2ra-1204/23 — constatatrea nulitatii contractului de vinzare cumparare

La 26 noiembrie 2019, Popa Ștefan a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Migalatiev Igor privind constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare din 04 decembrie 2014, a mijlocului de transport de model BMW 730D, de culoare albă, a/f 2010, nr. motor 20507131, nr. caroseriei WBAKM210XOC329808, încheiat între Popa Ștefan și Migalatiev Igor și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la data de 02 decembrie 2014 feciorii săi Morozov Veaceslav și Cobîleanschi Vladimir au fost reținuți de către colaboratorii Inspectoratului de poliție sect. Ciocana, în legătură cu presupusa comitere a unei infracțiuni de sustragere a bunurilor de la „Interauto Grup” SRL. Făcând referire la faptul că ar avea influență asupra colaboratorilor organelor de drept, administratorul „Interauto- Grup” SRL Sergiu Visan i-a cerut soției lui Veaceslav Morozov să compenseze presupusul prejudiciu, cauzat prin infracțiune, promițând că în aceiași zi feciorii reclamantului vor fi eliberați. Astfel, sub pretextul indicat și la presiunea lui Sergiu Visan, i s-a transmis mijlocul de transport de model BMW 730 D, ce îi aparținea cu drept de proprietate reclamantului.

A relatat reclamantul că, dreptul de proprietate asupra mijlocului de transport a fost transmis în baza unui contract de vînzare-cumpărare fictiv, în care reclamantului i s-a atribuit calitatea de vînzător, fiind reprezentat de soția lui Veaceslav Morozov -Alina Diaconu, iar în calitate de cumpărător a figurat Migalatiev Igor. De asemenea, prin contractul respectiv s-a mai confirmat, în mod eronat că în calitate de vânzător, reclamantul ar fi primit de la numitul Migalatiev Igor, prin intermediul Alionei Diaconu, suma de 40 000 de euro. În cerere s-a invocat faptul că suma indicată nu i s-a transmis reclamantului, iar clauzele esențiale ale contractului, atît în partea ce se referă la natura tranzacției, cât și la informația despre prețul care se indică că s-ar fi achitat, sunt fictive și nu corespund realității. 1

Consideră că, reieșind din circumstanțele încheierii tranzacției în bază căreia a fost transmis dreptul de proprietate asupra mijlocului de transport de model BMW 730 D, n/î К LO 007, Popa Ștefan a fost indus în eroare de către Visan Sergiu, în partea ce ține de condițiile încheierii, părțile și consecințele tranzacției efectuate, deoarece mijlocul de transport urma să fie transmis „Interauto Grup” SRL, sub pretextul că feciorii reclamantului nu vor fi arestați.

A relatat că, având în vedere circumstanțele expuse și faptul că contractul de vînzare-cumpărare din 04 decembrie 2014, încheiat din numele reclamantului și Migalatiev Igor, care a avut ca obiect mijlocul de transport de model BMW 730 D, n/î К LO 007, reprezintă o tranzacție fictivă și a urmărit scopul de a ascunde acțiuni ilegale comise de administratorul „Interauto Grup” SRL, Sergiu Visan, respectiv a fost încălcată ordinea publică în partea ce se referă la căile legale de transmitere a bunurilor unei persoane către altă persoană, faptul că tranzacția în cauză conține prevederi inexistente referitoare la părți, clauzele esențiale ale contractului, inclusiv natura contractului, prețul și consimțământul părților, consideră că se impune constatarea nulității acestuia.

A menționat că în calitate de probe care confirmă afirmațiile invocate în prezenta cerere de chemare în judecată reclamantul a făcut referire la explicațiile sale, declarațiile martorilor, recipisa eliberată de către reprezentanții „Interauto Grup” SRL, prin care se confirmă primirea mijlocului de transport - obiect al contractului de vînzare-cumpărare din 4 decembrie 2014, încă la data de 3 decembrie 2014, procesul-verbal de reținere a lui Morozov Veaceslav, ordonanța de punere sub învinuire a feciorului reclamantului Morozov Veaceslav, extrasul din Registrul de stat al transporturilor, prin care se confirmă atât trecerea dreptului de proprietate către Igor Migalatiev, cât și faptul că mijlocul de transport a fost înstrăinat terților, care, potrivit art. 221 alin. (3) Cod civil (în vigoare la momentul respectiv), se prezumă că sunt de bună-credință; dovada încercării soluționării cauzei pe cale amiabilă.

De asemenea, reclamantul a mai indicat că, luând în considerare faptul că părțile au apreciat valoarea mijlocului de transport, preluat în baza unor acte fictive de către Igor Migalatiev ca fiind de 40 000 euro, se impune încasarea echivalentului în lei moldovenești în vederea compensării prejudiciului material cauzat reclamantului.

Prin hotărârea din 07 iunie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cererea de chemare în judecată depusă Popa Ștefan către Migalatiev 2 Igor privind constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare și compensarea cheltuielilor de judecată a fost respinsă, ca neîntemeiată.

La 09 iunie 2022, avocatul Radu Dumneanu, în interesele lui Popa Ștefan a contestat cu apel hotărârea primei instanțe, solicitând casarea hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărîri, prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral.

Prin decizia din 11 aprilie 2023 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă cererea de apel depusă de avocatul Radu Dumneanu, în interesele lui Popa Ștefan și a fost menținută hotărârea din 07 iunie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel instanța de apel a constatat că, înstrăinarea automobilului în temeiul contractului de vânzare-cumpărare din 04 decembrie 2014 nu a fost una fictivă, atât timp cât părțile au urmărit producerea efectelor juridice ale unei vânzări și anume transmiterea bunului (care s-a produs în mod cert) și achitarea sumei – prețului convenit (care s-a produs, din moment ce reprezentantul vânzătorului Diaconu Aliona a transmis suma respectivă terțului Visan Sergiu și acesta din urmă confirmă această plată). Astfel, nu poate fi reținut argumentul apelantului precum că tranzacția în privința automobilului de model BMW 730D este una fictivă, or, la caz nu este susținut de probe veridice și contravine circumstanțelor de fapt stabilite de instanța de judecată ca urmare a examinării prezentei cauze civile.

A remarcat instanța de apel că reieșind din normele legale care guvernează speța și circumstanțele de fapt stabilite, instanța de fond corect a stabilit că contractul de vînzare-cumpărare din 04 decembrie 2014, încheiat între Popa Ștefan, reprezentat prin procură prin Diaconu Aliona, și Migalatiev Igor, a mijlocului de transport de model BMW 730D, a fost încheiat cu respectarea legislației în vigoare, cu intenția de a da naștere, modifica sau stinge drepturile și obligații civile, or, nu s-a stabilit temeiuri de nulitate a respectivului act juridic.

De asemenea, a menționat că apelantul-reclamant, utilizând calea de atac nu a prezentat în instanța de apel probe, pe care nu a avut posibilitatea să le prezinte instanței de fond și care ar fi de natură să răstoarne concluziile expuse în hotărârea contestată. În viziunea instanței de apel, toate argumentele și afirmațiile invocate de către apelantul-reclamant, sunt vădit lipsite de suport juridic, sub toate aspectele au fost examinate de prima instanță, iar instanța de apel le apreciază ca fiind inconsistente și fără raționament valabil circumstanțelor speței. 3

La 03 august 2023, Popa Ștefan, reprezentat de avocatul Radu Dumneanu, a depus cerere de recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond cu pronunțarea unei decizii noi de admitere a acțiunii.

În susținerea recursului s-a invocat că motivarea hotărârilor judecătorești reprezintă un element de validitate a acestora care trebuie să insereze starea de fapt și de drept în baza cărora magistratul pronunță soluția, care constituie o garanție procesuală ce permite efectuarea controlului judiciar în calea de atac exercitată împotriva acesteia și implică obligația instanțelor de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale pârților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența din perspectiva asigurării dreptului la un proces echitabil.

A mai relatat recurentul că instanța de apel nu și-a realizat obligația de a arăta argumentele pro și contra ce au format convingerea în ceea ce privește soluția pronunțată, argumente prin care, cu trimitere la probele prezentate, urma să se indice expres cauza pentru care nu poate fi luată în considerare și/sau de ce instanța de apel consideră că ar confirma alte circumstanțe de fapt decît cele invocate de reclamantul/apelant, cât și la susținerile intimaților și probele prezentate, precum și dispozițiile legale incidente raportului juridic dedus judecății, motiv pentru care decizia emisă neîntemeiată și nemotivată.

A menționat recurentul că aprecierea probelor a fost arbitrară, au fost aplicate eronat normele dreptului material și procedural, nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată, fiind aplicată o lege care nu trebuia să fie aplicată, fapt ce a și determinat nemotivarea hotărârii instanței de apel.

În conformitate cu prevederile art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu 4 excepția temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Recursul declarat de Popa Ștefan, reprezentat de avocatul Radu Dumneanu, a fost depus până la data intrării în vigoare a Legii nr. 246 din 31 iulie 2023 (18.08.2023) și va fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Art. 434 al Codului de procedură civilă prevede următoarele: „Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”

Art. 433 alin. 1, lit. a) din Codul de procedură civilă relevă că: „Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1).”

Art. 432 alin. 2, lit. a), b) și c) din Codul de procedură civilă reglementează că: „Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța de judecată: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată c) a interpretat în mod eronat legea”

În conformitate cu art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil.

Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă (în redacția în vigoare la data depunerii cererii de recurs). 5

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că, examinarea admisibilității recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data declarării recursului.

Din analiza recursului declarat rezultă că, Popa Ștefan, reprezentat de avocatul Radu Dumneanu, a invocat temei de admisibilitate prevederile art. 432 alin.(2) lit. a), b), c) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data de 23 februarie 2023.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reținând că recurenta a făcut trimitere la temeiul de drept prevăzut de art.432 alin.(2) lit. a), b), c) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, nu a stabilit că instanța de apel, aplicând normele respective, ar fi extins norma juridică dincolo de ipotezele la care se aplică sau invers.

Subsecvent, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, verificând din oficiu, existența circumstanțelor expuse în art.432 alin.(3) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursurilor, și anume, dacă cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; dacă cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale, nu le-a stabilit.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, 6 încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, verificând din oficiu, existența circumstanțelor expuse în art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, și anume dacă au fost săvârșite alte încălcări decât cele indicate ce ar constitui temei de declarare a recursului în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau dacă instanța de apel a apreciat probele arbitrar, sau dacă ar exista erori comise ce ar duce la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, nu a depistat.

În acest context, Completul de judecată reține că, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile Omului, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri.

În speță, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursurile în cauză conțin obiecții de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de apel, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurenților la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că argumentele invocate de Popa Ștefan, reprezentat de avocatul Radu Dumneanu, nu pot constitui temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursul declarat de către Popa Ștefan, reprezentat de avocatul Radu Dumneanu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului și drept urmare, este inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 431 alin. (1), (2), art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, art.440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară ca inadmisibil recursul depus de Popa Ștefan, reprezentat de avocatul Radu Dumneanu. 7 Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Ion Malanciuc 8