3ra-459/24 — anularea actului administrativ individual defavorabil, obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actului administrativ individual defavorabil, obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
3ra-459/24 — anularea actului administrativ individual defavorabil, obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de avocatul Valentin Fediuc
în numele și interesele Alionei Romanovschi,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Romanovschii Aliona împotriva Consiliului Național
pentru Determinarea Dizabilității și Capacității de Muncă cu privire la
anularea actului administrativ individual defavorabil și obligarea emiterii
actului administrativ individual favorabil,
împotriva deciziei din 06 martie 2024 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-459/24
NR. PIGD 2-22128004-01-3ra-27052024)
Temeiurile recursului nu se încadrează în prevederile art.2451 Cod
administrativ. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu
constituie un temei de casare a deciziei contestate.
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, jud. V. Chisilița,
Curtea de Apel Chișinău, jud. V. Negru, E. Palanciuc, I. Dutca
16 octombrie 2024
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de
avocatul Valentin Fediuc în numele și interesele Alionei Romanovschi
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 30 august 2022, Aliona Romanovschii s-a adresat în instanța de
judecată cu acțiune în contencios administrativ împotriva Consiliului Național
pentru Determinarea Dizabilității și Capacității de Muncă (CNDDCM),
solicitând anularea Deciziei nr.DC2201668 din 28 iunie 2022, anularea
Deciziei serviciului de control nr.DC2202253 din 19 iulie 2022 și anularea
Deciziei cu privire la cererea prealabilă nr. 1398 din 19 august 2022, cu
obligarea Consiliului Național pentru Determinarea Dizabilității și Capacității
de Muncă să emită un act administrativ individual favorabil, prin care să-i fie
eliberat certificat de încadrare în grad de dizabilitate.
În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că la data de 02 iunie 2022,
a depus cererea nr.C22014780, prin care a solicitat prelungirea certificatului
de încadrare în gradul de dezabilitate.
La data de 28 iunie 2022, CNDDCM a luat decizia că,
cet.Romanovschii Aliona, nu se încadrează în grad de dezabilitate, notificând
petiționara că, poate contesta decizia luată în termen de 30 zile, la Serviciul
de control a CNDDCM.
Astfel, la data de 08 iulie 2022, a contestat decizia nr.DC2201668 din
28 iunie 2022, iar serviciul de control, prin Decizia nr.DC2202253 din 19 iulie
2022, a menținut prima decizie, menționând că, cet.Romanovschii Aliona, nu
se încadrează în grad de dezabilitate.
La data de 16 august 2022, a depus către autoritatea vizată cerere
prealabilă, prin care a solicitat anularea actelor administrative individuale
nefavorabile, cu emiterea unui act administrativ favorabil, prin care
reclamantei să-i fie eliberat certificat de încadrare în grad de dezabilitate.
Prin răspunsul din 19 august 2022, autoritatea a indicat că, cererea
prealabilă este una abuzivă, ilegală și nemotivată, care nu poate fi satisfăcută.
Precizează că decizia cu privire la cererea prealabilă a fost comunicată
la data de 19 august 2022, iar la data de 30 august 2022, a fost depusă prezenta
1
acțiune, cu respectarea termenului pentru înaintarea acțiunii, cererea fiind în
corespundere cu cerințele și forma, stabilite de art.211 și 212 Cod
administrativ.
Invocă că autoritatea emitentă, a emis actele cu care își exprimă
dezacordul, fără a fi motivate, ne fiind indicate normele de care s-a condus
autoritatea la emiterea acestora, precum și care fapte au stat la baza deciziei
luate.
Astfel, atât persoana vizată, cât și instanța de judecată nu poate verifica
dacă actul a fost emis cu respectarea prevederilor legale, acestea urmând a fi
declarate nule, or, procedura administrativă a fost efectuată cu încălcarea
principiilor procedurii administrative, care la art. 31 Cod administrativ,
stabilește că, actele administrative individuale și operațiunile administrative
scrise, trebuie să fie motivate.
Consideră că, i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, drept
consfințit în art. 6 CtEDO, iar pentru repararea dreptului încălcat, instanța
urmează să anuleze actele individuale defavorabile.
Subliniază reclamanta că, din anul 2019, deține certificat de încadrare
în grad de dizabilitate, care este prelungit periodic. Respectiv, a fost în situații
similare, iar actul emis de autoritatea pârâtă încalcă și principiul de egalitate
de tratament, prevăzut la art. 23 alin. (2) Cod administrativ, care indică că,
autoritățile publice și instanțele de judecată competente, trebuie să trateze în
mod egal persoanele aflate în situații similare. Orice diferență de tratament
trebuie justificată în mod obiectiv. În speță, nu este clar de ce autoritatea a
ajuns la așa concluzie, or, starea de sănătate a reclamantei nu s-a ameliorat,
din contra, s-a înrăutățit, fapt confirmat prin extrasul eliberat de Spitalul
Raional Florești la 18.07.2022, în care, medicul curant indică că, boala se află
în stadia a-III.
Totodată, potrivit fișei de trimitere pentru expertizare în vederea
determinării dizabilității și capacității de muncă din 30.05.2022, medicul
indică că, reclamanta este bolnavă de mai mult timp, starea de sănătate
înrăutățindu-se în anul 2018, iar boala evoluează de la gr. II la gr. III.
Totodată, medicul indică că, reclamanta se deplasează cu sprijin și nu se poate
afla mult timp în picioare.
Consideră reclamanta că autoritatea emitentă nu a ținut cont de pct. 23
din Regulamentul privind organizarea și funcționarea Consiliului Național
pentru Determinarea Dizabilității și Capacității de Muncă, aprobat prin HG
nr.357 din 18.04.2018, care indică că, la luarea deciziei privind gradul de
dizabilitate, precum și la stabilirea termenului, managerii de caz țin cont de
recomandările experților serviciului pentru determinarea gradului de
2
dizabilitate (asistentul social, psihopedagogul, reabilitologul și alți experți din
domeniul medical) și de eficiența măsurilor de reabilitare medicală și
profesională, a serviciilor sociale, de formare și orientare profesională,
educaționale. Încadrarea/neîncadrarea în grad de dizabilitate, se decide de
către managerii de caz, după consultarea în mod obligatoriu a experților
serviciului pentru determinarea gradului de dizabilitate (asistentul social,
psihopedagogul, reabilitologul și alți experți din domeniul medical), care
examinează dosarul și prezintă recomandări.
Mai mult decât atât, odată ce medicii curanți au întocmit formularul
necesar prin care propun eliberarea certificatului de dizabilitate, experții
consiliului urmau să consulte atât medicii, cât și persoana care solicită, or,
medicii curanți cunosc mai bine situația reală, cu atât mai mult că, medicii
curanți poartă răspundere pentru datele introduse în formular, or, pct. 9, anexa
nr. 3 din Hotărârea Guvernului nr.357 din 18 aprilie 2018, indică că,
întocmirea formularului F-088/e pentru determinarea gradului de dizabilitate
primar/repetat, se face nemijlocit la instituția medico-sanitară la care este
supravegheată persoana, cu asumarea responsabilității pentru veridicitatea
datelor introduse în formular. La acestea se anexează copia actului de
identitate (cu excepția cererilor depuse în regim online), copiile actelor de
studii (cu excepția cazurilor în care acestea sânt înregistrate în Sistemul
informațional de personalizare a actelor de studii (SIPAS).
Menționează reclamanta că Legea nr.160 din 30 martie 2012 privind
incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități, indică că, are ca scop de a
stabili garanții, a proteja și promova drepturile persoanelor cu dizabilități și
ale familiilor acestora, precum și reabilitarea persoanelor cu dizabilități.
Legislația privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități se bazează
pe Constituția Republicii Moldova și se constituie din prezenta lege și alte
acte legislative și normative cu privire la măsurile de incluziune socială a
persoanelor cu dizabilități. Statul deține responsabilitatea pentru elaborarea
politicilor naționale de prevenire și tratament al dizabilităților, de reabilitare,
adaptare rezonabilă și incluziune socială a persoanelor cu dizabilități,
respectând drepturile și obligațiile părților. Astfel, Constituția RM, la art. 36
stabilește că, dreptul la ocrotirea sănătății este garantat. Minimul asigurării
medicale oferit de stat este gratuit. Astfel, prin emiterea actului administrativ
individual nefavorabil, reclamantei i se îngrădește dreptul de ai fi ocrotită
sănătatea, or în baza recomandărilor medicilor curanți, s-a stabilit că
petiționara se deplasează doar cu sprijin, nu se poate afla mult timp în picioare
și respectiv, nu are capacitate de muncă deplină.
Totodată, având în vedere că, medicii curanți recomandă tratamente,
spitalizări și proceduri de reabilitare, iar petiționara nu are posibilitate de a
3
achita toate serviciile medicale necesare, Statul având obligația proteja și a
reabilita persoanele cu dizabilități, consideră că, certificatul de încadrare în
grad de dizabilitate ar acoperi un minim necesar pentru ameliorarea sănătății,
astfel fiind ocrotit dreptul la sănătate.
Reclamata și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile art.23 alin. (2), 31,
118 alin. (1) și (3), 206 alin. (1) lit. a) și b), 211, 212, 224, alin. (1) lit. a) și b)
Cod administrativ; pct. 23 din Regulamentul privind organizarea și
funcționarea Consiliului Național pentru Determinarea Dizabilității și
Capacității de Muncă, aprobat prin HG nr.357 din 18.04.2018; pct. 9, anexa
nr. 3 din HG nr. 357 din 18.04,2018; art. 3, 6 din Legea RM nr. 160 din
30.03.2012 privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități; art. 36
din Constituția RM și art. 6 și 13 din CtEDO.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 04 aprilie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ
înaintată de Aliona Romanovschii împotriva Consiliului Național pentru
Determinarea Dizabilității și Capacității de Muncă cu privire la anularea
actului administrativ individual nefavorabil și obligarea emiterii actului
administrativ favorabil.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 07 aprilie 2023, avocatul Valentin Fediuc, în numele și interesele
Alionei Romanovschi, a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe,
solicitând casarea hotărârii și emiterea unei decizii noi, prin care acțiunea să
fie admisă.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 06 martie 2024 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins
apelul declarat de Aliona Romanovschii și s-a menținut hotărârea din 04
aprilie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.
În motivarea soluției, instanța de apel a conchis că hotărârea primei
instanțe de respingere a acțiunii este corectă și legală. Instanța a subliniat că
reclamanta nu a prezentat suficiente probe verosimile care să demonstreze că
ar avea dreptul la certificatul de încadrare în grad de dizabilitate.
Instanța a menționat că actele administrative emise au respectat toate
cerințele procedurale, iar reclamanta nu a putut dovedi nelegalitatea acestora.
În absența unor probe clare de încălcare a legislației, instanța a decis
menținerea hotărârii
4
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 11 martie 2024, avocatul Valentin Fediuc, în numele și interesele
Alionei Romanovschi, a declarat recurs împotriva deciziei din 06 martie 2024
a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei
instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei decizii noi
de admitere a acțiunii.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului a invocat că deciziile instanțelor de judecată,
precum și ale CNDDCM, se bazează pe aprecieri eronate și disproporționate
ale probelor. Consideră că acestea nu au evaluat corect situația personală a
reclamantei.
A menționat că deciziile CNDDCM au fost motivate superficial și nu
prevăd clar procentul capacității de muncă păstrate. CNDDCM nu și-a
exercitat dreptul discreționar în mod egal, deoarece, în cazuri similare, aceeași
autoritate a stabilit anterior gradul de dizabilitate pentru reclamantă.
A susținut că a depus cererea de evaluare repetată pentru încadrarea în
grad de dizabilitate. Deși documentele medicale susțin necesitatea unui
tratament continuu, CNDDCM a considerat că deficiențele sale funcționale
sunt ușoare.
Recurenta invocă, că nu a fost informată corespunzător cu privire la
documentele medicale pe care trebuia să le prezinte pentru reevaluare. Deși
CNDDCM a susținut că anumite acte lipsesc, aceasta nu a respectat obligația
de a solicita direct documentele necesare de la medicul de familie.
POZIȚIA INTIMATULUI
Prin referința depusă la 16 iulie 2024, intimatul CNDDCM a solicitat
respingerea recursului Alionei Romanovschi.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile
instanței de apel pot fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două
luni de la pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu
stabilește un alt termen.”
5
Art. 2451 din Codul administrativ prevede că:
(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară
jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează
jurisprudența Curții Supreme de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă
în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant
pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată
cu încălcarea competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.c) și d) pot fi invocate în recurs
doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de
apel.
(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este
obligatorie pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă
temeiul de la alin.(1) lit.d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție
examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea recursului într-
o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi prezentate probe noi
dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate de către
instanța de judecată contrar prezentului cod.
Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ prevede că:
(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea
cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători
adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea
recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul
inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de
Justiție și se comunică părților.
Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. a1) că, recursul se
declară inadmisibil în special când recursul nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art.245¹.”
6
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, la caz se atestă că
decizia motivată a instanței de apel a fost notificată avocatului recurentei, prin
intermediul poștei electronice (f.d.121), la 22 mai 2024, iar cererea de recurs
a fost depusă încă la 11 martie 2024, cu respectarea prevederilor art. 245 din
Codul administrativ.
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că
admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să însușească
în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de
legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele
citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs
care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv
al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării
unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile
să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile
Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare
ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul
de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă
la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării
testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu
se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ,
deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către
Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea
eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza
în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu
constituie temei de casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus de avocatul Valentin Fediuc în numele și interesele Alionei
Romanovschi, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în
cererea de chemare în judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel
Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există
aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor
7
argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care
este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 2451 din Codul administrativ.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale
cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de
netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea
recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de
dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din
punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care
se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către
Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la
examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu
un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției
legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea
și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.
230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care
se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi
mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45).
8
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.
141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la
admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept,
și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se
vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit.a1)
din Codul administrativ, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară ca inadmisibil recursul depus de avocatul Valentin Fediuc în
numele și interesele Alionei Romanovschi.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
9