3ra-198/24 — anularea actelor administrative individuale defavorabile, obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actelor administrative individuale defavorabile, obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil
- Temei legal
- admisibilitatea recursului, art. 246 Cod administrativ
3ra-198/24 — anularea actelor administrative individuale defavorabile, obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Cristina Frolov,
reprezentată de avocatul Ion Popa,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Cristina Frolov împotriva Ministerului Agriculturii și
Industriei Alimentare, terț Breahnă Elizaveta cu privire la contestarea actelor
administrative individuale defavorabile și obligarea emiterii actului
administrativ favorabil
împotriva deciziei din 14 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-198/24
NR. PIGD 2-21152539-01-3ra-28022024)
Admisibilitatea recursului; Art.246 Cod administrativ
Au examinat anterior cauza judecătorii: Instanța de fond: I. Barbacaru,
Instanța de apel : Gh. Mîra, A. Bostan, G. Dașchevici,
25 septembrie 2024
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de Cristina
Frolov, reprezentată de avocatul Ion Popa
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 15 octombrie 2021, Frolov Cristina a depus acțiune în contencios
administrativ împotriva Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare,
persoană terță Elizaveta Breahnă, solicitând anularea Ordinului nr.
650p/2021 din 16 septembrie 2021 „privind nulitatea Ordinului Ministerului
Agriculturii Dezvoltării Regionale și Mediului nr. 698p din 20 noiembrie
2020 cu privire la personal”. Ulterior, la 27 octombrie 2021, avocatul Popa
Ion, acționând în interesele reclamantei Cristina Frolov, a depus cerere
privind completarea acțiunii, prin care a solicitat: anularea Ordinului nr.
650p/2021 din 16 septembrie 2021 „privind nulitatea Ordinului Ministerului
Agriculturii Dezvoltării Regionale și Mediului nr. 698p din 20 noiembrie
2020 cu privire la personal”; anularea Ordinului nr. 783p din 22 octombrie
2021 „privind încetarea contractului individual de muncă înainte de termen”.
În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că, prin Ordinul
Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului nr. 698p din
20.11.2020, Frolov Cristina a fost numită în funcția de Director al Oficiului
Național al Viei și Vinului, fiind selectată în funcție pe bază de concurs de
către Comisia de evaluare, în conformitate cu prevederile Regulamentului cu
privire la organizarea și desfășurarea concursului pentru ocuparea funcției de
director al IP „Oficiul Național al Viei și Vinului”, aprobat prin Ordinul
Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare nr. 203 din 07.10.2013.
Prin urmare, numirea Cristinei Frolov în funcția de Director al
Oficiului Național al Viei și Vinului a fost efectuată în conformitate cu
prevederile art. 322 alin. (6) din Statutul Oficiului Național al Viei și Vinului,
aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 725 din 16.09.2013, fiind semnat și
contractul nr. 9 din 23.11.2020 pentru realizarea acestei pretenții. Partea
reclamantă a menționat că, în perioada când Frolov Cristina se afla în
concediu medical, a fost informată despre emiterea Ordinului Ministerului
Agriculturii și Industriei Alimentare nr. 650p din 16.09.2021, prin care: (1)
s-a constatat nulitatea Ordinului nr. 698p/2020 și a unor procese-verbale ale
Comisiei de evaluare; (2) s-a preavizat reclamanta despre încetarea
raporturilor de muncă în funcția de Director al Oficiului Național al Viei și
Vinului; (3) s-a dispus inițierea concursului pentru ocuparea funcției de
Director al Oficiului Național al Viei și Vinului.
1
Astfel, considerând Ordinul nr. 650p/2021 ca fiind un act
administrativ ilegal, care încalcă drepturile și interesele legitime ale
reclamantei, aceasta l-a contestat în conformitate cu prevederile legii. Deși
legea prevede expres adresarea nemijlocită în instanța de judecată, totuși
reclamanta a încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă și s-a adresat
către pârât cu o cerere prealabilă la data de 28.09.2021, prin care a solicitat
să-i fie comunicat răspunsul prin e-mail la adresa avocatului, însă, autoritatea
publică emitentă nu a soluționat cererea prealabilă, motiv pentru care
reclamanta a formulat prezenta acțiune.
A afirmat reclamanta că, Ordinul nr. 650p/2021 este ilegal și urmează
a fi anulat pe seama faptului că este emis contrar legii, este disproporționat
și nemotivat corespunzător, depășește limitele dreptului discreționar, dar și
competențele prevăzute de lege, iar autoritatea publică emitentă a
desconsiderat obligația de a acționa în conformitate cu legea, de a exercita
atribuțiile sale în strictă conformitate cu scopul pentru care i-au fost conferite
aceste atribuții, astfel încălcând în mod flagrant drepturile și interesele
legitime ale reclamantei. Ordinul nr. 650p/2021 este un act administrativ
individual defavorabil în sensul art. 10 și art. 11 alin. (1) lit. a) din Codul
administrativ, prin care pârâtul, acționând în regim de autoritate publică în
sensul art. 7 din Codul administrativ, a exercitat dreptul discreționar în sensul
art. 16 din Codul administrativ, iar contrar acestor prevederi a desfășurat în
esență o activitate arbitrară, încălcând un șir de principii ale procedurii
administrative.
A notat reclamanta că, autoritatea publică pârâtă, a încălcat în mod
flagrant principiul legalității consfințit în art. 21 din Codul administrativ,
exercitând atribuțiile contrar scopului pentru care acestea au fost
reglementate, or, în speță pârâtul nu a urmărit restabilirea ordinii de drept, ci
a urmărit scopul eliberării cu orice preț a reclamantei din funcția ocupată,
recurgând la simple tertipuri juridice. Totodată, a încălcat principiul
proporționalității consfințit în art. 29 din Codul administrativ, or, măsura
întreprinsă nu este potrivită pentru atingerea scopului și nici nu este necesară
pentru atingerea scopului, cu atât mai mult nu este rezonabilă, or, ingerința
produsă este disproporționată în raport cu scopul urmărit. Partea reclamantă
a punctat că, autoritatea publică pârâtă a încălcat principiul securității
raporturilor juridice consfințit la art. 30 din Codul administrativ, or în
condițiile stabilite de lege viciul formal invocat vizând exclusiv procedura
administrativă care a stat la baza emiterii Ordinului nr.698p/2020 și a fost
acoperit de către autoritatea publică competentă în persoana pârâtului prin
însăși emiterea actului administrativ și necontestarea lui de persoane terțe.
A menționat reclamanta că, Ordinul nr. 650p/2021 este motivat
exclusiv pe seama unei afirmații unde pârâtul invocă deducția că studiile de
masterat sunt o condiție obligatorie pentru ocuparea funcției de Director al
Oficiului Național al Viei și Vinului, însă această deducție nu corespunde
realității. Astfel, nici Legea nr. 57/2006, nici Statutul Oficiului Național al
2
Viei și Vinului și nici Regulamentul cu privire la organizarea și desfășurarea
concursului pentru ocuparea funcției de director al I.P. „Oficiul Național al
Viei și Vinului”, nu prevăd condiția „studiilor de masterat”. Argumentul
respectiv fiind susținut și prin Anunțul din 19.10.2021 privind concursul
pentru funcția de Director al Oficiului Național al Viei și Vinului care de
asemenea nu prevede condiția „studiilor de masterat”.
Reclamanta a subliniat că, actul administrativ trebuie motivat cu
prevederi legale și nu cu „deducții” eronate, cu atât mai mult că este
inadmisibilă interpretarea care restrânge drepturile persoanei. Astfel,
autoritatea publică a formulat în mod artificial o condiție suplimentară
neprevăzută de lege, care nici măcar nu este susținută de propriile acte emise,
de care se prevalează în mod ilegal demonstrând acrobații juridice. Întreaga
motivare vizează în exclusivitate pretinsa viciere a procedurii administrative
care a stat la baza emiterii Ordinului nr.689p/2020, iar prevederile citate de
autoritatea publică enunță clar suficiența actelor prezentate, în sensul că nu
trebuie prezentate și alte diplome decât cele în limita stabilită și nicidecum
nu prevăd condiția de ocupare a funcției. Mai mult decât atât, părțile au
semnat contractul nr. 9 din 23.11.2020 care până în prezent este valabil și
obligă părțile, iar competența de constatare a nulității acestui contract
aparține în exclusivitate instanțelor de judecată, nicidecum Ministerului
Agriculturii și Industriei Alimentare.
De asemenea, a susținut reclamanta că, Ordinul nr.698p/2020 privind
numirea în funcție a Cristinei Frolov a obținut deja puterea lucrului decis, în
conformitate cu prevederile art. 140 din Codul administrativ. Astfel,
interpretarea autorității publice pârâte prin invocarea unei deducții eronate
este una absolut ilegală și nu poate fi pusă la baza unui act administrativ,
fiind făcută doar cu scopul de a restrânge în mod arbitrar drepturile
reclamantei și nicidecum cu scopul pentru care autorității publice i-a fost
conferită atribuția prevăzută de art. 322 alin. (6) din Legea nr. 57/2006.
A mai relatat că aferent Ordinului nr. 650p/2021, pârâtul a emis și
Ordinul nr. 783p din 22 octombrie 2021 „privind încetarea contractului
individual de muncă înainte de termen”. Astfel, consideră că și Ordinul nr.
783p din 22 octombrie 2021 este vădit ilegal, fiind emis cu desconsiderarea
propriilor acte administrative. Mai mult, concedierea reclamantei prin
Ordinul nr. 783p/2021 a fost dispusă în perioada aflării acesteia în concediul
medical, începând cu data de 20 octombrie 2021 până la 22 octombrie 2021,
inclusiv. Fiind în curs de desfășurare perioada tratamentului, potrivit
certificatului de concediu medical nr. 4603372 din 20 octombrie 2021, fapt
care este expres interzis de lege conform art. 86 alin. (2) din Codul muncii.
A solicitat reclamanta: anularea Ordinului nr. 650p/2021 din 16
septembrie 2021 „privind nulitatea Ordinului Ministerului Agriculturii
Dezvoltării Regionale și Mediului nr. 698p din 20 noiembrie 2020 cu privire
la personal”; anularea Ordinului nr. 783p din 22 octombrie 2021 „privind
3
încetarea contractului individual de muncă înainte de termen”; restabilirea la
locul de muncă.
Prin încheierea din 17 iunie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Râșcani, a fost atrasă în proces în calitate de persoană terță Elizaveta
Breahnă.
Prin hotărârea din 4 octombrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Râșcani, s-a respins ca fiind neîntemeiată acțiunea de contencios
administrativ, înaintată de către Cristina Frolov împotriva Ministerului
Agriculturii și Industriei Alimentare, persoană terță Elizaveta Breahnă, cu
privire la anularea actelor administrative și obligarea emiterii actului
administrativ individual favorabil.
La 10 octombrie 2022, avocatul Popa Ion, acționând în interesele
apelantei Frolov Cristina, a depus apel împotriva hotărârii din 4 octombrie
2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, solicitând casarea integrală a
hotărârii, cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea înaintată de Frolov
Cristina să fie admisă integral.
Prin decizia din 14 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, a fost
respins apelul declarat de Cristina Frolov, prin intermediul avocatului Ion
Popa, împotriva hotărârii din 4 octombrie 2022 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Râșcani.
În motivarea soluției sale instanța de apel a reținut că, ordinul nr. 650p
din 16 septembrie 2021 „privind nulitatea Ordinului Ministerului
Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului nr. 698p din 20.11.2020 cu
privire la personal” și Ordinul nr. 783p din 22.10.2021 „privind încetarea
contractului individual de muncă înainte de termen”, sunt motivate în
conformitate cu normele legale, fiind indicate argumentele care sunt bazate
pe o cercetare amplă a materialelor cauzei.
Instanța de apel consideră că o asemenea motivare satisface
dezideratele impuse de art. 31 și 118 din Codul administrativ, or, în motivare
se indică temeiurile esențiale de drept, adică texte legale aplicabile situației
date, precum și temeiurile de fapt pe baza cărora s-a reținut aplicabilitatea
acestor texte legale, pe care le-a luat în considerare autoritatea publică pentru
decizia sa. Mai mult, din motivarea actelor administrative pot fi recunoscute
punctele de vedere din care autoritatea publică a reieșit la exercitarea
dreptului discreționar.
A menționat instanța de apel că, fiind apreciată conduita autorității
publice emitente ale actelor administrative contestate de către partea
apelantă, prevederile legale ce vizează obiectul litigiului, se stabilește că,
autoritatea publică și-a exercitat dreptul discreționar, cu luarea în considerare
a tuturor faptelor relevante, cu respectarea limitelor legale și conform
scopului acordat prin lege, iar temeiuri de nulitate nu au fost stabilite.
Prin urmare, Curtea de Apel Chișinău a conchis că, în ședința de
judecată n-au fost stabilite careva temeiuri privind anularea Ordinului nr.
650p din 16 septembrie 2021 „privind nulitatea Ordinului Ministerului
4
Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului nr. 698p din 20.11.2020 cu
privire la personal” și Ordinului nr. 783p din 22.10.2021 „privind încetarea
contractului individual de muncă înainte de termen”, or, ordinele emise sunt
legale și întemeiate.
A concluzionat instanța de apel că instanța de fond corect a respins și
pretenția reclamantei Frolov Cristina privind restabilirea în funcție, or, în
situația în care s-a stabilit incontestabil legalitatea Ordinului nr. 650p din 16
septembrie 2021 și Ordinului nr. 783p din 22.10.2021, lipsesc temeiuri
pentru admiterea solicitării subsecvente pretenției principale, înaintată în
prezenta acțiune, apreciată de instanță ca neîntemeiată.
De asemenea, instanța de apel a respins ca neîntemeiat și argumentul
părții apelante precum că hotărârea primei instanțe este una neîntemeiată și
ilegală. Or, analizând conținutul hotărârii contestate, s-a reținut că hotărârea
primei instanțe este una legală, întemeiată, motivată și bine argumentată,
făcând referire la normele de drept material și procedural, dând o apreciere
probelor prezentate de către părți, determinând circumstanțele care au
importanță pentru soluționarea cauzei, care au fost și care n-au fost stabilite,
apreciind corect caracterul raportului juridic dintre părți, aplicând legea
aplicabilă soluționării cauzei și admisibilitatea acțiunii, având o motivație și
o analiză clară
La 15 ianuarie 2024, prin intermediul poștei electronice, Frolov
Cristina, reprezentată de avocatul Ion Popa, a depus recurs împotriva deciziei
din 14 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat casarea
deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond, cu pronunțarea unei
decizii noi de admitere a acțiunii.
În motivarea recursului a susținut cele invocate în cererea de chemare
în judecată și suplimentar a invocat că, întreaga motivarea vizează în
exclusivitate pretinsa viciere a procedurii administrative care a stat la baza
emiterii Ordinului nr. 698p/2020, iar prevederile citate de autoritatea publică
enunță clar suficienta actelor prezentate - în sensul că nu trebuie prezentate
și alte diplome decât cele în limita stabilită, cum ar fi diplome ce atestă și
alte studii în eventualitatea existenței lor. De asemenea, a reiterat că Ordinul
nr. 698p/2020 privind numirea în funcție a dnei Cristina Frolov a obținut deja
puterea lucrului decis, nefiind cu putință anularea lui în forma dispusă.
A menționat recurenta că interpretarea făcută de către intimatul prin
invocarea unei „deducții” eronate, este una absolut ilegală și nu poate fi pusă
la baza unui act administrativ, fiind făcută doar cu scopul de a restrângere în
mod arbitrar drepturile recurentei și nicidecum cu scopul pentru care
autorității publice i-a fost conferită atribuția prevăzută la art. 32/2 alin. (6)
din Legea nr. 57/2006. Toate acestea demonstrează faptul că actul
administrativ contestat este absolut ilegal și nemotivat, iar măsura dispusă
nu este potrivită pentru atingerea scopului urmărit în temeiul împuternicirii
atribuite prin lege autorității publice.
5
Consideră că, instanțele inferioare au pus la baza soluțiilor pronunțate
o probă inadmisibilă, or răspunsul din 25.10.2021 din partea Inspectoratului
de Stat al Muncii nu reprezintă un izvor de drept și nici măcar o interpretare
oficială, generând o practică judiciară deosebit de periculoasă.
A remarcat recurenta că în privința Ordinului nr. 698p/2020 și
Ordinului nr. 783p din 22.10.2021, instanțele inferioare au pronunțat soluții
ilegale și neîntemeiate, or atât decizia instanței de apel, cît și hotărârea
instanței de fond sunt arbitrare și se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, fiind prezente interpretări ale legii
contrare jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de
apel pot fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 din Codul administrativ prevede că:
(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă
au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie
pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d)
sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la
rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare
pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost
reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.
Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ prevede că:
(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de
recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere
irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele
cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții
Supreme de Justiție și se comunică părților.
Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. a1) că, recursul se declară
inadmisibil în special când recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.245¹.”
6
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că decizia motivată a instanței de apel a
fost notificată avocatului recurentului la data de 18 noiembrie 2023, prin
intermediul poștei electronice, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta
electronică anexat la dosar (f.d.169, vol.2). Cererea de recurs a fost depusă
la data de 15 ianuarie 2024. Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme
de Justiție, consideră că recursul este depus cu respectarea prevederilor art.
245 din Codul administrativ.
26.Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/
inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să însușească în condițiile
Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate
veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate
oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care
nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,
hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond
și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul
de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs de
Frolov Cristina, reprezentată de avocatul Ion Popa, nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se referă
la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către Curtea de Apel
Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a
normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod
determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu
constituie temei de casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus de Frolov Cristina, reprezentată de avocatul Ion Popa, conține
obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de chemare în
judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel Chișinău, fiind
apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei
încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu
privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat
de art. 6 § 1 al Convenției.
7
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute
la art. 2451 din Codul administrativ.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale
cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de
netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea
recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de
dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din
punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care
se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către
Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la
examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala
cu un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției
legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea
și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că
dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise
[Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC),
pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui
recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea
statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere
(Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui
recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services
împotriva Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,
p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire
la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de
8
drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a
se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit.a1)
din Codul administrativ, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară ca inadmisibil recursul depus de Frolov Cristina, reprezentată de
avocatul Ion Popa.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
9