3ds-12/24 — contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ
- Temei legal
- Depunerea cererii privind pronuntarea unei hotarari suplimentare, temeiurile careia nu se incadreaza in dispozitiile art.250 alin.1 si 2 CPC
3ds-12/24 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
Î N C H E I E R E
cu privire la respingerea cererii depuse de Societatea cu
Răspundere Limitată Restaurantul „Butoiaș” privind pronunțarea
unei hotărâri suplimentare,
în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare
în judecată depusă de către Societatea cu Răspundere Limitată
Restaurantul „Butoiaș” împotriva Primăriei mun. Chișinău cu
privire la contestarea actului administrativ,
(Dosarul nr. 3ds-12/24
NR. PIGD 2-24072773-01-3ds-04072024)
Depunerea cererii privind pronunțarea unei hotărâri suplimentare,
temeiurile căreia nu se încadrează în dispozițiile art.250 alin. (1), (2)
din Codul de procedură civilă.
Curtea de Apel Chișinău, jud. S. Arnaut,
Curtea Supremă de Justiție, jud. V. Doagă, V. Arhip, T. Vieru,
Curtea Supremă de Justiție, jud. V. Macinskaia, G. Stratulat, T. Vieru,
02 octombrie 2024
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților cererea depusă de Societatea cu
Răspundere Limitată Restaurantul „Butoiaș” privind pronunțarea unei
hotărâri suplimentare
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Malanciuc,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 10 august 2006, Societatea pe Acțiuni „Butoiaș” a depus cerere de
chemare în judecată, concretizată la 26 octombrie 2006 împotriva Primăriei
mun. Chișinău, prin care a solicitat anularea deciziei Consiliului
mun. Chișinău nr.48/21-2 din 20 iunie 2006, în partea referitoare la refuzul
vânzării loturilor de teren nr. X și X din str. XXXXXX, mun. XXXXXX și
obligarea Primăriei și Consiliul mun. Chișinău să-i vândă loturile de teren
nr. X și X din str. XXXXXX, mun. XXXXXX la prețurile indicate în
scrisoarea nr.01/1-08-237 din 07 februarie 2005 (f.d.3-4; 17-18).
Prin hotărârea din 25 decembrie 2006 a Curții de Apel Chișinău, s-a
respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Societatea
pe Acțiuni „Butoiaș” (f.d.40-42).
La 14 februarie 2007, Societatea pe Acțiuni „Butoiaș” a depus recurs
împotriva hotărârii din 25 decembrie 2006 a Curții de Apel Chișinău,
solicitând casarea acesteia, emiterea unei noi hotărâri privind admiterea
integrală a cererii sale de chemare în judecată și încasarea cheltuielilor de
judecată (f.d.43-44).
Prin decizia din 16 mai 2007 a Curții Supreme de Justiție, s-a admis
recursul declarat de Societatea pe Acțiuni „Butoiaș”.
S-a casat hotărârea din 25 decembrie 2006 a Curții de Apel Chișinău și
s-a emis o nouă hotărâre, prin care s-a admis acțiunea Societății pe Acțiuni
„Butoiaș”.
S-a obligat Primăria mun. Chișinău să-i vândă Societății pe Acțiuni
„Butoiaș” loturile de pământ nr. X și X din str. XXXXXX, mun. XXXXXX
(f.d.105-110).
La 07 septembrie 2007, Primăria mun. Chișinău a depus cerere privind
revizuirea deciziei din 16 mai 2007 a Curții Supreme de Justiție, solicitând
anularea acesteia și menținerea hotărârii Curții de Apel Chișinău
(f.d.114-115).
Prin încheierea din 14 noiembrie 2007 a Curții Supreme de Justiție,
s-a respins ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire a deciziei din
1
16 mai 2007 a Curții Supreme de Justiție depusă de Primăria mun. Chișinău
(f.d.121-125).
La 20 noiembrie 2009, Societatea pe Acțiuni „Butoiaș” a depus cerere
privind pronunțarea unei hotărâri suplimentare la decizia din 16 mai 2007 a
Curții Supreme de Justiție, în care să se indice expres prețul terenurilor nr. X
și X la care Consiliul mun. Chișinău urmează să le înstrăineze, deoarece la
emiterea acesteia, instanța de judecată nu s-a pronunțat asupra pretenției sale
privind înstrăinarea la preț normativ a terenurilor vizate, întrucât aceste
circumstanțe creează dificultăți la executarea hotărârii judecătorești
(f.d.127-128).
Prin decizia suplimentară din 15 ianuarie 2010 a Curții Supreme de
Justiție, s-a obligat Primăria mun. Chișinău să-i vândă Societății pe Acțiuni
„Butoiaș” loturile de pământ nr. X și X din str. XXXXXX, mun. XXXXXX,
la preț liber (f.d.154-156).
Prin încheierea din 09 decembrie 2015 a Curții Supreme de Justiție,
s-a respins cererea executorului judecătoresc Roman Talmaci cu privire la
explicarea deciziei suplimentare din 15 ianuarie 2010 a Curții Supreme de
Justiție (f.d.171-173).
La 21 iunie 2024, prin prisma art.250 din Codul de procedură civilă,
Societatea cu Răspundere Limitată Restaurantul „Butoiaș” (în continuare
„Butoiaș” S.R.L.) a depus cerere privind pronunțarea unei hotărâri
suplimentare, prin care a solicitat pronunțarea unei hotărâri suplimentare la
decizia din 16 mai 2007 a Curții Supreme de Justiție, privind obligarea
inclusiv a Consiliului mun. Chișinău să-i vândă loturile de teren nr.X cu
suprafața de XXX ha și nr. X cu suprafața de XXX ha din mun. XXXXXX
str. XXXXXX.
În susținerea cererii înaintate „Butoiaș” S.R.L. a enunțat că examinând
recursul și pronunțând decizia respectivă, instanța de recurs a admis
integral acțiunea, însă a omis să se pronunțe și să indice în dispozitivul
deciziei, soluția asupra pretenției sale de a obliga și Consiliul
mun. Chișinău să-i vândă loturile menționate. Sau altfel spus, în sensul
art.250 alin. (1) litera a) din Codul de procedură civilă, instanța de judecată
nu s-a pronunțat asupra unei pretenții formulate de către părți sau de către
intervenientul principali. Or, Consiliul mun. Chișinău a fost menționat în
calitate de intimat în cererea de recurs, recurs suplimentar și în cererea de
repunere în termen.
Subsecvent, „Butoiaș” S.R.L. a subliniat că până în prezent
documentul executoriu nr. 3r-701/07 emis de Curtea Supremă de Justiție la
16 mai 2007 se află în procedura de executare silită în gestiunea executorului
judecătoresc Liudmila Ghețiu, fapt confirmat prin răspunsul
nr. 023-18r/2023 din 23 mai 2024. Respectiv, prin prisma art.250 alin. (2)
din Codul de procedură civilă, problema pronunțării unei hotărâri
2
suplimentare este pusă în termenul executării silite a hotărârii. Or, ne
pronunțarea instanței de recurs asupra cerinței privind obligarea Consiliului
mun. Chișinău de a-i vinde loturile de pământ nr. X și X din mun. XXXXXX
str. XXXXXX, împiedică executarea hotărârii.
De altfel, „Butoiaș” S.R.L. a notat că, prin hotărârea din
23 august 2016 a Judecătoriei Buiucani, menținută prin decizia din
28 martie 2017 a Curții de Apel Chișinău și încheierea din
27 septembrie 2017 a Curții Supreme de Justiție, a fost recunoscută
încălcarea dreptului său la executarea în termen rezonabil a documentului
executoriu, fapt pentru care statul, în persoana Ministerului Justiției, a fost
obligat să-i achite creditorului prejudiciul moral în sumă de 20000 de lei.
Mai mult, debitorul motivează refuzul executării, prin faptul că
proprietar al bunurilor imobile respective este Consiliul mun. Chișinău, iar
competența de a dispune de acestea îi aparține conform legii. De altfel,
argument reținut și de Curtea de Apel Chișinău în decizia din 06 aprilie 2023,
prin care a fost anulată încheierea executorului judecătoresc Liudmila
Ghețiu, nr. 023-23r/21 din 23 iunie 2021, prin care, în cadrul executării silite,
s-au aplicat interdicții asupra loturilor de teren și s-a interzis Primăriei și
Consiliului mun. Chișinău să emită acte administrative în legătură cu
terenurile respective.
Astfel, omisiunea de a indica expres în dispozitivul deciziei din
16 mai 2007 obligarea Consiliului mun. Chișinău să-i vândă loturile de
pământ nr. X și X din str. XXXXXX, mun. XXXXXX reprezintă un
impediment în executarea hotărârii judecătorești irevocabile.
Prin urmare, „Butoiaș” S.R.L. a conchis că circumstanțele prezentei
spețe întrunesc condițiile art. 250 alin. (1), (2) din Codul procedură civilă,
din care motiv solicită admiterea prezentei cererii.
La 22 iulie 2024, Primăria și Consiliul mun. Chișinău au depus
referință, în care au catalogat cererea „Butoiaș” S.R.L. ca fiind neîntemeiată
și inadmisibilă, lipsită de suport juridic și pasibilă de respins, motiv pentru
care au solicitat respingerea acesteia ca fiind neîntemeiată.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 195 din Codul administrativ, potrivit căruia:
„Procedura acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor
prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de
procedura civilă, cu excepția art.169–171.”
Art.250 alin.(1) lit.a)-c) și alin.(2) din Codul de procedură civilă
stipulează că:
„(1) Instanța care a pronunțat hotărîrea emite, din oficiu sau la cererea
participanților la proces, o hotărîre suplimentară dacă:
3
a) nu s-a pronunțat asupra unei pretenții formulate de către părți sau de către
intervenientul principal;
b) rezolvînd problema dreptului în litigiu, nu a indicat suma adjudecată, bunurile ce
urmează a fi remise sau acțiunile pe care pîrîtul trebuie să le îndeplinească;
c) nu a rezolvat problema repartizării între părți a cheltuielilor de judecată ori a omis
să se pronunțe asupra cererilor martorilor, experților, specialiștilor, interpreților sau
reprezentanților cu privire la cheltuielile de judecată a căror compensare li se
cuvine.
(2) Problema pronunțării unei hotărîri suplimentare poate fi pusă în termenul
executării silite a hotărîrii. Instanța emite, după examinare în ședință de judecată,
hotărîrea suplimentară, care poate fi atacată în ordinea stabilită de prezentul cod.
Participanților la proces li se comunică locul, data și ora ședinței. Neprezentarea lor
însă nu împiedică examinarea problemei.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Din analiza dispozițiilor legale enunțate rezultă indubitabil că
legislatorul a prevăzut expres situațiile când instanța de judecată poate, din
oficiu sau la cererea participanților la proces, să emită o hotărâre
suplimentară.
În acest sens, se menționează că, instanța poate adopta o hotărâre
suplimentară în cazul în care instanța a examinat toate capetele de cerere,
însă a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere, nu a indicat suma sau
bunul adjudecat sau care acțiuni trebuie să săvârșească pârâtul sau nu a
soluționat chestiunea repartizării cheltuielilor de judecată.
Analizând argumentele invocate de „Butoiaș” S.R.L. și ținând cont de
cele menționate de Primăria și Consiliul mun. Chișinău în referința depusă
la cererea privind emiterea unei hotărâri suplimentare (a se vedea pct.11-17),
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că cererea
privind emiterea unei hotărâri suplimentare nu întrunește condițiile
prevăzute de art.250 alin. (1) lit. a), b) și c) Cod de procedură civilă.
Or, „Butoiaș” S.R.L. la 10 august 2006 a depus cerere de chemare în
judecată, concretizată la 26 octombrie 2006, în care a indicat în calitate de
pârât doar Primăria mun. Chișinău, solicitând anularea deciziei Consiliului
mun. Chișinău nr.48/21-2 din 20 iunie 2006, în partea referitoare la refuzul
vânzării loturilor de teren nr. X și X din str. XXXXXX, mun. XXXXXX și
obligarea Primăriei și Consiliul mun. Chișinău să-i vândă loturile de teren
nr. X și X din str. XXXXXX, mun. XXXXXX la prețurile indicate în
scrisoarea nr.01/1-08-237 din 07 februarie 2005 (f.d.3-4; 17-18).
Aici, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că,
din materialele dosarului, nu rezultă ca Consiliul mun. Chișinău, pe parcursul
examinări cauzei, să fi fost introdus în proces și să-i fie atribuită calitatea
procesuală de pârât.
Astfel, Curtea Supremă de Justiție, examinând la 16 mai 2007 cererea
de recurs depusă de Societatea pe Acțiuni „Butoiaș”, a emis decizia în care
4
s-a expus asupra tuturor pretențiilor reclamantei, admițând acțiunea exact în
forma în care a fost înaintată (a se vedea pct.4 și 8).
Prin urmare, argumentul „Butoiaș” S.R.L. că Consiliul mun. Chișinău
a fost indicat în cererea de recurs și de repunere în termen în calitate de
intimat, nu poate fi reținut ca relevant.
Mai mult, înaintând la 26 octombrie 2006 cerere de concretizare,
„Butoiaș” S.R.L. urma să indice pârâtul corespunzător, împotriva căruia a
înaintat acțiunea și să solicite instanței de judecată atragerea acestuia în
proces, circumstanțe însă omise de către aceasta, fapt ce denotă netemeinicia
cererii depuse privind emiterea unei hotărâri suplimentare.
Or, instanța de judecată era în imposibilitate de a obliga Consiliul
mun. Chișinău la executarea unei prestații, în condițiile în care acesta nu avea
o calitate procesuală în proces. În caz contrar urmând a fi încălcate normele
de drept procedural, prin soluționarea problemei drepturilor unor persoane
care nu au fost implicate în proces.
Prin urmare, având în vedere că argumentele invocate de „Butoiaș”
S.R.L. în susținerea cererii privind emiterea unei hotărâri suplimentare sunt
neîntemeiate, iar cererea nu se încadrează în situațiile prevăzute la art. 250
alin. (1) din Codul de procedură civilă, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge cererea „Butoiaș”
S.R.L. privind emiterea unei hotărâri suplimentare la decizia din 16 mai 2007
a Curții Supreme de Justiție.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 195 din Codul
administrativ și art. 250, 270 din Codul de procedură civilă
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Respinge cererea depusă de Societatea cu Răspundere Limitată
Restaurantul „Butoiaș” privind emiterea unei hotărâri suplimentare la
decizia din 16 mai 2007 a Curții Supreme de Justiție.
Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Malanciuc
Diana Stănilă
5