3ds-12/24 — contestarea actului administrativ

La 10 august 2006, Societatea pe Acțiuni „Butoiaș” a depus cerere de chemare în judecată, concretizată la 26 octombrie 2006 împotriva Primăriei mun. Chișinău, prin care a solicitat anularea deciziei Consiliului mun. Chișinău nr.48/21-2 din 20 iunie 2006, în partea referitoare la refuzul vânzării loturilor de teren nr. X și X din str. XXXXXX, mun. XXXXXX și obligarea Primăriei și Consiliul mun. Chișinău să-i vândă loturile de teren nr. X și X din str. XXXXXX, mun. XXXXXX la prețurile indicate în scrisoarea nr.01/1-08-237 din 07 februarie 2005 (f.d.3-4; 17-18).

Prin hotărârea din 25 decembrie 2006 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe Acțiuni „Butoiaș” (f.d.40-42).

La 14 februarie 2007, Societatea pe Acțiuni „Butoiaș” a depus recurs împotriva hotărârii din 25 decembrie 2006 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia, emiterea unei noi hotărâri privind admiterea integrală a cererii sale de chemare în judecată și încasarea cheltuielilor de judecată (f.d.43-44).

Prin decizia din 16 mai 2007 a Curții Supreme de Justiție, s-a admis recursul declarat de Societatea pe Acțiuni „Butoiaș”. S-a casat hotărârea din 25 decembrie 2006 a Curții de Apel Chișinău și s-a emis o nouă hotărâre, prin care s-a admis acțiunea Societății pe Acțiuni „Butoiaș”. S-a obligat Primăria mun. Chișinău să-i vândă Societății pe Acțiuni „Butoiaș” loturile de pământ nr. X și X din str. XXXXXX, mun. XXXXXX (f.d.105-110).

La 07 septembrie 2007, Primăria mun. Chișinău a depus cerere privind revizuirea deciziei din 16 mai 2007 a Curții Supreme de Justiție, solicitând anularea acesteia și menținerea hotărârii Curții de Apel Chișinău (f.d.114-115).

Prin încheierea din 14 noiembrie 2007 a Curții Supreme de Justiție, s-a respins ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire a deciziei din 1 16 mai 2007 a Curții Supreme de Justiție depusă de Primăria mun. Chișinău (f.d.121-125).

La 20 noiembrie 2009, Societatea pe Acțiuni „Butoiaș” a depus cerere privind pronunțarea unei hotărâri suplimentare la decizia din 16 mai 2007 a Curții Supreme de Justiție, în care să se indice expres prețul terenurilor nr. X și X la care Consiliul mun. Chișinău urmează să le înstrăineze, deoarece la emiterea acesteia, instanța de judecată nu s-a pronunțat asupra pretenției sale privind înstrăinarea la preț normativ a terenurilor vizate, întrucât aceste circumstanțe creează dificultăți la executarea hotărârii judecătorești (f.d.127-128).

Prin decizia suplimentară din 15 ianuarie 2010 a Curții Supreme de Justiție, s-a obligat Primăria mun. Chișinău să-i vândă Societății pe Acțiuni „Butoiaș” loturile de pământ nr. X și X din str. XXXXXX, mun. XXXXXX, la preț liber (f.d.154-156).

Prin încheierea din 09 decembrie 2015 a Curții Supreme de Justiție, s-a respins cererea executorului judecătoresc Roman Talmaci cu privire la explicarea deciziei suplimentare din 15 ianuarie 2010 a Curții Supreme de Justiție (f.d.171-173).

La 21 iunie 2024, prin prisma art.250 din Codul de procedură civilă, Societatea cu Răspundere Limitată Restaurantul „Butoiaș” (în continuare „Butoiaș” S.R.L.) a depus cerere privind pronunțarea unei hotărâri suplimentare, prin care a solicitat pronunțarea unei hotărâri suplimentare la decizia din 16 mai 2007 a Curții Supreme de Justiție, privind obligarea inclusiv a Consiliului mun. Chișinău să-i vândă loturile de teren nr.X cu suprafața de XXX ha și nr. X cu suprafața de XXX ha din mun. XXXXXX str. XXXXXX.

În susținerea cererii înaintate „Butoiaș” S.R.L. a enunțat că examinând recursul și pronunțând decizia respectivă, instanța de recurs a admis integral acțiunea, însă a omis să se pronunțe și să indice în dispozitivul deciziei, soluția asupra pretenției sale de a obliga și Consiliul mun. Chișinău să-i vândă loturile menționate. Sau altfel spus, în sensul art.250 alin. (1) litera a) din Codul de procedură civilă, instanța de judecată nu s-a pronunțat asupra unei pretenții formulate de către părți sau de către intervenientul principali. Or, Consiliul mun. Chișinău a fost menționat în calitate de intimat în cererea de recurs, recurs suplimentar și în cererea de repunere în termen.

Subsecvent, „Butoiaș” S.R.L. a subliniat că până în prezent documentul executoriu nr. 3r-701/07 emis de Curtea Supremă de Justiție la 16 mai 2007 se află în procedura de executare silită în gestiunea executorului judecătoresc Liudmila Ghețiu, fapt confirmat prin răspunsul nr. 023-18r/2023 din 23 mai 2024. Respectiv, prin prisma art.250 alin. (2) din Codul de procedură civilă, problema pronunțării unei hotărâri 2 suplimentare este pusă în termenul executării silite a hotărârii. Or, ne pronunțarea instanței de recurs asupra cerinței privind obligarea Consiliului mun. Chișinău de a-i vinde loturile de pământ nr. X și X din mun. XXXXXX str. XXXXXX, împiedică executarea hotărârii.

De altfel, „Butoiaș” S.R.L. a notat că, prin hotărârea din 23 august 2016 a Judecătoriei Buiucani, menținută prin decizia din 28 martie 2017 a Curții de Apel Chișinău și încheierea din 27 septembrie 2017 a Curții Supreme de Justiție, a fost recunoscută încălcarea dreptului său la executarea în termen rezonabil a documentului executoriu, fapt pentru care statul, în persoana Ministerului Justiției, a fost obligat să-i achite creditorului prejudiciul moral în sumă de 20000 de lei.

Mai mult, debitorul motivează refuzul executării, prin faptul că proprietar al bunurilor imobile respective este Consiliul mun. Chișinău, iar competența de a dispune de acestea îi aparține conform legii. De altfel, argument reținut și de Curtea de Apel Chișinău în decizia din 06 aprilie 2023, prin care a fost anulată încheierea executorului judecătoresc Liudmila Ghețiu, nr. 023-23r/21 din 23 iunie 2021, prin care, în cadrul executării silite, s-au aplicat interdicții asupra loturilor de teren și s-a interzis Primăriei și Consiliului mun. Chișinău să emită acte administrative în legătură cu terenurile respective.

Astfel, omisiunea de a indica expres în dispozitivul deciziei din 16 mai 2007 obligarea Consiliului mun. Chișinău să-i vândă loturile de pământ nr. X și X din str. XXXXXX, mun. XXXXXX reprezintă un impediment în executarea hotărârii judecătorești irevocabile.

Prin urmare, „Butoiaș” S.R.L. a conchis că circumstanțele prezentei spețe întrunesc condițiile art. 250 alin. (1), (2) din Codul procedură civilă, din care motiv solicită admiterea prezentei cererii.

La 22 iulie 2024, Primăria și Consiliul mun. Chișinău au depus referință, în care au catalogat cererea „Butoiaș” S.R.L. ca fiind neîntemeiată și inadmisibilă, lipsită de suport juridic și pasibilă de respins, motiv pentru care au solicitat respingerea acesteia ca fiind neîntemeiată.

Art.250 alin.(1) lit.a)-c) și alin.(2) din Codul de procedură civilă stipulează că: „(1) Instanța care a pronunțat hotărîrea emite, din oficiu sau la cererea participanților la proces, o hotărîre suplimentară dacă: 3 a) nu s-a pronunțat asupra unei pretenții formulate de către părți sau de către intervenientul principal; b) rezolvînd problema dreptului în litigiu, nu a indicat suma adjudecată, bunurile ce urmează a fi remise sau acțiunile pe care pîrîtul trebuie să le îndeplinească; c) nu a rezolvat problema repartizării între părți a cheltuielilor de judecată ori a omis să se pronunțe asupra cererilor martorilor, experților, specialiștilor, interpreților sau reprezentanților cu privire la cheltuielile de judecată a căror compensare li se cuvine. (2) Problema pronunțării unei hotărîri suplimentare poate fi pusă în termenul executării silite a hotărîrii. Instanța emite, după examinare în ședință de judecată, hotărîrea suplimentară, care poate fi atacată în ordinea stabilită de prezentul cod. Participanților la proces li se comunică locul, data și ora ședinței. Neprezentarea lor însă nu împiedică examinarea problemei.”

În acest sens, se menționează că, instanța poate adopta o hotărâre suplimentară în cazul în care instanța a examinat toate capetele de cerere, însă a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere, nu a indicat suma sau bunul adjudecat sau care acțiuni trebuie să săvârșească pârâtul sau nu a soluționat chestiunea repartizării cheltuielilor de judecată.

Analizând argumentele invocate de „Butoiaș” S.R.L. și ținând cont de cele menționate de Primăria și Consiliul mun. Chișinău în referința depusă la cererea privind emiterea unei hotărâri suplimentare (a se vedea pct.11-17), Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că cererea privind emiterea unei hotărâri suplimentare nu întrunește condițiile prevăzute de art.250 alin. (1) lit. a), b) și c) Cod de procedură civilă.

Or, „Butoiaș” S.R.L. la 10 august 2006 a depus cerere de chemare în judecată, concretizată la 26 octombrie 2006, în care a indicat în calitate de pârât doar Primăria mun. Chișinău, solicitând anularea deciziei Consiliului mun. Chișinău nr.48/21-2 din 20 iunie 2006, în partea referitoare la refuzul vânzării loturilor de teren nr. X și X din str. XXXXXX, mun. XXXXXX și obligarea Primăriei și Consiliul mun. Chișinău să-i vândă loturile de teren nr. X și X din str. XXXXXX, mun. XXXXXX la prețurile indicate în scrisoarea nr.01/1-08-237 din 07 februarie 2005 (f.d.3-4; 17-18).

Aici, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că, din materialele dosarului, nu rezultă ca Consiliul mun. Chișinău, pe parcursul examinări cauzei, să fi fost introdus în proces și să-i fie atribuită calitatea procesuală de pârât.

Astfel, Curtea Supremă de Justiție, examinând la 16 mai 2007 cererea de recurs depusă de Societatea pe Acțiuni „Butoiaș”, a emis decizia în care 4 s-a expus asupra tuturor pretențiilor reclamantei, admițând acțiunea exact în forma în care a fost înaintată (a se vedea pct.4 și 8).

Prin urmare, argumentul „Butoiaș” S.R.L. că Consiliul mun. Chișinău a fost indicat în cererea de recurs și de repunere în termen în calitate de intimat, nu poate fi reținut ca relevant.

Mai mult, înaintând la 26 octombrie 2006 cerere de concretizare, „Butoiaș” S.R.L. urma să indice pârâtul corespunzător, împotriva căruia a înaintat acțiunea și să solicite instanței de judecată atragerea acestuia în proces, circumstanțe însă omise de către aceasta, fapt ce denotă netemeinicia cererii depuse privind emiterea unei hotărâri suplimentare.

Or, instanța de judecată era în imposibilitate de a obliga Consiliul mun. Chișinău la executarea unei prestații, în condițiile în care acesta nu avea o calitate procesuală în proces. În caz contrar urmând a fi încălcate normele de drept procedural, prin soluționarea problemei drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces.

Prin urmare, având în vedere că argumentele invocate de „Butoiaș” S.R.L. în susținerea cererii privind emiterea unei hotărâri suplimentare sunt neîntemeiate, iar cererea nu se încadrează în situațiile prevăzute la art. 250 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge cererea „Butoiaș” S.R.L. privind emiterea unei hotărâri suplimentare la decizia din 16 mai 2007 a Curții Supreme de Justiție.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 195 din Codul administrativ și art. 250, 270 din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge cererea depusă de Societatea cu Răspundere Limitată Restaurantul „Butoiaș” privind emiterea unei hotărâri suplimentare la decizia din 16 mai 2007 a Curții Supreme de Justiție. Încheierea nu se supune niciunei căi de atac. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Malanciuc Diana Stănilă 5