2ra-1144/23 — reevaluarea rezultatetlor concursului

La data de 22 decembrie 2020 Valeri Savciuc a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Sănătății cu privire la obligarea formării Comisiei de contestare și reevaluarea rezultatelor concursului din 10 august 2020 pentru ocuparea funcției de conducător al Centrului de Medicină Legală.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că la 07 iulie 2020, prin ordinul nr. 103 § 1, Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale a organizat concursul pentru funcția vacantă de director al Centrului de Medicină Legală. Concursul propriu zis s-a petrecut pe data de 10 august 2020, iar rezultatele concursului au fost anunțate pe 14 august 2020. Concursul s-a petrecut conform Regulamentului din 24 aprilie 2018 cu privire la organizarea și desfășurarea concursului pentru ocuparea funcției de conducător al instituțiilor publice, Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale în calitate de fondator. Câștigătorul concursului pentru ocuparea funcției de director al Centrului de Medicină Legală a fost desemnat Vasile Șarpe.

Reclamantul a menționat că, contrar principiilor expuse la pct. 3 al Regulamentului cu privire la organizarea și desfășurarea concursului pentru ocuparea funcției de conducător al instituțiilor publice, în care Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale exercită calitatea de fondator, pentru ocuparea funcției vacante de director al Centrului de Medicină Legală, o parte din membrii comisiei au favorizat un candidat prin evaluarea cu un punctaj minim a unui concurent și conștient și neîntemeiat au favorizat celălalt candidat cu un punctaj maxim, indiferent de răspunsurile date.

Reclamantul consideră că, concursul pentru ocuparea funcției vacante de director al Centrului de Medicină Legală s-a desfășurat cu încălcarea principiilor de bază, ce stau la baza organizării și desfășurării concursului, ceea ce este o încălcare a normelor de drept. Faptul dat l-a determinat, ca în temeiul punctelor 21-22 din Regulamentul menționat, să depună contestație la 17 august 2020. În contestație a invocat motivele, în special prevederile pct. 11 al Regulamentului concursului, referitor la examinarea curriculumului vitae și interviu, precum și prevederile pct. 16 din Regulament, potrivit cărora, se evaluează abilitatea de comunicare, capacitatea de analiză și sinteză, motivarea conducătorului. Consideră că ambii indicatori au fost subestimați de către membrii comisiei.

A mai indicat că din toți candidații la concurs, el unicul deține diploma de Master în Științe Politice în Administrare Publică, comparativ cu candidatul desemnat câștigător. Dispune de o experiență vastă de manager de diferit nivel, este laureat al 2 premiului „Cel mai performant management al instituției medicale” în anul 2019, fapt ce confirmă abilitățile sale în calitate de manager. În timpul exercitării funcției de director al Centrului de Medicină Legală a realizat indicatori de performanță, inclusiv economici, la nivel net superior celui existent anterior. Are viziuni clare referitor la perspectivele de dezvoltare ale CML.

Consideră că rezultatul concursului nu corespunde principiului de competență și merit profesional, iar cunoștințele candidaților nu corespund punctului de competență și merit profesional.

A menționat reclamantul că, concursul trebuie să fie desfășurat conform regulamentului și metodologiei, aprobate prin ordinul Ministerului Sănătății nr. 57 P § 1 din 12 mai 2015 cu privire la organizarea concursului pentru ocuparea funcției de director al Centrului de Medicină Legală. Acest act nu a fost abrogat la momentul anunțării concursului și se referă direct la Centrul de Medicină Legală, spre deosebire de Ordinul MSMPS nr. 60 P § 1 din 24 aprilie 2018, care stabilește mecanismul concursului în sens larg, pentru toate instituțiile publice în care Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale exercită calitatea de fondator.

Solicită reclamantul obligarea Ministerului Sănătății Muncii și Protecției Sociale, să formeze Comisia de contestare și să reevalueze rezultatele concursului din 10 august 2020, pentru ocuparea funcției de conducător al Centrului de Medicină Legală, prezentând hotărârea Comisiei de contestații contestatorului Valeri Savciuc.

Instanțele ierarhic inferioare au concluzionat că reclamantul, prin cererea de chemare în judecată, nu contestă procedura de desfășurarea a concursului, nu invocă devieri de la normele legale în acțiunile membrilor comisiei de concurs, ci doar exprimă dezacordul cu aprecierile membrilor comisiei de concurs și cu rezultatul propriu-zis al concursului și solicită obligarea pârâtului să formeze Comisia de contestare și să reevalueze rezultatele concursului din 10 august 2020, organizat pentru ocuparea funcției de director al Centrului de Medicină Legală.

Instanța de apel și cea de fond au menționat că, componența nominală a Comisiei de examinare a contestărilor pentru ocuparea funcției de director al Centrului 3 de Medicină Legală a fost aprobată prin ordinul ministrului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale nr. 119-p § 1 din 31 iulie 2020.

Astfel, instanțele ierarhic inferioare au considerat neîntemeiată cerința reclamantului de a obliga pârâtul să formeze Comisia de contestații, or asemenea comisie a fost formată de Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale.

Instanța de apel a considerat că pretențiile reclamantului nu pot servi ca temei de anulare a concursului, întrucât nu reprezintă altceva decât un dezacord cu punctajul acordat de către membrii comisiei în cadrul examinării candidaților. Or, instanța de judecată nu poate interveni în dreptul discreționar al membrilor comisiei, în partea acordării punctajului de către membrii comisiei în cadrul evaluării candidaților.

Instanțele ierarhic inferioare au reținut că, membrii comisiei de concurs fiind independenți în luarea deciziilor, au evaluat fiecare candidat după propria lor convingere reieșind din cerințele postului, înscrisurile prezentate de fiecare din candidați, aptitudinile fiecărui candidat, capacitățile de analiză și motivările prezentate de candidați, nefiind influențat punctajul acordat candidaților la concurs de membrii comisiei de concurs, or acest fapt nu a fost demonstrat în ședința de judecată. Totodată, instanțele de judecată a constatat că, membrii comisiei de concurs și-au exercitat dreptul discreționar la selectarea candidatului pentru funcția de director al Centrului de Medicină Legală, au ținut cont de toate înscrisurile prezentate de candidați și de prestațiile participanților la concurs, au respectat cerințele legale la desfășurarea concursului și la aprecierea candidaților. Iar, reclamantul nu a invocat careva încălcări în acțiunile membrilor comisiei de concurs, ce ar duce la admiterea acestui capăt de cerere.

Instanța de apel a apreciat ca fiind nefondat argumentul apelului că rezultatul concursului urma să fie anulat, deoarece concursul trebuia să fie desfășurat conform Regulamentului și Metodologiei aprobate prin ordinul nr. 57P par. 1 din 12.05.2015 cu privire la organizarea Concursului pentru ocuparea funcției de director al Centrului de Medicină Legală, care nu a fost abrogat la momentul desfășurării concursului și nu în baza Ordinului nr. 60P par. 1 din 24.04.2018, care stabilește mecanismul concursului în sens larg. În acest sens, instanța de apel a menționat că, chiar dacă Ordinul Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale nr. 60-P§3 din 24 aprilie 2018, Regulamentul cu privire la organizarea și desfășurarea concursului pentru ocuparea funcției de conducător al instituțiilor publice, în care Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale exercită calitatea de fondator, stabilește mecanismul concursului în sens larg, acest fapt nu înseamnă că aplicarea lui la desfășurarea concursului este incorectă. Cu atât mai mult că, apelantul nu a invocat care prevederi ale Ordinului nr. 60-P§3 din 24 aprilie 2018 contravin ordinului nr. 57P par. 1 din 12.05.2015, la care s- a făcut referire în contestație, care ar răsturna rezultatele concursului.

În lumina celor relatate, Curtea de Apel Chișinău a considerat că argumentele aduse de Savciuc Valerii în fața instanței de judecată, în dezacord cu rezultatele concursului din 10.08.2020 pentru ocuparea funcției de conducător al Centrului de Medicină Legală, nu sunt întemeiate și nu pot servi temei de anulare a acestuia, astfel încât, subsecvent constat și netemeinicia pretenției reclamantului privind obligarea Ministerului Sănătății să formeze o Comisie de contestare și reevaluare a candidaților pentru funcția vacantă de director al Centrului de Medicină Legală.

La 17 iulie 2023 Valeri Savciuc a declarat recurs împotriva deciziei din 18 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului recurentul a indicat că de către instanța de apel nu au fost constatate și elucidate toate circumstanțele cauzei, fiind ignorate probele prezentate.

Prin referințele din 06 septembrie 2023 și din 11 septembrie 2023, pârâtul Ministerul Sănătății și intervenientul accesoriu Vasile Șarpe au solicitat declararea recursului ca fiind inadmisibil.

Art. XI, alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) stipulează că: „Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursurilor”.

Art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023) relevă că: „Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).”

Art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023) reglementează că: „Părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual.”

Art. 432 alin. (2) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023) prevede că: „Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.”

Art. 432 alin. (3) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023) statuează că: „Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.” 5

Art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023) stabilește că: „Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.”

Art. 440 din Codul de procedură civilă, reglementează că: ,,(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că, examinarea admisibilității recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data declarării recursului.

Din analiza recursului depus de Valeri Savciuc rezultă că Valeri Savciuc a invocat temei de admisibilitate prevederile art. 432 alin.(2), lit. a) și c) din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, reținând că recurenții au făcut trimitere la temeiul de drept prevăzut de art.432 alin.2, lit. a) și c) – aplicarea unei legi care nu trebuia să fie aplicată și interpretarea eronată a legii, nu a stabilit că normele aplicate suscită îndoieli la aplicare sau instanța de apel, aplicând normele respective, ar fi extins norma juridică dincolo de ipotezele la care se aplică sau invers.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, verificând din oficiu, existența circumstanțelor expuse în art.432 alin.(3) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii r ecursului, și anume, dacă cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale, nu a stabilit.

În acest context, Completul de judecată reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt. 6

Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile Omului, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri.

În speță, Completul de judecată menționează că recursul în cauză conține obiecții de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de apel, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurenților la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, Completul de judecată reține că argumentele invocate de către Valeri Savciuc nu pot constitui temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază recursul declarat de către Valeri Savciuc ca fiind inadmisibil.

Ținând cont de prevederile art. 431 alin. (1), (2), art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, art.440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă,