2ra-204/23 — declararea nulitătii contractelor de înstrăinare cu conditia întretinerii pe viată, radierea dreptului de proprietate din registrul bunurilor imobile, anularea contractului de vânzare-cumpărare a imobilelor

La 14 noiembrie 2019, Maria Russu a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ion Manea, Nadejdei Manea, lui Lilian Stavinschi și Tatianei Stavinschi cu privire la declararea nulității contractelor de înstrăinare cu condiția întreținerii pe viață, radierea dreptului de proprietate din registrul bunurilor imobile, anularea contractului de vânzare-cumpărare a imobilelor.

Prin hotărârea din 20 octombrie 2021 a Judecătoriei Soroca, sediul Florești a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea depusă de Maria Russu.

La data de 27 octombrie 2021, Maria Russu a declarat apel împotriva hotărârii din 20 octombrie 2021 a Judecătoriei Soroca, sediul Florești.

Prin decizia din 22 septembrie 2022 a Curții de Apel Bălți a fost respins apelul declarat de Maria Russu și s-a menținut hotărârea din 20 octombrie 2021 a Judecătoriei Soroca, sediul Florești.

La 30 decembrie 2022 Maria Russu, reprezentată de avocatul Daniel Ghidirim a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 22 septembrie 2022 a Curții de Apel Bălți.

La 15 octombrie 2024, Tamara Ionița a depus cerere de accelerare a procedurii de examinare a admisibilității recursului.

În argumentarea cererii a indicat că prima ședință a fost numită la 22 martie 2023 și până în prezent examinarea cauzei a fost amânată de 8 ori. Drept urmare, cauza urmează să fie examinată în cel mai scurt timp, deoarece în caz contrar i se încălcă drepturile sale și respectiv întru restabilirea acestora se va adresa în instanțele superioare și internaționale.

Art. 56 alin. (1), (2) din Codului de procedură civilă: „Participanții la proces sînt în drept să ia cunoștință de materialele dosarului, să facă extrase și copii de pe ele, să solicite recuzări, să prezinte probe și să participe la cercetarea lor, să pună întrebări altor participanți la proces, martorilor, experților și specialiștilor, să formuleze cereri, să reclame probe, să dea instanței explicații orale și scrise, să expună argumente și considerente asupra problemelor care apar în dezbaterile judiciare, să înainteze obiecții împotriva demersurilor, argumentelor și considerentelor celorlalți participanți, să atace actele judiciare și să-și exercite toate drepturile procedurale acordate de legislația procedurală civilă. Participanții la proces se bucură de drepturi procesuale egale și au obligații procesuale egale, cu unele excepții stabilite de lege în dependență de poziția pe care o ocupă în proces.”

Art. 59 alin. (1) din Codul de procedură civilă relevă că: „Parte în proces (reclamant sau pârât) poate fi orice persoană fizică sau juridică prezumată, la momentul intentării procesului, ca subiect al raportului material litigios.”

Art. 70 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă: „În cazul ieșirii uneia dintre părți din raportul juridic litigios sau din raportul stabilit prin hotărîre judecătorească (deces, reorganizare, cesiune de creanță, transfer de datorie și alte cazuri de subrogare), instanța permite înlocuirea părții cu succesorul ei în drepturi. Succesiunea în drepturi este posibilă în orice fază a procesului. Actele săvârșite pînă la intrarea în proces a succesorului sînt obligatorii lui în măsura în care ar fi fost obligatorii persoanei pe care succesorul în drepturi a subrogat- o”.

Cu toate acestea, din materialele dosarului nu se atestă că în procesul dat a fost aplicată instituția înlocuirii părții în proces. Mai mult, nici Tamara Ionița la cererea sa nu a anexat înscrisuri care confirmă că este succesor în drepturi după decesul mamei sale Maria Russu.

Raportând la caz prevederile legale citate mai sus, Completul de judecată consideră că cererea cu privire la accelerarea examinării cauzei în ordine de recurs, a fost depusă de o persoană care nu este în drept să o depună, or, aceasta nu este parte în proces.

În context, că Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin practica sa constantă de nenumărate ori a precizat că dreptul de acces la un tribunal nu este un drept absolut (cauza Golder împotriva Regatului Unit §-36 din 21 februarie 1975), ci unul care poate implica anumite limitări din partea statelor contractante, în funcție de nevoile și resursele comunității și ale indivizilor (Ashingdane împotriva Regatului Unit, 28 mai 1985).

Din considerentele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge cererea depusă Tamara Ionița, cu privire la accelerarea procedurii de judecare în ordine de recurs.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 75, 192, 269-270 din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge cererea depusă de Tamara Ionița, privind accelerarea procedurii de judecare în ordine de recurs, a cauzei civile, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către Maria Russu împotriva lui Ion Manea, Nadejdei Manea, lui Lilian Stavinschi și Tatianei Stavinschi cu privire la declararea nulității contractelor de înstrăinare cu condiția întreținerii pe viață, radierea dreptului de proprietate din registrul bunurilor imobile, anularea contractului de vânzare-cumpărare a imobilelor. Încheierea nu se supune niciunei căi de atac. Președinte Ion Malanciuc Judecători Ghenadie Eremciuc Diana Stănilă