2ra-1524/23 — cu privire la incasarea salariului, a penalitatii, prejudiciul moral

2ra-1524/23 — cu privire la incasarea salariului, a penalitatii, prejudiciul moral (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 2ra-1524/2023

2-21124540-01-2ra-11102023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru – S. Cușnir

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – I. Țurcan, A. Panov, N. Budăi

ÎNCHEIERE

24 iulie 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Lilia Roic-Botezatu

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ivan Rangu,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către Ivan

Randu împotriva Întreprinderii Municipale „Direcția Construcții Capitale” a

Primăriei municipiului Chișinău cu privire la încasarea salariatului, a penalității și a

prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 05 septembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a admis cererea de apel declarată de către Întreprinderea Municipală „Direcția

Construcții Capitale” a Primăriei municipiului Chișinău, s-a casat în parte hotărârea

din 05 mai 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și în această parte s-a adoptat

o nouă hotărâre,

a c o n s t a t a t :

La 19 august 2021, Ivan Rangu a depus cerere de chemare în judecată împotriva

ÎM „Direcția Construcții Capitale” a Primăriei mun. Chișinău, prin care a solicitat

încasarea salariului, a penalității și prejudiciul moral.

În susținea acțiunii reclamantul Ivan Rangu a indicat că potrivit contractului

individual de muncă nr. 02/18 din 23 ianuarie 2018 și ordinului de angajare nr. 21

din 23 ianuarie 2018, a exercitat începând cu 23 ianuarie 2018 funcția de șef al Bazei

tehnico-materială a ÎM „Direcția Construcții Capitale” a Primăriei mun. Chișinău.

Potrivit ordinului ÎM „Direcția Construcții Capitale” a Primăriei mun. Chișinău

nr. 321-p din 31 decembrie 2019, contractul individual de muncă încheiat între el și

direcția nominalizată a fost desfăcut începând cu 31 decembrie 2019.

Reclamantul a menționat că ÎM „Direcția Construcții Capitale” a Primăriei

mun. Chișinău, în calitate de angajator, a admis față de el restanțe la plata salarială

în mărime de 34 307,10 lei. Restanțele salariale au fost constatate inclusiv și de

Inspectoratul de Stat al Muncii, în calitate de organ de supraveghere și control al

respectării legislației muncii. Însă, necătând la faptul că la 30 decembrie 2021, a

1

depus o cerere prealabilă, până în prezent ÎM „Direcția Construcții Capitale” a

Primăriei mun. Chișinău nu i-a achitat restanța la plata salarială în sumă de 34 307,10

lei, fiind nevoit să se adreseze în instanța de judecată.

Reclamantul a solicitat obligarea ÎM „Direcția Construcții Capitale” a Primăriei

mun. Chișinău să-i achite în folosul său restanța la plata salariului în sumă de 34

307,10 lei; compensația pentru salariul neachitat în termen 0,3 la sută din suma

salariului neachitat pentru pierderile cauzate prin neachitarea la timp a salariului;

repararea prejudiciul moral cauzat în urma îndeplinirii necorespunzătoare a

obligațiilor prevăzute de contractul individual de muncă în mărime de 50 000 lei.

Ulterior, în ședința de judecată, reclamantul Ivan Rangu prin cerere (f.d. 89) a

concretizat cerințele în partea ce ține de încasarea sumelor, menționând că ÎM

„Direcția Construcții Capitale” a Primăriei mun. Chișinău, i-a transferat la card suma

de 2 687 lei în contul salariului, pe care nu a putut să o primească deoarece avea

cardul expirat, solicită ca această sumă să fie încasată ca parte integră a salariului în

mărime de 34 307,10 lei și să fie inclusă la estimarea penalităților.

Referitor la achitarea compensației conform art. 330 pct. 2) din Codul muncii,

pentru fiecare zi de întârziere, 0,3 la sută din suma neachitată, a menționat că de la

01 iulie 2019 până la 06 martie 2023 sunt 1 344 zile de neachitare a salariului.

Deoarece 0,3 % din salariul de 34 307 este de 102,92 lei, suma penalității este de

138 324 lei (1 344 zile x 102,92 lei=138 324 lei) și astfel a solicitat să fie încasată

cu titlu de penalitate pentru fiecare zi de întârziere suma de 138 324 lei.

Cât privește cerința cu privire la obligarea achitării compensației pentru

pierderile cauzate de neachitarea la timp a salariului, ca rezultat al negocierilor de

conciliere din 2022 purtate cu reprezentantul ÎM „Direcția Construcții Capitale”,

Dumitru Nicoară, a solicitat să fie omisă această solicitare.

Totodată, a solicitat încasarea prejudiciul moral în mărime de 50 000 lei, ori

prin acțiunile pârâtei a fost supus unui atac psihologic.

Prin hotărârea din 05 mai 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de către Ivan Rangu.

S-a încasat de la ÎM „Direcția Construcții Capitale” a Primăriei mun. Chișinău

în beneficiul lui Ivan Rangu salariul neachitat în mărime de 30 978,53 lei cu reținerea

plăților obligatorii la bugetul de stat și la bugetul asigurărilor sociale, penalitatea

(compensație de întârziere) în mărime de 0,3 la sută din suma neplătită în termen,

pentru perioada 21 iulie 2021-06 martie 2023 în mărime de 59 85,80 lei și prejudicial

moral în mărime de 3 000 lei.

În rest, acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

S-a încasat de la ÎM „Direcția Construcții Capitale” a Primăriei mun. Chișinău

în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 2 722,90 lei.

Pentru a ajunge la această concluzie instanța de fond a reținut că în baza

contractului individual de muncă nr. 02/18 din 23 ianuarie 2018, încheiat între ÎM

„Direcția Construcții Capitale” a Consiliului mun. Chișinău în calitate de angajator

și Ivan Rangu în calitate de salariat, ultimul fiind angajat în funcția de Șef Baza

tehnico-materială pe o perioadă nedeterminată. Conform ordinului de angajare nr.

21-p din 23 ianuarie 2018, Ivan Rangu a fost angajat începând cu 23 ianuarie 2018,

cu perioada de probă de 3 luni, în funcție de Șef al Bazei tehnico-materială, cu

salariul lunar de bază în mărime de 7 140 lei. Ulterior, prin ordinul nr. 231-p de

încetare a contractului de muncă din 31 decembrie 2019, Ivan Rangu a fost concediat

2

în temeiul art. 86 alin. (1) lit. y1) din Codul muncii-deținerea de către salariat a

statutului de pensionar pentru limita de vârstă.

Potrivit răspunsului Inspectoratului de Stat al Muncii din 23 octombrie 2020

nr. R-1212/20 rezultă că la 01 octombrie 2020 angajatorul ÎM „Direcția Construcții

Capitale” a admis restanță la plăți salariale față de salariații unității în mărime de

943 460,10 lei, inclusiv față de Ivan Rangu în mărime de 34 307,10 lei.

Materialele cauzei atestă că ÎM „Direcția Construcții Capitale” a întocmit un

acord de achitare a restanței salariale în rate din 16 octombrie 2020, care atestă că

întreprinderea recunoaște datoria salarială formată față de Ivan Rangu și s-a obligat

să o achite în rate lunare până la stingerea completă a acesteia. Însă, plățile salariale

nu i-au fost achitate, întreprinderea invocând că Ivan Rangu ar avea o datorie față de

pârâtă urmare a cauzării unui prejudiciu material în mărime de 30 978,52 lei, în

timpul executării obligațiunilor de serviciu, or, acesta la angajare și-a asumat

răspunderea materială în baza contractului cu privire la răspunderea materială

individuală deplină nr. 32, prejudiciul fiind constatat în urma inventarierii efectuate

în perioada 01 octombrie 2018-30 noiembrie 2018.

Analizând circumstanțele cauzei, prin prisma prevederilor art. 336, 337, 338,

343, 344 din Codul muncii, instanța de fond a reținut că la materialele cauzei lipsește

un acord scris în vederea achitării benevole a prejudiciului material de către Ivan

Rangu. Însă, se atestă că la 02 noiembrie 2020 ÎM „Direcția Construcții Capitale” a

depus o cererea de chemare în judecată către Ivan Rangu cu privire la repararea de

către salariat a prejudiciului material, în privința căreia s-a admis excepția de

tardivitate și s-a respins ca tardivă acțiunea înaintată prin încheierea din 22 iulie 2021

a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, nefiind contestată în instanța ierarhic

superioară de ÎM „Direcția Construcții Capitale”.

La caz, lipsește un act judecătoresc de dispoziție din care să se deducă că Ivan

Rangu ar avea obligații de ordin material/pecuniar față de ÎM „Direcția Construcții

Capitale” a Primăriei mun. Chișinău.

Totodată, prima instanță a menționat că după emiterea ordinului nr. 68 din 05

octombrie 2020 a ÎM „Direcția Construcții Capitale” a Primăriei mun. Chișinău cu

privire la recunoașterea salariatului Ivan Rangu vinovat de cauzarea prejudiciului

material constatat la 28 decembrie 2018, a fost întocmit acord de achitare a restanței

salariale lui Ivan Rangu în rate din 16 octombrie 2020, care a fost expediată prin

poșta electronică ultimului, din care se atestă că întreprinderea recunoaște datoria

formată la salariu față de Ivan Rangu și se obligă să o achite în rate lunar până la

stingerea completă a acesteia, circumstanțe care se contrazic între ele.

De asemenea, instanța de fond a apreciat critic ordinul nr. 27 din 25 mai 2022

a ÎM „Direcția Construcții Capitale” a Primăriei mun. Chișinău, prin care s-a ordonat

încasarea de la Ivan Rangu din restanța salarială în sumă de 30 978,52 lei ca restituire

a prejudiciului cauzat, or acest fapt contravine prevederilor art. 344 alin. (2) și (2)

din Codul muncii și art. 123 alin. (2) din Codul de procedură civilă.

Reieșind din circumstanțele stabilite instanța a conchis că Ivan Rangu este

îndreptățit să pretindă încasarea de la ÎM „Direcția Construcții Capitale” a Primărie

mun. Chișinău restanța la salariu în sumă de 30 978,53 lei, reieșind din faptul că la

01 mai 2022 s-a dispus ca reclamantului din suma de 34 307,10 lei să-i fie achitată

doar suma de 3 328,57 lei cu titlu de salariu restant, cu reținerea plăților obligatorii

la bugetul de stat și a asigurărilor sociale, iar la 22 august 2022 fiind transferată la

3

cardul bancar al lui Ivan Rangu suma de 2 665,52 lei, fapt confirmat de ultimul.

Cât privește pretenția reclamantului privind încasarea prejudiciului cauzat prin

neachitarea la timp a salariului conform art. 330 alin. (2) din Codul muncii, în

cuantum de 0,3 % pentru fiecare zi de întârziere, instanța de fond a constatat că

angajatorul nu și-a executat obligațiile prevăzute de lege și de contractul individual

de muncă și fără just temei nu a achitat reclamantului plățile salariale, respectiv,

pentru perioada 21 februarie 2021-01 august 2022 a dispus încasarea sumei de 39

719,40 lei, iar pentru perioada 02 august 2022-06 martie 2022 a dispus încasarea

sumei de 20 066,40 lei, în total fiind suma de 59 785,80 lei.

Referitor la cerința lui Ivan Rangu cu privire la încasarea prejudiciului moral,

prima instanță a reținut că reieșind prin circumstanțele cauzei raportate la prevederile

art. 5 lit. k), art. 9 lit. n), art. 10 lit. p), art. 327, art. 329 din Codul muncii, art. 2036

alin. (1) și (2) din Codul civil (în redacția până la 01 martie 2019), a ajuns la

concluzia de a încasa suma de 3 000 lei.

Conducând-se de prevederile art. 98 din Codul de procedură civilă, instanța de

judecată a ajuns la concluzia de a încasa de la ÎM „Direcția Construcții Capitale” a

Primăriei mun. Chișinău în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 2 722,90 lei.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 11 mai 2023, ÎM „Direcția

Construcții Capitale” a Primăriei mun. Chișinău, a declarat apel împotriva hotărârii

din 05 mai 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, prin care a solicitat

admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi decizii,

prin care acțiunea să fie respinsă integral.

Prin decizia din 05 septembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul

declarant de ÎM „Direcția Construcții Capitale” a Primăriei mun. Chișinău.

S-a casat hotărârea din 05 mai 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în

partea admiterii penalității (compensației de întârziere) în mărime de 0,3 la sută din

suma neplătită în termen pentru perioada 21 iulie 2021-06 martie 2023 în mărime de

59 785,80 lei, respectiv taxei de stat și în această parte s-a adoptat o nouă hotărâre.

S-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Ivan Rangu împotriva ÎM

„Direcția Construcții Capitale” a Primăriei mun. Chișinău cu privire la încasarea

penalității (compensației de întârziere) în mărime de 0,3 la sută din suma neplătită

în termen pentru perioada 21 iulie 2021-06 martie 2023.

Micșorarea taxei de stat încasată de la ÎM „Direcția Construcții Capitale” a

Primăriei mun. Chișinău în beneficiul statului de la suma de 2 722,90 lei la suma de

929,35 lei.

În rest, hotărârea din 05 mai 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

menținut fără modificări.

Pentru a decide astfel, reținând particularitățile și circumstanțele speței, instanța

de apel a relevat că admiterea cerinței de instanța de fond privind încasarea

penalității (compensației de întârziere) în mărime de 0,3 la sută din suma neplătită

în termen pentru perioada 21 iulie 2021- 06 martie 2023, este pripită, or din

răspunsul Inspectoratului de Stat al Muncii din 23 octombrie 2020 nr. R1212/20

rezultă că, la 01 octombrie 2020, angajatorul ÎM „Direcția Construcții Capitale” a

admis restanță la plăți salariale față de salariații unității în mărime de 943 460,10 lei,

inclusiv față de Ivan Rangu în mărime de 34 307,10 lei. De asemenea, ÎM „Direcția

Construcții Capitale” a indicat că situația financiară la întreprindere în acea perioadă

a fost grea, fiind reduse din funcție mai multe persoane. Prin urmare, reținerile

4

salariale nu au fost efectuate din culpa ÎM „Direcția Construcții Capitale”, totodată

plățile totale salariale nu au fost efectuate având în vedere invocarea existenței unui

prejudiciu material, iar o parte din suma restantă fiind transferată imediat o dată cu

redresarea economică a companiei, fapt pentru care hotărârea primei instanțe, în

partea, admiterii compensației de întârziere în mărime de 0,3 la sută din suma

neplătită în termen pentru perioada 21 iulie 2021- 06 iunie 2023, în mărime de 59

785,80 lei, urmează a fi casată, iar pretenția respinsă.

Având în vedere că instanța de apel a ajuns la concluzia că pretenția de

încasare a sumei de 59 785,80 lei urmează a fi respinsă, suma taxei de stat a fost

micșorată de la 2 722,90 lei la suma de 929,35 lei.

La 11 octombrie 2023, Ivan Rangu a declarat recurs împotriva deciziei din 05

septembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea hotărârii din 05 mai 2023 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

În motivarea recursului, Ivan Rangu a invocat că nu este de acord cu decizia

instanței de apel în partea respingerii pretenției privind încasarea compensației de

întârziere în mărime de 0,3 la sută din suma neplătită în termen pentru perioada 21

iulie 2021-06 martie 2023 în mărime de 59 785,80 lei, ori analizând actele

judecătorești, aceleași circumstanțe au fost analizată însă interpretate diferit.

Consideră că interpretarea instanței de apel este bazată pe o apreciere

insuficientă și arbitrară a materialului probator și argumentelor susținute de către

recurent, fapt ce vine în contradicție cu normele de drept procedural.

Prin încheierea din 10 noiembrie 2023 a Curții Supreme de Justiție, s-a expediat

intimatei ÎM „Direcția Construcții Capitale” a Primărie mun. Chișinău, copia

recursului declarat de Ivan Rangu și s-a comunicat dreptul de depunere, în termen

de până la o lună, a referinței, cu expunerea asupra obiecțiilor materiale și

procedurale invocate în cererea de recurs (f. d. 218).

La 22 decembrie 2023, ÎM „Direcția Construcții Capitale” a Primăriei mun.

Chișinău a depus referință, solicitând a considera recursul declarat de Ivan Rangu ca

fiind inadmisibil.

În contextul prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 05 septembrie 2023

și a expediat-o participanților la proces la 13 septembrie 2023, fapt confirmat prin

scrisoarea de expediere (f. d. 210), însă confirmarea recepționării la materialele

cauzei nu este. Astfel, recursul declarat la data de 11 octombrie 2023, este în termen.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră oportun de a

învedera că, prin Legea pentru modificarea unor acte normative (modificarea

cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr. 246 din 31 iulie

2023, în vigoare din 18 august 2023, cu excepția art. IV, V pct. 1-9 și 11-16 și art.

VII – 01 septembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.

318-321 art. 570 din 18 august 2023, au fost introduse modificări în Codul de

procedură civilă, inclusiv la capitolul XXXVIII – Recursul, secțiunea a 2-a, recursul

împotriva actelor de dispoziție ale curților de apel.

În această consecvență, se deduce că admisibilitatea recursului depus de Ivan

Rangu, împotriva deciziei din 05 septembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, va fi

5

examinată prin prisma temeiurilor stipulate în redacția art. 432 din Codul de

procedură civilă, în vigoare de la 01 septembrie 2023.

Examinând admisibilitatea recursului, fără prezența participanților la proces, în

acord cu procedura specificată la art. 440 din Codul de procedură civilă, Completul

de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că cererea de recurs depusă de

Ivan Rangu, este inadmisibilă, pentru motivele ce succed.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, în

cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433,

completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților,

declară recursul inadmisibil.

Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele

cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a

Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1) și (2)

din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă (în

redacția Legii nr. 246 din 31 iulie 2023, în vigoare de la 01 septembrie 2023).

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură

civilă, recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este

contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea

recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție;

c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv

un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care

nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în

mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost

compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței

jurisdicționale.

Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă

au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.

Din analiza recursului declarat de Ivan Rangu rezultă că, drept temei de

declararea a recursului au fost invocate prevederile art. 432 alin. (1) și (2) din Codul

de procedură civilă.

Completul de judecată constată că argumentele indicate în cererea de recurs, se

referă în general la toate temeiurile de admitere a recursului din art. 432 din Codul

de procedură civilă, dar nu a concretizat care încălcare a avut loc la examinarea

cauzei specificate în norma legală.

În situația dată, instanța de recurs analizând argumentele invocate în cererea de

recurs prin prisma prevederilor art. 432 din Codul de procedură civilă, a constatat că

nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei

de admitere a recursului.

De asemenea, motivele menționate în cererea de recurs sunt similare celor

invocate în cadrul judecării anterioare a cauzei, asupra căror instanța de apel, s-a

pronunțat corespunzător cu respectarea prevederilor legale.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea repetată a

situației (redată în cererea de chemare în judecată), nu constituie temei de casare a

6

deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se

doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit

regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă,

instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

În contextul prevederilor art. 432 alin. (2) din Codul de procedură civilă, în

cazul invocării inclusiv în recurs de către recurent a tuturor temeiurilor conținute la

art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs verifică sub

aspectul dat temeiurile recursului.

La acest aspect, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa

constantă, statuează că, dreptul de acces la instanță nu este absolut. Există limitări

implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului Unit, p.38, cauza Stanev

împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de

admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din

partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere

(cauza Luordo împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs

pot fi mai stricte decât pentru un apel (cauza Levages Prestations Services împotriva

Franței, p. 45). Procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile

care implică doar chestiuni de drept și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu

cerințele articolului 6§1 (cauza Helmers c. Suediei, 09 octombrie 1991).

Din considerentele redate, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

concluzionează că recursul declarat de Ivan Randu, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii

recursului și drept urmare prin prisma art. 433 alin. (1) lit. a), urmează a fi considerat

inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit.

a), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ivan Randu, împotriva deciziei

din 05 septembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Stela Procopciuc

judecători Oxana Parfeni

Lilia Roic-Botezatu

7