3ra-444/24 — anularea actelor administrative

3ra-444/24 — anularea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Î N C H E I E R E

cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Anatolie Gîncota,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Anatolie Gîncota și de Gheorghe Țerna împotriva

Inspectoratului General al Poliției, terț Ministerul Afacerilor Interne cu

privire la contestarea actelor administrative

împotriva deciziei din 14 februarie 2024 a Curții de Apel Chișinău

(Dosarul nr. 3ra-444/24

NR. PIGD 2-23030424-01-3ra-22052024)

Temeiurile recursului nu se încadrează în prevederile art.2451 din Codul

administrativ. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu

constituie un temei de casare a deciziei contestate. Invocarea declarativă a

faptului că decizia instanței de apel se bazează în mod determinant pe

aprecierea vădit nerezonabilă a probelor

Au examinat anterior cauza judecătorii: Instanța de fond: V. Ciumac,

Instanța de apel : V. Negru, E. Palanciuc, I. Dutca,

16 octombrie 2024

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de Anatolie

Gîncota

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Diana Stănilă,

Ion Malanciuc, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

de judecată cu acțiune în contencios administrativ împotriva Inspectoratului

General al Poliției, terț Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova

privind contestarea actelor administrativ

din 23.12.2022, s-a dispus suspendarea lui Anatolie Gîncota din funcția

publică cu statut special ofițer superior al Serviciului Patrulare Orhei,

Telenești, Criuleni, Dubăsari al Secției Patrulare ”Centru” a Direcției

patrulare ”Centru” a Inspectoratului național securitate publică, până la

rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești. Drept temei de fapt al

suspendării, s-a invocat expedierea la data de 15.06.2022 a cauzei penale în

care este învinuit reclamantul, iar în calitate de temei de drept - prevederile

art. 35 alin. (2) din Legea 288 privind funcționarul public cu statut special

din cadrul Ministerului Afacerilor Interne din 16.12.2016 și art. 76 lit. (g)

din Codul Muncii al RM. Consideră că, ordinul de suspendare nominalizat

este unul eronat, nefondat, lipsit de suport normativ și faptic, rezultat din

aprecierea subiectivă și incompletă a legislației în vigoare, urmând a fi anulat

parțial în baza următoarelor circumstanțe și motive.

administrativ, dacă inițiază o procedură administrativă din oficiu, autoritatea

publică informează în scris participanții despre aceasta în decursul unui

termen rezonabil, iar în temeiul art. 44 alin. (2) din Codul administrativ, dacă

procedura administrativă implică necesitatea soluționării unei chestiuni cu

privire la drepturile și obligațiile comune ale mai multor participant sau

drepturile și obligațiile participanților decurg din aceleași temeiuri de fapt

sau de drept, participarea lor la procedura administrativă este obligatorie.

procedurală care urmează a fi efectuată de autoritatea publică la inițierea

procedurii administrative din oficiu, este informarea în scris a participanților

despre inițierea procedurii administrative din oficiu. În acest sens, deși la

materialele dosarului administrativ nr.12757 este stabilită exhaustiv Lista

participanților la procedura administrativă, precum și se indică obligația

1

informării participanților despre inițierea procedurii administrative,

reclamantul nu a fost înștiințat despre respectivul fapt. Despre existența

procedurii administrative a fost informat abia la data aducerii la cunoștință a

ordinului de suspendare a raporturilor de serviciu nr. 723ef din 23.12.2022,

a cărui nulitate o solicită.

actului administrativ, este etapa prin care se finalizează procedura

administrativă și nu se inițiază. La acest segment, în temeiul art. 44 alin. (2)

Cod administrativ, în dosarul administrativ nu este nici o probă din care să

rezulte că atât reclamantul, cât și ceilalți participanți au fost înștiințați despre

inițierea procedurii administrative, or, participarea la procedura

administrativă este obligatorie. Astfel, a fost încălcată norma imperativă din

Codul administrativ, care stabilește o conduită obligatorie a autorității

publice la inițierea procedurii administrative, care nemijlocit atrage nulitatea

actului adoptat.

contestat, nu rezultă respectarea garanțiilor procedurale elementare

prevăzute de Codul administrativ, inclusiv cele garantate de art. 94 Cod

administrativ, care statuează că, înainte de emiterea unui act administrativ

individual defavorabil pentru un participant, participantul are dreptul să fie

audiat în legătură cu faptele și circumstanțele relevante pentru actul ce

urmează a fi emis, inclusiv dreptul de a prezenta probe, de a formula

întrebări, recuzări ș.a. Audierea poate fi făcută verbal sau în scris. Respectiv,

nici nu i-a fost adus la cunoștință faptul că, are dreptul de a prezenta probe,

depune explicații sau de a efectua care acțiuni procedurale care i-ar asigura

dreptul la o apărare efectivă. Or, dreptul la apărare, care constă din totalitatea

prerogativelor, facultăților și posibilităților de care potrivit legii beneficiază

pentru apărarea intereselor sale, în respectiva procedură a fost sfidat fără

echivoc.

publice cu efect în exterior, îndreptată spre examinarea condițiilor, pregătirea

și emiterea unui act administrativ individual, spre examinarea condițiilor,

pregătirea și încheierea unui contract administrativ sau examinarea

condițiilor, pregătirea și întreprinderea unei măsuri strict de autoritate

publică. Emiterea unui act administrativ individual, încheierea unui contract

administrativ sau întreprinderea unei măsuri strict de autoritate publică sunt

părți ale procedurii administrative. Art. 69 Cod administrativ stabilește că,

procedura administrativă se inițiază la cerere sau din oficiu. În aceeași ordine

de idei, în contextul art. 60 Cod administrativ, termenul general în care o

procedură administrativă trebuie finalizată este de 30 de zile, dacă legea nu

prevede altfel. Din motive justificate legate de complexitatea obiectului

procedurii administrative, termenul general poate fi prelungit cu cel mult 15

zile. Această prelungire are efect doar dacă este comunicată în scris

participanților la procedura administrativă în termen de 30 de zile, împreună

2

cu motivele prelungirii. În mod excepțional, când în procedura

administrativă se înregistrează cazuri de complexitate deosebită care

necesită timp pentru prelucrarea documentelor, autoritatea publică poate

stabili un termen mai mare pentru finalizarea procedurii administrative, care

nu va depăși 90 de zile.

emiterea actului administrativ de către autoritatea publică pe marginea

sesizărilor formulate de persoanele interesate se află în unison cu principiul

legalității, celerității, eficienței, securității raporturilor juridice și certitudinii

juridice, termen care de altfel este menit să disciplineze conduita

destinatarilor legii și să asigure un climat coerent și previzibil de examinare

a plângerilor înaintate. Sunt elocvente în segmentul disputat, raționamentele

Curții Europene a Drepturilor Omului care cu prilejul examinării importanței

termenelor în legislațiile naționale au menționat că, reglementarea referitoare

la termenele ce trebuie respectate pentru a promova o acțiune/cale de atac

urmărește să asigure o bună administrare a justiției și, în particular, să

respecte principiul securității juridice și că cei interesați trebuie să aibă

posibilitatea de a se aștepta ca aceste reguli să fie aplicate.

administrativ, a fost inițiată odată cu sesizarea din oficiu din 12.09.2022, iar

finalizarea acesteia s-a soldat cu emiterea ordinului la 23.12.2022. Procedura

a derulat 96 zile, cu depășirea vădită a termenului de 30 zile, a cărui

prelungire nu a fost dispusă conform art. 60 alin. (4) Cod administrativ, prin

invocarea motivelor și complexității obiectului procedurii de control ce ar

justifica prelungirea termenului, precum și comunicarea în scris

participanților la procedura administrativă în termen de 30 zile, împreună cu

motivele prelungirii. Drept rezultat, încălcarea termenelor de procedură

denotă ilegalitatea actului, acesta fiind emis peste termenul stabilit de

legislație.

din 16.12.2016, suspendarea din funcția publică cu statut special se

efectuează prin ordin al angajatorului sau al persoanei împuternicite de către

acesta, conform prevederilor legale. Potrivit prevederilor art.76 lit. (g) din

Codul muncii, contractul individual de muncă se suspendă în circumstanțe

ce nu depind de voința părților, în caz de trimitere în instanța de judecată a

dosarului penal privind comiterea de către salariat a unei infracțiuni

incompatibile cu munca prestată, până la rămânerea definitivă a hotărârii

judecătorești.

statut special din cadrul MAI nu reglementează posibilitatea de suspendare

a contractului în caz de trimitere în instanța de judecată a dosarului penal

privind comiterea de către salariat a unei infracțiuni, până la rămânerea

definitivă a hotărârii judecătorești. Or, situația a fost reglementată prin Legea

nr.158 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public din

3

04.07.2008, care prevedea că, raporturile de serviciu se suspendă de către

autoritatea publică în cazul recunoașterii în calitate de bănuit sau al emiterii

în privința acestuia a unei ordonanțe de punere sub învinuire privind

comiterea de către funcționarul public a unei infracțiuni care ar prejudicia

imaginea, prestigiul, interesele legale ale autorității publice sau legate de

exercitarea atribuțiilor funcției publice pe care o deține, până la rămânerea

definitivă a hotărârii judecătorești. Totodată, atrage atenția asupra faptului

că, norma sus-enunțată din lit. (c) art. 53 al Legii nr. 158, a fost declarată

neconstituțională prin Hotărârea Curții Constituționale nr.6 din 03.03.2016

privind excepția de neconstituționalitate a articolului 53 lit. c) din Legea

nr.158-XVI din 04.07.2008 cu privire la funcția publică și statutul

funcționarului public și art.76 lit. g) din Codul muncii (suspendarea

raporturilor de serviciu).

măsurile de siguranță, reținerea sau arestarea preventivă, precum și

suspendarea din funcție, deși restrâng exercitarea unor drepturi și libertăți,

nu pot fi considerate ca fiind contrare prezumției nevinovăției. Toate aceste

măsuri, inclusiv suspendarea din funcție, sunt necesare pentru apărarea

ordinii publice și pentru desfășurarea procesului penal. În acest sens, în art.

197 și 200 CPP, sânt reglementate condițiile și temeiurile de aplicare a

măsurii de suspendare provizorie din funcție. Curtea a relatata că, legea nu

trebuie să lase la libera opțiune a angajatorului sau a autorității publice

decizia de a suspenda sau nu unilateral raporturile de serviciu, fără a fi

stabilite condiții, modalități și criterii clare și precise. Respectiv, potrivit

prevederilor art.197 CPP, în scopul asigurării ordinii stabilite de prezentul

cod privind urmărirea penală, judecarea cauzei și executarea sentinței,

organul de urmărire penală, procurorul, judecătorul de instrucție sau instanța,

conform competenței, sânt în drept să aplice față de bănuit, învinuit, inculpat

alte măsuri procesuale de constrângere, cum ar fi suspendarea provizorie din

funcție. Norma din art. 200 CPP, stabilește că, suspendarea provizorie din

funcție, constă în interzicerea provizorie motivată învinuitului, inculpatului,

de a exercita atribuțiile de serviciu sau de a realiza activități cu care acesta

se ocupă sau le efectuează în interesul serviciului public. Persoanei

suspendate provizoriu din funcție i se întrerupe remunerarea muncii, însă

perioada de timp pentru care persoana a fost suspendată provizoriu din

funcție în calitate de măsură procesuală de constrângere se ia în calcul în

vechimea generală de muncă. Suspendarea provizorie din funcție o decide

administrația instituției în care activează învinuitul ori inculpatul, în

condițiile legii, la demersul procurorului care conduce, sau, după caz,

efectuează nemijlocit urmărirea penală. Hotărârea administrației instituției

de suspendare din funcție poate fi atacată la judecătorul de instrucție. În

concluzie și potrivit interpretărilor Curții, autoritatea publică poate suspenda

funcționarul public doar: dacă este necesar pentru apărarea ordinii publice și

pentru desfășurarea procesului penal și doar la existența demersului organul

4

de urmărire penală, procurorul, judecătorul de instrucție sau instanța,

conform competenței decizia de a suspenda nu este libera opțiune a

autorității publice.

nu este libera opțiune a autorității publice, în lipsa demersului conform

art.197 CPP, consideră că, Ordinul de suspendare este ilegal, din

considerentul unui viciu deosebit de grav. Ordinul de suspendare, contrar

prevederilor art.118 Cod administrativ, nu este motivat. Or, motivarea

trebuie să justifice prin forța logicii, raționamentelor, probelor și normelor

de drept, toate elementele care compun legalitatea actului administrativ, însă,

la caz această exigență lipsește. Autoritatea pârâtă nu a motivat necesitatea

emiterii ordinului. În același timp, ordinul de suspendare are un caracter

incert, iar potrivit art.119 alin.(1) Cod administrativ, conținutul unui act

administrativ individual trebuie să fie suficient de cert. Caracterul cert,

trebuie să denote raționamentul actului administrativ individual emis, astfel,

încât dispozitivul să fie rezultatul unei raționament juridic constant,

proporțional și previzibil.

Cod administrativ, drept vătămat este orice drept sau libertate

stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i se aduce atingere prin activitate

administrative. Astfel, dreptul vătămat al subsemnatului este dreptul la

muncă. Consideră că Inspectoratul General al Poliției și-a exercitat în mod

arbitrar dreptul discreționar la emiterea actului administrativ individual

defavorabil, nu a luat în considerare toate faptele relevante, nu a asigurat

toate garanțiile participanților, nu a îndeplinit exigențele legale cu privire la

înștiințare, audierea destinatarului actului de suspendare, termenul de

desfășurare a procedurii administrative și motivarea actului administrativ, iar

drept rezultat a emis o soluție ilegală.

23.12.2022, și anume a pct. 1 din acesta, în partea prin care s-a dispus

suspendarea din funcție a lui Anatolie Gîncota și anularea actului de

respingere a cererii prealabile.

contencios administrativ împotriva Inspectoratului General al Poliției, terț

Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova privind contestarea

actului administrativ și compensarea cheltuielilor de judecată.

Serviciul Protecție Internă și Anticorupție a Ministerului Afacerilor Interne

(SPIA a MAI) a adresat Inspectoratului General al Poliției demersul prin care

a solicitat inițierea procedurii de suspendare a contractului individual de

muncă în privința lui Gheorghe Țerna, ofițer superior al Serviciului nr.3 al

Secției patrulare ”Chișinău” a Direcției patrulare ”Centru” a Inspectoratului

Național Securitate Publică. În susținerea demersului, SPIA a MAI a invocat

prevederile art.76 lit. g) Codul muncii precum și faptul că, reclamantul ar

5

deține calitatea de învinuit în dosarul penal nr.2022970114, incriminându-i-

se comiterea infracțiunii prevăzute de art.324 Cod penal, care ar fi fost

expediată în instanța de judecată.

procedura administrativă nr.12757 din 12.09.2022, iar ulterior a fost emis

ordinul nr.723ef. din 23.12.2022, semnat de șeful Inspectoratului General al

Poliției, prin care s-a dispus, suspendarea lui Gheorghe Țerna din funcția de

ofițer superior al Serviciului nr.3 al Secției patrulare ”Chișinău” a Direcției

patrulare ”Centru” a Inspectoratului National Securitate Publică până la

rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.

nr.288 din 16.12.2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul

Ministerului Afacerilor Interne, suspendarea din funcția publică cu statut

special se efectuează prin ordin al angajatorului sau al persoanei

împuternicite de către acesta, conform prevederilor legale. Actul legislativ

nominalizat nu reglementează posibilitatea de suspendare a contractului în

caz de trimitere în instanța de judecată a dosarului penal privind comiterea

de către salariat a unei infracțiuni, până la rămânerea definitivă a hotărârii

judecătorești. Potrivit prevederilor art.76 lit.g) Codul muncii, contractul

individual de muncă se suspendă în circumstanțe ce nu depind de voința

părților în caz de trimitere în instanța de judecată a dosarului penal privind

comiterea de către salariat a unei infracțiuni incompatibile cu munca

prestată, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.

de lege și nu a fost citat pentru a-și realiza dreptul de a fi audiat în legătură

cu faptele și circumstanțele relevante sau pentru prezentarea probelor în

susținerea poziției sale, înainte de emiterea actului administrativ individual

defavorabil. Emitentul a acționat prin derogare de la prevederile art.94

alin.(1) Cod administrativ, în conformitate cu care, înainte de emiterea unui

act administrativ individual defavorabil, participantul are dreptul să fie

audiat în legătură cu faptele și circumstanțele relevante pentru actul ce

urmează a fi emis. Încălcarea ordinii legale de suspendare a procedurii

administrative nr.12757, condiționează omiterea termenelor de examinare a

cererii SPIA a MAI nr.4/1203 din 12.09.2022, care generează efectele

prevăzute clar de art. 64 alin. (2) Cod administrativ, în conformitate cu care,

refuzul de a primi sau a examina o cerere se consideră drept respingere a

cererii.

unei cereri în termen legal. Suspendarea arbitrară și neîntemeiată a

procedurii administrative nr. 12757, reprezintă un viciu fundamental care are

ca efect curgerea nestingherită a termenelor procedurale în perioada

12.09.2022 (data înregistrării în cancelaria Inspectoratului General al Poliției

a cererii/demersului SPIA a MAI nr.4/1203) – 23.12.2022 (data emiterii

ordinului nr.723ef din 23.12.2022).

6

a fost examinată în termen de 102 zile, ceea ce este inadmisibil și se

sancționează legal cu recunoașterea faptului de respingere a cererii, iar

emiterea tardivă a ordinului nr.723ef. din 23.12.2022 nu este în putere să

pună ”sub umbrela legalității” aceste încălcări. Motivarea corespunzătoare a

ordinului contestat nr.723ef. din 23.12.2022, în calitate de exigență a unui

proces echitabil, trebuie să constituie obiect al controlului prealabil, în cadrul

verificării legalității procedurii de emitere a hotărârii contestate. Astfel,

oricare argument al cărui influență putea fi decisivă pentru ordinul contestat

nr.723ef. din 23.12.2022, prin care în privința lui Gheorghe Țerna a fost

aplicată o măsură procesuală de constrângere (suspendarea provizorie din

funcție), necesită un ”răspuns specific și explicit”.

defavorabil, emis în temeiul art.76 lit.g) Cod muncii, emitentul urma să

argumenteze de ce și cum anume pretinsa infracțiune de comiterea căreia

este arbitrar și ilegal acuzat, este incompatibilă cu munca prestată în calitate

de ofițer superior al Serviciului nr.3 al Secției patrulare ”Chișinău” a

Direcției patrulare ”Centru” a Inspectoratului Național Securitate Publică.

Această obligație legală de motivare se impune în situația în care la

procedura administrativă nr.12757 nu au fost anexate materiale sau probe

care ar demonstra că, după data de 15.06.2022 și până la 23.12.2022 (data

emiterii Ordinului nr.723ef.) - peste 6 luni, ar fi fost constatate de către SPIA

a MAI sau alte subdiviziuni ale angajatorului, careva efecte sau consecințe

negative a pretinsei incompatibilități.

cont de prevederile Codului muncii, în conformitate cu care, suspendarea

operează doar în situația în care infracțiunea este incompatibilă cu munca

prestată. În acest sens, emitentul ordinului nr.723ef. din 23.12.2022, nu a luat

în considerare faptul că, deși art.76 lit. g) Codul muncii prevede că,

contractul individual de muncă se suspendă în circumstanțe ce nu depind de

voința pârților, suspendarea fiind operațională doar dacă sânt întrunite

cumulativ 2 condiții de bază: dosarul penal de acuzare a salariatului este

trimis în judecată; dosarul penal vizează comiterea de către salariat a unei

infracțiuni incompatibile cu munca prestată. Respectiv, nemotivarea

existenței în fapt, cumulativ, a celor 2 condiții stipulate expres de art. 76 lit.

g) din Codul muncii, face ca ordinul nr.723ef. din 23.12.2022 să fie ilegal și

să aducă ”atingere” exercițiului dreptului la muncă protejat de articolul 43

din Constituția Republicii Moldova.

Curții Europene a Drepturilor Omului (CtEDO), este legitim ca orice

hotărâre judecătorească sau să fie motivată. Motivarea hotărârii este direct

legată de dreptul la un proces echitabil, chiar dacă art.6 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului și a libertăților fundamentale (Convenția)

nu o prevede în mod expres: această obligație permite, de fapt, garantarea

7

dreptului la apărare și aprecierea gradului de proporționalitate impus

drepturilor reclamantului și imperativelor de ordine publică, iar Inspectoratul

General al Poliției nu face excepție de la această regulă. Astfel, odată cu

incertitudinea administrativă, care, la rândul ei a determinat-o pe cea

jurisdicțională, consideră că s-a adus atingere gravă principiului

preeminenței dreptului, care impune ca orice imixtiune a autorităților în

dreptul individului, pe care Convenția le protejează, să fie supusă unui

control riguros.

infracțiunea care i se incriminează, este incompatibilă cu munca prestată,

deoarece după punerea sub învinuire, procurorii nu au inițiat mecanismul

prevăzut de art. 197 alin. (1) pct.3) și art.200 CPP și nu au solicitat prin

demers Inspectoratului General al Poliției aplicarea măsurii procesuale de

constrângere „Suspendarea provizorie din funcție”. Prin urmare,

Inspectoratul General al Poliției nu a luat în considerare toate circumstanțele

relevante speței și nu și-a exercitat cu bună-credință limitele legale ale

dreptului discreționar, conform scopului acordat prin lege, deoarece actul

administrativ contestat a fost emis cu încălcarea procedurii stabilite de lege,

poartă un caracter neproporțional scopului urmărit, fapt ce denotă ilegalitatea

lui în fond.

23.12.2022 în partea prin care s-a dispus suspendarea lui Gheorghe Țerna

din funcția de ofițer superior al Serviciului nr.3 al Secției patrulare

”Chișinău” a Direcției Patrulare ”Centru” a Inspectoratului Național de

Securitate Publică până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești,

anularea deciziei nr.34/3-117 din 10.01.2023 prin care a fost respinsă cererea

prealabilă și compensarea cheltuielilor de judecată.

Râșcani), s-a conexat acțiunea în contencios administrativ depusă de

Gheorghe Țerna împotriva Inspectoratului General al Poliției, terț Ministerul

Afacerilor Interne cu privire la contestarea actelor administrative la acțiunea

intentată de Gîncota Anatolie împotriva Inspectoratului General al Poliției,

terț Ministerul Afacerilor Interne cu privire la contestarea actelor

administrative.

Poziția primei instanțe:

Râșcani), s-a admis acțiunea în contencios administrativ înaintată de

Anatolie Gîncota împotriva Inspectoratului General al Poliției, terț

Ministerul Afacerilor Interne cu privire la contestarea actelor

administrative. S-a anulat pct.1 din Ordinul nr.723 ef. din 23.12.2022

privind suspendarea raporturilor de serviciu ale unor angajați ai Poliției și

răspunsul Inspectoratului General al Poliției nr.34/3-141 din 10.01.2023,

8

ca ilegale. S-a admis parțial acțiunea în contencios administrativ depusă

de Gheorghe Țerna împotriva Inspectoratului General al Poliției, terț

Ministerul Afacerilor Interne cu privire la contestarea actelor

administrative, fiind anulat pct.2 din Ordinul nr.723 ef. din 23.12.2022

privind suspendarea raporturilor de serviciu ale unor angajați ai Poliției și

răspunsul Inspectoratului General al Poliției nr.34/3-117 din 10.01.2023,

ca ilegale, în rest pretențiile reclamantului Gheorghe Țerna fiind respinse

ca neîntemeiate.

232 alin. (1) Cod administrativ, Inspectoratul General al Poliției a declarat

apel, iar la data de 22.11.2023 a fost depus apel motivat, prin care

apelantul a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe și

emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunile să fie respinse integral ca

neîntemeiată.

Poziția instanței de apel:

casează hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 06 iulie 2023,

și emisă o nouă decizie, prin care:

S-a respins acțiunea depusă de Anatolie Gîncota împotriva

Inspectoratului General al Poliției, terț Ministerul Afacerilor Interne cu

privire la contestarea actelor administrative.

S-a respins acțiunea depusă de Gheorghe Țerna împotriva

Inspectoratului General al Poliției, terț Ministerul Afacerilor Interne cu

privire la contestarea actelor administrative.

instanță eronat a stabilit că ordinul contestat este ilegal și neîntemeiat a

dispus anularea acestuia, or, Ordinul nr. 723ef. din 23.12.2022, a fost emis

ca rezultat al expedierii în instanța de judecată a cauzei penale nr.

2022970114 de învinuire a lui Gîncota Anatolie și Țerna Gheorghe de

comiterea infracțiunii prevăzute de art.324 alin.(2) lit.b) Cod penal, iar,

infracțiunea prevăzută de art.324 Cod penal face parte din Capitolul

infracțiunilor contra bunei desfășurări a activității în sfera publică, în care

subiectul infracțiunii este persoana care deține o funcție publică,

infracțiune care în mod direct este incompatibilă cu munca prestată,

polițistului fiindu-i interzis să abuzeze de calitatea sa oficială și să

compromită, prin activitatea sa privată ori publică, prestigiul funcției sau

al instituției din care face parte.

Gîncota Anatolie și Țerna Gheorghe a fost intentată cauza penală nr.

2022970114, de învinuire în comiterea infracțiunilor prevăzute la art. 324

alin. (2) lit. b) Cod penal, iar potrivit art. 76 lit. g) Codul muncii,

contractul individual de muncă se suspendă în circumstanțe ce nu depind

9

de voința pârților în cazul trimiterii în instanța de judecată a dosarului

penal privind comiterea de către salariat a unei infracțiuni incompatibile

cu munca prestată, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești,

infracțiunea incriminată ultimilor, prin prisma prevederilor art. 52 alin. (1)

lit. b) din Legea nr. 288 din 16.12.2016, fiind incompatibilă cu munca

prestată.

învinuit sau inculpat, este incompatibilă cu funcția cu statut special,

indiferent de tipul obligațiunilor funcționale care sânt îndeplinite de către

persoana vizată, cu atât mai mult învinuirea de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 324 Cod penal. Astfel, în circumstanțele menționate

supra, până la examinarea cauzei penale, autoritatea conducându-se de

prevederile normelor legale expuse supra a dispus în mod legal

suspendarea acestora din funcțiile deținute, până la rămânerea definitivă a

hotărârii judecătorești, or, infracțiunea incriminată este incompatibilă cu

munca prestată.

contestat, Ordinul Inspectoratului General al Poliției nr.723ef. din

23.12.2022 privind suspendarea raporturilor de serviciu ale acestor

angajați, este emis în conformitate cu prevederile legale.

instanțe cu referire la încălcarea termenului de desfășurare a procedurii

administrative, or, la caz, procedura administrativă a fost inițiată ca

urmare a notificării Serviciului Protecție internă și anticorupție nr.4/1203

din 12.09.2022, fiind întreprinse anumite măsuri de către autoritate în

vederea verificării circumstanțelor expuse în sesizarea enunțată, perioadă

pentru care, procedura administrativă a fost suspendată. Drept urmare

reclamanții/intimați, contrar prevederilor art. 50 lit. r) din Legea nr.

288/2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul MAI, nu

au informat despre dobândirea calității procesuale de bănuit/învinuit/

inculpat, precum și despre măsurile procesuale penale dispuse în privința

sa.

supus unei analize minuțioase și nu a verificat circumstanțele menționate,

care, însă, necesitau a fi examinate, prin prisma cadrului legal aplicabil la

caz, întru clarificarea tuturor aspectelor importante pentru soluționarea

cazului dat. Astfel, se constată că concluziile instanței de fond sunt greșite,

iar soluția adoptată-neîntemeiată, reieșind din interpretarea eronată a

situației de fapt cât și a prevederilor legii.

deciziei din 14 februarie 2024 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

solicitat casarea deciziei instanței de apel cu menținerea în vigoare a

hotărârii instanței de fond.

10

chemare în judecată și suplimentar a invocat că, instanța de apel a aplicat

eronat normele de drept material aplicabile litigiului, or, reclamantului -

recurent, în virtutea statutului special, le pot fi aplicate doar prevederile

Legii nr. 288 din 16.12.2016 privind funcționarul public cu statut special

din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

de bază, doar prevederile Legii nr. 288 din 16.12.2016 privind

funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor

Interne, care după caz și necesitate se completează cu prevederile Legii

nr. 158 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public și

Codul Muncii.

care să rezulte că recurentul, cât și ceilalți participanți au fost înștiințați

despre inițierea procedurii administrative, or, participarea la procedura

administrativă este obligatorie. Astfel, a fost încălcată norma imperativă

din Codul administrativ, care stabilește o conduită obligatorie a autorității

publice la inițierea procedurii administrative, care nemijlocit atrage

nulitatea actului adoptat.

dreptul de a prezenta careva probe, depune explicații sau de a efectua

careva acțiuni procedurale care ar asigura dreptul la o apărare efectivă.

administrativ, drept vătămat este orice drept sau libertate stabilit/stabilită

de lege căruia/căreia i se aduce atingere prin activitate administrative.

Astfel, dreptul vătămat al subsemnatului este dreptul la muncă.

Poliției și-a exercitat în mod arbitrar dreptul discreționar la emiterea

actului administrativ individual defavorabil, nu a luat în considerare toate

faptele relevante, nu a asigurat toate garanțiile participanților, nu a

îndeplinit exigențele legale cu privire la înștiințare, audierea destinatarilor

actului de suspendare, termenul de desfășurare a procedurii administrative

și motivarea actului administrativ.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de

apel pot fi contestate cu recurs.”

„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la

pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

(1) Recursul este admis dacă:

a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței

uniforme a Curții Supreme de Justiție;

11

b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții

Supreme de Justiție;

c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;

d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe

aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;

e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;

f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu

încălcarea competenței jurisdicționale.

(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă

au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.

(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie

pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d)

sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la

rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare

pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost

reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.

(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de

recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere

irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele

cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții

Supreme de Justiție și se comunică părților.

Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. a1) că, recursul se declară

inadmisibil în special când recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.245¹.”

MOTIVAREA INSTANȚEI

al Curții Supreme de Justiție atestă că decizia motivată a instanței de apel a

fost notificată recurentului la data de 18 aprilie 2024, prin intermediul poștei

electronice, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la

dosar (f.d.140, vol.2). Cererea de recurs a fost depusă la data de 17 mai 2024.

Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, consideră că

recursul este depus cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul

administrativ.

referință, prin care a solicitat declararea recursului depus de Gîncota

Anatolie, ca inadmisibil.

referință, prin care a solicitat declararea recursului depus de Gîncota

Anatolie, ca inadmisibil.

52.Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/

inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să însușească în condițiile

Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate

veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate

oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care

nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

12

Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva

invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material

capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond

și invocare ex officio a erorilor de drept.

de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare

convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În

consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se

referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea

rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Gîncota Anatolie, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din

Codul administrativ, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția

pronunțata de către Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea

contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau

procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit

nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

recursul depus de Gîncota Anatolie, conține obiecții de fapt și de drept

similare celor expuse în cererea de chemare în judecată, care au fost analizate

de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător. În

consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima

instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în

sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera

netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 2451 din Codul administrativ.

cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de

netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea

recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de

dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din

punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care

se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea

pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către

13

Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la

examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala

cu un control efectuat din oficiu.

admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției

legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea

și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios

administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise

[Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC),

pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui

recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere

(Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services

împotriva Franței, pct. 45).

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în

sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest

sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,

p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire

la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a

se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

lit.a1) din Codul administrativ, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Declară ca inadmisibil recursul depus de Gîncota Anatolie.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

14