetului de acțiuni
deținute de către Serghei Lobastov. Punctul 2.6 din contract se referă la un
contract de împrumut pe termen scurt de la părțile afiliate, cont 5132 reflectat
în contabilitatea societății, apărut la AIA „Riscom” SA față de vânzător. În
aceste puncte ale contractului reclamantul pretinde încasarea de la pârât a
sumelor bănești, pe care la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare
le avea AIA ,,Riscom” SA față de Serghei Lobastov, creanțele date nefiind
confirmate cu documente contabile și care nu au fost transmise în baza
actului de primire-predare pârâtului la data încheierii contractului. Punctele
2.6, 2.8 și 2.8 nu au nici o tangență directă cu obiectul contractului, din care
motiv solicită să fie declarate abuzive și ineficiente, considerându-le drept
nule așa cum contravin bunurilor moravuri și ordinii publice.
Examinând cauza instanța de fond a respins ca neîntemeiată acțiunea
înaintată de Serghei Lobastov către SC ”ITNS.NET” SRL, intervenient
accesoriu AIA ”Riscom” S.A. privind încasarea datoriei. A admis acțiunea
reconvențională. A constatat nulitatea clauzelor din punctele 2.6, 2.7 și 2.8
a contractului de vânzare-cumpărare a acțiunilor din 25 septembrie 2019.
Examinând cauza instanța de apel a respins apelul declarat de avocatul
Corneliu Chisilița în interesele lui Lobastov Serghei. A menținut fără
modificări hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 27 septembrie
2022,
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel a reținut că, că la
preluarea datoriei, în cazul substituirii complete, ce ar rezulta din contractul
litigios, părțile urmau să încheie în scris un contract de preluare a datoriei,
prin care un terț poate să se oblige prin contract cu creditorul și debitorul
inițial să substituie complet debitorul. Prin urmare, între SC ,,ITNS.NET”
SRL, AIA ,,Riscom” SA și Serghei Lobastov urma a fi încheiat un contract
de preluare a datoriei, de cesiune de creanță, ceea ce nu a fost făcut.
Instanța de apel a conchis că clauzele din punctele 2.6, 2.7 și 2.8 a
contractului de vânzare-cumpărare a acțiunilor din 25septembrie 2019 sânt
nule.
Articolul 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă prevede în
mod expres că instanța de recurs este în drept să trimită cauza spre rejudecare
în instanța de apel o singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată
de către instanța de recurs.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, examinând
recursul declarat de avocatul Corneliu Chisilița în interesele lui Serghei
Lobastov împotriva deciziei din 23 februarie 2024 a Curții de Apel Chișinău,
consideră că acesta urmează a fi admis din motivele ce urmează.
Completul de judecată atrage atenția asupra faptului că decizia
instanței de apel creează o impresie rezonabilă de superficialitate.
Instanța de recurs consideră că instanța de apel nu a furnizat o
motivare adecvată și clară în ceea ce vizează natura juridică a înțelegerii
stipulate în pct. 2.6-2.8 al contractului de vânzare-cumpărare.
Instanța de recurs notează că, contract este acordul de voință realizat
între două sau mai multe persoane prin care se stabilesc, se modifică sau se
sting raporturi juridice. Oricine își poate alege în mod liber contractantul,
dacă legea nu prevede altfel. Părțile contractante pot încheia în mod liber, în
limitele dispozițiilor legale imperative, contracte și pot stabili conținutul
lor.
Orice societate cu scop lucrativ are vadul său comercial. Acest
potențial de a atrage venituri nu este echivalent cu valoarea de bilanț a
societății. Potențialul de a genera venituri poate fi mai mare sau mai mic
decât activele existente la moment la bilanț. Atunci când un asociat își vinde
participațiunea sa, părțile nu sunt legate de valoarea mijloacelor fixe și
circulante existente la moment. Se negociază liber de părți un preț care să fie
atractiv atât pentru vânzător, cât și cumpărător.
Din conținutul cererii reconvenționale ar reieși că SC „ITNS.NET”
SRL ar fi fost impusă să accepte clauzele contractuale prevăzute la pct.2.6-
2.8. Însă, atât instanța de fond, cât și cea de apel, nu au oferit un răspuns care
sunt acele circumstanțe care releva impunerea la încheierea contractului în
condiții dezavantajoase pentru SC „ITNS.NET” SRL.
Vânzătorului Serghei Lobastov și cumpărătorului SC „ITNS.NET”
SRL la pct. 2.6 al contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni din 25
septembrie 2019 au prevăzut că, cumpărătorul recunoaște datoria (ce survine
din împrumutul pe termen scurt de la părțile afiliate, contul 5132, reflectat în
contabilitatea societății), apărută la AIA „Riscom” SA IDNO
1003600017763 față de vânzător în sumă de 882898 lei și se obligă să o
achite conform graficului: suma de 225000 lei până la 10 ianuarie 2020,
suma de 225000 lei până la 10 aprilie 2020, suma de 225000 lei până la 10
iulie 2020, 207898 lei până la 10 octombrie 2020.
Din conținutul clauzei prevăzute la pct.2.6 nu reiese că SC
„ITNS.NET” SRL își asumă obligația de a achita suma de 882898 lei doar
după efectuarea unui audit care să confirme existența unei datorii față de
Lobastov Sergehi. Și atunci nu e clar de ce instanțele ierarhic inferioare au
legat valabilitatea clauzei prevăzute la pct.2.6 de existența pretinsei datorii.
Or, dacă participațiunea în societate era atractivă pentru procurare în
condițiile existenței unei pretinse datorii, atunci cu atât mai mult ea ar fi mai
valoroasă în condițiile inexistenței acesteia. Aceasta însă nu înseamnă că SC
„ITNS.NET” SRL nu ar trebui să-și execute obligația corelativă asumată
pentru obținerea cotei de participare în cadrul societății.
La fel la pct. 2.8 e stipulat că, Sergiu Ianciuc, născut la 29 iunie 1980,
INDP 0992207264452, MD-2075, mun. Chișinău, str. Mihai Sadoveanu 30,
ap. 40, îți asumă garanția financiară pentru implementarea clauzelor 2.6 și
2.7.
Instanțele ierarhic inferioare au declarat nulă obligația garanție
asumată de către Serghei Ianciuc în baza acțiunii reconvenționale a lui SC
„ITNS.NET” SRL. Însă n-au motivat, în conformitate cu art.328 Cod civil,
care ar fi acel interes de ordin public care să justifice dreptul lui SC
„ITNS.NET” SRL de a pune în discuție problema nulității actului juridic în
locul lui Serghei Ianciuc.
La fel, instanțele ierarhic inferioare, au motivat declararea nulității
clauzei prevăzute la pct.2.8 din contract prin faptul că Serghei Ianciuc, ca
persoană fizică, nu putea să cunoască ce a semnat Serghei Ianciuc, ca
administrator al SC „ITNS.NET” SRL. Însă această afirmație este lipsită de
orice consistență logică. Or, Serghei Ianciuc, chiar și ca administrator al SC
„ITNS.NET” SRL, a semnat un contract în al cărui pct.2.8 e indicat că
persoana fizică Serghei Ianciuc garantează executarea obligației.
La caz, instanța de recurs reține că, contractul de vânzare-cumpărare
din 25 septembrie 2019, reprezintă intenția comună a părților și reflectă
voința expres a vânzătorului Serghei Lobastov și cumpărătorului SC
„ITNS.NET” SRL, la vânzare-cumpărare a pachetului de acțiuni și
instituirea garanțiilor financiare.
De asemenea, contractul produce nu doar drepturi și obligații, dar și
alte efecte juridice stipulate expres de părți. Mai mult, contractul trebuie
interpretat pe principiile bunei-credințe.
Astfel interpretarea aplicată de instanța de apel și de fond ignoră faptul
că acest contract reprezintă totuși o înțelegere voluntară și explicită între
părți, menită să producă efecte juridice.
SC „ITNS.NET” SRL a consimțit la încheierea contractului în
condițiile și clauzele stabilite, inclusiv cele prevăzute la pct. 2.6-2.8.
Mai mult, SC „ITNS.NET” SRL a executat o parte a contractului și
anume a recepționat pachetul de acțiuni vândut de către Serghei Lobastov și
a achitat integral prețul de vânzare convenit.
La caz, din speță, instanța de fond și apel nu a efectuat o examinare
completă a intenției reale a părților la momentul încheierii contractului de
vânzare-cumpărare. Acestea urmau să atragă atenție acordului de voință între
părți.
Instanța de apel a mai notat că clauzele de la pct. 2.6, 2.7, 2.8
reprezintă o preluară a datoriei, dar în aceste puncte mai apare o persoană
juridică AIA „Riscom” SA și persoana fizică Sergiu Ianciuc care nu au fost
părți contractante și nu au semnat contractul.
Astfel se reține că după cum rezultă din prevederile legale, art. 840-
848, la preluarea datoriei nu este necesar consimțământ debitorului, fiind
necesar doar consimțământul creditorului. Actul poate fi încheiat liber între
terț și creditori, ceea ce a și fost îndeplinit, persona fizică Serghei Lobastov
fiind vânzător și în același timp și creditorul datoriei în sumă de 882898 lei,
iar SC „ITNS.NET” SRL, terț (noul debitor)
În argumentele aduse în sprijinul soluției rezultă că nu s-au respectat
circumstanțele cauzei și că nu au fost analizate toate motivele de fapt și de
drept care s-au invocat de părți, instanța referindu-se expres doar la
argumentele pârâtului/reclamantului.
În legătură cu acest motiv se va reține că, apelul are caracter devolutiv
ceea ce permite instanței de apel să examineze cauza sub toate aspectele de
fapt și de drept așa încât considerentele reprezintă analiza tuturor
argumentelor care au constituit motive de apel, soluția fiind motivată pe
aspectele esențiale care au format convingerea curții de apel pentru
respingerea apelului.
În contextul dispozițiilor art. 373 din Codul procedură civilă, instanța
era obligată să facă aprecieri cu privire la toate susținerile părților, iar acestea
să fie coerente și întemeiate.
Instanța de recurs atestă că la adoptarea actului de dispoziție, instanța
de apel urmează să efectueze o analiză mai amplă a situației de drept, pentru
a constata circumstanțele importante ale cauzei inclusiv temeiurilor și
pretențiilor care au generat apariția litigiului, ceea ce instanța de recurs nu
poate da aprecierea respectivă.
Or, motivarea hotărârii este esențială pentru orice proces, aspect
învederat și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului care a statuat că, între
garanțiile dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția
Europeană a Drepturilor Omului, se înscrie și obligația instanței de a-și
motiva hotărârile.
Motivarea hotărârii presupune indicarea cu suficientă claritate a
motivelor pe care se întemeiază hotărârea, cu examinarea probelor
administrate. Simpla afirmare a unor concluzii fără indicarea circumstanțelor
de fapt și de drept și analiza probelor pe care se întemeiază, nu înseamnă o
motivare, iar lipsa de motivare a hotărârii echivalează cu nesoluționarea
fondului cauzei.
Astfel, în asemenea circumstanțe, se decide casarea integrală a deciziei
instanței de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel pentru
a se asigura părților o judecare efectivă a cauzei în ordine de apel, ca garanție
a legalității și temeiniciei actului judecătoresc care va fi adoptat.
Or, la caz, instanța de apel nu a analizat situația de fapt prin prisma
actelor și lucrărilor cauzei și normelor de drept material aplicabile raportului
respectiv.
În conformitate cu art. 445 alin. (1), lit. c) din Codul de
procedură civilă, Completul de judecată
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Admite recursul depus de avocatul Corneliu Chisiliță în interesele lui
Serghei Lobastov.
Casează integral decizia din 23 februarie 2023 a Curții de Apel Chișinău,
adoptată în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă
de Serghei Lobastov împotriva SC „INTS.NET” SRL, intervenient accesoriu
AIA „Riscom” SA cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere,
cheltuielilor de judecată și la acțiunea reconvențională privind recunoașterea
ca clauze abuzive și ineficiente unele prevederi din contractul de vânzare-
cumpărare.
Transmite cauza spre rejudecare, la Curtea de Apel Chișinău, în alt
complet de judecată.
Decizia nu se supune niciunei căi de atac.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc