2r-584/23 — Modificarea cuantumului pensiei alimentare

La 31 mai 2023, reclamanta Dina Cibuc s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Anatol Rusu prin care a solicitat majorarea cuantumului pensiei de întreținere a copilului minor comun, încasată prin hotărârea Judecătoriei Drochia, sediul Central din 06 septembrie 2016, de la 700 lei lunar la 2500 lei lunar; încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Drochia, sediul Central din 12 septembrie 2023, acțiunea civilă a fost admisă integral.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 25 octombrie 2023, Anatol Rusu a declarat apel, solicitând casarea hotărârii, cu emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată formulată de Dina Cibuc împotriva lui Anatol Rusu să fie respinsă ca neîntemeiată.

Prin încheierea din 20 noiembrie 2023 a Curții de Apel Bălți a fost restituit apelul declarat de către Anatol Rusu, ca fiind depus cu omiterea termenului.

La 05 decembrie 2023, prin oficiul poștal, Anatol Rusu a declarat recurs împotriva încheierii din 20 noiembrie 2023 a Curții de Apel Bălți, solicitând casarea încheierii instanței de apel cu restituirea cauzei spre rejudecare. În susținerea recursului declarat a menționat că despre existența hotărârii primei instanțe a aflat abia la 16 octombrie 2023, fiind telefonat de executorul judecătoresc, iar copia acestei hotărâri a primit-o de la avocatul să la 23 octombrie 2023. Consideră că alte posibilități de a cunoaște despre existența acestui act judecătoresc nu au fost, or cauza în prima instanță a fost examinată în lipsa lui, instanța fiind indusă în eroare de către reclamantă cu privire la domiciliul său. Astfel, consideră că termenul de declarare a apelului a început a curge din 23 octombrie 2024 – momentul recepționării hotărârii primei instanțe.

Art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă prevede următoarele: „termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel”.

Art. 116 alin. alin. (1), (3) din Codul de procedură civilă stipulează: „persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.)”.

Art. 56 alin. (3) din Codul de procedură civilă stipulează: „participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă”.

Art. 425 din Codul de procedură civilă stipulează: „Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.”.

Art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă stipulează: „instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să mențină încheierea”.

În continuare, după cum denotă actele dosarului, dispozitivul hotărârii Judecătoriei Drochia, sediul Central, a fost pronunțat la 12 septembrie 2023. Anatol Rusu, a depus cererea de apel împotriva hotărârii primei instanțe, la 25 octombrie 2023, termenul limită fiind 12 octombrie 2023 (inclusiv), respectiv cu încălcarea termenului prevăzut de norma legală citată la para. 7 al prezentei decizii. Or, din interpretarea corectă a prevederilor normei legale citate, este de 2 înțeles că termenul de declarare a apelului curge de la data pronunțării dispozitivului hotărârii.

Așadar, după cum a fost reiterat supra, termenul stabilit de lege pentru exercitarea căii de atac (apelul) se calculează exclusiv din momentul pronunțării dispozitivului hotărârii, iar în cazul în care participantul la proces, la caz Anatol Rusu, a omis acest termen, urma să invoce motivele omiterii (vicii de citare, comunicarea defectuoasă a actului de procedură, recepționarea cu întârziere a hotărârii) într-o eventuală cerere de repunere în termen și expres să solicite acest fapt.

În speță, însă Anatol Rusu a depus o cerere de apel peste termenul prevăzut de lege și nu a solicitat repunerea acestuia în termen, considerând existența unei prezumții de prelungire a termenului în cazul comunicării cu întârziere a hotărârii, fapt care nu poate fi acceptat de către instanța de recurs.

Completul de judecată subliniază că „dreptul la o instanță” nu este absolut. Acesta poate fi, prin natura sa, supus limitărilor, deoarece dreptul de acces, prin sine, cere reglementare din partea statului. Garantând părților în litigiu un drept efectiv de acces la o instanță care să hotărască asupra „drepturilor și obligațiilor lor cu caracter civil”, articolul 6 § 1 acordă statului dreptul de a alege liber mijloacele care să fie utilizate în acest scop.

În acest sens, Curtea Europeană a statuat că restricția impusă accesului la o instanță judecătorească sau un tribunal nu va fi compatibilă cu articolul 6 § 1, decât dacă aceasta urmărește un scop legitim și există o proporționalitate rezonabilă între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (a se vedea, Tinnelly & Sons Ltd and Others și McElduff and Others vs. the United Kingdom, hotărârea din 10 iulie 1998).

Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că, soluția emisă de către instanța de apel este una întemeiată legal și în corespundere cu circumstanțele cauzei, or argumentele și probele invocate în susținerea cererii de recurs sunt contrare legislației procesuale și lipsite de relevanță.

În situația de fapt, care contravine ordinii procedurale prevăzute de cadrul legal citat, în corespundere cu prevederile art. 10 alin. (1) al Codului de procedură civilă, Anatol Rusu, va suporta consecințele nefavorabile, adică, sancțiunile procedurale stabilite de normele de drept procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural, în caz de neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de exercitare abuzivă a unui 3 drept procedural.

În acest context, instanța de recurs consideră că la caz, soluția instanței de apel este compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul art. 6 CEDO, având în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea apelului, ar împiedica rămânerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărârii judecătorești emise în instanța de fond și ar leza, în acest mod principiul securității raporturilor juridice.

În jurisprudența sa Curtea a constatat că, prin neprezentarea motivelor de repunere în termenul de prescripție constituie o violare a art. 6 § 1 (cauza Popov 2 vs. Moldova, hotărâre din 06 decembrie 2005, cauza Melnic vs. Moldova, hotărâre din 14 noiembrie 2006).

Jurisprudența CtEDO reiterează obligația părții de a lua măsurile necesare pentru protecția drepturilor sale de acces la justiție, inclusiv prin manifestarea diligenței în exercitarea drepturilor sale procedurale și a interesului față de soarta dosarului vizat (cauza van Harn vs. Germania, hotărâre din 11 septembrie 2007, cauza Pîrnău ș.a. vs. Republica Moldova, hotărâre din 31 ianuarie 2012 și cauza SA Universul vs. Republica Moldova, hotărâre din 10 iulie 2012).

Având în vedere că încheierea din 20 noiembrie 2023 a Curții de Apel Bălți este legală, fiind adoptată cu aplicarea corectă a normelor de drept procedural, Completul de judecată ajunge la concluzia că cererea de recurs urmează a fi respinsă cu menținerea încheierii instanței de apel.

Astfel, conducându-se de prevederile art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge recursul declarat de către Anatol Rusu, împotriva încheierii din 20 noiembrie 2023 a Curții de Apel Bălți. Decizia este irevocabilă. Președinte Ion Malanciuc Judecători Oxana Parfeni Mariana Ursachi 4