2ra-855/23 — repararea prejudiciului material si moral cauzat prin actiunile ilicite ale organelor de urmarire penala si ale instantelor judecatoresti pentru tragerea ilegala la raspundere contraventionala s.a.

2ra-855/23 — repararea prejudiciului material si moral cauzat prin actiunile ilicite ale organelor de urmarire penala si ale instantelor judecatoresti pentru tragerea ilegala la raspundere contraventionala s.a. (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr.2ra-855/23

2-21176475-01-2ra-19062023

Prima instanță: Judecătoria Cahul, sediul Central (jud: M. Bușuleac)

Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (jud: G. Vavrin, N. Bondarenco, I. Dănăilă)

D E C I Z I E

24 iulie 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componență:

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Lilia Roic-Botezatu

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Arabadji Feodor, reprezentat de

avocatul Todorov Maxim, Centrul Național Anticorupție al Republicii Moldova și

Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Arabadji

Feodor împotriva Centrului Național Anticorupție al Republicii Moldova, Direcției

Generale Teritoriale Sud a Centrului Național Anticorupție și Ministerului Justiției al

Republicii Moldova, intervenient accesoriu Ministerul Finanțelor al Republicii cu privire

la repararea prejudiciului material și a celui moral cauzat

prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală și ale instanțelor judecătorești

pentru tragerea ilegală la răspundere contravențională și încasarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 19 ianuarie 2023 a Curții de Apel Cahul, prin care a fost

respins apelul declarat de Centrul Național Anticorupție al Republicii Moldova, s-a admis

apelul declarat de Arabadji Feodor, reprezentat de avocatul Maxim Todorov, s-a casat

parțial hotărârea din 03 iunie 2022 a Judecătoriei Cahul, sediul Central în partea

respingerii pretențiilor cu privire la încasarea cheltuielilor de transport și a prejudiciului

moral și emisă în această parte o hotărâre nouă,

c o n s t a t ă:

La 30 noiembrie 2021, Arabadji Feodor a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Centrului Național Anticorupție, Direcției Generale Teritoriale Sud a CNA cu

privire la repararea prejudiciului material și a celui moral cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală și ale instanțelor judecătorești pentru tragerea ilegală la

răspundere contravențională și încasarea cheltuielilor de judecată.

În susținerea acțiunii reclamantul a indicat că la 05 februarie 2021 agentul

constatator din cadrul Direcției Generale Teritoriale Sud a Centrului Național

1

Anticorupție a întocmit proces-verbal cu privire la contravenție nr.08, prin care a fost tras

la răspundere contravențională în temeiul art.312 din Codul contravențional, și anume

pentru folosirea intenționată a situației de serviciu într-un mod care contravine

intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice și

juridice, dacă fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.

Prin hotărârea din 19 mai 2021 a Judecătoriei Cahul, sediul Central s-a încetat

procesul contravențional pornit în privința lui pe motiv că nu există faptul contravenției.

Prin decizia din 26 octombrie 2021 a Curții de Apel Cahul s-a respins recursul

declarat de agentul constatator Ciobanu Iurie, ofițer superior de investigații din cadrul

Direcției Generale Teritoriale Sud a Centrului Național Anticorupție și menținută

hotărârea Judecătoriei Cahul, sediul Central din 19 mai 2021.

Reclamantul a notat că Curtea de Apel Cahul a motivat decizia din 26 octombrie

2021 prin faptul că din probele administrate nu rezultă faptul că Arabadji Feodor ar fi

abuzat în mod intenționat de situația de serviciu în scopul permiterii traversării frontierei

de stat, contrar prevederilor legale, persoanelor care conform fișelor epidemiologice nu

au respectat regimul de autoizolare de 14 zile sau din alte motive, sau nu a sesizat

organele competente despre comiterea unei contravenții.

De fapt, agentul constatator la examinarea cauzei nu a stabilit vinovăția ca element

al laturii subiective a contravenției, întrucât nu au fost prezentate probe în acest sens, dar

nici motivul și scopul pe care el ar fi trebuit să le urmărească în cazul intenției sale de a

comite pretinsa faptă contravențională.

Instanța de judecată a constatat că învinuirea înaintată lui este formală, fără a descrie

concret acțiunile ce ar intra în latura obiectivă a contravenției imputate, raportate

descrierea concretă a actului normativ încălcat, fiind făcută doar o enumerare a acestor

acte normative, respectiv se determină caracterul abstract și general al învinuirii înaintate.

Reclamantul a remarcat că la examinarea cauzei contravenționale (în cadrul căruia

s-a contestat procesul-verbal cu privire la contravenție nr.08 din 05 februarie 2021,

întocmit de ofițerul superior de investigații PCE al Direcției Investigații Speciale a

Direcției Generale Teritoriale „Sud” a Centrului Național Anticorupție, maior Iurie

Ciobanu) a suportat cheltuieli de asistență juridică în mărime de 4000 de lei achitate

avocatului Todorov Maxim, care i-a reprezentat interesele în prima instanță – Judecătoria

Cahul și 2000 de lei în instanța de recurs – Curtea de Apel Cahul.

Având în vedere că a fost nevoit să încheie un contract de asistență juridică cu un

avocat pentru a-și demonstra nevinovăția pentru pretinsele fapte ce i se imputau,

reclamantul consideră necesar încasarea din contul pârâtului în beneficiul său în total a

sumei de 6000 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.

La fel, Arabadji Feodor a menționat că pe durata examinării cauzei contravenționale

în instanța de fond și instanța de recurs, a fost nevoit să se deplaseze pentru a participa la

ședințele de judecată, suportând în acest sens cheltuieli suplimentare de transport. Potrivit

bonurilor fiscale anexate la acțiune, dânsul a suportat cheltuieli de transport în sumă

totală de 1652 de lei.

În viziunea reclamantului Centrul Național Anticorupție pentru tragerea sa ilegală la

răspundere contravențională în baza art.312 din Codul contravențional urmează să-i

achite în total suma de 7652 de lei cu titlu de prejudiciu material.

2

De asemenea, Arabadji Feodor consideră că este îndreptățit de a solicitat repararea

de către Centrul Național Anticorupție a prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilicite

de tragere la răspundere contravențională, manifestate prin suferințe morale, disconfort

psiho-emoțional, stare de stres, nervozitate, cuantumul căruia îl apreciază în mărime de

20000 de lei, sumă care în viziunea sa este echitabilă, rezonabilă și proporțională ca

mărime.

În contextul enunțat, Arabadji Feodor a solicitat admiterea acțiunii în sensul

formulat și încasarea din contul Direcției Generale Teritoriale Sud a Centrului Național

Anticorupție și a Centrului Național Anticorupție în beneficiul său a sumei de 7652 de lei

cu titlu de prejudiciu material și a sumei de 20000 de lei cu titlu de prejudiciu moral

cauzate pentru tragerea ilegală la răspundere contravențională, precum și compensarea

cheltuielilor de judecată.

La 31 ianuarie 2022, Arabadji Feodor, reprezentat de avocatul Todorov Maxim a

depus cerere, prin care și-a concretizat acțiunea, îndreptată împotriva Centrului Național

Anticorupție, Direcției Generale Teritoriale SUD a CNA și Ministerului Justiției al RM,

intervenient accesoriu Ministerul Finanțelor al RM, solicitând numai prin prisma Legii

nr.1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești, încasarea în mod solidar din bugetul de stat prin intermediul Ministerului

Justiției și din contul Direcției Generale Teritoriale Sud a Centrului Național Anticorupție

și Centrului Național Anticorupție în beneficiul său a sumei de 7652 de lei cu titlul de

prejudiciu material și a sumei de 20000 de lei cu titlu de prejudiciu moral cauzate pentru

tragerea ilegală la răspundere contravențională în baza art.312 din Codul contravențional,

invocând că potrivit art.3 alin.(1) lit.d) din Legea nr.1545/1998, este reparabil prejudiciul

material și moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma supunerii ilegale la arest

contravențional, reținerii contravenționale ilegale sau aplicării ilegale a amenzii

contravenționale de către instanța de judecată (f.d.42, vol.I).

La 05 februarie 2021, în privința sa de către agentul constator din cadrul Direcției

Generale Teritoriale Sud a CNA a fost întocmit procesul-verbal cu privire la contravenție

nr.08 în baza art.312 din Codul contravențional.

Potrivit art.401 alin.(11) din Codul contravențional, contravențiile prevăzute la

art.264, 312, 313, 315 și 3151 se constată de Centrul Național Anticorupție.

Deși procesul-verbal cu privire la contravenție a fost întocmit de către DGT Sud a

CNA în baza art.312 din Codul contravențional, totuși CNA are competența doar de a

constatat comiterea faptei ilicite, pe când instanța judecătorească urmează să se

pronunțate în privința temeiniciei pretinsei fapte ilicite și aplicării după caz a sancțiunii

corespunzătoare.

În această ordine de idei, reieșind din dispozițiile art.5 alin.(1) din Legea

nr.1545/1998 care statuează că, cauzele cu privire la repararea prejudiciului material și

moral se examinează în conformitate cu normele de procedură civilă în vigoare. Organul

care reprezintă statul în instanța de judecată pe această categorie de cauze este Ministerul

Justiției, Arabadji Feodor, reprezentat de avocatul Todorov Maxim deduce că Ministerul

Justiției urmează să fie introdus în proces în calitate de copârât, or, aplicarea sancțiunii în

3

cazul comiterii contravenției prevăzute la art.312 din Codul contravențional ține anume

de competența instanței de judecată.

Prin hotărârea din 03 iunie 2022 a Judecătoriei Cahul, sediul Central a fost parțial

admisă acțiunea depusă de Arabadji Feodor. S-a încasat din contul Centrului Național

Anticorupție în beneficiul lui Arabadji Feodor suma de 8000 de lei cu titlu de cheltuieli

de asistență juridică. În rest, acțiunea fost respinsă ca neîntemeiată.

La 09 iunie 2022, Arabadji Feodor, reprezentat de avocatul Todorov Maxim, a

declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, iar la 19 august 2022 a prezentat

motivarea apelului, solicitând casarea hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei hotărâri

noi de admitere integrală a acțiunii sale (f.d.69, 106, vol. I).

La 20 iunie 2022, Centrul Național Anticorupție a declarat apel împotriva hotărârii

primei instanțe, iar la 02 septembrie 2022 a prezentat motivarea apelului, solicitând

admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei hotărâri

noi de respingerea integrală a acțiunii (f.d.70,111, vol.I).

Prin decizia din 19 ianuarie 2023 a Curții de Apel Cahul a fost respins apelul

declarat de Centrul Național Anticorupție. S-a admis apelul declarat de Arabadji Feodor,

reprezentat de avocatul Maxim Todorov. S-a casat parțial hotărârea din 03 iunie 2022 a

Judecătoriei Cahul, sediul Central în partea pretențiilor respinse privind încasarea

cheltuielilor de transport și a prejudiciului moral, cu emiterea în această parte a unei

hotărâri noi, prin care s-a încasat din contul Centrului Național Anticorupție și

Ministerului Justiției în beneficiul lui Arabadji Feodor suma de 1652 de lei cu titlu de

cheltuieli de transport și 3000 de lei cu titlu de prejudiciu moral. În rest, hotărârea din 03

iunie 2022 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, a fost menținută. S-a încasat din contul

Centrului Național Anticorupție și Ministerului Justiției în beneficiul lui Feodor Arabadji

suma de 2000 de lei cheltuieli de asistență juridică suportate în cadrul examinării

prezentei cauze în instanța de apel.

La 19 mai 2023, prin intermediul oficiului poștal, Arabadji Feodor, reprezentat de

avocatul Todorov Maxim a declarat recurs împotriva instanței de apel, solicitând casarea

deciziei din 19 ianuarie 2023 a Curții de Apel Cahul, în partea încasării sumei

prejudiciului moral și modificarea în această parte a deciziei instanței de apel, cu

admiterea integrală a pretenției privind încasarea prejudiciului moral în mărime de 20000

de lei, deoarece acestă sumă este capabilă să-i ofere o satisfacție echitabilă pentru

suferințele suportate pentru tragerea ilegală la răspundere contravențională și încasarea

cheltuielilor de judecată.

În susținerea recursului Arabadji Feodor a invocat că instanța de apel a apreciat

superficial circumstanțele cauzei și eronat a interpretat normele de drept material la

stabilirea cuantumului prejudiciului moral.

Recurentul consideră că instanța de apel nu a motivat soluția în partea încasării

prejudiciului moral, or, suma de 3000 de lei ca mărime este disproporțională în raport cu

circumstanțele speței, fără a ține cont de caracterul și gravitatea suferințelor psihice și

fizice, importanța valorilor morale lezate, i-a fost afectată situația familială, profesională

și socială, suportate de către el pentru tragerea ilegală la răspundere contravențională.

La 15 iunie 2023, prin intermediul poștei electronice, Centrul Național Anticorupție

a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând casarea integrală a

4

deciziei din 19 ianuarie 2023 a Curții de Apel Cahul și a hotărârii din 03 iunie 2022 a

Judecătoriei Cahul, sediul Central, cu emiterea unei hotărâri noi de respingere integrală a

acțiunii depusă de Arabadji Feodor.

În susținerea recursului Centrul Național Anticorupție a reținut că decizia instanței

de apel se întemeiază pe aplicarea și interpretarea eronată a normelor de drept material.

Recurentul a reținut că instanța de apel a ignorat faptul că agentul constatator din

cadrul Centrului Național Anticorupție nu face parte din organele de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești după cum statuează art.1 din Legea

nr.1545/1998.

Din sensul art.2 alin.(1) din Legea nr.1545/1998 rezultă că întocmirea procesului-

verbal cu privire la contravenție constituie o modalitate legală de desfășurare a procesului

contravențional. Pornirea procesului contravențional, întocmirea procesului-verbal de

constatare a contravenției, recunoașterea făptuitorului în calitate de persoană în privința

căruia a fost pornită procedura contravențională, sunt doar niște măsuri procesuale care

nu încalcă drepturile persoanei și nu-i cauzează a vreunui prejudiciu.

Agentul constator la momentul depistării comiterii unei fapte care poate fi calificată

drept contravenție, este obligat să întreprindă toate măsurile necesare prevăzute de Codul

contravențional.

Consideră că acțiunile agentului constator nu pot fi calificate drept acțiuni ilegale,

deoarece îndeplinirea atribuțiilor de serviciu este o îndatorire directă din care motiv

acțiunea lui Arabadji Feodor este neîntemeiată, or, acesta nu a fost tras la răspundere

contravențională, nefiindu-i aplicată vreo sancțiune contravențională de către Centrul

Național Anticorupție, doar decizia de constatare a fost remisă instanței de judecată

competente spre examinare. Pe lângă acestea, Arabadji Feodor nu a avut nicio calitate

procesuală în cadrul procesului contravențional.

Cu trimitere la art.383 alin.(1) și art.384 alin.(2) lit. u) și alin.(31) din Codul

contravențional, Centrul Național Anticorupție a invocat că Arabadji Feodor nu se află în

niciuna din cazurile expuse în aceste norme de drept.

Cu referire la prevederile art.3 alin.(1) și (2), art.6 și art.10 din Legea nr.1545/1998,

Centrul Național Anticorupție consideră că în speță nu sunt aplicabile prevederile legii

nominalizate, or, nu a fost aplicată sancțiune contravențională față de Arabadji Feodor,

cauza fiind soluționată de instanța de judecată.

Pe lângă acestea, atât instanța de apel, cât și prima instanță nu au indicat în ce mod

urmează să fie executată hotărârea, în mod solidar sau individual, și care ar fi suma

pentru fiecare autoritate indicată, întrucât în ceea ce vizează subiectul încasării

prejudiciului în sensul Legii nr.1545/1998, Ministerul Justiției este reprezentatul statului

în astfel de litigii.

În viziunea recurentului suma dispusă spre încasarea nu poate fi încasată din contul

CNA, or, prin prisma Legii nr.1545/1998 repararea prejudiciului specificat în art.7 lit.a),

c)-g) și în Capitolul III se efectuează din contul bugetul de stat, prin intermediul

Ministerului Justiției.

La 22 iunie 2023, Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva deciziei instanței

de apel, solicitând casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu

5

emiterea unei hotărâri noi de respingere integrală a acțiunii depuse de Arabadji Feodor

sau după caz menținerea hotărârii primei instanțe.

În susținerea recursului Ministerul Justiției a indicat că instanța de apel a aplicat și a

interpretat eronat normele de drept material și a apreciat arbitrar probele administrate.

Instanța de apel nu a ținut cont de faptul că în sensul Legii nr.1545/1998 autoritatea

care reprezintă statul în instanța de judecată pe astfel de categorii de litigii este Ministerul

Justiției, iar în situația admiterii acțiunii, prejudiciul se încasează din bugetul de stat prin

intermediul Ministerului Justiției, dar nicidecum din contul direct al Ministerului Justiției.

Recurentul consideră eronată soluția instanței de apel de încasare în mod solidar din

contul Centrului Național Anticorupție și al Ministerului Justiției în beneficiul lui

Arabadji Feodor sumei de 1652 de lei cu titlu de cheltuieli de transport și 3000 de lei cu

titlu de prejudiciu moral, precum și 2000 de lei cheltuielile de asistență juridică.

Mai mult ca atât, instanța de apel în partea motivată a deciziei contestate a indicat că

suma prejudiciului moral și a cheltuielilor de asistență juridică urmează să fie încasate

doar din contul Centrului Național Anticorupție, pe când în dispozitivul deciziei a indicat

că aceste sume urmează a fi încasate în beneficiul lui Arabadji Feodor în mod solidar din

contul Centrului Național Anticorupție și al Ministerului Justiției, constituind o

interpretare greșită a legii materiale.

Afară de aceasta, instanța de apel în decizia contestată a admis unele omisiuni și

anume, a casat parțial hotărârea primei instanțe și a emis o hotărâre nouă în această

latură, fără a indica în ce parte se menține hotărârea primei instanțe.

Ministerul Justiție consideră că Arabadji Feodor nu este îndreptățit în sensul Legii

nr.1545/1998 să solicite despăgubiri pecuniare, în condițiile în care acțiunea acestuia nu

se regăsește în niciuna din situațiile prevăzute la art.3 și 6 din legea respectivă.

Cu trimitere la art.384 alin.(2) lit.u) din Codul contravențional care statuează că,

persoana în a cărei privință a fost pornit proces contravențional are dreptul să ceară și să

primească despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin acțiunile sau inacțiunile ilicite ale

autorității competente să constate contravenția sau să soluționeze cauza contravențională.

Iar, potrivit alin.(31) al art.384 din Codul contravențional, dreptul prevăzut la alin.(2)

lit.u) se oferă doar în cazul în care prin hotărâre judecătorească definitivă s-a constatat

caracterul ilicit al acțiunilor sau al inacțiunilor autorității competente să constate

contravenția sau să soluționeze cauza contravențională, Ministerul Justiției consideră că

dreptul persoanelor de a pretinde recuperarea prejudiciului cauzat survine numai în cazul

și în perioada procesului contravențional, pe când procesul contravențional a fost finalizat

cu emiterea hotărârii de încetare a procesului contravențional în privința lui Arabadji

Feodor.

În viziunea Ministerului Justiției, Arabadji Feodor în cadrul examinării cauzei

contravenționale nu era lipsit de dreptul de a solicita repararea prejudiciului pretins

cauzat.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare nu au ținut cont că Legea nr.1545/1998

garantează repararea prejudiciului material și moral în cazurile în care persoana a fost

ilegal arestată contravențional, reținută contravențional sau i s-a aplicat ilegal amenda

contravențională de către instanța de judecată, pe când în cadrul ședinței de judecată s-a

6

stabilit că amenda contravențională a fost aplicat de agentul constatator, dar nu de către

instanța de judecată, fapt ce denotă interpretarea eronată a normelor legale.

De asemenea, nu a fost probată suportarea cheltuielilor de transport de către

Arabadji Feodor în cadrul examinării cauzei contravenționale.

La 21 iulie 2023, prin intermediul poștei electronice, Centrul Național Anticorupție

a depus supliment la cererea de recurs, invocând argumente similare ca și în recursul

declarat inițial.

În conformitate cu art.434 alin.(1) și (2) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Curtea de Apel Cahul a pronunțat decizia la 19 ianuarie 2023, în ședință publică.

Din actele cauzei rezultă că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost

expediată în adresa participanților la proces la 11 mai 2023, însă nu se atestă date când a

fost recepționată de către aceștia (f.d.177, vol.I).

Totodată, din informația publicată pe Portalul Instanțelor Naționale de Judecată:

www.cach.instante.justice.md rezultă că decizia motivată a Curții de Apel Cahul din 19

ianuarie 2023, a fost publicată la 10 mai 2023.

Astfel, recursul lui Arabadji Feodor declarat la 19 mai 2023, recursul Centrului

Național Anticorupție declarat la 15 iunie 2023 și recursul Ministerului Justiției declarat

la 22 iunie 2023, au fost depuse în interiorul termenului legal prevăzut la art.434 CPC.

La 19 iunie 2023, 24 iulie 2023 și ulterior la 03 noiembrie 2023, Curtea Supremă de

Justiție a expediat în adresa lui Arabadji Feodor, avocatului acestuia Todorov Maxim,

Centrului Național Anticorupție și Ministerului Justiției copiile recursurilor declarate de

către aceștia, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii a referințelor (f.d.196-197, 207,

215, vol.I).

La 21 iulie 2023, Centrul Național Anticorupție a depus referință, solicitând

respingerea recursului declarat de Arabadji Feodor și admiterea recursului său în sensul

formulat, casarea integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu

pronunțarea unei hotărâri noi de respingere integrală a acțiunii depuse de Arabadji

Feodor (f.d.217, vol.I).

Alte referințe nu au fost depuse.

Prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative

(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) au fost

operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în vigoare la 01 septembrie

2023.

În conformitate cu prevederile art.XI alin.(3) din Legea nr.246 din 31 iulie 2023,

recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a

prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru principiul

aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția temeiurilor în baza

cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data

intrării în vigoare a prezentei legi.

7

Prin urmare, recursurile declarate de Arabadji Feodor, reprezentat de avocatul

Todorov Maxim, Centrul Național Anticorupție și Ministerul Justiției au fost depuse până

la data intrării în vigoare a Legii pentru modificarea unor acte normative (modificarea

cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr. 246 din 31 iulie 2023

(în vigoare din 01.09.2023), și anume la 19 mai 2023, 15 iunie 2023 și la 22 iunie 2023,

respectiv acestea vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii

recursurilor.

Totodată, având în vedere că legea procesual-civilă impune obligații noi, prin care

se anulează sau care reduc drepturile procedurale ale participanților la proces, limitează

exercitarea unor drepturi ori stabilește sancțiuni procedurale noi sau suplimentare, nu are

putere retroactivă recursul se va examina conform procedurii de judecare a recursurilor în

vigoare la data depunerii acestora (19 mai, 2023, 15 iunie 2023 și 22 iunie 2023),

deoarece după sensul său norma referitoare la temeiuri cuprinde și procedura, or,

temeiurile nu pot fi separate de procedura de examinare și soluționare, ele constituind un

tot întreg organic.

În conformitate cu art.431 alin.(1)-(4) din Codul de procedură civilă, examinarea

recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de competența Curții Supreme de

Justiție. Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători. Recursul

considerat admisibil se examinează într-un complet din 3, 5 sau 9 judecători ai Curții

Supreme de Justiție. Judecătorii care au examinat admisibilitatea recursului pot participa

și la examinarea recursului în cauză.

Examinând actele cauzei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

concluzionează că recursurile declarate de Arabadji Feodor, reprezentat de avocatul

Todorov Maxim, Centrul Național Anticorupție și Ministerul Justiției, sunt admisibile și

urmează a fi examinate în continuare în același complet de judecată din 3 judecători al

Curții Supreme de Justiție.

Potrivit art.444 din Codul de procedură civilă, recursul considerat admisibil se

examinează fără înștiințarea și audierea participanților la proces.

În conformitate cu art.432 alin.(2) lit.b) și c) și alin.(4) din Codul de procedură

civilă (în redacția legii în vigoare la data depunerii recursurilor), se consideră că normele

de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată și a interpretat în mod eronat

legea. Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce

la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în cererile de

recurs, în coroborare cu normele de drept aplicabil speței, completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursurile urmează a fi admise, casată integral decizia

instanței de apel, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, din motivele ce

succed.

În conformitate cu art.445 alin.(1) lit.c) din Codul de procedură civilă, instanța, după

ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de

8

apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată dacă eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Din actele cauzei rezultă că la 30 noiembrie 2021 Arabadji Feodor s-a adresat în

judecată cu prezenta acțiune împotriva Centrului Național Anticorupție, Direcției

Generale Teritoriale Sud a CNA, solicitând inițial prin prisma art.383 alin.(2) din Codul

contravențional, Legii nr.1545 din 25.02.1998 privind modul de reparare a prejudiciului

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești și art.2036 și 2037 din Codul civil încasarea din contul Direcției

Generale Teritoriale Sud a Centrului Național Anticorupție și a Centrului Național

Anticorupție în beneficiul său a sumei de 7652 de lei cu titlu de prejudiciu material și a

sumei de 20000 de lei cu titlu de prejudiciu moral cauzate pentru tragerea ilegală la

răspundere contravențională în baza art.312 din Codul contravențional, precum și

compensarea cheltuielilor de judecată (f.d.4-7).

Ulterior, prin cererea din 31 ianuarie 2022, Arabadji Feodor, reprezentat de avocatul

Todorov Maxim a concretizat obiectul acțiunii îndreptată împotriva Centrului Național

Anticorupție, Direcției Generale Teritoriale Sud a CNA și Ministerului Justiției,

intervenient accesoriu Ministerul Finanțelor, solicitând doar prin prisma Legii nr.1545-

XIII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile

ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești,

încasarea, în mod solidar, din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției, din

contul Direcției Generale Teritoriale Sud a CNA și Centrului Național Anticorupție în

beneficiul său a sumei de 7652 de lei cu titlul de prejudiciu material și a sumei de 20000

de lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat pentru tragerea ilegală la răspundere

contravențională în baza art.312 din Codul contravențional (f.d.42).

Fiind învestită cu judecarea cauzei în prima instanță, Judecătoria Cahul, sediul

Central prin hotărârea din 03 iunie 2022 a admis parțial acțiunea depusă de Arabadji

Feodor și a dispus încasarea din contul Centrului Național Anticorupție în beneficiul lui

Arabadji Feodor sumei de 8000 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică. În rest,

acțiunea fost respinsă ca neîntemeiată.

Prima instanță a motivat soluția de admitere parțială a acțiunii depuse de Arabadji

Feodor prin faptul că reclamantul prin prisma Legii nr.1545/1998 este îndreptățit de a

pretinde recuperarea prejudiciului cauzat în rezultatul acțiunilor ilicite ale agentului

constatator din cadrul Centrului Național Anticorupție, or, în privința reclamantului prin

hotărârea 19 mai 2021 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, menținută prin decizia

irevocabilă a Curții de Apel Cahul din 26 octombrie 2021 a fost încetat procesul

contravențional pornit în privința lui Arabadji Feodor învinuit de comiterea contravenției

prevăzute de art.312 Cod contravențional, pe motiv că nu există faptul contravenției,

adică a fost reabilitat.

Prima instanță a stabilit că caracterul contravențional al faptei imputate

reclamantului nu poate servi drept temei de respingere a pretenției cu privire la încasarea

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de stat, inclusiv, prin lezarea

dreptului la prezumția de nevinovăție.

Pentru justificarea cheltuielilor de judecată în legătură cu acordarea asistenței

juridice în cadrul procesului contravențional în instanța de fond și recurs, avocatul

9

Todorov Maxim a prezentat ordinul de plată seria QL nr.141405 din 25 octombrie 2021,

prin care se confirmă că reclamantul Arabadji Feodor pentru asistența juridică acordată

pe cauza contravențională, a achitat suma de 6000 de lei.

Totodată, prima instanță a reținut că în baza mandatului avocațial seria MA

nr.1726069 din 23 noiembrie 2021, Arabadji Feodor a fost asistat în prezentul proces

civil de avocatul Todorov Maxim, iar potrivit ordinului de plată seria QL nr.141406 din

30 noiembrie 2021, reclamantul a achitat suma de 2500 de lei pentru serviciile de

asistență juridică.

Reieșind de complexitatea cauzei, aportul avocatului la soluționarea cauzei, timpul

și munca depusă de avocat, prima instanță a apreciat suma cheltuielilor de asistență

juridică de 2500 de lei, solicitată de reclamant, ca fiind exagerată ca mărime,

concluzionând de a încasa din contul bugetului de stat în beneficiul reclamantului

Arabadji Feodor sumei de 2000 de lei cu titlu de cheltuielilor de asistență juridică, care în

viziunea instanței de fond este reală, necesară și rezonabilă ca mărime.

În același timp, prima instanță a considerat ca fiind neîntemeiată pretenția înaintată

de Arabadji Feodor cu privire la încasarea din cotul bugetului de stat, prin intermediul

Ministerului Justiției, și din contul Direcției Generale Teritoriale Sud a Centrului

Național Anticorupție și Centrului Național Anticorupție, în beneficiul lui Arabadji

Feodor a cheltuielilor de transport în sumă de 1652 de lei, deoarece respectivele cheltuieli

nu au fost probate prin dovezi concludente.

De asemenea, prima instanță a considerat neîntemeiată pretenția cu privire la

repararea prejudiciului moral, or, reclamantul nu a probat suportarea de către dânsul a

suferințelor fizice și psihice sau că a fot afectat pe plan social, profesional sau familial,

precum și care i-ar fi afectat viața normală la acel moment.

Instanța de judecată a considerat că încetarea procesului contravențional pornit în

privința lui Arabadji Feodor în baza art.312 din Codul contravențional, în sine, reprezintă

o satisfacție echitabilă, cu caracter moral acordată de către stat, cu toate acestea, însă,

situația menționată nu eliberează reclamantul de la obligația probării mărimii pagubei

morale cauzate.

Instanța de judecată a dedus că argumentele reclamantului Arabadji Feodor privind

repararea prejudiciului moral poartă un caracter declarativ, or, unul din criteriile

orientative generale de apreciere a prejudiciului moral este criteriul echității, care

exprimă că cuantumul despăgubirilor trebuie stabilit astfel încât acesta să aibă efect

compensatoriu și nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorii daunelor și

nici venituri nejustificate pentru victimele daunelor, pe când reclamantul nu a prezentat

probe justificative în acest sens.

Nefiind de acord cu soluția primei instanțe Arabadji Feodor, reprezentat de avocatul

Todorov Maxim și Centrul Național Anticorupție au declarat apel împotriva hotărârii

primei instanțe.

Curtea de Apel Cahul, fiind învestită cu judecarea cauzei în ordine de apel, prin

decizia din 19 ianuarie 2023 a respins apelul declarat de Centrul Național Anticorupție. A

admis apelul declarat de Arabadji Feodor, reprezentat de avocatul Maxim Todorov. A

casat parțial hotărârea din 03 iunie 2022 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, în partea

pretențiilor respinse privind încasarea cheltuielilor de transport și a prejudiciului moral, și

10

a emis în această parte o hotărâre nouă, prin care a dispus încasarea din contul Centrului

Național Anticorupție și Ministerului Justiției în beneficiul lui Arabadji Feodor a sumei

de 1652 de lei cu titlu de cheltuieli de transport și 3000 de lei cu titlu de prejudiciu moral,

în rest, hotărârea din 03 iunie 2022 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, a menținut-o fără

modificări. A încasat din contul Centrului Național Anticorupție și Ministerului Justiției

în beneficiul lui Feodor Arabadji suma de 2000 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență

juridică suportate în cadrul examinării prezentei cauze în instanța de apel.

Instanța de apel a motivat decizia prin faptul că instanța de fond corect a determinat

că în prezenta speță sunt aplicabile prevederile Legii nr.1545 din 25 februarie 1998.

Instanța de apel a considerat neîntemeiat argumentul reprezentantului Centrului

Național Anticorupție precum că în speță agentul constatator din cadrul Centrului

Național Anticorupție nu este subiect al raporturilor juridice, întrucât nu intră în categoria

organelor de urmărire penală, ale procuraturii și instanțelor judecătorești. Or, prevederile

Legii nr.1545 din 25 februarie 1998 se aplică în cazul săvârșirii acțiunilor ilicite de

organele de urmărire penală, ale procuraturii și instanțele judecătorești, inclusiv, și în

procese contravenționale.

Instanța de apel a dedus că învinuirea adusă lui Arabadji Feodor de săvârșire a

contravenției prevăzute de art.312 Cod contravențional urmează să fie tratată ca o

acuzație penală. Or, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului

raportate la prevederile art.1 din Legea nr.1545 din 25 februarie 1998, se atestă cu

certitudine că în prezentul litigiu Centrul Național Anticorupție este subiect al

raporturilor juridice reglementate de Legea respectivă, având în vedere că potrivit art.401

alin.(11) din Codul contravențional ,,contravențiile prevăzute la art.312, 313, 3131, 3133,

3137,315 și 3151, se constată de Centrul Național Anticorupție”.

Totodată, instanța de apel a considerat că prima instanță just a constatat că Arabadji

Feodor este în drept să pretindă prin prisma art.7 lit.e) în coroborare cu art.3 alin.(1) lit.a)

din Legea nr.1545/1998, compensarea cheltuielilor de judecată suportate în legătură cu

examinarea cauzei contravenționale de învinuire a lui Arabadji Feodor de comitere a

contravenției prevăzute de art.312 din Codul contravențional. Or, procesul

contravențional a fost încetat pe temei de reabilitare, adică lipsa faptului contravenției.

La acest aspect, instanța de apel a considerat că prima instanță just a constatat că

Arabadji Feodor a fost nelegitim tras la răspundere contravențională, iar ulterior prin

hotărârea judecătorească irevocabilă s-a încetat procesul contravențional pe temei de

reabilitare. Faptul că agentul constatator din cadrul Centrului Național Anticorupție nu a

aplicat în privința lui Arabadji Feodor sancțiunea contravențională, nicidecum nu denotă

caracterul licit al acțiunilor acestuia. Or, deși agentul constatator nu a aplicat sancțiunea

contravențională, totuși acesta a întocmit proces-verbal cu privire la contravenție,

formulând lui Arabadji Feodor o acuzație care a produs efecte juridice și a avut

repercusiuni asupra acestuia.

Din considerentele menționate instanța de apel a concluzionat că prima instanță

corect a constatat existența dreptului lui Arabadji Feodor la recuperarea cheltuielilor de

asistență juridică suportate în legătură cu examinarea cauzei contravenționale.

La fel, instanța de apel a considerat că prima instanță corect a încasat din contul

Centrului Național Anticorupție în beneficiul lui Arabadji Feodor suma de 8000 de lei cu

11

titlu de cheltuielile de asistență juridică, care ca mărime este necesară și rezonabilă, or,

potrivit bonului de plată anexat la materialele dosarului, Arabadji Feodor la examinarea

cauzei contravenționale, în instanța de fond și în instanța de recurs, a achitat pentru

serviciile avocatului Todorov Maxim suma de 6000 de lei, iar în cadrul prezentei cauze

civile suma de 2500 de lei cu titlu de asistență juridică (f.d.31).

Din perspectiva enunțată, instanța de apel a considerat că apelul declarat de Centrul

Național Anticorupție urmează să fie respins.

Referitor la apelul declarat de Arabadji Feodor instanța de apel l-a considerat

întemeiat, motivând că prima instanță neîntemeiat a respins cerința acestuia cu privire la

încasarea cheltuielilor de transport, or, la cererea de chemare în judecată au fost anexate

bonuri fiscale din care rezultă că Arabadji Feodor a suportat cheltuieli de transport în

sumă de 1652 de lei (f.d.26). Respectivele cheltuieli au fost achitate de reclamant în

legătură cu deplasarea la ședințele de judecată în procesul contravențional, iar probe care

ar demonstra contrariul, nu au fost prezentate. Mai mult ca atât, în cadrul ședinței

instanței de apel Arabadji Feodor a prezentat în original toate bonurile de plată, care

certifică cheltuielile pentru combustibil în legătură cu deplasarea în ședințe de judecată

pe cauza contravențională (f.d.145-152).

În contextul enunțat, instanța de apel a considerat întemeiată cerința lui Arabadji

Feodor cu privire la încasarea cheltuielilor de transport.

De asemenea, instanța de apel a dedus că prima instanță neîntemeiat a respins

integral pretenția lui Arabadji Feodor cu privire la încasarea prejudiciului moral.

La acest capitol, instanța de apel cu trimitere la art.2036 și 2037 din Codul civil și

art.3 din Legea nr.1545/1998 a rezumat că Arabadji Feodor a avut de suferit moral în

urma acțiunilor ilicite ale agentului constatator din cadrul Centrului Național

Anticorupție și această pretenție instanța de apel a considerat-o parțial întemeiată, cu

încasarea din contul Centrului Național Anticorupție în beneficiul lui Arabadji Feodor a

sumei de 3000 de lei cu titlu de prejudiciul moral, care în viziunea instanței de apel este

echitabilă și rezonabilă ca mărime și reprezintă o justă despăgubire pentru reclamant,

care corespunde criteriilor de acordare a prejudiciului moral stabilite de Curtea

Europeană a Drepturilor Omului.

Totodată, instanța de apel a considerat necesar de a încasa din contul Centrului

Național Anticorupție în beneficiul lui Arabadji Feodor cheltuielile de asistență juridică

în mărime de 2500 de lei suportate în cauza civilă respectivă în instanța de apel,

confirmate prin bonul de plată anexat la materialele dosarului (f.d. 108).

Efectuând controlul judiciar al deciziei contestate, în raport cu materialele dosarului,

argumentele invocate în recursuri în coroborare cu legislația în vigoare ce guvernează

raportul juridic litigios, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că

soluția și concluziile instanței de apel sunt pripite, nefiind elucidate cu suficientă claritate

toate circumstanțele importante ale cauzei, cu aplicarea și interpretarea eronată a

normelor de drept material și procedural, din motivele ce succed.

Conform art.130 alin.(1) și (3) din Codul de procedură civilă, instanța

judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în

ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Fiecare probă se apreciază de

12

instanță privitor la pertinența, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate probele în

ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și suficiența pentru soluționarea cauzei.

Potrivit 239 din Codul de procedură civilă, hotărârea judecătorească trebuie să fie

legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele constatate

nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de judecată.

Conform art.240 alin.(3) din Codul de procedură civilă, instanța judecătorească

adoptă hotărârea în limitele pretențiilor înaintate de reclamant.

În conformitate cu art.373 alin.(1) și (2) din Codul de procedură civilă, instanța de

apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea

și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt și

aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului, instanța de apel verifică

circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și cele

care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea cauzei, apreciază

probele din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către participanții

la proces.

Completul de judecată constată că soluția instanței de apel rezultă din

nedeterminarea exactă a naturii juridice a litigiului, criteriu, care presupune prin sine

elucidarea completă și certă a situației de fapt sub toate aspectele, iar concluziile instanței

de apel sunt bazate pe o apreciere unilaterală și arbitrară a materialului probator, fapt ce

vine în contradicție cu normele de drept procedural.

Din materialele dosarului rezultă că la 05 februarie 2021 de către agentul

constatator, ofițer superior de investigații PCE al Direcției Investigații Speciale a

Direcției Generale Teritoriale „SUD” a Centrului Național Anticorupție, maior Iurie

Ciobanu a fost întocmit procesul-verbal nr.08 cu privire la contravenție în privința lui

Arabadji Feodor, angajat al DR Sud a IGPF, subofițer superior al unității de control al

frontierei a sectorului de Poliție de Frontieră „Giurgiulești-2”, prin care ultimul a fost pus

sub învinuire pentru faptul că fiind angajat prin ordinul nr.117/ps din 07.02.2020 în

funcția de subofițer al Unității de control al frontierei a Sectorului de frontieră

„Giurgiulești-2” al Direcției regionale Sud a Inspectoratului General al Poliției de

Frontieră, fiind în virtutea art.123 din Codul penal, persoană cu funcție de răspundere

(reprezentant al organului de constatare), în perioada lunilor iunie 2020 - august 2020,

aflându-se în exercițiul funcției în postul SPF ,,Giurgiulești-2” amplasat în sat.

Giurgiulești r-nul Cahul, în mod intenționat, contrar prevederilor actelor normative

departamentale și naționale, abuzând de situația de serviciu, în scopul permiterii

traversării frontierei de stat, contrar prevederilor legale, la verificarea și perfectarea

actelor unităților de transport mărfuri și pasageri, a admis la ieșirea și intrarea din/în țară

prin PTF Giurgiulești - Galați, persoane care conform fișelor epidemiologice și a

cerințelor ANSP, hotărârilor Comisiei Naționale Extraordinare de Sănătate Publică și a

Dispozițiilor Comisiei pentru Situații Excepționale, nu au respectat regimul de

autoizolare de 14 zile, inclusiv conducători auto, care efectuează transportarea

neautorizată a persoanelor și mărfurilor cu mijloace de transport, care nu corespund

cerințelor Codului transporturilor rutiere și nu sunt înregistrate în Registru Operatorilor

de Transport Rutier, iar nerespectarea măsurilor de sănătate publică constituie pericol

pentru sănătate publică (f.d.10-12).

13

În descrierea faptei, agentul constatator a reținut că Arabadji Feodor, contrar

obligațiunilor de serviciu, în scopul permiterii traversării frontierei de stat a persoanelor

și mijloacelor de transport, contrar prevederilor legale, ultimul nu a raportat și nu a

constatat în privința persoanelor menționate, contravențiile pentru încălcarea art.761 din

Codul contravențional, nerespectarea măsurilor de profilaxie, prevenire și/sau combatere

a bolilor epidemice și nu a raportat, nu a sesizat organele și instituțiile competente, despre

încălcarea de către acestea a prevederilor art.197 Cod contravențional, încălcarea

normelor de efectuare a transportului rutier de persoane și mărfuri, care sistematic

traversează frontiera de stat transportând pasageri și mărfuri. Astfel, fiind în exercițiul

funcției Arabadji Feodor a permis traversarea frontierei de stat a mijloacelor de transport

și conducătorilor acestora.

În susținerea învinuirii agentul constatator a mai indicat că conform informației

prezentate de Direcția regională Sud a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră

nr.35/22-4589 din 16.10.2020, în privința conducătorilor unităților de transport

menționate supra, în perioada menționată, nu au fost raportate, înregistrate și constatate

cazuri de nerespectare a hotărârilor Comisiei Naționale Extraordinare de Sănătate Publică

și a Dispozițiilor Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova și nu au

fost întocmite procese-verbale cu privire la contravenție conform art.761 din Codul

contravențional - ,,Nerespectarea măsurilor de profilaxie, prevenire și/sau combatere a

bolilor epidemice”, acțiuni care în conformitate cu prevederile art.3 din Hotărârea

Parlamentului Republicii Moldova nr.55 din 17 martie 2020 sunt obligatorii, iar

nerespectarea măsurilor de sănătate publică expuse în hotărârile Comisiei Naționale

Extraordinare de Sănătate Publică și a Dispozițiilor Comisiei pentru Situații Excepționale

constituie pericol pentru sănătatea publică și servește temei pentru tragerea la răspundere

contravențională și/sau penală a persoanelor vinovate.

Totodată, la sesizările DGT Sud a CNA nr.1193 din 20.08.2020 adresată IP Cahul;

nr.1195 din 20.08.2020 adresată IP Comrat; nr.1196 din 20.08.2020 adresată IP Ceadîr-

Lunga în privința conducătorilor unităților de transport menționate supra au fost

întocmite procese-verbale contravenționale în baza art.761 din Codul contravențional,

fapt confirmat prin informațiile și procesele-verbale prezentate prin scrisorile ale IP

Comrat nr.34/19/1-7287 din 09.09.2020; IP Ceadîr-Lunga nr.34/19/2-10073 din

16.09.2020; IP Cahul nr.34/26-14394 din 08.12.2020 și nr.34/26- 13/36/ din 10.11.2020.

De asemenea, din confirmările Agenției Naționale Transport Auto nr.07/3-1-5701

din 16.07.2020; nr.07/3-1-5700 din 16.07.2020; nr.02/1-1-11260 din 18.12.2020 rezultă

că unitățile de transport auto nu sunt înregistrate în Registru Operatorilor de Transport

Rutier.

Drept urmare, agentul constatator, ofițer superior de investigații PCE al Direcției

Investigații Speciale a Direcției Generale Teritoriale „SUD” a Centrului Național

Anticorupție, maior Iurie Ciobanu a încadrat fapta imputată lui Arabadji Feodor în baza

art.312 din Codul contravențional (abuzul de putere sau abuzul de serviciu) - folosirea

intenționată a situației de serviciu într-un mod care contravine intereselor publice sau

drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice și juridice, dacă fapta nu

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, care prevede o sancțiune

contravențională sub formă de amendă în mărime de la 30 la 90 u.c., cu privarea de

14

dreptul de a deține o anumită funcție sau de dreptul de a desfășura o activitate pe un

termen de 3 luni la un an.

În conformitate cu art.401 alin.(11)-(3) din Codul contravențional (în redacția Legii

în vigoare la situația din 05 februarie 2021), contravențiile prevăzute la art.264, 312, 313,

315 și 3151 se constată de Centrul Național Anticorupție. Sunt în drept să examineze

cauze contravenționale și să aplice sancțiuni directorul, directorii adjuncți ai Centrului

Național Anticorupție, șefii subdiviziunilor teritoriale ale acestuia și adjuncții lor.

Procesele-verbale cu privire la contravențiile prevăzute la alin.(11) se remit spre

examinare în fond instanței de judecată competente.

Având în vedere că sancțiunea contravenției prevăzute la art.312 din Codul

contravențional prevede inclusiv privarea de dreptul de a deține o anumită funcție sau de

dreptul de a desfășura o anumită activitate pe un termen de la 3 luni la un an, procesul-

verbal nr.08 din 05 februarie 2021 cu privire la contravenție și materialele procesului

contravențional au fost remise spre examinare Judecătoriei Cahul sediul Central în

temeiul art.443, 395 alin.(1) lit.c) Cod contravențional, întrucât această contravenție

poate fi examinată doar de către instanța de judecată (f.d.12 verso, 28-29).

Prin hotărârea din 19 mai 2021 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, în temeiul

art.441 alin.(1) lit.a) din Codul contravențional, s-a încetat procesul contravențional

pornit în privința lui Arabadji Feodor învinuit de comiterea contravenției prevăzute de

art.312 din Codul contravențional, pe motiv că nu există faptul contravenției (f.d.13-17).

Potrivit art.441 alin.(1) lit.a) din Codul contravențional, procesul contravențional nu

poate fi pornit, iar dacă a fost pornit, nu poate fi efectuat și va fi încetat în cazurile în care

nu există faptul contravenției.

Instanța de judecată și-a consolidat soluția pe faptul că învinuirea înaintată lui

Arabadji Feodor nu și-a găsit confirmare, or, probele prezentate de către agentul

constatator confirmă lipsa în acțiunile ultimului a componenței de contravenție imputată.

Ținând cont de lipsa dovezilor incontestabile care să susțină învinuirea adusă, de

caracterul și modul incriminării faptelor pretins comise de contravenient, instanța

judecătorească a determinat că la caz sunt aplicabile prevederile art.441 alin.(1) lit.a) din

Codul contravențional care statuează că, procesul contravențional nu poate fi pornit, iar

dacă a fost pornit, nu poate fi efectuat și va fi încetat în cazul în care nu există faptul

contravenției.

Pe fondul celor expuse, instanța de judecată a constatat inadmisibilitatea sancționării

lui Arabadji Feodor în lipsa unei învinuiri concrete, demonstrate și bine determinate,

motiv pentru care procesul contravențional pornit în baza art.312 din Codul

contravențional în privința ultimului urmează a fi încetat, pe motiv că nu există faptul

contravenției.

Prin decizia irevocabilă din 26 octombrie 2021 a Curții de Apel Cahul a fost respins

ca nefondat recursul declarat de agentul constatator Ciobanu Iurie, ofițer superior de

investigații al Direcției Generale Teritoriale Sud a Centrului Național Anticorupție și

menținută hotărârea din 19 mai 2021 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, pronunțată în

cauza contravențională privindu-l pe Arabadji Feodor învinuit de comiterea contravenției

prevăzute de art.312 din Codul contravențional (f.d.18-25).

15

Rezumând cele constatate, se atestă că la caz Arabadji Feodor nu a fost tras la

răspundere contravențională în baza art.312 din Codul contravențional, or, instanța

judecătorească competentă în hotărârea din 19 mai 2021 a Judecătoriei Cahul, sediul

Central, menținută prin decizia irevocabilă din 26 octombrie 2021 a Curții de Apel Cahul,

nu a constatat în acțiunile acestuia comiterea faptei ilicite contravenționale încadrata în

baza art.312 din Codul contravențional și nu a aplicat față de dânsul drept consecință a

sancțiunii contravenționale prevăzută de norma dată de drept (amendă de la 30 la 90 de

unități convenționale cu privarea de dreptul de a deține o anumită funcție sau de dreptul

de a desfășura o anumită activitate pe un termen de la 3 luni la un an).

Completul de judecată remarcă că eroarea judiciară se referă la un anumit viciu

procedural care este atât de fundamental încât invalidează în întregime hotărârea

judecătorească definitivă și odată cunoscut poate să determine o altă soluție judiciară

diametral opusă celei afectate de acest viciu. Deși această noțiune se referă în special

procedurilor penale, aceasta se poate adresa și procedurilor civile. O bună înțelegere a

termenului de eroare judiciară constituie, în principiu, scopul prezentului concept și prin

urmare se va propune doar o definiție conceptuală care să servească scopului. În

prezentul concept, termenul de eroare judiciară se va folosi lato sensu, incluzând în sine

potențial toate procedurile judiciare, penale, civile ori contravenționale, poate chiar și

cele de contencios administrativ ori control judecătoresc, fiecare cu specificul său.

Pentru a naște dreptul la compensații trebuie să fie fundamentală astfel încât să aibă

o influență decisivă asupra unei soluții judiciare și care odată intervenită poate să

determine o altă soluție. În acest sens, eroarea judiciară nu trebuie echivalată cu erori

veritabil procesuale, dar care nu au o influență decisivă asupra soluției pe fondul cauzei,

și reprezintă un anumit comportament procedural pentru care pot fi aplicate mai degrabă

sancțiuni procedurale (decăderea din dreptul la un act procedural, amendă procesuală,

etc.).

Identificarea caracterului „fundamental” al erorii judecare deseori implică un

exercițiu complex de a diferenția clar echitate procedurală și echitate substanțială.

În acest sens, o eroare judiciară poate fi cât de natură procedurală așa și de cea

substanțială, dar în cele din urmă în toate cazurile ea trebuie să afecteze soluția finală.

Astfel, testul implică un raționament ce anume s-ar fi decis cu sau fără un nou cunoscut

fapt ori probă, și dacă soluțiile judiciare ar fi fost diferite atunci eroarea afectează fondul.

Dacă soluția ar rămâne aceiași, încălcarea poate avea loc dar ea nu va constitui o eroare

judiciară, și va fi una procesuală.

Reprezintă o dificultate de apreciere prin prisma conceptului de eroare judiciară a

noțiunii de caracter arbitrar a procedurilor judiciare, care reprezintă o formă deghizată și

cea mai gravă a erorii judiciare.

Este de notat că arbitrară este acțiunea ori procedura care, chiar și formal, ar

corespunde rigorilor legii dar este atât de contrară unui bun simț ori implică, chiar și dacă

acest lucru nu este dovedit, o prezumție că ar exista un element de rea credință din partea

autorităților ori a instanțelor.

Ține de remarcat că eroarea judiciară implică obligatoriu pe cale de consecință o

despăgubire a prejudiciilor materiale, morale și a costurilor și cheltuielilor judiciare. În

16

mod logic, constatarea unei erori judiciare presupune și o anulare a hotărârii judiciare

afectate de acest viciu și adoptarea unei hotărâri de reabilitare.

Responsabilitatea pentru erorile judiciare o poartă Statul în ansamblu, prin bugetul

său, în special în procedurile penale și cele civile unde a fost implicat. În litigii civile,

acolo unde statul este parte, o eroare judiciară poate fi compensabilă dacă

comportamentul statului ca parte în proces a fost de o așa natură încât a generat

comiterea erorii judiciare și aceasta îi este atribuibilă ca urmare a omisiunii deliberate de

a aduce la cunoștință circumstanțe fundamentale pentru soluționarea cazului, ori a avut

loc un abuz procesual din partea statului, inclusiv și proceduri judiciare arbitrare.

Conceptual dacă o eroare judiciară este imputabilă fie acțiunii ori inacțiunii

procedurale ale instanței și/sau și părții acuzării, viciu fundamental este o circumstanță de

fapt care poate să genereze o eroare judiciară, dar poate să afecteze procedurile judiciare

fără a crea o aparență de eroare. De obicei, printr-un viciu fundamental se subînțelege o

circumstanță de fapt, legată de comportamentul procesual, dar care de asemenea este de o

așa natură încât poate să afecteze fondul cauzei, dar poate evolua și într-o încălcare

separată a unui drept fundamental fără a afecta fondul.

Remedii sunt mijloace legale, mecanisme procesuale, instituite în drept, proceduri

generale și speciale, etc., luate individual și în ansamblu menite să ofere o remediere a

pretinselor încălcări ale drepturilor garantate de Convenția Europeană a Drepturilor

Omului. Remediere este o situație de reversare a pretinsei(-lor) violări la starea de fapt și

de drept precum că violarea nu ar fi avut loc. În acest sens, o remediere este similară cu

principiul restitutio in integrum, dar nu are aceleiași efecte cum ar fi repunerea părților în

situația anterioară.

Reparația echitabilă (sau satisfacția echitabilă) este de obicei o compensare

bănească ori o altă formă de compensare (spre exemplu prin acordarea unui drept sau

serviciul echivalent ori eliberarea de obligații instituite cu încălcare, restabilirea

certitudinii juridice sau chiar și a unor speranțe legitime). Satisfacția echitabilă devine

relevantă doar în atunci când situația anterioară existentă până la momentul încălcării nu

poate fi reparată (chiar și parțial) prin prima formă de remediere. Respectiv, remedierea

nu trebuie privită că ar implica obligatoriu o reparație bănească și include în sine și alte

măsuri de reparații echivalente, menite să restabilească situația la poziția anterioară

încălcării.

Ține de notat că în evoluția practicii judiciare naționale care la momentul aprecierii

respectării drepturilor fundamentale prin prisma Convenției Europene, nu face deosebire

între procedurile contravenționale și cele penale constatând că ambele proceduri trebuie

să fie guvernate de garanțiile unui proces echitabil (jurisprudența Zilliberbergc c.

Moldovei, nr. 61821/00 din 01 februarie 2005, Guțu v. R. Moldova, nr. 20289/02 din 07

septembrie 2007, Fomin c. Moldovei, nr. 36755/06 din 11 octombrie 11 etc.).

Instanța de recurs notează că conform legislației naționale Legea nr.1545-XIII din

25.02.1998 reprezintă un remediul compensator național de bază care reglementează

cazurile, modul și condițiile de răspundere patrimonială a statului pentru prejudiciul

cauzat prin acțiunile ilicite comise în procesele penale de organele de urmărire penală, de

procuratură și de instanțele judecătorești. Acest remediu oferă dreptul la compensații

bănești și alte forme alternative de compensație morală cum ar fi: scuzele oficiale în

17

numele autorității, care constituie o altă formă de reparație. Acest act normativ are o

aplicabilitate limitată, domeniul de aplicare se referă exhaustiv doar la anumite tipuri de

încălcări (art.3 din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998), precum și impune multe

restricții procedurale, care restrânge și mai mult sfera pe care o acoperă art.6 din Legea

nr.1545 din 25 februarie 1998. Deși conține caracteristicile unui remediu cu aplicabilitate

generală, având în vedere că nu se referă la alte tipuri de încălcări și are o aplicabilitate

limitată este eminamente un remediu special.

Legea 1545 din 25 februarie 1998 definește o listă a situațiilor particulare în care

apare dreptul la despăgubiri cum ar fi: rețineri ilegale, aplicării ilegale a măsurilor

preventive sub formă de arest, declarație de a nu părăsi localitatea sau țara, tragerii

ilegale la răspundere penală, condamnării ilegale, confiscării ilegale a averii, supunerii

ilegale la muncă neremunerată în folosul comunității, efectuării ilegale, în cazul urmăririi

penale ori judecării cauzei penale, a percheziției, ridicării, punerii ilegale sub sechestru a

averii, eliberării sau suspendării ilegale din lucru (funcție), precum și în urma altor

acțiuni de procedură care limitează drepturile persoanelor fizice sau juridice, supunerii

ilegale la arest contravențional, reținerii contravenționale ilegale sau aplicării ilegale a

amenzii contravenționale de către instanța de judecată, efectuării măsurilor speciale de

investigații cu încălcarea prevederilor legislației, ridicării ilegale a documentelor

contabile, a altor documente, a banilor, a ștampilelor, precum și în urma blocării

conturilor bancare.

Astfel, potrivit articolul 2 din Legea nr.1545/1998 prin noțiunea de acțiuni ilicite se

înțelege - acțiuni sau inacțiuni ale organului împuternicit să examineze cazurile cu privire

la contravenții, ale organului de urmărire penală sau ale instanței de judecată, care exclud

vinovăția acestora, al căror caracter ilegal se manifestă prin încălcarea principiului

general, potrivit căruia nici o persoană nevinovată nu poate fi trasă la răspundere și nu

poate fi judecată, (erori) ori fapte ale persoanelor cu funcție de răspundere din organul de

urmărire penală sau din instanța de judecată, manifestate prin încălcarea intenționată a

normelor procedurale și materiale în timpul procedurii penale sau contravenționale

(infracțiuni).

Conform art.3 alin.(1)-(2) din Legea nr.1545/1998, este reparabil prejudiciul

material și moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma: a) reținerii ilegale, aplicării

ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de declarație de a nu părăsi localitatea

sau țara, tragerii ilegale la răspundere penală; b) condamnării ilegale, confiscării ilegale a

averii, supunerii ilegale la muncă neremunerată în folosul comunității; c) efectuării

ilegale, în cazul urmăririi penale ori judecării cauzei penale, a percheziției, ridicării,

punerii ilegale sub sechestru a averii, eliberării sau suspendării ilegale din lucru (funcție),

precum și în urma altor acțiuni de procedură care limitează drepturile persoanelor fizice

sau juridice; d) supunerii ilegale la arest contravențional, reținerii contravenționale

ilegale sau aplicării ilegale a amenzii contravenționale de către instanța de judecată; e)

efectuării măsurilor speciale de investigații cu încălcarea prevederilor legislației; f)

ridicării ilegale a documentelor contabile, a altor documente, a banilor, a ștampilelor,

precum și în urma blocării conturilor bancare. Prejudiciul cauzat se repară integral,

indiferent de culpa persoanelor cu funcție de răspundere din organele de urmărire penală,

din procuratură și din instanțele judecătorești.

18

În articolul 3 alin.(1) din Legea nr. 1545 din 25.02.1998 sunt enumerate cu titlu

limitativ acțiunile ilicite comise în procesele penale și contravenționale de organele de

urmărire penală, de procuratură și de instanțele judecătorești pentru care statul este

obligat să acorde despăgubiri persoanelor fizice și juridice.

Conform art.5 alin.(1)-(2) din Legea nr.1545/1998, cauzele cu privire la repararea

prejudiciului material și moral se examinează în conformitate cu normele de procedură

civilă în vigoare. Organul care reprezintă statul în instanța de judecată pe această

categorie de cauze este Ministerul Justiției. Cererea de chemare în judecată privind

repararea prejudiciului se depune în termen de 3 ani de la data apariției dreptului la

repararea prejudiciului.

Din prevederile art.6 din Legea nr.1545/1998 rezultă că, dreptul la repararea

prejudiciului, în mărimea și modul stabilite de prezenta lege, apare în cazul: a) devenirii

definitive și irevocabile a sentinței de achitare; b) scoaterii persoanei de sub urmărire

penală sau încetării urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare; c) adoptării de către

instanța judecătorească a hotărârii cu privire la anularea arestului contravențional în

legătură cu reabilitarea persoanei fizice; d) adoptării, de către judecătorul de instrucție, în

condițiile art.313 alin.(5) din Codul de procedură penală, în privința persoanei achitate

sau scoase de sub urmărire penală, a încheierii privind declararea nulității actelor sau

acțiunilor organului de urmărire penală sau organului care exercită activitate specială de

investigații.

Potrivit art.7 din Legea nr.1545/1998, în cazurile menționate la art.3, persoanei

fizice sau juridice i se compensează sau i se restituie: a) salariul și alte venituri provenite

din muncă, ce constituie sursa ei principală de existență, de care a fost privată în urma

acțiunilor ilicite; b) pensia sau indemnizația a cărei plată a fost sistată ca urmare a

arestului ilegal și ținerii sub arest; c) averea (inclusiv depunerile bănești și dobânzile

aferente, obligațiile împrumuturilor de stat și câștigurile aferente) confiscată ori trecută în

venitul statului de către instanța judecătorească sau ridicată de organul de urmărire

penală, precum și averea sechestrată; d) amenzile percepute ca urmare a executării

sentinței judiciare și cheltuielile de judecată suportate de persoana fizică în legătură cu

acțiunile ilicite; e) sumele plătite de ea pentru asistența juridică; f) cheltuielile pentru

tratamentul ei, tratament determinat de aplicarea față de aceasta a unor acțiuni ilicite (a

maltratării); g) cheltuielile efectuate în legătură cu chemările în organul de urmărire

penală, organul procuraturii sau în instanța judecătorească.

Prevederile art.10 din Legea nr.1545/1998 statuează că, dreptul persoanei fizice la

repararea prejudiciului moral în mărimea și în modul stabilite de prezenta lege apare în

cazurile specificate la art.6.

Conform art.11 alin.(1)-(3) din Legea nr.1545/1998, mărimea compensației pentru

repararea prejudiciului moral se stabilește de instanța de judecată în modul prevăzut de

prezenta lege. Mărimea concretă a compensației se determină luându-se în considerare: a)

gravitatea infracțiunii de a cărei săvârșire a fost învinuită persoana respectivă; b)

caracterul și gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală și la

examinarea cauzei penale în instanța de judecată; c) rezonanța pe care a avut-o în

societate informația despre învinuirea persoanei; d) durata urmăririi penale, precum și

durata examinării cauzei penale în instanța de judecată; e) natura dreptului personal lezat

19

și locul lui în sistemul de valori al persoanei; f) suferințele fizice, caracterul și gradul

suferințelor psihice; g) măsura în care compensația bănească poate atenua suferințele

fizice și psihice cauzate; h) durata aflării nelegitime a persoanei în detenție. Instanța de

judecată va determina mărimea compensației și în baza criteriilor specificate la art.219

alin.(4) din Codul de procedură penală. În toate cazurile, instanța de judecată se va baza

pe principiile compensării rezonabile și echitabile a prejudiciului moral.

Potrivit art.13 alin.(1) din Legea nr.1545/1998, repararea prejudiciului specificat la

art.7 lit.a), c)-g) și în capitolul III se efectuează din contul bugetului de stat, iar în cazul

când prejudiciul a fost cauzat de organul de urmărire penală întreținut din bugetul local -

din contul acestui buget. Prejudiciul material și moral cauzat prin aplicarea ilicită a

amenzilor contravenționale de către alte organe decât instanța de judecată se repară de

către aceste organe.

Completul de judecată reține că inițial reclamantul Arabadji Feodor și-a întemeiat

pretențiile privind repararea prejudiciului material și moral pretins cauzat pentru tragere

ilicită la răspundere contravențională, pe prevederile art.383 alin.(2) din Codul

contravențional, Legii nr.1545 din 25.02.1998 privind modul de reparare a prejudiciului

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești și art.2036 și 2037 din Codul civil, solicitând în acest sens

încasarea din contul Direcției Generale Teritoriale Sud a Centrului Național Anticorupție

și a Centrului Național Anticorupție în beneficiul său a sumei de 7652 de lei cu titlu de

prejudiciu material și a sumei de 20000 de lei cu titlu de prejudiciu moral cauzate pentru

tragerea ilegală la răspundere contravențională în baza art.312 din Codul contravențional,

precum și compensarea cheltuielilor de judecată.

Ulterior, concretizând obiectul acțiunii, reclamantul a solicitat numai prin prisma

Legii nr.1545-XIII din 25 februarie 1998 încasarea, în mod solidar, din bugetul de stat

prin intermediul Ministerului Justiției, din contul Direcției Generale Teritoriale Sud a

CNA și Centrului Național Anticorupție în beneficiul său a sumei de 7652 de lei cu titlul

de prejudiciu material și a sumei de 20000 de lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat

pentru tragerea ilegală la răspundere contravențională în baza art.312 din Codul

contravențional.

Întru confirmarea suportării a prejudiciului material sub formă de cheltuieli de

transport și pentru serviciile de asistență juridică suportate în procesul contravențional,

Arabadji Feodor a prezentat copiile bonurilor fiscale de alimentare cu combustibil, bonul

de plată în sumă de 6000 de lei achitată avocatului Todorov Maxim în cauza

contravențională (f.d.26, 32). La fel, la actele cauzei a fost anexat bonul de plată în sumă

de 2500 de lei achitată avocatului Todorov Maxim pentru serviciile acordate în

respectivul proces civil în prima instanță (f.d.31).

Analizând constatările enunțate, raportate la cadrul legal citat supra, completul de

judecată al Curții Supreme de Justiție consideră ca fiind prematură soluția instanței de

apel de încasare din contul Ministerului Justiției în beneficiul lui Arabadji Feodor a

sumei de 1652 lei cu titlu de cheltuieli de transport, 3000 de lei cu titlu de prejudiciu

moral, precum și 2000 de lei cheltuieli de asistență juridică suportate în apel, cu

menținerea în rest a hotărârii primei instanțe, fără a elucida faptul dacă cazul din speță se

încadrează în situațiile prevăzute la art.3 și art.6 din Legea nr.1545/1998 pentru tragerea

20

la răspundere patrimonială a Statului pentru prejudiciul cauzat prin acțiunile ilicite

comise în procesele penale și contravenționale de către organele de urmărire penală,

procuratură și instanțele judecătorești, întrucât după cum s-a stabilit supra prin hotărârea

definitivă din 19 mai 2021 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, menținută prin decizia

irevocabilă din 26 octombrie 2021 a Curții de Apel Cahul a fost încetat procesul

contravențional pornit în privința lui Arabadji Feodor învinuit de comiterea contravenției

prevăzute de art.312 din Codul contravențional, pe motiv că nu există faptul

contravenției. Instanța judecătorească competentă constatând în acest sens

inadmisibilitatea sancționării lui Arabadji Feodor în baza art.312 din Codul

contravențional, întrucât învinuirea înaintată nu și-a găsit confirmare.

Conform art.441 alin.(1) lit.a) și alin.(2) din Codul contravențional (în redacția legii

în vigoare la situația din 19 mai 2021), procesul contravențional nu poate fi pornit, iar

dacă a fost pornit, nu poate fi efectuat și va fi încetat în cazurile în care nu există faptul

contravenției. Încetarea procesului contravențional determină repunerea în drepturi a

persoanei în a cărei privință a fost pornit.

Or, potrivit Legii nr.1545/1998, Statul, prin intermediul Ministerului Justiției, poartă

răspundere numai pentru prejudiciul cauzat prin acțiunile ilicite comise în procesele

penale și contravenționale de către autoritățile exponente ale acestuia și anume: organele

de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești. Pe când în speța

dedusă judecății prin procesul-verbal nr.08 din 05 februarie 2021 agentul constatator din

cadrul Direcției Generale Teritoriale „SUD” a Centrului Național Anticorupție, în

virtutea competenței prevăzute de art.401 alin.(11) și (3) din Codul contravențional, doar

a constatat comiterea de către Arabadji Feodor a contravenției în baza art.312 din Codul

contravențional, întocmind procesul-verbal contravențional, iar instanța judecătorească

competentă s-a expus pe marginea fondului învinuirii aduse, soldate pe final cu emiterea

unei hotărâri irevocabile de încetare a procesului contravențional, pe motiv că în acțiunile

contravenientului nu există faptul contravenției, fiind, astfel, Arabadji Feodor, prin

prisma art.441 alin.(2) din Codul contravențional, repus în drepturi, or, încetarea

procesului contravențional determină repunerea în drepturi a persoanei în a cărei privință

a fost pornit.

Cele menționate supra determină completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

la concluzia că instanța de apel, efectuând controlul legalității și temeiniciei hotărârii

primei instanțe, nu a elucidat cu suficientă claritate dacă Statul, prin intermediul

Ministerului Justiției, poate fi considerat pârât corespunzător în procesul dat de judecată

pentru a răspunde patrimonial față de reclamant în sensul Legii nr.1545/1998, precum și

nu a elucidat dacă pretinsele acțiuni ilegale invocate de reclamant în procesul

contravențional se regăsesc în lista exhaustivă a situațiilor particulare prevăzute de legea

nominalizată, care i-ar garanta dreptul de-a solicita repararea prejudiciilor.

Prin urmare, la caz, instanța de apel nu a limpezit situația dacă în procesul

contravențional a fost comisă o eroare judiciară de către care autoritățile exponente ale

Statului (organele de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești),

care în cele din urmă ar fi afectat soluția finală, ulterior să fie anulată prin hotărâre

judecătorească irevocabilă și ar îndreptăți persoana păgubită de a solicita pentru acțiunile

ilegale ale acestora achitarea despăgubirii în sensul Legii nr.1545/1998.

21

Altfel zis, instanța de apel nu a verificat dacă în prezentul litigiu sunt aplicabile

prevederile Legii nr.1545-XIII din 25.02.1998, precum și dacă reieșind din cele

constatate supra, Statul, în persoana Ministerului Justiției, este pârâtul corespunzător în

procesul dat de judecată, având în vedere că prin acțiunea civilă concretizată reclamantul

a înaintat pretenții față de ultimul doar în baza Legii respective.

De asemenea, completul de judecată remarcă că prin procesul-verbal nr.08 din 05

februarie 2021 cu privire la contravenție, agentul constatator din cadrul Direcției

Investigații Speciale a Direcției Generale Teritoriale „SUD” a Centrului Național

Anticorupție a constatat în acțiunile lui Arabadji Feodor faptul comiterii a contravenției

prevăzute de art.312 din Codul contravențional.

Atât în acțiunea inițială, cât și cea concretizată, Arabadji Feodor a indicat în calitate

de pârâți și Direcția Generală Teritorială „SUD” a Centrului Național Anticorupție și

Centrul Național Anticorupție, solicitând inclusiv și din contul acestor autorități încasarea

solidară prin prisma Legii nr.1545/1998 a prejudiciului material și moral cauzat pentru

pretinsa tragere ilegală la răspundere contravențională.

La acest aspect ține de menționat că la data adresării în judecată cu prezenta acțiune

(30.11.2021, concretizată ulterior la 31.01.2022), prevederile art.1 alin.(1)-(4) din Legea

nr.1104-XV din 06.06.2002 cu privire la Centrul Național Anticorupție (în redacția Legii

nr.98 din 24.08.2021, în vigoare din 07.09.2021) stipulau că, Centrul Național

Anticorupție este un organ specializat în prevenirea și combaterea corupției, a actelor

conexe corupției și a faptelor de comportament corupțional. Centrul este persoană

juridică de drept public, finanțat integral din bugetul de stat, dispune de conturi

trezoreriale, de ștampilă cu imaginea Stemei de Stat a Republicii Moldova și de alte

atribute necesare. Centrul este un organ apolitic, nu acordă asistență și nu sprijină niciun

partid politic. Centrul este independent în activitatea sa și se supune doar legii. Centrul

dispune de independență organizațională, funcțională și operațională în condițiile stabilite

de lege.

Potrivit art.7 alin.(1)-(4) din Legea nr.1104-XV din 06.06.2002 cu privire la Centrul

Național Anticorupție (în redacția Legii nr.98 din 24.08.2021, în vigoare din 07.09.2021),

Centrul este un organ unitar, centralizat și ierarhic, constituit din aparat central și

subdiviziuni teritoriale. Centrul este independent în elaborarea programului de activitate

și în exercitarea funcțiilor sale. Structura și efectivul-limită ale Centrului, numărul și

reședința subdiviziunilor teritoriale și raza lor de activitate se aprobă de către Parlament

la propunerea directorului Centrului. Centrul este persoană juridică, dispune de un cont

trezorerial și de alte atribute necesare.

La fel, în actuala redacție a Legii nr.1104-XV din 06.06.2002 cu privire la Centrul

Național Anticorupție legiuitorul la art.11 alin.(1)-(4) a prevăzut că Centrul Național

Anticorupție (denumit în continuare Centru) este o autoritate publică autonomă

specializată în prevenirea și combaterea corupției, a actelor conexe corupției și a faptelor

coruptibile. Centrul este persoană juridică de drept public, dispune de conturi trezoreriale,

de ștampilă cu imaginea Stemei de Stat a Republicii Moldova și de alte atribute necesare

stabilite de legislație. Centrul este un organ apolitic, nu acordă asistență și nu sprijină

niciun partid politic. Centrul este independent în activitatea sa și se supune doar legii.

22

Centrul dispune de independență organizațională, funcțională și operațională în condițiile

stabilite de lege.

Iar, dispozițiile art.7 alin.(1)-(2) din aceeași Lege statuează că, Centrul este o

autoritate publică autonomă, constituită din aparat central și subdiviziuni teritoriale.

Structura și efectivul-limită ale Centrului, numărul și reședința subdiviziunilor teritoriale

și raza lor de activitate se aprobă de către Parlament la propunerea directorului Centrului.

Din cele reținute, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că

Arabadji Feodor, formulând pretenții inclusiv și față de Direcția Generală Teritorială

„SUD” a Centrului Național Anticorupție, instanța de apel nu a verificat aspectul dacă

respectiva Direcție, ca subdiviziune teritorială a CNA, în virtutea prevederilor Legii

nr.1104-XV din 06.06.2002 cu privire la Centrul Național Anticorupție și a altor acte

normative conexe acesteia, cu modificările ulterioare, dispune de personalitate juridică

separată de autoritatea publică centrală – Centru Național Anticorupție, pentru a interveni

în procesul dat de judecată în calitate de subiect desinestătător în raportul obligațional de

răspundere civilă și poate avea calitatea corespunzătoare de pârât.

Subsidiar, conform art.13 alin.(1) din Legea nr.1545/1998, repararea prejudiciului

specificat la art.7 lit.a), c)-g) și în capitolul III se efectuează din contul bugetului de stat,

iar în cazul când prejudiciul a fost cauzat de organul de urmărire penală întreținut din

bugetul local - din contul acestui buget. Prejudiciul material și moral cauzat prin

aplicarea ilicită a amenzilor contravenționali de către alte organe decât instanța de

judecată se repară de către aceste organe.

Totodată, potrivit art.45 alin.(1) din Codul contravențional, persoana al cărei drept

sau interes legitim a fost lezat prin contravenție îl poate apăra prin acțiune civilă depusă

conform legislației procedurale civile. Această persoană are în special dreptul la

repararea prejudiciului patrimonial și a celui nepatrimonial cauzate prin contravenție.

Prezentul alineat se aplică în egală măsură și în cazul în care, în sensul art.30 alin.(11), se

consideră că făptuitorul nu a fost supus răspunderii contravenționale.

Potrivit art.383 alin.(1)-(3) din Codul contravențional, (în redacția legii în vigoare la

data adresării în judecată cu acțiune, 30 noiembrie 2021), cheltuielile de administrare și

de conservare a probelor, de retribuire a apărătorului, alte cheltuieli aferente procesului

contravențional se suportă de contravenient, dacă a fost aplicată o sancțiune

contravențională, în modul stabilit de legislație. Plata cheltuielilor judiciare se efectuează

în conformitate cu art.229 din Codul de procedură penală. Victima, reprezentantul ei,

martorul, specialistul, expertul, interpretul, traducătorul, apărătorul (avocatul) au dreptul

la repararea prejudiciului și a cheltuielilor suportate în procesul contravențional în

ordinea procedurii civile, cu excepția cazurilor când nu există divergențe asupra întinderii

acestora. Persoana în a cărei privință a fost pornit proces contravențional se repune în

dreptul de care a fost privată și ei i se repară cheltuielile suportate în proces dacă, prin

hotărâre definitivă, este declarată nevinovată sau răspunderea sa contravențională este

înlăturată, cu excepția cazului de amnistie.

De aici rezultă că persoanele prevăzute la art.383 din Codul contravențional sunt

îndreptățite la repararea prejudiciului și a cheltuielilor suportate în procesul

contravențional în ordinea procedurii civile, cu excepția cazurilor când nu există

divergențe asupra întinderii acestora.

23

Totodată, din prevederile art.384 alin.(2) lit.u) și alin.(31) din Codul contravențional

reiese că persoana în a cărei privința a fost pornit proces contravențional are dreptul să

ceară și să primească despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin acțiunile sau inacțiunile

ilicite ale autorității competente să constate contravenția sau să soluționeze cauza

contravențională. Dreptul prevăzut la alin.(2) lit.u) se oferă doar în cazul în care prin

hotărâre judecătorească definitivă s-a constatat caracterul ilicit al acțiunilor sau al

inacțiunilor autorității competente să constate contravenția sau să soluționeze cauza

contravențională.

Din norma dată de drept rezultă că persoana în a cărei privința a fost pornit procesul

contravențional are dreptul să ceară și să primească despăgubiri pentru prejudiciul cauzat

prin acțiunile sau inacțiunile ilicite ale autorității competente să constate contravenția

sau să soluționeze cauza contravențională, dacă prin hotărâre judecătorească definitivă s-

a constatat caracterul ilicit al acțiunilor sau al inacțiunilor autorității competente să

constate contravenția sau să soluționeze cauza contravențională.

Conform art.2036 alin.(1)-(3) din Codul civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat

un prejudiciu moral prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale,

precum și în alte cazuri prevăzute de lege, instanța de judecată are dreptul să oblige

persoana responsabilă la reparația prejudiciului prin plata de despăgubiri. Prejudiciul

moral se repară indiferent de existența și întinderea prejudiciului patrimonial. Reparația

prejudiciului moral se face și în lipsa vinovăției autorului, faptei ilicite în cazul în care

prejudiciul este cauzat prin condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală,

aplicare ilegală a arestului preventiv sau a declarației scrise de a nu părăsi localitatea,

aplicarea ilegală în calitate de sancțiune administrativă a arestului , muncii neremunerate

în folosul comunității și în alte cazuri prevăzute de lege.

Reieșind din prevederile art.2037 alin.(1) și (2) din Codul civil, mărimea

despăgubirii pentru prejudiciu moral se determină de către instanța de judecată în funcție

de caracterul și gravitatea prejudiciului moral cauzat persoanei vătămate, de gradul de

vinovăție a autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de

măsura în care această despăgubire poate aduce satisfacție echitabilă persoanei vătămate.

Caracterul și gravitatea prejudiciului moral le apreciază instanța de judecată, luând în

considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, restrângerea posibilităților de

viață familială și socială, precum și statutul social al persoanei vătămate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție precizează că autoritatea

publică competentă care a constatat prin procesul-verbal nr.08 din 05 februarie 2021 în

acțiunile lui Arabadji Feodor faptul comiterii a contravenției prevăzute de art.312 din

Codul contravențional, este Centrul Național Anticorupție prin intermediul agentului

constatator din cadrul subdiviziunii teritoriale Direcția de Investigații Speciale a Direcției

Generale Teritoriale „SUD”.

Astfel, având în vedere că prin hotărârea definitivă din 19 mai 2021 a Judecătoriei

Cahul, sediul Central, menținută prin decizia irevocabilă din 26 octombrie 2021 a Curții

de Apel Cahul, a fost încetat procesul contravențional pornit în privința lui Arabadji

Feodor în baza art.312 din Codul contravențional, pe motiv că nu există faptul

contravenției, instanța de apel a omis să verifice aspectul dacă Arabadji Feodor este

îndreptățit prin prisma art.13 alin.(1) din Legea nr.1545/1998 în coroborare cu art.383 și

24

art.384 alin.(2) lit.u) și alin.(31) din Codul contravențional la compensarea cheltuielilor

suportate în procesul contravențional și repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile sau

inacțiunile ilicite ale autorității competente să constate contravenția sau să soluționeze

cauza contravențională, în situația în care în acțiunea inițială reclamantul și-a întemeiat

pretențiile nu doar pe Legea nr.1545 din 25.02.1998 privind modul de reparare a

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii

și ale instanțelor judecătorești, dar și pe prevederile art.13 alin.(1) din Legea

nr.1545/1998, art.383 alin.(2) din Codul contravențional și art.2036 și 2037 din Codul

civil.

Pe lângă acestea, instanța de apel a ignorat să clarifice dacă reclamantul își susține

în continuare acțiunea inițială întemeiată în baza prevederilor art.13 alin.(1) din Legea

nr.1545/1998, art.383 alin.(2) din Codul contravențional și art.2036 și 2037 din Codul

civil, în situația în care prin cererea de chemare în judecată concretizată din 31 ianuarie

2022, pretențiile sale au fost formulate strict pe dispozițiile Legii nr.1545/1998, iar din

materialele dosarului și explicațiile date de către reclamant și reprezentantul său nu se

atestă că s-a renunțat la cele invocate în acțiunea inițială din 30 noiembrie 2021.

Or, instanța judecătorească examinează cauza și adoptă hotărârea strict în limitele

pretențiilor formulate în acțiune, pe când din hotărârile contestate se atestă examinarea

cauzei doar prin prisma Legii nr.1545/1998, dar nu și prin prisma art.45, art.383 și

art.384 din Codul contravențional raportate la prevederile relevante ale Codului civil.

Sub acest aspect, este evident că instanța de apel a trecut în mod superficial asupra

circumstanțelor cauzei, fără a stabili cine de fapt se face responsabil pentru repararea

pretinsului prejudiciu cauzat lui Arabadji Feodor în procesul contravențional și dacă

reclamantul și-a întemeiat cerințele exclusiv pe Legea nr.1545/1998 sau inclusiv și pe

dispozițiile relevante ale Codului contravențional și ale Codului civil.

Distinct de aceasta, la actele cauzei au fost anexate copiile bonurilor fiscale pretins

suportate de către reclamant pe durata procesului contravențional pentru alimentarea

autoturismului cu combustibil, însă instanța de apel nu a elucidat dacă aceste cheltuieli au

fost suportate anume în perioada de referință pentru deplasare la sediul agentului

constatator și în instanța de judecată pe durata procesului contravențional, având în

vedere că în aceste chitanțe figurează diferite dăți, ore sau în general nu este clară ziua în

care s-a efectuat plata.

Cele nominalizate supra, denotă faptul că Curtea de Apel Cahul per ansamblu nu a

efectuat o apreciere multiaspectuală, completă și nemijlocită probelor administrate la

materialele dosarului întru elucidarea circumstanțelor cauzei ce pot duce la emiterea unei

hotărâri judecătorești întemeiate și legale, cu respectarea principiului nemijlocirii, or,

instanța trebuie să cerceteze direct și nemijlocit probele, și să emită hotărârea numai în

temeiul circumstanțelor constatate și al probelor cercetate și verificate în ședință de

judecată.

În contextul expus, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că

instanța de apel trebuia să indice cu suficientă claritate motivele pe care și-a întemeiat

decizia, iar având în vedere caracterul determinant al concluziilor sale, să precizeze

noțiunile ce implică o apreciere a faptelor supuse aprecierii.

25

În cazul în care instanța de judecată se abține de a da un răspuns special și explicit la

cele mai importante întrebări, fără a acorda părții care a formulat acțiunea posibilitatea de

a ști dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest fapt se va considera o

încălcare a dreptului la un proces echitabil (speța Hiro Balani c. Spaniei, hotărârea din

09 decembrie 1994).

Actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor de drept, să fie clar,

înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în mod sigur și expres la toate cererile

și obiecțiile formulate de către părți, ceea ce în prezentul litigiu lipsește.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că corectarea erorii instanței

de apel la judecarea cauzei în ordine de recurs nu este posibilă, completul de judecată al

Curții Supreme de Justiție concluzionează de a admite recursurile, de a casa integral

decizia instanței de apel și de a trimite cauza spre rejudecare în instanța de apel, în alt

complet de judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate și

reexaminând cauza, să emită o decizie legală și întemeiată, cu respectarea dreptului

părților la un proces echitabil.

În conformitate cu art.431, art.445 alin.(1) lit.c) și alin.(3) din Codul de procedură

civilă, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admit recursurile declarate de Arabadji Feodor, reprezentat de avocatul Todorov

Maxim, Centrul Național Anticorupție al Republicii Moldova și Ministerul Justiției al

Republicii Moldova.

Se casează integral decizia din 19 ianuarie 2023 a Curții de Apel Cahul, în cauza

civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Arabadji Feodor împotriva

Centrului Național Anticorupție al Republicii Moldova, Direcției Generale Teritoriale

Sud a Centrului Național Anticorupție și Ministerului Justiției al Republicii Moldova,

intervenient accesoriu Ministerul Finanțelor al Republicii cu privire la repararea

prejudiciului material și a celui moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală și ale instanțelor judecătorești pentru tragerea ilegală la răspundere

contravențională și încasarea cheltuielilor de judecată, cu trimiterea cauzei spre

rejudecare la Curtea de Apel Cahul, în alt complet de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Lilia Roic-Botezatu

26