3ra-585/23 — anularea actelor administrative

3ra-585/23 — anularea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 3ra-585/23

2-21107221-01-3ra-30052023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud.: C. Guzun)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

07 august 2024 mun. Chișinău

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

Completul de judecată, în componență:

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Mariana Urscahi

Ion Malanciuc

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Casa Națională de

Asigurări Sociale,

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de către Emilia Merlan împotriva Casei Naționale de Asigurări

Sociale, terț Administrația Națională a Penitenciarelor, cu privire la anularea

actului administrativ individual defavorabil, obligarea emiterii actului

administrativ individual favorabil precum și compensarea cheltuielilor pentru

asistență juridică,

împotriva deciziei din 25 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost casată hotărârea din 13 aprilie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, în

partea pretenției cu privire la compensarea cheltuielilor pentru asistența juridică, în

această parte fiind emisă o nouă decizie de admitere parțială a pretenției respective,

fiind admisă parțial și pretenția de încasare a cheltuielilor de asistență juridică în

instanța de apel,

c o n s t a t ă:

La 15 iulie 2021, Emilia Merlan a depus acțiune împotriva Casei Naționale de

Asigurări Sociale, terț Administrația Națională a Penitenciarelor, cu privire la

anularea deciziei Oficiul teritorial Leova al Casei Naționale de Asigurări Sociale

de respingere a cererii în stabilirea pensiei nr. 15/2021/10859 din 17.05.2021;

anularea deciziei nr. M-1050/2021 din 09.07.2021 emise de Casa Națională de

Asigurări Sociale pe marginea cererii prealabile depuse pe data de 26.05.2021;

precum și obligarea achitării pensiei pentru vechimea de muncă, cu compensarea

cheltuielilor pentru asistență juridică în cuantum de 8 000 lei.

În motivarea acțiunii reclamanta a invocat că, din anul 1987 până în decembrie

2020, a activat în sistemul instituțiilor penitenciare, în diverse funcții, legate de

contabilitatea instituțiilor penitenciare (contabil pe activitatea bugetară, contabil al

contabilității, contabil gospodărie auxiliară, contabil-șef adjunct, contabil al

serviciului financiar, specialist principal, ofițer principal). Iar în temeiul ordinului

nr. 1337 ef din 30.11.2020 a fost dispusă demisionarea sa în rezervă din funcția de

ofițer principal al secției financiare al Penitenciarului nr. 3 or. Leova, în temeiul

1

împlinirii vechimii de muncă în serviciu care acordă funcționarului public cu statut

special dreptul la pensie.

Astfel, a comunicat reclamanta că, în temeiul calculului vechimii în serviciu

pentru stabilirea pensiei, coordonat cu conducerea Administrației Naționale a

Penitenciarelor, la data de 10.12.2020, i-a fost stabilită vechimea de muncă în

calcul calendaristic 25 ani 06 luni 23 zile, vechimea de muncă în condiții

avantajoase 28 ani 01 luni și 10 zile. Iar prin ordinul nr. 1427 ef din 17.12.2020,

semnat de directorul Administrației Naționale a Penitenciarelor i-a fost stabilită

vechimea calendaristică pentru achitarea indemnizației unice la eliberarea din

sistemul administrației penitenciare. Însă, până în prezent, după ce în luna

decembrie a anului 2020, Emilia Merlan s-a adresat oficiului teritorial Leova al

Casei Naționale de Asigurări Sociale, cu cerere privind acordarea pensiei pentru

vechimea în muncă, care a fost ulterior admisă, pentru perioada decembrie 2020 -

mai 2021, ultima a beneficiat de pensia pentru vechimea de muncă.

În acest context, a indicat reclamanta că, la data de 17.05.2021 a recepționat

în incinta Oficiului teritorial Leova decizia privind respingerea cererii de stabilire

a pensiei, prin care a fost deja respinsă cererea privind acordarea pensiei pentru

vechimea în muncă. Însă, până în prezent, nu a primit copiile conform originalelor

de pe toate actele deținute de Casa Națională de Asigurări Sociale (subdiviziunile

sale teritoriale) privind stabilirea pensiei pentru vechimea în muncă a Emiliei

Merlan.

Astfel, a relatat reclamanta că, în dezacord cu decizia cu nr. 15/2021/10859

din 17.05.2021, a expediat în adresa Casei Naționale de Asigurări Sociale cererea

prealabilă, prin care a solicitat anularea actului administrativ vizat, primită de Casa

Națională la data de 26.05.2021. Iar prin răspunsul Casei Naționale de Asigurări

Sociale cu nr. M-1050/2021 din 07.06.2021 a fost expusă expresia evazivă că,

termenul examinării cererii prealabile va fi prelungit pentru încă 30 zile, ceea ce

este incompatibil cu art. 60 Cod administrativ, or în ipoteza prelungirii termenului

de examinare a cererii prealabile, urmează a fi emisă o decizie în acest sens, cu

expedierea acesteia Emiliei Merlan, în condițiile art. 60, 162, 165 Cod

administrativ, fapt care nu a avut loc.

Prin urmare, a comunicat reclamanta că, la 12.07.2021, a recepționat decizia

cu nr. M-1050/2021 din 09.07.2021 emisă de Casa Națională de Asigurări Sociale

pe marginea cererii prealabile 26.05.2021 de Emilia Merlan, prin care cererea

prealabilă a fost respinsă. Or, în temeiul art. 6 par. 1 al CEDO, orice persoană are

dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a

cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care

va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie

asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa.

În temeiul art. 1 par. 1 al Protocolului adițional 1 al CEDO, orice persoană

fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit

de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute

de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

Astfel, în contextul acțiunii civile vizate, a invocat reclamanta că, în speță este

prezent dreptul Emiliei Merlan la bun în sensul art. l paragraf 1 al Protocolului l al

CEDO, adică de dreptul de a beneficia de pensia pentru vechimea de muncă,

garantată conform dreptului intern. Or, CtEDO a atenționat de nenumărate ori

2

asupra faptului că statul urmează a proteja dreptul de proprietate al persoanelor,

inclusiv prin mijloacele procesului civil.

Mai mult, în temeiul legii asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din

corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne și din cadrul

Inspectoratului General de Carabinieri nr. 1544 din 23.06.1993, art. 13, prevede că,

dreptul la pensie pentru vechime în serviciu îl au: a) militarii care au îndeplinit

serviciul prin contract, persoanele din corpul de comandă și din trupele organelor

afacerilor interne, precum și funcționarii publici cu statut special din sistemul

administrației penitenciare, cave la 1 iulie 2011 au o vechime în serviciu de cel

puțin 20 de ani și 6 luni. În fiecare an ulterior, vechimea în serviciu se majorează,

până la atingerea vechimii în serviciu de 25 de ani.

Conform art. 18, la calcularea vechimii în muncă pentru stabilirea pensiei în

conformitate cu art. 13 lit. a) militarilor care îndeplinesc serviciu prin contract,

persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne,

precum și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației

penitenciare, și din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri, al cărui mod este

stabilit de Guvern, se ia în calcul: a) serviciul militar activ, serviciul în organele

afacerilor interne în funcțiile corpului de comandă și în trupe, serviciul în cadrul

sistemului penitenciar și/sau sistemului administrației penitenciare, serviciul în

detașamentele și formațiunile de partizani; timpul lucrat în ministere și

departamente, instituții și organizații civile, cu încadrare în serviciu militar activ

sau în organele afacerilor interne; timpul aflării în prizonierat, dacă acesta nu a fost

benevol și dacă militarul nu a săvârșit în prizonierat infracțiuni împotriva Patriei;

timpul aflării sub arest și ispășirii de pedeapsă al militarilor, al persoanelor din

corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne, precum și al

funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, și

din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri, deferiți fără temei justiției sau

supuși represiunilor nedrepte și reabilități ulterior; timpul lucrat în Departamentul

de Stat pentru Problemele Militare și în Serviciul Protecției Civile și Situațiilor

Excepționale; e) 2 ani de vechime în muncă în ramurile civile înrudită cu

specialitatea lor militară pentru un an de serviciu, dar nu mai mult de 10 ani de

serviciu - persoanelor din corpul de ofițeri și din corpul de comandă (cu excepția

celui inferior) al organelor afacerilor interne și funcționarilor publici cu statut

special din sistemul administrației penitenciare.

Conform art. 61, recalcularea pensiilor stabilite anterior militarilor,

persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne,

precum și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației

penitenciare, și din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri și familiilor

acestora în legătură cu punerea în aplicare a prezentei legi se efectuează în temeiul

documentelor aflate la momentul recalculării în organele de pensionare. Dacă

pensionarul va prezenta ulterior acte suplimentare ce i-ar acorda dreptul la

majorarea pensiei, recalcularea se va efectua pentru perioada precedentă, dar cel

mult pentru 12 luni de la data depunerii actelor suplimentare și nu mai devreme de

data punerii în aplicare a prezentei legi. Pensiile stabilite persoanelor din corpul de

ofițeri și din corpul de comandă (cu excepția celui inferior) al organelor afacerilor

interne cărora li s-a prelungit peste limita de vârstă, stabilită de legislație, termenul

de aflare în serviciu militar prin contract sau în serviciu în organele afacerilor

interne urmează a fi recalculate după trecerea lor în rezervă sau în retragere.

3

În temeiul art. 40 al Legii privind sistemul public de pensii nr. 156 din

14.10.1998, art. 1¹, pensiile publice reprezintă toate categoriile de pensii, sub formă

de drepturi bănești, ale căror stabilire și plată sânt garantate prin lege de către stat.

Conform art. 30 al legii menționate, acordarea drepturilor la pensie sau

respingerea cererii de pensionare se face prin decizie, emisă de organul teritorial

de asigurări sociale și semnată de conducătorul acestuia, în termen de 30 de zile de

la data depunerii cererii cu toate actele necesare, iar art. 33 aceleași legi,

reexaminarea drepturilor la pensie se efectuează în cazul: a) apariției unor

circumstanțe noi referitoare la stagiul de cotizare, venitul asigurat, ce au avut loc

până la acordarea drepturilor la pensie; b) transferării la altă categorie de pensie; c)

persoanelor care continuă să activeze după realizarea dreptului la pensie pentru

limită de vârstă.

Totodată, art. 40 al legii menționate, indică că, decizia privind stabilirea

dreptului la pensie sau respingerea cererii de pensionare, privind reținerile din

pensie sau încasarea sumelor plătite în plus poate fi contestată la Casa Națională de

Asigurări Sociale. În caz de dezacord cu decizia Casei Naționale de Asigurări

Sociale, aceasta poate fi atacată în instanța de contencios administrativ competentă.

Art.44 al Legii cu privire la sistemul administrației penitenciare nr. 300 din

21.12.2017, stabilește că, funcționarului public cu statut special îi sânt garantate

drepturile cu privire la: f) pensie, în condițiile Legii nr. 1544/1993 asigurării cu

pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor

afacerilor interne, iar art. 82 aceleași legi indică că, demisionarea survine și în cazul

împlinirii vechimii în serviciu ce acordă funcționarilor publici cu statut special

dreptul la pensie.

În temeiul pct. 7) al Hotărârii Guvernului cu privire la modul de calculare a

vechimii în muncă, stabilire și plată a pensiilor și indemnizațiilor militarilor,

persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne,

colaboratorilor Centrului Național Anticorupție și funcționarilor publici cu statut

special din cadrul sistemului administrației penitenciare. Or, se statuează că la

calcularea vechimii în muncă la stabilirea pensiei pentru vechime în muncă

conform Legii asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de

comandă și din trupele organelor afacerilor interne și a funcționarilor publici cu

statut special din cadrul sistemului administrației penitenciare se ia în considerare:

h) perioada de activitate în instituțiile penitenciare în calitate de personal

contractual.

Astfel, a notat reclamanta că, în motivația deciziei de refuz în acordarea

pensiei pentru vechimea de muncă și de respingere a cererii prealabile, menționate

supra, de către Casa Teritorială de Asigurări Sociale Leova și Casa Națională de

Asigurări Sociale, a fost menționat faptul că, conform actelor prezentate de Emilia

Merlan, ultima a confirmat un stagiu de cotizare de 16 ani și 07 luni, fapt ce nu

permite stabilirea pensiei pentru vechimea de muncă a lucrătorilor din instituțiile

de forță. Însă, decizia menționată este una pripită, bazată pe ignorarea prevederilor

normative relevante spetei dar și pe interpretarea eronată a normelor de drept

material relevante, cu încălcarea procedurii stabilite de lege. Or, în sensul art. 6 par.

1 CEDO dreptul la pensie constituie un „bun” în sensul CEDO și este garantat,

statul urmând a respecta dreptul persoanei la pensie pentru vechimea în muncă.

Conform rigorilor Legii asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din

corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne și din cadrul

4

Inspectoratului General de Carabinieri nr. 1544 din 23-06-1993, Legii privind

sistemul public de pensii nr. 156 din 14.10.1998, Legii cu privire la sistemul

administrației penitenciare nr. 300 din 21.12.2017, dreptul la pensie pentru

vechimea de muncă al funcționarului public cu statut special din cadrul sistemului

penitenciar, este garantat conform legii.

A notat reclamanta că, la caz, Emilia Merlan dispunea la situația din decembrie

2020 de vechimea de muncă expusă de art. 13 lit. a) al Legii nr. 1544 din 23.

06.1993, fapt care se confirmă printr-o serie de acte (administrative cu caracter

individual) emise de angajatorul Administrația Națională a Penitenciarelor, care

până în prezent nu au fost contestate și urmează a fi executate. Or, actele

administrative individuale se execută conform prevederilor prezentului titlu, dacă

alte legi nu conțin reglementări derogatorii. Actele administrative individuale sânt

executorii din momentul survenirii obligativității lor, cu excepția cazului când

executarea lor este suspendată prin decizia autorității publice sau prin act

judecătoresc de dispoziție.

De asemenea, a notat reclamanta că, trimiterea Casei Naționale de Asigurări

Sociale la prevederile art. 18, lit. e) al legii nr. 1544 din 23.06.1993, este una

eronată, deoarece activitatea Emiliei Merlan, nu poate fi nicidecum atribuită la

activitatea de muncă în ramurile civile înrudită cu specialitatea lor militară, or, pot

fi considerate activități în ramurile civile înrudite doar activitatea într-o altă

structură decât cea de bază (în afara sistemului penitenciar) ceea cea nu a avut loc

în cazul ei.

În sensul celor descrise, consideră reclamanta că, decizia de refuz din

17.05.2021, constituie un act administrativ cu putere individuală, prin care îi este

încălcat unul dintre drepturile fundamentale și anume dreptul la pensie pentru

vechimea de muncă, fapt care este inacceptabil într-un stat de drept. Or, prin prisma

art. 31 al Legii privind sistemul public de pensii nr. 156 din 14.10.1998, acordarea

drepturilor la pensie sau respingerea cererii de pensionare se face prin decizie,

emisă de organul teritorial de asigurări sociale și semnată de conducătorul acestuia,

în termen de 30 de zile de la data depunerii cererii cu toate actele necesare. Astfel,

emiterea unei decizii cu obiect diametral-opus tocmai peste aproximativ 5 luni din

data depunerii cererii privind acordarea pensiei pentru vechimea de muncă,

constituie o gravă abatere de la procedura impusă de Legea nr. 156 din 14.10.1998.

Mai mult ca atât, reținerea dreptului la pensie, în temeiul deciziei precitate este

o ingerință inadmisibilă în dreptul Emiliei Merlan la pensie pentru vechimea de

muncă, care îi cauzează prejudiciu material și moral. Iar astfel, decizia din

17.05.2021, este ilegală ca fiind emisă cu încălcarea normelor de drept material dar

și procedurii stabilite, aspecte care impune anularea acesteia în modul stabilit de

lege.

Prin hotărârea din 13 aprilie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-a

anulat decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Leova privind respingerea

cererii de stabilire a pensiei cu nr. 15/2021/10859 din 17.05.2021, decizia Casei

Naționale de Asigurări Sociale de respingere a cererii prealabile cu nr. M-

1050/2021 din 09.07.2021, fiind obligată Casa Națională de Asigurări Sociale de a

emite un act administrativ de stabilire a pensiei pentru vechime în muncă Emiliei

Merlan, cu încasarea de la Casa Națională de Asigurări Sociale în beneficiul

Emiliei Merlan a cheltuielilor de asistență juridică, în sumă de 4000 lei. În rest,

cererea privind încasarea cheltuielilor de judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.

5

Prin decizia din 25 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, a fost casată

hotărârea din 13 aprilie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, în partea

pretenției cu privire la compensarea cheltuielilor pentru asistența juridică, în

această parte fiind emisă o nouă decizie de admitere parțială a pretenției respective.

S-au încasat de la Casa Națională de Asigurări Sociale în beneficiul Emiliei Merlan,

cheltuielile pentru asistență juridică în sumă de 2 000 (două mii) lei, în rest

pretențiile fiind respinse ca neîntemeiate. În rest hotărârea din 13 aprilie 2022 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, a fost menținută. S-a admis parțial pretenția

formulată de Emilia Merlan cu privire la compensarea cheltuielilor pentru asistență

juridică în instanța de apel. S-au încasat de la Casa Națională de Asigurări Sociale

în beneficiul Emiliei Merlan, cheltuielile pentru asistență juridică în instanța de

apel în sumă de 1 000 (una mie) lei, în rest pretențiile fiind respinse ca neîntemeiate.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a notat că, concluzia primei instanțe în

partea anulării deciziei Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Leova privind

respingerea cererii de stabilire a pensiei cu nr. 15/2021/10859 din 17.05.2021,

precum și a deciziei Casei Naționale de Asigurări Sociale de respingere a cererii

prealabile cu nr. M-1050/2021 din 09.07.2021, cu obligarea Casei Naționale de

Asigurări Sociale, de a emite act administrativ de stabilire a pensiei pentru vechime

în muncă, Emiliei Merlan, este una legală și întemeiată.

În susținerea opinie enunțate, a reiterat că, Casa Națională de Asigurări

Sociale, neîntemeiat a constatat că, Emilia Merlan, nu întrunește condițiile de

vechime în serviciu pentru stabilire pensiei potrivit prevederilor art. 13 lit. a) al

Legii nr. 1544-XII din 23.06.1993, și temei legitim de stabilire a pensiei ultimului

nu este. Întrucât în ședința de judecată cu certitudine s-a stabilit că, prin calculul

din 10 decembrie 2020, just s-a indicat că, Emilia Merlan, a îndeplinit serviciul în

cadrul Penitenciarului nr. 3-Leova al Administrației Naționale a Penitenciarelor al

Ministerului Justiției, iar vechimea totală în serviciu pentru fixarea pensiei la data

de 03 decembrie 2020, constituie 25 ani 06 luni și 23 zile (f.d. 10-11, 11 verso). Or,

activitatea Emiliei Merlan, nu poate fi atribuită la activitatea de muncă în ramurile

civile înrudită cu specialitatea lor militară, din motiv că, pot fi considerate activități

în ramurile civile înrudite doar activitatea într-o altă structură decât cea de bază (în

afara sistemului penitenciar) ceea cea nu a avut loc în cazul ei.

Totodată, a apreciat critic argumentul apelantei precum că, intimatei

neîntemeiat i s-a calculat vechimea în muncă 1:1, urmând a fi calculată conform

art. 18 lit. e) din Legea nr. 1544/1993, ce indică că, la calcularea vechimii în muncă

pentru stabilirea pensiei în conformitate cu art. 13 lit. a) militarilor care îndeplinesc

serviciu prin contract, persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor

afacerilor interne, precum și funcționarilor publici cu statut special din sistemul

administrației penitenciare, și din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri, al

cărui mod este stabilit de Guvern, se ia în calcul 2 ani de vechime în muncă în

ramurile civile înrudită cu specialitatea lor militară pentru un an de serviciu, dar nu

mai mult de 10 ani de serviciu - persoanelor din corpul de ofițeri și din corpul de

comandă (cu excepția celui inferior) al organelor afacerilor interne și din cadrul

Inspectoratului General de Carabinieri și funcționarilor publici cu statut special din

sistemul administrației penitenciare.

Curtea de Apel Chișinău a constatat că, instanța de fond just a concluzionat

obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale, de a emite act administrativ de

stabilire a pensiei pentru vechime în muncă Emiliei Merlan.

6

Totodată, a respins ca neîntemeiat și argumentul apelantei precum că hotărârea

primei instanțe este una neîntemeiată și ilegală. Analizând conținutul hotărârii

contestate, a reținut că hotărârea primei instanțe este una legală, motivată și bine

argumentată, făcând referire la normele de drept material și procedural, dând o

apreciere probelor prezentate de către părți, determinând circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea cauzei, care au fost și care n-au fost stabilite,

apreciind corect caracterul raportului juridic dintre părți, aplicând legea aplicabilă

soluționării cauzei și admisibilitatea acțiunii, având o motivație și o analiză clară.

La 07 februarie 2023, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus recurs

nemotivat, iar la 07 iunie 2023, a înregistrat recursul motivat împotriva deciziei din

25 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel și pronunțarea unei noi decizii.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel a dat o interpretate

arbitrară materialelor dosarului și cadrului normativ pertinent speței, reiterând

argumentele invocate în instanțele ierarhic inferioare.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că: prin

Legea nr.246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01 septembrie 2023), a fost modificat

cadrul normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție, inclusiv Cartea a III a

„Procedura contenciosului administrativ”, Capitolul V „Procedura de recurs” din

Codul administrativ, în special ce vizează prevederile cu privire la depunerea

cererii de recurs, termenul depunerii, temeiurile recursului și procedura examinării

acestuia.

Totuși, art. XI alin. (3) din Legea nr.246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01

septembrie 2023), prevede că recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până

la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în

vigoare la data depunerii recursului.

În conjunctura enunțată, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție,

la examinarea temeiurilor admisibilității recursului, va aplica prevederile Codului

administrativ în redacția în vigoare la data declarării recursului.

În conformitate cu art.244 alin.(1) din Codul administrativ (în redacția legii în

vigoare până la operarea modificărilor prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023 (în

vigoare din 01 septembrie 2023), hotărârile curții de apel ca instanța de fond,

precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Conform art. 245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ (în redacția legii în

vigoare până la operarea modificărilor prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023 (în

vigoare din 01 septembrie 2023), recursul se depune la instanța de apel în termen

de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un

termen mai mic.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea

de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

În speță, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei contestate

la 25 ianuarie 2023 în ședință publică și l-a notificat recurentului la 31 ianuarie

2023.

Din materialele dosarului rezultă că, instanța de apel a notificat recurentului

decizia motivată la data de 12 mai 2023, prin intermediul poștei electronice, fapt

ce se confirmă prin comunicările anexate la fila dosarului 190, vol. I.

7

Casa Națională de Asigurări Sociale, a depus recurs nemotivat LA 07 februarie

2023, iar la 07 iunie 2023.

Astfel, recursul este depus cu respectarea prevederilor art.245 din Codul

administrativ (în redacția legii în vigoare până la operarea modificărilor prin Legea

nr. 246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01 septembrie 2023).

La 14 iunie 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimatei copia cererii

de recurs.

La 22 iunie 2023, Emilia Merlan, prin intermediul avocatului Igor Șcheau, a

depus referință asupra recursului, solicitând declararea acestuia ca fiind

inadmisibil.

La 17 iulie 2023, a depus referință Administrația Națională a Penitenciarelor,

solicitând declararea acestuia ca fiind inadmisibil.

Examinând temeiurile invocate în recursuri în raport cu materialele cauzei,

completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră recursurile

inadmisibile, din următoarele motive.

În conformitate cu art.246 alin.(1) din Codul administrativ (în redacția legii în

vigoare până la operarea modificărilor prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023 (în

vigoare din 01 septembrie 2023), Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu

admisibilitatea cererii de recurs.

Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în

acord cu alin.(2) din art.246 din Codul administrativ, recursul se declară

inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că sintagma „în

special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în

același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de

recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință

nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5

judecători.

În această ordine de idei, completul de judecată remarcă că, Codul

administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de

seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări

de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel

contestate sau, după caz, hotărârile Curții de apel ca primă instanță într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul de judecată notează că, pentru a trece testul de admisibilitate,

cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în

condițiile nominalizate mai sus.

Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de

la art.245 alin.(2) din Codul administrativ (în redacția legii în vigoare până la

operarea modificărilor prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01

septembrie 2023).

8

În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se

referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării

testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează

că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale

a instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și

interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios

administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece

filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut.

Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct.38;

Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.230]. Acesta este în special cazul condițiilor

de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare

din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de

apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct.45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (cauza Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141,§39). 7 La fel,

conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac

și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6§1 (cauza Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991,

În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Casa

Națională de Asigurări Sociale.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul de

judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de către Casa Națională de Asigurări Sociale, se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Mariana Ursachi

Ion Malanciuc

9