3ra-214/22 — contestarea actului administrativ

3ra-214/22 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-214/2022

2-19147393-01-3ra-23022022

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. V. Chisilița)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, E. Palanciuc, V. Clima)

ÎNCHEIERE

20 aprilie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Iurie Bejenaru

Judecătorii Aliona Miron

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului depus de Primarul General al municipiului

Chișinău,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Petru Budurin împotriva Primarului General al municipiului Chișinău cu privire la

anularea actului administrativ, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru perioada

absenței forțate de la lucru, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 24 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

admis apelul depus de Primarul General al municipiului Chișinău, a fost casată hotărârea

din 29 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și a fost emisă o nouă decizie

de admitere parțială a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La data de 12 septembrie 2019 Petru Budurin a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Primarului General al municipiului Chișinău cu privire la anularea

actului administrativ, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru perioada

absenței forțate de la lucru, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul Petru Budurin a indicat că prin dispoziția

Primarului General Interimar al mun. Chișinău nr. 317/6-dc din 25 iulie 2018, a fost

numit prin transfer în funcția de vicepretor al sectorului Centru.

A menționat că la 25 iulie 2019, Primarul General Interimar al mun. Chișinău, a

emis dispoziția nr. 354/1-dc, prin care a fost eliberat din funcția de vicepretor al

sectorului Centru, din data 25 iulie 2019, în baza art. 22 alin (3) din Legea nr. 199 din

16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică, art. 20

alin. (3) și alin. (4) din Legea nr. 136 din 17 iunie 2016 cu privire la statutul

1

municipiului Chișinău. Ca temei al emiterii acestei dispoziții a fost indicată nota

informativă a Pretorul sectorului Centru, Pavel Rusu.

Reclamantul Petru Budurin a invocat că nota informativă menționată, nu conține

nicio probă, niciun fapt confirmat despre careva încălcări a obligațiunilor sale

funcționale, ci numai declarații generale, fără probatoriu.

A susținut că, potrivit art. 208 alin. (2) Codul muncii, în funcție de gravitatea faptei

comise de salariat, angajatorul urmează să organizeze și o anchetă de serviciu, a cărui

termen nu poate depăși o lună și prin care se respectă dreptul angajatului de a se apăra și

de a prezenta probe în elucidarea faptelor imputate. În acest sens, reclamantul a invocat

că Primarul General interimar al mun. Chișinău nu a organizat o anchetă de serviciu,

nefiind informat despre învinuirile aduse, neoferindu-i-se posibilitatea să prezinte probe

în apărarea sa, acest fapt fiind un abuz din partea Primarului General interimar al mun.

Chișinău.

Reclamantul Petru Budurin a mai indicat că, potrivit art. 86 alin. (1) lit. g) Codul

muncii, este necesar ca salariatul să fi săvârșit o abatere gravă, iar gravitatea abaterii

salariatului să rezulte din consecințele ei asupra activității unității, periculozitatea

socială a faptei, trebuind să fie apreciată în funcție de împrejurările concrete în care s-a

săvârșit și consecințele pe care le-a produs.

A considerat, că dispoziția privind eliberarea sa din funcție nu este motivată, după

cum este stipulat în lege, nu conține temeiurile de fapt și de drept ale sancțiunii

disciplinare. Până la aplicarea sancțiunii disciplinare, angajatorul este obligat să ceară în

scris salariatului o explicație privind fapta comisă, care poate fi prezentată de către

salariat în termen de 5 zile lucrătoare de la data solicitării. Refuzul de a prezenta

explicația cerută se consemnează într-un proces-verbal semnat de un reprezentant al

angajatorului și un reprezentant al salariaților. Iar, la emiterea dispoziției de eliberare

din funcție nu s-a ținut cont de aceste prevederi legale.

În opinia reclamantului, aceste acțiuni sunt un abuz din partea factorului

decizional, iar alegațiile aduse în nota informativă sunt neîntemeiate.

Reclamantul a mai menționat că, la 25 iulie 2019 s-a aflat în concediu medical,

despre care fapt a anunțat angajatorul. Iar, emiterea dispoziției de eliberare din funcție

în timpul aflării sale în concediu medical, duce inevitabil la anularea dispoziției

contestate.

Nefiind de acord cu dispoziția nr.354/l-dc din 25 iulie 2019 a Primarului General

Interimar al mun. Chișinău „Cu privire la eliberarea lui Petru Budurin din funcția de

vicepretor al sectorului Centru”, reclamantul s-a adresat cu cerere prealabilă către

Primăria mun. Chișinău, solicitând anularea ei, repararea prejudiciului material și moral.

Însă, prin răspunsul nr. B-7518/1/19 din 29 august 2019, Primăria mun. Chișinău i-a

refuzat în admiterea solicitărilor.

Astfel, reclamantul Petru Budurin a solicitat anularea dispoziției nr.354/l-dc din 25

iulie 2019 a Primarului General interimar al mun. Chișinău, Adrian Talmaci „Cu privire

la eliberarea lui Petru Budurin din funcția de vicepretor al sectorului Centru”,

restabilirea în funcția anterior ocupată, încasarea salariului și a altor indemnizații pentru

lipsa forțată de la muncă, precum și a penalităților respective, repararea prejudiciului

2

moral în sumă de 10 000 de lei și încasarea cheltuielilor de judecată pentru asistența

juridică.

Prin hotărârea din 29 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, a fost

admisă cererea de chemare în judecată depusă de Petru Budurin împotriva Primarului

General al municipiului Chișinău cu privire la anularea actului administrativ,

restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru perioada absenței forțate de la lucru,

repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată. A fost anulată

dispoziția Primarului General al municipiului Chișinău nr. 354/1-dc din 25 iulie 2019

„Cu privire la eliberarea lui Petru Budurin din funcția de vicepretor al sectorului

Centru”. A fost obligat Primarul General al municipiului Chișinău să emită actul

administrativ cu privire la restabilirea lui Petru Budurin în funcția de vicepretor al

sectorului Centru. A fost obligat Primarul General al municipiului Chișinău să emită

actul administrativ cu privire la achitarea în beneficiul lui Petru Budurin a salariului

pentru perioada absenței forțate de la lucru, începând cu 25 iulie 2019 până la data

pronunțării hotărârii judecătorești, 29 iunie 2020. A fost obligat Primarul General al

municipiului Chișinău să emită actul administrativ cu privire la achitarea în beneficiul

lui Petru Budurin a despăgubirii pentru prejudiciul moral echivalentă cu mărimea unui

salariu mediu lunar al vicepretorului sectorului Centru. În rest, acțiunea a fost respinsă.

La 18 iulie 2020 Primarul General al mun. Chișinău a depus apel împotriva

hotărârii din 29 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, solicitând admiterea

acestuia, casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi decizii de respingere

integrală a acțiunii (f.d. 63-64, vol. I).

La 13 noiembrie 2020 Primarul General al mun. Chișinău a prezentat motivarea

apelului (f.d. 84-91).

Conform extrasului de pe portalul poștei electronice, atașat la materialele cauzei, la

data de 16 octombrie 2020, Primăriei mun. Chișinău i-a fost notificată copia hotărârii

motivate a primei instanțe (f.d. 78-79, vol. I).

Astfel, instanța de apel corect a considerat ca apelul depus la data de 13 noiembrie

2020 de către Primarul General al mun. Chișinău este în termen.

Prin decizia din 23 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost admis apelul

depus de Primarul General al municipiului Chișinău, a fost casată hotărârea din 29 iunie

2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și a fost emisă o nouă decizie, prin care a

fost admisă parțial acțiunea depusă de Petru Budurin împotriva Primarului General al

municipiului Chișinău cu privire la anularea actului administrativ individual

defavorabil, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru perioada absenței forțate

de la lucru, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată. A fost

anulată dispoziția Primarului General al mun. Chișinău nr.354/1- dc din 25 iulie 2019

„Cu privire la eliberarea lui Petru Budurin din funcția de vicepretor al sectorului

Centru”, cu repunerea în drepturile salariale a lui Petru Budurin. În rest, a fost declarată

inadmisibilă acțiunea depusă de Petru Budurin împotriva Primarului General al

municipiului Chișinău privind obligarea restabilirii în funcție, repararea prejudiciului

material și moral.

La 22 martie 2021 Petru Budurin a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 23

februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, iar la 26 aprilie 2021 a prezentat motivarea

3

recursului, solicitând casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei

instanțe.

La 23 martie 2021 Primarul General al mun. Chișinău a depus cerere de recurs

împotriva deciziei din 23 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, iar la data de 20

aprilie 2021 a prezentat motivarea recursului, solicitând casarea deciziei instanței de

apel în partea admiterii acțiunii depuse de Petru Budurin și emiterea în această parte a

unei noi decizii de respingere a acțiunii.

Prin decizia din 21 iulie 2021 a Curții Supreme de Justiție au fost admise

recursurile depuse de Petru Budurin și de Primarul General al municipiului Chișinău. A

fost casată decizia din 23 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, în cauza de

contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de Petru Budurin

împotriva Primarului General al municipiului Chișinău cu privire la anularea actului

administrativ, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru perioada absenței forțate

de la lucru, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată, cu

restituirea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată

(f.d. 209-223, vol. I).

Prin decizia din 24 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost casată integral

hotărârea din 29 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și a fost emisă o

nouă decizie prin care în baza acțiunii în obligare depusă de Petru Budurin împotriva

Primarului General al municipiului Chișinău, persoane terțe Pretura sectorului Centru al

mun. Chișinău, vicepretor Alina Popovici a fost anulată dispoziția Primarului General al

municipiului Chișinău nr. 354/1-dc din 25 iulie 2019 cu privire la eliberarea dlui Petru

Budurin din funcția de vicepretor al sectorului Centru. A fost obligat Primarul General

al municipiului Chișinău să emită actul administrativ cu privire la restabilirea lui Petru

Budurin în funcția de vicepretor al sectorului Centru. A fost obligat Primarul General al

municipiului Chișinău să emită actul administrativ cu privire la achitarea în beneficiul

lui Petru Budurin a salariului pentru perioada absenței forțate de la locul de muncă,

începând cu data de 25 iulie 2019. A fost obligat Primarul General al municipiului

Chișinău să emită actul administrativ cu privire la achitarea în beneficiul lui Petru

Budurin a despăgubirii pentru prejudiciul moral echivalentă cu mărimea unui salariu

mediu lunar al vicepretorului sectorului Centru. În rest, acțiunea a fost respinsă.

În susținerea opiniei sale, instanța de apel s-a bazat pe prevederile art. 25 alin. (2)

Codul administrativ și a dispus atragerea Alinei Popovici și a Preturii sectorului Centru

în calitate de terți.

De asemenea, instanța de apel a aplicat prevederile art. 3 alin. (1), 6 alin. (1) și (3),

7 alin. (1), (2), 22 alin. (1)-(3) din Legea cu privire la statutul persoanelor cu funții de

demnitate publică nr. 199 din 16 iulie 2010, art. 20 alin. (4) din Legea privind statutul

municipiului Chișinău și a dedus că Primarul general al municipiului Chișinău este în

drept să decidă asupra eliberării din funcție a vicepretorului, însă acest drept poate fi

realizat doar în condițiile expres prevăzute de lege, în special Legea privind statutul

municipiului Chișinău, Legea privind statutul alesului local, Legea cu privire la statutul

persoanelor cu funcții de demnitate publică și cu respectarea procedurii administrative

inițiate în condițiile Codului administrativ.

4

Actul administrativ individual, prin care se dispune încetarea mandatului

demnitarului, urmează a fi emis în rezultatul unei activități administrative, activitate ce

trebuie să fie conformă principiilor și regulilor generale de emitere, în special art. 16

alin. (1) și 137 alin. (1) și 225 alin. (2) Codul administrativ (dreptul discreționar), art.

21, 118, 219 Codul administrativ (legalitatea formală și materială a actului

administrativ).

Instanța de apel, aplicând prevederile art. 60 alin. (1) și 70 alin. (1) din Codul

administrativ, a stabilit că procedura administrativă a fost inițiată la 25 iulie 2019, odată

cu emiterea notei informative de către pretorul sectorului Centru al mun. Chișinău, în

adresa Primarului General.

Nota informativă din 25 iulie 2019 evocă îndeplinirea necorespunzătoare de către

reclamantul Petru Budurin, în funcția sa de vicepretor, a unor atribuții acordate/delegate,

indispensabil de modul de soluționare a petițiilor privind problemele din sector, fiind

constatată vicierea prin depășire a termenului rezonabil de examinare a petițiilor,

readresarea neîntemeiată a lor altor instituții, oferirea răspunsurilor evazive și inexacte,

ce au generat nesoluționarea în esență a problematicii. Completul specializat evidențiază

că procedura administrativă și verificarea eventualelor abateri reprobabile în acțiunile

lui Petru Budurin, nu a fost inițiată și nici realizată, Petru Budurin nu a fost audiat și nici

nu i-au fost solicitate explicații referitoare la omisiunile incriminate.

Instanța de apel a remarcat că în preambulul dispoziției contestate sunt expuse

prezumatele considerente și temeiuri esențiale de drept și de fapt, considerate suficiente

pentru autoritatea publică întru justificarea emiterii actului administrativ contestat.

Completul specializat al instanței de apel a constatat că chiar dacă actul

administrativ individual are la bază sa nu doar simpla invocare a normelor de drept ci

mai are și un pretins substrat factologic – așa numita notă informativă a Pretorului

sectorului Centru și în care se conchide că ar fi reflectată informația privind activitatea

lui Petru Budurin, în baza ei cu siguranță nu putea fi luată decizia de eliberare din

funcție, de altfel exclusiv prin asumarea arbitrariului, or instanța de apel cert a stabilit că

conținutul informației din notă, este formal.

La emiterea actului administrativ contestat circumstanțele indicate în nota

informativă nu au fost supuse verificării, iar actul administrativ contestat nu reflectă

aprecierea faptelor indicate în ea și nici nu indică în ce măsură, acestea pot servi ca

temei pentru eliberarea din funcție a reclamantului.

Deși necesitatea verificării circumstanțelor ce au constituit componenta notei

informative a fost indicată expres și în decizia instanței ierarhic superioare

corespunzător fiind solicitată apelantului prezentarea probelor ce le-ar confirma în

instanța de apel, reprezentanții au infirmat existența probelor suplimentare, invocând că

referința exclusivă la prevederile legii, este suficientă pentru operarea revocării.

Corespunzător, instanța de apel a concluzionat nerespectarea principiului motivării

actului administrativ individual și a operațiunii administrative scrise, consfințit de art.

31 Cod administrativ.

Aplicând prevederile art. 118 Codul administrativ, instanța de apel a reținut că,

pretinsa argumentare bazată exclusiv pe trimiterea la nota informativă și limitarea la o

enumerare a normelor de drept, nu reprezintă o motivare a actului administrativ în

5

sensul normelor citate și nu justifică în nici un mod aplicarea sancțiunii aplicate, mai cu

seamă racordarea ei la cea mai dură pedeapsă, or actul în redacția adoptată, derogă

absolut de la principiul transparenței și comprehensibilității.

Corespunzător, alegațiile pârâtului conform cărora, prevederile Legii cu privire la

statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică, îi oferă dreptul pretorului de a

propune numirea și eliberarea din funcție a vicepretorului, iar Primarul general este cel

care decide modul în care organizează activitatea autorității executive municipale și în

cazul în care nu este satisfăcut de activitatea persoanelor cu funcție de demnitate publică

poate să dispună eliberarea lor din funcție fără a indica careva motive imputabile

acestuia, sunt greșite, or dispozițiile citate și constatările făcute exclud o asemenea

interpretare.

Or, conform art. 23 al Legii cu privire la statutul persoanelor cu funcții de

demnitate publică, demnitarul își exercită mandatul cu bună-credință. În cazul încălcării

acestei prevederi, demnitarul poartă răspundere personală. Încălcările comise în

exercițiul mandatului atrag răspunderea disciplinară, civilă, contravențională sau penală

în condițiile legii. Neexecutarea sau executarea necorespunzătoare de către persoana cu

funcție de demnitate publică a obligațiilor, prerogativelor și competențelor sale,

indiferent de prezența culpei, poate atrage după sine revocarea sau eliberarea din

funcție. Temeiul și cauzele revocării sau eliberării din funcție din motive imputabile

demnitarului se vor indica în actul administrativ corespunzător.

Totodată, conform art. 24 din Legea nr.199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul

persoanelor cu funcții de demnitate publică, dispozițiile prezentei legi se completează cu

prevederile legislației muncii, cu reglementările de drept comun civile, administrative

sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legilor ce reglementează activitatea

persoanei cu funcție de demnitate publică.

În acest context, conform art. 208 alin. (1) și (2) Codul muncii, până la aplicarea

sancțiunii disciplinare, angajatorul este obligat să ceară în scris salariatului o explicație

scrisă privind fapta comisă. Explicația privind fapta comisă poate fi prezentată de către

salariat în termen de 5 zile lucrătoare de la data solicitării. Refuzul de a prezenta

explicația cerută se consemnează într-un proces- verbal semnat de un reprezentant al

angajatorului și un reprezentant al salariaților. (2) În funcție de gravitatea faptei comise

de salariat, angajatorul este în drept să organizeze și o anchetă de serviciu, a cărei durată

nu poate depăși o lună. În cadrul anchetei, salariatul are dreptul să-și explice atitudinea

și să prezinte persoanei abilitate cu efectuarea anchetei toate probele și justificările pe

care le consideră necesare.

Completul specializat al instanței de apel a evidențiat din probatoriul cauzei că la

emiterea actului administrativ individual defavorabil lui Petru Budurin, garanțiile legale

nu au fost respectate. O cercetare de serviciu pe fapte reprobabile imputate

reclamantului nu a fost inițiată. Intimatului Petru Budurin nu i-au fost solicitate

explicații și nu i s-a oferit opțiunea prezentării probelor.

Conform art. 86 alin. (2) Codul muncii, nu se admite concedierea salariatului în

perioada aflării lui în concediu medical, în concediu de odihnă anual, în concediu de

studii, în concediu de maternitate, în concediu parțial plătit pentru îngrijirea copilului

până la vârsta de 3 ani, în concediu suplimentar neplătit pentru îngrijirea copilului în

6

vârstă de la 3 la 4 ani, în perioada îndeplinirii obligațiilor de stat sau obștești, precum și

în perioada detașării, cu excepția cazurilor de lichidare a unității.

În contradicție cu aceste norme, instanța de apel a constatat că actul administrativ

individual defavorabil nr. 354/1-dc din 25 iulie 2019, cu privire la eliberarea lui Petru

Budurin din funcția de vicepretor al sectorului Centru, intimatul era în concediu

medical, fapt confirmat prin certificatul medical atașat la dosar, corespunzător derivă

cert concluzia că actul administrativ contestat este ilegal, fiind emis contrar legii.

Conform art. 29 alin. (1)-(2) Codul administrativ, orice măsură întreprinsă de

autoritățile publice prin care se afectează drepturile sau libertățile prevăzute de lege

trebuie să corespundă principiului proporționalității. O măsură întreprinsă de autoritățile

publice este proporțională dacă: a) este potrivită pentru atingerea scopului urmărit în

temeiul împuternicirii atribuite prin lege; b) este necesară pentru atingerea scopului și c)

este rezonabilă. Subsumarea stării de fapt constatate la prevederile legale citate,

determină completul la concluzia că actul administrativ contestat nu corespunde

principiilor enunțate și astfel este ilegal.

Astfel, instanța de apel a conchis că actul administrativ contestat nu reflectă o

motivare plauzibilă și suficientă raliată scopului declarat de Primarul general al

municipiului Chișinău, ceea ce contravine art.31 din Codul administrativ, nu corespunde

principiului proporționalității și este contrar art. 119 alin. (1) Codul administrativ, care

prescrie cu titlu imperativ că, conținutul unui act administrativ individual trebuie să fie

suficient de cert.

În asemenea circumstanțe, dispoziția emisă de Primarul General al municipiului

Chișinău, fără a fi motivată suficient, constituie o încălcare a principiilor, prevăzute de

Codul administrativ, inclusiv principiului de eficiență, reglementat la art.28 Codul

administrativ, care prevede că procedura administrativă se realizează într-un mod

simplu, adecvat, rapid, eficient și corespunzător scopului.

În consecință, Completul specializat în examinarea acțiunilor de contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții de

Apel Chișinău a concluzionat că actul administrativ contestat, este ilegal și prin el

reclamantul este vătămat în dreptul său la muncă.

Astfel, reieșind din prevederile art. 224 alin. (1) lit.a) Cod administrativ, Completul

specializat al instanței de apel a admis pretenția lui Petru Budurin și a anulat dispoziția

Primarului general al municipiului Chișinău nr. 354/1-dc din 25 iulie 2019 cu privire la

eliberarea dlui Petru Budurin din funcția de vicepretor al sectorului Centru.

Consecințele anulării dispoziției de eliberare din funcție sunt restabilirea în funcție

anterior ocupată cu aplicarea consecutivă a legislației muncii, art. 90 și art. 330 Codul

muncii. Or, persoana cu demnitate publică, este persoana antrenată în raporturi speciale

de muncă, iar în lipsa unor criterii strict determinate, ele beneficiază de drepturi și

garanții de muncă, ce decurg din normele generale ale legislației muncii și ținând cont

de particularitățile contractelor administrative. Aceeași concluzie derivă și din Hotărârea

Curții Constituționale nr. 22 din 22 iulie 2016, la pct. 62 al acesteia fiind indicat că

persoanele cu demnitate publică sunt antrenate în raporturi speciale de muncă, ele

beneficiază de drepturi și garanții speciale de muncă, ce decurg din normele generale ale

legislației muncii și ținând cont de particularitățile contractelor administrative.

7

Mai mult, în dispozițiile citate supra ale art. 24 din Legea privind statutul

persoanelor cu funcție de demnitate publică, se indică că prevederile acestei legi, se

completează cu dispozițiile legislației muncii, cu reglementările de drept comun civile,

administrative, sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legilor ce

reglementează activitatea persoanei cu funcție de demnitate publică.

Respectiv, în condițiile în care Primăria mun. Chișinău a folosit munca salarială în

raport cu Petru Budurin, prevederile Codului muncii au o aplicabilitate directă în ceea

ce privește garanțiile, principiile, drepturile și obligațiile de bază, dacă legea specială nu

prevede altfel.

Astfel, conform art. 89 din Codul muncii, salariatul transferat nelegitim la o altă

muncă sau eliberat nelegitim din serviciu poate fi restabilit la locul de muncă prin

negocieri directe cu angajatorul, iar în caz de litigiu – prin hotărâre a instanței de

judecată. Din considerentul că apelantul și terțul nu au dovedit temeinicia faptelor

reprobabile imputate lui Petru Budurin, la emiterea actului administrativ nu a fost

respectată legea, iar Completul specializat al instanței de apel a constatat că dispoziția

nr. 354/1-dc din 25 iulie 2019 „Cu privire la eliberarea lui Petru Budurin din funcția de

vicepretor al sectorului Centru” este ilegală și urmează a fi anulată, drept consecință,

instanța de apel a obligat Primarul General al municipiului Chișinău să emită actul

administrativ cu privire la restabilirea lui Petru Budurin în funcția de vicepretor al

sectorului Centru.

Ținînd cont de prevederile art. 330 alin. (1) lit. b), 90 alin. (1)-(3), 329 alin.(1) și

(2) Codul muncii, și având în vedere constatarea ilegalității eliberării din funcție a lui

Petru Budurin, conform prevederile normelor de drept menționate, instanța de apel a

considerat întemeiată cerința formulată de intimat privind obligarea reparării

prejudiciului material cauzat prin absența forțată de la serviciu, corespunzător a obligat

Primarul General al municipiului Chișinău să emită actul administrativ cu privire la

achitarea în beneficiul lui Petru Budurin a salariului pentru perioada absenței forțate de

la locul de muncă, începând cu 25 iulie 2019.

Cu referire la pretenția reclamantului Petru Budurin privind repararea prejudiciului

moral, instanța de apel a reținut că în ordinea prejudiciară, prin cererea sa prealabilă,

reclamantul-intimat Petru Budurin a solicitat anularea dispoziției nr. 354/1-dc din 25

iulie 2019 „Cu privire la eliberarea lui Petru Budurin din funcția de vicepretor al

sectorului Centru”, restabilirea la lucru, precum și repararea prejudiciului material și

moral. Astfel, la caz, Petru Budurin a respectat procedura prealabilă la revendicarea

dreptului cu privire la repararea prejudiciului moral, anterior adresării în instanță,

condiție imperativă impusă de lege, adresându-se autorității pârâte cu cerere prealabilă

privind repararea prejudiciului moral. Prin urmare, completul specializat a conchis că

pretenția cu privire la repararea prejudiciului moral este admisibilă și parțial întemeiată

în mărimea echivalentă unui salariu de funcție, în compensarea excedentului revendicat,

în rest pretenția a fost respinsă ca fiind nemotivată.

La 17 decembrie 2021, cu respectarea termenului prevăzut la art.245 alin.(1) din

Codul administrativ, Primarul General al municipiului Chișinău a depus cerere de recurs

nemotivată împotriva deciziei instanței de apel, iar la 01 martie 2022, cu respectarea

termenului prevăzut la art.245 alin.(2) din Codul administrativ, a fost prezentată

8

motivarea recursului, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei din 24 noiembrie

2021 a Curții de Apel Chișinău cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiuni

depuse de Petru Budurin în partea anulării actului administrativ, restabilirea în funcție și

declararea ca fiind inamisibilă a pretenției de reparare a prejudiciului material și moral.

În motivarea recursului Primarul General al municipiului Chișinău a indicat că nu

este de acord cu decizia instanței de apel, deoarece este una neîntemeiată, nefondată,

lipsită de suport juridic, având la baza acesteia o examinare superficială și neobiectivă a

cauzei, fiind emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material, inclusiv nefiind

constatate și elucidate pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei.

A susținut că actul administrativ contestat este legal, acesta fiind emis în strictă

conformitate cu prevederile legislației în vigoare și cu respectarea procedurii stabilite,

având drept criteriu intenția de realizare a competențelor autorității publice, a

funcționării acesteia în mod legal și în bune condiții.

A menționat din start că instanța de apel în mod nejustificat a respins solicitarea

apelantului privind inadmisibilitatea acțiunii reclamantului în partea pretenției cu privire

la repararea prejudiciului material și moral, acțiune ce vine în disonanță cu prevederile

Codului administrativ, precum și cu practica judiciară deja stabilită în litigiile similare.

A considerat că atât instanța de fond, cât și instanța de apel urma să declare

inadmisibilă acțiunea în partea pretenției privind compensarea prejudiciului material și

moral, deoarece aceste pretenții nu au fost formulate în prealabil.

Mai mult, instanța de apel nu a argumentat prin ce a respins invocările apelantului

în materia inadmisibilității, nu a dat apreciere poziției apelantului, astfel încât acest fapt

denotă emiterea unei decizii nemotivate, apelantul nefiind auzit în propria cale de atac,

deși obligația instanței prin hotărâre este de a răspunde cert cu privire la toate

argumentele expuse de partea care exercită o anumită acțiune, la caz formularea unei

cereri de apel.

A susținut că reieșind din prevederile art. 26 , 32 alin. (1) al Legii nr. 436 din 28

decembrie 2006, privind administrația publică locală și art. 15 alin. (1), pct. 1 lit. b) din

Legea nr. 136 din 17 iunie 2016 privind statutul mun. Chișinău, a conchis că actul

administrativ anulat de către prima instanță și instanța de apel emană de la autoritatea

investită de lege cu competență de numire și eliberare din funcție a vicepretorului, astfel

încât dispoziția contestată a fost emisă cu respectarea legislației și a competenței.

A indicat că potrivit art. 20 din Legea nr.136 din 17 iunie 2016 privind statutul

municipiului Chișinău, vicepretorul face parte din categoria persoanelor cu funcție de

demnitate publică, iar în cele ce urmează regimul general al funcției, precum și alte

raporturi ce decurg din exercitarea funcției de demnitate publică, continuă să fie

reglementate de legea cadru, Legea nr. 199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul

persoanelor cu funcții de demnitate publică.

A constatat că instanța de apel la emiterea deciziei nu a reținut argumentele

pârâtului privind motivarea actului administrativ.

A reiterat că actul administrativ individual a fost emis în deplină concordanță cu

prevederile legale, armonizând în sine principiul de motivare conform art. 31 din Codul

administrativ, precum și cerința motivării, drept formalitate procedurală pentru emiterea

unui act administrativ conform art. 118 Codul administrativ. În motivare sunt indicate

9

temeiurile esențiale de drept și de fapt pe care le-a luat în considerare autoritatea publică

pentru decizia sa.

În conformitate cu art.244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Conform art. 245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme

de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de

apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 24 noiembrie 2021, iar

cererea de recurs nemotivată a fost depusă de către Primarul General al municipiului

Chișinău la 17 decembrie 2021(f.d. 30,-44, 52-53, vol. II).

Totodată, din materialele cauzei rezultă că la 07 februarie 2022, Primăriei mun.

Chișinău i-a fost notificată, prin intermediul oficiului poștal, decizia integrală din 24

noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău (f.d. 48, vol. II).

În condițiile enunțate, recursul nemotivat depus la 17 decembrie 2021 și respectiv

cel motivat depus la 07 februarie 2022, sunt în termen (f.d. 50-53, 59-68, vol. II).

La 24 februarie 2022 și la 01 martie 2022 Curtea Supremă de Justiție a expediat în

adresa părților copia recursului nemotivat și motivat depus de Primarul General al mun.

Chișinău cu înștiințarea despre necesitatea prezentării referinței, fapt confirmat prin

avizele de recepție.

La 16 martie 2022 Pretura sectorului Centru a depus referință, prin care a solicitat

admiterea recursului declarat de Primarul General al mun. Chișinău.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră cererea

de recurs depusă de Primarul General al municipiului Chișinău inadmisibilă, din

următoarele motive.

În conformitate cu art.246 alin.(1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin.(2) din art.246 din

Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)- f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de

inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra

cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de

10

consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul

de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne

deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de apel ca primă

instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument

rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art.245 alin.(2) din

Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele

expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea

rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul

de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct.45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în

fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141,§39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991,

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de

Primarul General al municipiului Chișinău.

11

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Primarul General al municipiului Chișinău se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Iurie Bejenaru

judecătorii Aliona Miron

Galina Stratulat

12