2ra-665/23 — Cu privire la încasarea indemnizației unice, cheltuielilor suportate pentru chirie, servicii comunale

La 05 mai 2021, Veronica Șaban-Brînza a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Consiliul raional Strășeni, prin care a solicitat încasarea indemnizației unice, cheltuielilor suportate pentru chirie și serviciile comunale, compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că la 22 iunie 2017 a absolvit studiile postuniversitare prin rezidențiat în cadrul Universității de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testimițeanu”, la specializarea medicină de familie.

Ulterior, la 11 iulie 2017, în baza certificatului nr. 42/MFA/17, eliberat de Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, a fost repartizată ca tânăr specialist în calitate de medic de familie în cadrul Centrului de Sănătate Rădeni, OMF Rădeni, fiind încheiat contractul individual de muncă cu nr. 07/17.

În perioada 01 noiembrie 2017-27 februarie 2018 s-a aflat în concediu parțial plătit pentru îngrijirea copilului minor până la vârsta de 3 ani.

În luna decembrie 2017, conform pct. 3 lit. b) din hotărârea Guvernului nr. 1345 din 30 noiembrie 2007 cu privire la acordarea facilităților tinerilor specialiști cu studii medicale si farmaceutice și art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 411 din 28 martie 1995 cu privire la ocrotirea sănătății (în redacția la acel moment), a beneficiat de indemnizația unica de 15 000 lei pentru primul an de activitate.

Din 27 februarie 2018 până la 01 octombrie 2018 s-a aflat în concediul suplimentar neplătit pentru îngrijirea copilului de 3 la 4 ani. La 01 octombrie 2018 a revenit la serviciul în cadrul Centrului de Sănătate Rădeni, OMF Rădeni, continuând activitatea mai departe în calitate de medic de familie.

La 15 octombrie 2019 conform pct. 3 lit. b) din hotărârea Guvernului nr.1345 din 30 noiembrie 2007 cu privire la acordarea facilităților tinerilor specialiști cu studii medicale și farmaceutice și art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 411 din 28 martie 1995 cu privire la ocrotirea sănătății (în redacția la acel moment), a beneficiat de indemnizația unică de 15 000 lei pentru anul doi de activitate. 2

Prin dispoziția Consiliului raional Strășeni nr. 26-P din 29 ianuarie 2020 a fost numită în funcția de șef interimar al Instituției Medico-Sanitare Publice Centru de Sănătate Micăuți, respectiv deținând și funcția de medic de familie în cadrul aceleiași instituții, unde și activizează până în prezent în mediul rural, pentru a nu încălca prevederile pct. 5 din hotărârea Guvernului nr. 1345 din 30 noiembrie 2007 cu privire la acordarea facilităților tinerilor specialiști cu studii medicale și farmaceutice și art. 14 alin. (5) din Legea nr. 411 din 28 martie 1995 cu privire la ocrotirea sănătății.

Conform pct. 3 lit. b) din Hotărârea Guvernului nr. 1345 din 30 noiembrie 2007 cu privire la acordarea facilităților tinerilor specialiști cu studii medicale și farmaceutice și art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 411 din 28 martie 1995 cu privire la ocrotirea sănătății, urmează să beneficieze de indemnizația unică de 40 000 lei pentru anul 3 de activitate.

Din motivul că nu deține spațiu locativ a fost nevoită să încheie un contract de locațiune la 11 martie 2020, luând în folosință un spațiu locativ în satul Gornoe, raionul Strășeni, la prețul de 500 lei lunar, contractul fiind întocmit și înregistrat conform prevederilor legislației în vigoare.

La 11 decembrie 2020 s-a adresat cu cererea prealabilă nr. S-5174/20 către Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, întru soluționarea litigiului pe cale amiabilă și extrajudiciară, însă nu a primit nici un răspuns.

Consideră că este în drept de a pretinde achitarea de către pârât a indemnizației unice pentru activitate, cheltuielile pentru închirierea locuinței și cheltuielile pentru energia electrică, căldură, precum și cheltuielile suportate pentru asistență juridică la depunerea prezentei acțiuni.

Reclamanta Veronica Șaban-Brînza a solicitat încasarea din contul Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale în beneficiul său a indemnizației unice în sumă de 40 000 lei pentru anul trei de activitate; a sumei de 22 648 lei cu titlu de cheltuieli suportate pentru închirierea locuinței, pentru compensarea lunară a costului a 30 kW de energie electrică și compensarea anuală a costului unui metru cub de lemne și a unei tone de cărbuni, inclusiv în cazul încălzirii cu gaze și compensarea cheltuielilor de acordare a asistenței juridice în sumă de 4 500 lei.

Prin hotărârea din 19 mai 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a admis integral cererea de chemare în judecată înaintată de către Veronica Șaban-Brînza. S-a încasat de la Ministerul Sănătății al Republicii 3 Moldova în beneficiul Veronicăi Șaban-Brînza suma de 40 000 lei cu titlu de indemnizație unică pentru anul trei de activitate, suma de 22 648 lei cu titlu de cheltuieli pentru închirierea locuinței, pentru compensarea lunară a costului a 30 KW de energie electrică, compensarea anuală a costului unui metru cub de lemne și a unei tone de cărbuni, inclusiv în cazul încălzirii cu gaze, precum și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 4 500 lei, în total suma de 67 148 lei.

Copia deciziei integrale din 24 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, a fost expediată participanților la proces, prin intermediul poștei electronice la data de 03 februarie 2023, fapt confirmat prin extrasul din poșta electronică anexat la materialele cauzei (f.d.135, verso).

În această consecvență, se deduce că admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Sănătății al Republicii Moldova, împotriva deciziei din 24 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, va fi examinată prin prisma temeiurilor stipulate în redacția Legii, în vigoare până la 01 septembrie 2023.

Art. 433 lit. b) din Codul de procedură civilă relevă că: „Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434”.

Art. 434 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă, reglementează că: „Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”

Art. 440 alin. (1), (11) din Codul de procedură civilă, prevede că: „(1) În cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului. (11) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului se plasează pe pagina web a Curții Supreme de Justiție la data emiterii și se transmite tuturor participanților la proces și reprezentanților acestora.” Legislația relevantă cu privire la modalitatea de comunicare al actului de procedură, noțiunea termenului procesual precum și efectul expirării acestui termen sunt reglementate de prevederile:

Art. 10 alin. (1) din Codul de procedură civilă reglementează că: „Sancțiunile procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural.”

Art. 16 din Codul de procedură civilă prevede că: „Neexecutarea nemotivată a actelor judecătorești, dispozițiilor, cererilor, delegațiilor, citațiilor, altor adresări legale, precum și lipsa de considerație față de judecată, atrag răspunderea prevăzută în prezentul cod și în alte legi.”

Art. 110 din Codul de procedură civilă, enunță că: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte”.

Art. 111 alin. (1)-(3) din Codul de procedură civilă, prevede că: „(1) Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească. 5 (2) Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor și cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii perioade. (3) Termenul de procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii evenimentului ori momentului care a condiționat începutul lui.”

Art. 112 alin. (1) - (3) din Codul de procedură civilă, prevede că: „(1) Termenul stabilit în ani expiră în luna și ziua respectivă a ultimului an al termenului. Termenul stabilit în luni expiră pe data respectivă a ultimei luni a termenului. Dacă ultima lună nu are data respectivă, termenul expiră în ultima zi a lunii. 2) Dacă ultima zi a termenului este nelucrătoare, acesta expiră în următoarea zi lucrătoare. (3) Actul de procedură pentru care este stabilit un termen poate fi îndeplinit până la ora 24 a ultimei zile din termen. Dacă cererile de apel sau de recurs, documentele sau sumele bănești au fost predate la oficiul poștal sau la telegraf, sau prin alte mijloace de comunicație înainte de ora 24 din ultima zi a termenului, actul de procedură se consideră îndeplinit în termen.”

Art. 113 din Codul de procedură civilă, accentuează că: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 100 alin. (1) – (11) din Codul de procedură civilă, prevede că: „(1) Cererea de chemare în judecată și actele de procedură se comunică participanților la proces și persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poștă, cu scrisoare recomandată și cu aviz de primire, prin intermediul biroului executorului judecătoresc, la adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată sau înregistrată prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act și confirmarea primirii lui, precum și prin delegație judiciară. (11) Cererea de chemare în judecată și actele de procedură ale instanței de judecată se comunică autorităților publice, persoanelor juridice de drept privat și avocaților prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, la care aceștia sunt conectați prin adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată, în mandatul de avocat, în alte acte ce atestă utilizarea poștei electronice. Actele de procedură expediate prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor se consideră comunicate.”

Art. 389 alin. (4) din Codul de procedură civilă, prevede că: ,,Decizia integrală se întocmește în termen de 30 de zile de la pronunțarea dispozitivului deciziei și se publică pe pagina web a instanței judecătorești.”

Art. 56 alin. (3) din Codul de procedură civilă, stipulează că: „Participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă.”

Art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă, prevede că: 6 „Participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.”

Din materialele dosarului rezultă că, prin hotărârea din 19 mai 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, acțiunea înaintată de Veronica Șaban- Brînza a fost admisă. S-a încasat de la Ministerul Sănătății al Republicii Moldova în beneficiul Veronicăi Șaban-Brînza suma de 40 000 lei cu titlu de indemnizație unică pentru anul trei de activitate, suma de 22 648 lei cu titlu de cheltuieli pentru închirierea locuinței, pentru compensarea lunară a costului a 30 KW de energie electrică, compensarea anuală a costului unui metru cub de lemne și a unei tone de cărbuni, inclusiv în cazul încălzirii cu gaze, precum și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 4 500 lei, în total suma de 67 148 lei.

La 17 iunie 2022, Ministerul Sănătății al Republicii Moldova a declarat apel nemotivat (f.d. 93), iar la 21 noiembrie 2022, prin intermediul poștei electronice, a depus motivarea apelului împotriva hotărârii din 19 mai 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri prin care să fie respinsă acțiunea integral (f.d. 112-114).

Prin decizia din 24 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul declarat de Ministerul Sănătății al Republicii Moldova și s-a menținut fără modificări hotărârea din 19 mai 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f.d.124; 125-134).

Potrivit extrasului din poșta electronică de expediere a actului judecătoresc din 03 februarie 2023, ora 01:15, instanța de apel a remis la adresa Ministerului Sănătății al Republicii Moldova de e-mail: office@ms.gov.md și la adresa electronică a reprezentantului acesteia Victoria Melnic, e-mail: victoria.melnic@ms.gov.md, copia deciziei integrale din 24 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău (f.d.135, verso).

Drept urmare, în condițiile în care actul judecătoresc a fost comunicat la data de 03 februarie 2023 la adresele electronice ale recurentului, inclusiv a reprezentantului acestuia, indicate de ultimii în lucrările dosarului, depunerea recursului doar la data de 05 aprilie 2023, s-a realizat cu omiterea termenului de o zi.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reiterează că, decizia integrală a instanței de apel a fost comunicată la 03 februarie 2023, la adresa electronică a recurentului Ministerului Sănătății al Republicii Moldova, precum și a reprezentantului acestuia, Victoria Melnic, care, de 7 altfel, a și semnat recursul declarat în numele Ministerului Sănătății al Republicii Moldova (f.d.138-145).

Confirmarea expedierii și recepționării documentului către partea interesată se atestă prin extrasul generat de către operatorul poștei electronice. În mod special, înscrisul dat conține: datele de identificare a poștei electronice a expeditorului și a destinatarului; data calendaristică, anul, ora expedierii, precum și atașamentul cu actul judecătoresc. Cu titlu de excepție, în caz de eroare tehnică sau neexpediere a actului pe poșta electronică, extrasul enunțat va cuprinde informații cu privire la aceste inexactități. Altfel spus, expeditorul va primi un mesaj separat de la „Mail delivery system” sau extrasul dedus analizei va cuprinde mesajul de la „Mail delivery system” conform căruia operatorul poștal va explica cauzele care au stat la baza returnării mesajului către expeditor. De regulă, acesta este informat că transmiterea mesajului nu a fost posibilă, deoarece adresa nu a fost găsită sau ea nu poate primi e-mailuri.

Totodată, recurentul nu a argumentat aspectul nedepunerii recursului în termen de două luni de la data comunicării actului judecătoresc, prin intermediul poștei electronice, în condițiile în care actul judecătoresc a fost comunicat la 03 februarie 2023 la adresa electronică, având în vedere că legislația procesuală permite comunicarea actului judecătoresc la adresa electronică indicată.

Mai mult, reprezentantul recurentului Ministerul Sănătății al Republicii Moldova nu a obiectat la faptul expedierii prin intermediul poștei electronice la adresele menționate a deciziei instanței de apel, precum nu a negat faptul deținerii acestor adrese în continuare, în situația în care prin intermediul poștei electronice, de altfel, la ambele adrese menționate supra, i-a fost expediată la data de 10 noiembrie 2022 (f.d. 111, verso) copia încheierii instanței de apel din 09 noiembrie 2022, prin care nu s-a dat curs apelului și s-a acordat termen pentru a prezenta apelul motivat (f.d. 92-93, 109-110). Drept urmare a recepționării a actului judecătoresc menționat, reprezentantul Ministerului Sănătății al Republicii Moldova, Victoria Melnic, la data de 21 noiembrie 2022, de la adresa victoria.melnic@ms.gov.md a expediat Curții de Apel Chișinău „cererea de apel motivată”, iar la 17 iunie 2022 „apelul nemitovat”.

Pornind de la textul normei de drept citate supra, din care se deduce expres că termenul de declarare a recursului este de două luni de la data comunicării deciziei integrale, care, la caz, s-a realizat la data de 03 februarie 2023, prin intermediul poștei electronice, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție iterează că, reprezentantul Ministerului Sănătății al Republicii Moldova, Victoria Melnic, a depus cerere de recurs doar la 05 aprilie 2023 (f.d.138).

Respectiv, termenul de două luni în interiorul căruia urma a fi declarat recursul la caz, în contextul prevederilor art. 111 alin. (3) din Codul de procedură civilă, urma a fi calculat începând cu data de 04 februarie 2023, adică data imediat următoare datei comunicării actului judecătoresc. 8 Termenul de declarare a recursului în Secțiunea a 2-a este de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale, care este un termen de decădere și nu poate fi restabilit în virtutea art. 434 din Codul de procedură civilă.

În situația relatată, având în vedere diligența părților de a urmări desfășurarea procesului, precum și obligația participanților la proces, în contextul prevederilor art. 56 alin. (3), art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă, de a se folosi cu bună-credință de drepturile lor procedurale, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că, recurentul nu și-a valorificat posibilitatea de a-și realiza drepturile procedurale în termenul stabilit de legiuitor.

De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă a relevat că ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind protejarea drepturilor sale de acces la instanță (a se vedea cauzele Van Harn vs. Germania, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007).

În fiecare caz, instanțele naționale trebuie să verifice dacă motivele privind extinderea termenului limită pentru recurs poate să justifice ingerința în principiul res judicata, în special dacă legislația națională nu limitează discreția fie în ceea ce privește timpul sau motivele pentru extinderea termenului limită (a se vedea Ponomaryov v. Ucraina, nr.3236 / 03, §§ 41, 3 aprilie 2008.

În cauza Bodiu vs Republica Moldova, cererea nr. 7516/10, hotărârea din 18 iunie 2019, §§ 23-24, Curtea a considerat că prin admiterea recursului după scurgerea unei perioade considerabile de timp și în absența vreunei explicații plauzibile de ce nu a făcut-o mai devreme, a adus la zero tot procesul judiciar, care s-a finalizat cu o decizie definitivă și executorie și astfel a constituit res judicata. Astfel, Curtea Supremă de Justiție a încălcat principiul securității raporturilor juridice și a încălcat dreptul reclamantului la un proces echitabil în sensul Articolului 6 § 1 din Convenție, astfel a avut loc violarea Articolului 6 § 1 din Convenție (a se vedea Brumărescu vs Romania [GC], nr. 28342/95, §§ 61 și 62).

Adițional, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că, în jurisprudența CtEDO, în cauzele față de Republica Moldova, s-a mai punctat că legislația moldovenească prevede un termen limită de adresare cu recurs până a deveni o decizie definitivă. Astfel, Curtea a constatat o violare atunci când autoritățile au admis un recurs depus după expirarea termenului de prescripție (Melnic c. Moldovei, §§ 41- 43; Istrate c. Moldovei, nr. 53773/00, §§ 53 - 55, 13 iunie 2006). În consecință, Curtea a constatat o violare a art. 6 § 1 CEDO în ceea ce privește principiul securității raporturilor juridice.

În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera inadmisibil recursul declarat de Ministerul Sănătății al Republicii Moldova, fiind înaintat cu omiterea termenului prevăzut de lege. 9

Din aceste motive, în conformitate cu art. 433 lit. b) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă