2r-388/24 — incasarea prejudiciului material, contravaloarea apartamentului si recalacularea compensatiei pentru valoarea de piata a bunului imobil
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- incasarea prejudiciului material, contravaloarea apartamentului si recalacularea compensatiei pentru valoarea de piata a bunului imobil
- Temei legal
- temeiurile recursului
2r-388/24 — incasarea prejudiciului material, contravaloarea apartamentului si recalacularea compensatiei pentru valoarea de piata a bunului imobil (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
D E C I Z I E
cu privire la respingerea recursului declarat de către Fiodor Trișin,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Fiodor Trișin
împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Procuratura Generală,
privind încasarea prejudiciului material, contravaloarea apartamentului și
recalcularea compensației pentru valoarea de piață a bunului imobil,
împotriva încheierii din 18 iunie 2024 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 2r-388/24
NR. PIGD 2-23040553-01-2r-23092024)
Termenul de exercitare a căii de atac apelul. Încălcărea termenului de procedură fără a solicita
repunerea în termen.
Judecătoria Chișinău, sediul Centru, jud. A. Brăgaru
Curtea de Apel Chișinău, jud. M. Anton, R. Pulbere, O. Cojocaru
23 octombrie 2024
Examinând în lipsa părților recursul depus de Fiodor Trișin
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Mariana Ursachi, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 17 martie 2023, Fiodor Trișin a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu procuratura Generală,
privind încasarea prejudiciului material, contravaloarea apartamentului și
recalcularea compensației pentru valoarea de piață a bunului imobil.
Prin hotărârea din 06 martie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-
a respins cererea de chemare în judecată depusă de Fiodor Trișin, ca neîntemeiată.
La 15 mai 2024, prin intermediul poștei electronice, și la 29 mai 2024, prin
intermediul Direcției Evidență și Documentare Procesuală a Judecătoriei
Chișinău, sediul Centru, Fiodor Trișin a declarat apel nemotivat împotriva
hotărârii din 06 martie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitînd
admiterea acestuia, casarea hotărârii contestate, cu restituirea cauzei la rejudecare
în instanța de fond.
Prin încheierea din 18 iunie 2024 a Curții de Apel Chișinău, a fost restituit
apelul declarat de către Fiodor Trișin , ca fiind depus cu omiterea termenului legal,
iar apelantul nu solicită repunerea în termen.
La 26 august 2024, prin intermediul poștei electronice, Fiodor Trișin a
declarat recurs împotriva încheierii din 18 iunie 2024 a Curții de Apel Chișinău,
solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii contestate și restabilirea
termenului de apel. În susținerea recursului declarat a menționat că instanța de
fond nu i-a expediat hotărârea motivată în termenii legali și de asemenea nu a
respectat dispozițiile art. 211 alin. (6) din Codul de procedură civilă și anume nu
i-a fost explicată procedura și termenele de contestare a hotărârii. A susținut că
instanța de apel eronat a indicat că nu a solicitat repunerea în termen a cererii de
apel, or, din explicațiile prezentate în cererea de apel se prezumă că a solicitat
restabilirea termenului și să-i fie expediată hotărîrea motivată.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 10 alin. (1) din Codul de procedură civilă stipulează:
„sancțiunile procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept
procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire
sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de exercitare abuzivă
a unui drept procedural”.
Art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă prevede următoarele:
„termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului
hotărârii, dacă legea nu prevede altfel”.
Art. 100 din Codul de procedură civilă:
„ (1) Cererea de chemare în judecată și actele de procedură se comunică participanților la
proces și persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite,
prin poștă, cu scrisoare recomandată și cu aviz de primire, prin intermediul biroului
executorului judecătoresc, la adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată sau
înregistrată prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, sau prin alte
mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act și confirmarea primirii lui, precum
și prin delegație judiciară.”
Art. 110 din Codul de procedură civilă:
„Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în
interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de
activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un
ansamblu de acte.”
Art. 111 din Codul de procedură civilă:
„(1) Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este
stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească.
(2) Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei
comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor și cert
că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii
perioade.
(3) Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau moment în timp
care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci ziua
survenirii evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.”
Art. 113 din Codul de procedură civilă:
„Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut
de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea
din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”
Art. 116 alin. alin. (1), (3) din Codul de procedură civilă stipulează:
„persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de
procedură pot fi repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în termen se anexează
probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de
procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate
documentele respective etc.)”.
Art. 56 alin. (3) din Codul de procedură civilă stipulează:
„participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor
procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale,
se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă”.
Art. 425 din Codul de procedură civilă stipulează:
„Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea
încheierii.”.
Art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă stipulează:
„instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să
respingă recursul și să mențină încheierea”.
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție atestă că, la 23 august 2024, Curtea de Apel Chișinău
a expediat, prin intermediul oficiului poștal, lui Fiodor Trișin copia încheierii
din 23 august 2024, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat
la materialele cauzei ( vol. I, f.d. 248). Astfel, recursul declarat de Fiodor Trișin
la 26 august 2024 este în termen.
Din materialele cauzei civile rezultă că dispozitivul hotărârii primei
instanțe, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Fiodor Trișin împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu procuratura
Generală, privind încasarea prejudiciului material, contravaloarea apartamentului
și recalcularea compensației pentru valoarea de piață a bunului imobil, a fost
pronunțat la 06 martie 2024 ( vol. I, f.d.218).
Completul de judecată reține că, cererea de apel nemotivată împotriva
hotărârii din 06 martie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost depusă
de către Fiodor Trișin, la data de 15 mai 2024, cu depășirea termenului de 30 de
zile, prevăzut de art. 362 alin.(1) din Codul de procedură civilă.
Prin urmare, Curtea de Apel Chișinău, prin încheierea din 18 ianuarie 2024,
corect a restituit cererea de apel declarată de Fiodor Trișin, împotriva hotărârii
din 06 martie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, ca fiind depusă în afara
termenului legal ( vol. I, f.d. 221-222, 223-229).
În situația în care dispozitivul hotărârii judecătorești a fost pronunțat la 06
martie 2024, în temeiul art. 111 alin.(3) Cod de procedură civilă, termenul de
contestare cu apel a început a curge din ziua imediat următoare zilei de pronunțare
a dispozitivului hotărârii judecătorești, adică începând cu data de 07 martie 2024,
ultima zi a termenului fiind data de 05 aprilie 2024 (zi de vineri).
Astfel, instanța de apel justificat a reținut că Fiodor Trișin a declarat apelul
peste termen. Or, recurentul are obligația de a se folosi cu bună-credință de
drepturile sale procedurale, în conformitate cu prevederile art. 56 alin. (3), art. 61
alin.(1) din Codul de procedură civilă.
Totodată, după cum a fost reiterat supra, termenul stabilit de lege pentru
exercitarea căii de atac (apelul) se calculează exclusiv din momentul pronunțării
dispozitivului hotărârii, iar în cazul în care participantul la proces, la caz, Fiodor
Trișin a omis acest termen, urma să invoce motivele omiterii într-o eventuală
cerere de repunere în termen și expres să solicite acest fapt.
În speță, însă Fiodor Trișin a depus cerere de apel nemotivată peste
termenul prevăzut de lege și nu a solicitat repunerea acestuia în termen,
considerând existența unei prezumții de prelungire a termenului în cazul
comunicării cu întârziere a hotărârii, fapt care nu poate fi acceptat de către instanța
de recurs.
Drept urmare, Completul de judecată reiterează că repunerea în termen
pentru declararea apelului putea fi soluționată de către instanța de apel doar în
condițiile în care Fiodor Trișin ar fi formulat o cerere de repunere în termen cu
prezentarea probelor pertinente și admisibile în justificarea acestei omisiuni, ceea
ce la caz lipsește. Or, solicitarea de repunere în termen este o prioritate a
apelantului și nu poate fi soluționată din oficiu de către instanța de apel.
Suplimentar, instanța de recurs va nota că este lipsit de temei argumentul
recurentului precum că nu a fost prezent la pronunțarea actului judecătoresc și nu
a fost informat de instanță despre rezultatul ședinței, or, participanții la proces
care nu au participat la pronunțarea hotărârii judecătorești, fiind interesați de
soarta soluționării litigiului în care sunt implicați, trebuie să demonstreze un rol
activ, manifestând comportament de bună-credință față de drepturile și obligațiile
lor procedurale.
Prin urmare, Completul de judecată conchide că nerespectarea termenului
de depunere a apelului se datorează în exclusivitate comportamentului pasiv al
apelantului/ recurentului, care trebuia să dea dovadă de responsabilitate și
atitudine activă, folosindu-se cu bună-credință de drepturile și obligațiile sale
procedurale.
Respectiv, instanța de apel corect a reținut că Fiodor Trișin nu a solicitat
repunerea în termenul pentru declararea apelului, în temeiul art. 116 din Codul de
procedură civilă.
Cu referire la solicitarea de repunere în termenul de apel împotriva hotărârii
din 06 martie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, menționată în recursul
declarat de către Fiodor Trișin, Completul de judecată notează că aceasta nu ține
de competența instanței de recurs. Or, repunerea în termenul de apel se
soluționează de către instanța de apel, în conformitate cu art. 362 alin.(3) din
Codul de procedură civilă.
În context, Completul de judecată remarcă că prin impunerea unor termene
limită în vederea valorificării drepturilor pretinse a fi lezate se urmărește o bună
administrare a justiției și asigurarea securității raporturilor juridice.
Completul de judecată accentuează că legiuitorul prin stabilirea unui
termen de declarare a apelului a urmărit: asigurarea celerității procesului civil în
întregime, în special luându-se în considerare și fazele facultative ale procesului
civil, cum ar fi executarea silită, apelul; stimularea persoanelor care dispun de
dreptul la apel de a-l valorifica într-un termen prevăzut de lege; asigurarea
stabilității raporturilor juridice constatate prin hotărârea primei instanțe, întrucât
acestea nu pot să rămână până la infinit sub amenințarea pronunțării unei noi
soluții; oferirea participanților la proces a unei perioade suficiente de a lua
cunoștință de materialele dosarului și de a formula motivarea cererii de apel.
Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că,
soluția emisă de către instanța de apel este una întemeiată legal și în corespundere
cu circumstanțele cauzei, or argumentele și probele invocate în susținerea cererii
de recurs sunt contrare legislației procesuale și lipsite de relevanță.
În situația de fapt, care contravine ordinii procedurale prevăzute de cadrul
legal citat, în corespundere cu prevederile art. 10 alin. (1) al Codului de procedură
civilă, Fiodor Trișin va suporta consecințele nefavorabile, adică, sancțiunile
procedurale stabilite de normele de drept procedural civil, care survin pentru
subiectul obligat în raport procedural, în caz de neîndeplinire sau de îndeplinire
defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de exercitare abuzivă a unui
drept procedural.
În acest context, instanța de recurs consideră că la caz, soluția instanței de
apel este compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul
art. 6 CEDO, având în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru
exercitarea apelului, ar împiedica rămânerea irevocabilă, ca urmare a expirării
termenului de atac, a hotărârii judecătorești emise în instanța de fond și ar leza, în
acest mod principiul securității raporturilor juridice.
În jurisprudența sa Curtea a constatat că, prin neprezentarea motivelor de
repunere în termenul de prescripție constituie o violare a art. 6 § 1 (cauza Popov
2 vs. Moldova, hotărâre din 06 decembrie 2005, cauza Melnic vs. Moldova,
hotărâre din 14 noiembrie 2006).
Jurisprudența CtEDO reiterează obligația părții de a lua măsurile necesare
pentru protecția drepturilor sale de acces la justiție, inclusiv prin manifestarea
diligenței în exercitarea drepturilor sale procedurale și a interesului față de soarta
dosarului vizat (cauza van Harn vs. Germania, hotărâre din 11 septembrie 2007,
cauza Pîrnău ș.a. vs. Republica Moldova, hotărâre din 31 ianuarie 2012 și cauza
SA Universul vs. Republica Moldova, hotărâre din 10 iulie 2012).
Având în vedere că încheierea din 18 iunie 2024 a Curții de Apel Chișinău
este legală, fiind adoptată cu aplicarea corectă a normelor de drept procedural,
Completul de judecată ajunge la concluzia că cererea de recurs urmează a fi
respinsă cu menținerea încheierii instanței de apel.
Astfel, conducându-se de prevederile art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de
procedură civilă
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Respinge recursul declarat de către Fiodor Trișin, împotriva încheierii din 18
iunie 2024 a Curții de Apel Chișinău.
Decizia este irevocabilă.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Mariana Ursachi