3ra-563/21 — anularea actului administartiv, restabilirea la lucru, incasarea salariului pentru absenta fortata, repararea prejudiciului moral

3ra-563/21 — anularea actului administartiv, restabilirea la lucru, incasarea salariului pentru absenta fortata, repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-563/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud: V. Chislița)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Bostan, Gr. Dașchevici, V. Negru)

D E C I Z I E

21 iulie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Ala Cobăneanu

Nicolae Craiu

Mariana Pitic

Nina Vascan

examinând recursurile depuse de Petru Budurin și de Primarul General al

municipiului Chișinău,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă

de Petru Budurin împotriva Primarului General al municipiului Chișinău cu privire

la anularea actului administrativ, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru

perioada absenței forțate de la lucru, repararea prejudiciului moral și încasarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 23 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost admis apelul depus de Primarul General al municipiului Chișinău, a fost casată

hotărârea din 29 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și a fost emisă o

nouă decizie,

c o n s t a t ă:

La data de 12 septembrie 2019 Petru Budurin a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Primarului General al municipiului Chișinău cu privire la

anularea actului administrativ, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru

perioada absenței forțate de la lucru, repararea prejudiciului moral și încasarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul Petru Budurin a indicat că prin dispoziția

Primarului General Interimar al mun. Chișinău nr. 317/6-dc din 25 iulie 2018, a fost

numit prin transfer în funcția de vicepretor al sectorului Centru.

Reclamantul a menționat că la 25 iulie 2019, Primarul General Interimar al

mun. Chișinău, a emis dispoziția nr. 354/1-dc, prin care a fost eliberat din funcția de

vicepretor al sectorului Centru, din data 25 iulie 2019, în baza art. 22 alin (3) din

Legea nr. 199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcții de

demnitate publică, art. 20 alin. (3) și alin. (4) din Legea nr. 136 din 17 iunie 2016 cu

privire la statutul municipiului Chișinău.

1

Ca temei al emiterii acestei dispoziții a fost indicată nota informativă a

Pretorul sectorului Centru, Pavel Rusu.

Reclamantul Petru Budurin a invocat că nota informativă menționată, nu

conține nicio probă, niciun fapt confirmat despre careva încălcări a obligațiunilor

sale funcționale, ci numai declarații generale, fără probatoriu.

Reclamantul a menționat că, potrivit art. 208 alin. (2) Codul muncii, în funcție

de gravitatea faptei comise de salariat, angajatorul urmează să organizeze și o

anchetă de serviciu, a cărui termen nu poate depăși o lună și prin care se respectă

dreptul angajatului de a se apăra și de a prezenta probe în elucidarea faptelor

imputate.

În acest sens, reclamantul a invocat că Primarul General Interimar al mun.

Chișinău nu a organizat o anchetă de serviciu, nefiind informat despre învinuirile

aduse, neoferindu-i-se posibilitatea să prezinte probe în apărarea sa, acest fapt fiind

un abuz din partea Primarul General Interimar al mun. Chișinău.

Reclamantul Petru Budurin a mai indicat că, potrivit art. 86 alin. (1) lit. g)

Codul muncii, este necesar ca salariatul să fi săvârșit o abatere gravă, iar gravitatea

abaterii salariatului să rezulte din consecințele ei asupra activității unității,

periculozitatea socială a faptei, trebuind să fie apreciată în funcție de împrejurările

concrete în care s-a săvârșit și consecințele pe care le-a produs.

Reclamantul consideră, că dispoziția privind eliberarea sa din funcție nu este

motivată, după cum este stipulat în lege, nu conține temeiurile de fapt și de drept ale

sancțiunii disciplinare. Până la aplicarea sancțiunii disciplinare, angajatorul este

obligat să ceară în scris salariatului o explicație privind fapta comisă, care poate fi

prezentată de către salariat în termen de 5 zile lucrătoare de la data solicitării.

Refuzul de a prezenta explicația cerută se consemnează într-un proces-verbal semnat

de un reprezentant al angajatorului și un reprezentant al salariaților. Iar, la emiterea

dispoziției de eliberare din funcție nu s-a ținut cont de aceste prevederi legale. În

opinia reclamantului, aceste acțiuni sunt un abuz din partea factorului decizional,

iar alegațiile aduse în nota informativă sunt neîntemeiate.

Reclamantul a mai menționat că, la 25 iulie 2019 s-a aflat în concediu medical,

despre care fapt a anunțat angajatorul. Iar, emiterea dispoziției de eliberare din

funcție în timpul aflării sale în concediu medical, duce inevitabil la anularea

dispoziției contestate.

Nefiind de acord cu dispoziția nr.354/l-dc din 25 iulie 2019 a Primarului

General Interimar al mun. Chișinău „Cu privire la eliberarea lui Petru Budurin din

funcția de vicepretor al sectorului Centru”, reclamantul s-a adresat cu cerere

prealabilă către Primrăria mun. Chișinău, solicitând anularea ei, repararea

prejudiciului material și moral. Însă, prin răspunsul nr. B-7518/1/19 din 29 august

2019, Primăria mun. Chișinău i-a refuzat în admiterea solicitărilor.

Astfel, reclamantul Petru Budurin a solicitat anularea dispoziției nr.354/l-dc

din 25 iulie 2019 a Primarului General Interimar al mun. Chișinău, Adrian Talmaci

„Cu privire la eliberarea lui Petru Budurin din funcția de vicepretor al sectorului

Centru”, restabilirea în funcția anterior ocupată, încasarea salariului și a altor

indemnizații pentru lipsa forțată de la muncă, precum și a penalităților respective,

repararea prejudiciului moral în sumă de 10 000 de lei și încasarea cheltuielilor de

judecată pentru asistența juridică.

2

Prin hotărârea din 29 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, a

fost admisă cererea de chemare în judecată depusă de Petru Budurin împotriva

Primarului General al municipiului Chișinău cu privire la anularea actului

administrativ, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru perioada absenței

forțate de la lucru, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de

judecată. A fost anulată dispoziția Primarului General al municipiului Chișinău nr.

354/1-dc din 25 iulie 2019 „Cu privire la eliberarea lui Petru Budurin din funcția de

vicepretor al sectorului Centru”. A fost obligat Primarul General al municipiului

Chișinău să emită actul administrativ cu privire la restabilirea lui Petru Budurin în

funcția de vicepretor al sectorului Centru. A fost obligat Primarul General al

municipiului Chișinău să emită actul administrativ cu privire la achitarea în

beneficiul lui Petru Budurin a salariului pentru perioada absenței forțate de la lucru,

începând cu 25 iulie 2019 până la data pronunțării hotărârii judecătorești, 29 iunie

administrativ cu privire la achitarea în beneficiul lui Petru Budurin a despăgubirii

pentru prejudiciul moral echivalentă cu mărimea unui salariu mediu lunar al

vicepretorului sectorului Centru. În rest, acțiunea a fost respinsă.

La 18 iulie 2020 Primarul General al mun. Chișinău a depus apel împotriva

hotărârii din 29 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, solicitând

admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi decizii de

respingere integrală a acțiunii (f.d. 63-64).

La 13 noiembrie 2020 Primarul General al mun. Chișinău a prezentat

motivarea apelului (f.d. 84-91).

Conform extrasului de pe portalul poștei electronice, atașat la materialele

cauzei, la data de 16 octombrie 2020, Primăriei mun. Chișinău i-a fost notificată

copia hotărârii motivate a primei instanțe (f.d. 78-79).

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție menționează, că instanța de apel corect a considerat ca fiind depus în

termen apelul declarat la data de 13 noiembrie 2020 de către Primarul General al

mun. Chișinău.

Prin decizia din 23 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost admis

apelul depus de Primarul General al municipiului Chișinău, a fost casată hotărârea

din 29 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și a fost emisă o nouă

decizie, prin care a fost admisă parțial acțiunea depusă de Petru Budurin împotriva

Primarului General al municipiului Chișinău cu privire la anularea actului

administrativ individual defavorabil, restabilirea în funcție, încasarea salariului

pentru perioada absenței forțate de la lucru, repararea prejudiciului moral și

încasarea cheltuielilor de judecată. S-a anulat dispoziția Primarului General al mun.

Chișinău nr.354/1- dc din 25 iulie 2019 „Cu privire la eliberarea lui Petru Budurin

din funcția de vicepretor al sectorului Centru”, cu repunerea în drepturile salariale a

lui Petru Budurin. În rest, a fost declarată inadmisibilă acțiunea înaintată de Petru

Budurin împotriva Primarului General al municipiului Chișinău privind obligarea

restabilirii în funcție, repararea prejudiciului material și moral.

La 22 martie 2021 Petru Budurin a depus recurs împotriva deciziei din

23 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, iar la 26 aprilie 2021 a prezentat

3

motivarea recursului, solicitând casarea deciziei instanței de apel și menținerea

hotărârii primei instanțe.

Recurentul Petru Budurin consideră eronate argumentele instanței de apel că,

acțiunea în partea reparării prejudiciului moral este inadmisibilă, pe motiv că nu a

fost respectată procedura prealabilă. În acest sens, recurentul a indicat că atât în

cererea prealabilă, cât și în cererea de chemare în judecată a solicitat nu doar anularea

actului administrativ, ci și repararea prejudiciului material și moral. Recurentul

consideră că drept urmare, aceste cerințe urmează a fi examinate concomitent cu

cerința privind anularea dispoziției contestate.

A mai indicat că raporturile stabilite între Petru Budurin și Primăria mun.

Chișinău sunt nemijlocit raporturi de muncă, or acesta a exercitat anumite atribuții,

fiind remunerat prin salariu în condițiile legii, de către Primăria mun. Chișinău.

Respectiv, în condițiile în care Primăria mun. Chișinău a folosit munca salarială în

raport cu Petru Budurin, prevederile Codului muncii au o aplicabilitate directă, în

ceea ce privește garanțiile, principiile, drepturile și obligațiile de bază, dacă legile

speciale nu prevăd altfel. Astfel, a reținut că potrivit art. 86 alin. (2) Codul muncii,

nu se admite concedierea salariatului în perioada aflării sale în concediu medical.

În opinia recurentului, consecințele anulării dispoziției contestate, sunt

restabilirea salariatului în funcția anterior ocupată, cu aplicarea consecutivă a

legislației muncii și anume a art. 90 și art. 330 Codul muncii.

La examinarea litigiului individual de muncă de către instanța de judecată,

angajatorul este obligat să dovedească legalitatea și să indice temeiurile transferării

sau eliberării din serviciu a salariatului.

Respectiv, prin prisma art. 89 din Codul muncii și dat fiind că a fost constatată

ilegalitatea dispoziției Primarului General Interimar al mun. Chișinău nr. 354/1-dc

din 25 iulie 2019, prin care Petru Budurin a fost eliberat din funcția de vicepretor al

sectorului Centru, dânsul urmează să fie restabilit în toate drepturile sale legale, în

urma anulării actului administrativ ilegal.

Iar, conform art. 330 alin. (1) lit. b) din Codul muncii, angajatorul este obligat

să compenseze persoanei salariul pe care acesta l-a primit, în toate cazurile privării

ilegale de posibilitatea de a munci.

Totodată, a indicat că drept consecință a răspunderii angajatorului față de

angajat conform art. 90 Codul muncii, este stabilită și repararea prejudiciului moral.

La 23 martie 2021 Primarul General al mun. Chișinău a depus recurs împotriva

deciziei din 23 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, iar la data de 20 aprilie

2021 a prezentat motivarea recursului, solicitând casarea deciziei instanței de apel

în partea admiterii acțiunii depuse de Petru Budurin și emiterea în această parte a

unei noi decizii de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că vicepretorul face parte din categoria

persoanelor cu funcție de demnitate publică, astfel regimul general al funcției de

demnitate publică, statutul juridic al persoanei care ocupă această funcție, precum și

alte raporturi ce decurg din exercitarea funcției de demnitate publică, continuă să fie

reglementate de legea specială, Legea nr. 199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul

persoanelor cu funcție de demnitate publică.

Recurentul consideră eronate mențiunile instanțelor de judecată ierarhic

inferioare, precum că actul administrativ individual a fost emis fără o motivare de

4

drept. Or, în preambulul dispoziției contestate sunt expuse considerentele, temeiurile

esențiale de drept și de fapt ale administrației publice întru justificarea emiterii

actului administrativ.

Totodată, temeiul de fapt, pus la baza emiterii dispoziției nr.354/1- dc din

25 iulie 2019, a constituit nota informativă a Pretorului sectorului Centru, Pavel

Rusu, prin care acesta, enumerând constatările privind activitatea defectuoasă

desfășurată de către Petru Budurin, a solicitat revocarea acestuia din funcția de

vicepretor.

A mai indicat că pentru funcția de vicepretor, cadrul normativ nu stabilește

criterii de numire și destituire din funcție. Legea nu prevede anumite cerințe concrete

de numire în funcție a demnitarului, precum nu prevede nici condiții exhaustive de

eliberare din funcție. Actul de revocare fiind un rezultat al propunerii pretorului,

reprezintă un drept legal al Primarului General, care decide modul în care activitatea

autorității executive municipale este organizată.

Pe cale de consecință, legea prevede clar și concis, dreptul revocării din

funcție a demnitarului de către primar, la propunerea pretorului și în temeiul actului

administrativ al autorității care l-a numit în funcție, chiar și în lipsa unor criterii de

destituire din funcție.

Totodată, recurentul Primarul General al mun. Chișinău apreciază critic

argumentele reclamantului Petru Budurin, admise de instanța de apel și puse la baza

anulării dispoziției Primarului General Interimar al mun. Chișinău nr. 354/1-dc din

25 iulie 2019, precum că la data emiterii dispoziției, reclamantul Petru Budurin se

afla în concediu medical. În acest sens, recurentul Primarul General al mun. Chișinău

a indicat că Petru Budurin nu a prezentat nicio dovadă privind informarea

angajatorului despre aflarea în concediu medical, acesta având obligația de a înștiința

imediat despre imposibilitatea de a se prezenta la serviciu, fapt care nu a fost

confirmat prin probe concludente și pertinente.

Conform art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța de

apel în termen de 30 zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme

de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se

depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 23 februarie

2021, fiind notificată recurenților Petru Budurin și Primarului General al mun.

Chișinău la data de 06 aprilie 2021, fapt ce se atestă prin avizele de recepție a

scrisorilor recomandate, anexate la materialele cauzei (f.d. 143-144).

Prin urmare, recursurile depuse de Petru Budurin și de Primarul General al

mun. Chișinău, la 26 aprilie 2021 și respectiv la 20 aprilie 2021, sunt în termen.

Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa lui Petru Budurin și Primarului

General al mun. Chișinău copiile recursurilor, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii referințelor, fiind recepționate la 22 aprilie 2021 și respectiv la 27 aprilie

referințe.

5

Prin încheierea din 19 mai 2021 a Curții Supreme de Justiție recursurile

depuse de Petru Budurin și de Primarul General al mun. Chișinău s-au numit spre

examinare în complet de cinci judecători.

Conform articolului 247 din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată. Dacă consideră

necesar, Curtea Supremă de Justiție poate decide citarea participanților la proces.

În speță, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție nu a considerat oportun de a cita participanții la proces și

reprezentanții acestora pentru a se pronunța cu privire la problemele invocate în

recursuri, deoarece criticele recurenților au fost expuse cu suficientă claritate.

Verificând argumentele invocate în recursuri pe baza materialelor din dosar,

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție a ajuns la concluzia de a admite recursurile, de a casa decizia din 23 februarie

2021 a Curții de Apel Chișinău, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel,

din următoarele considerente.

Articolul 248 din Codul administrativ stipulează la alin. (1) lit. d) că examinând

recursul, Curtea Supremă de Justiție adoptă decizie prin care casează integral decizia

instanței de apel și restituie cauza instanței de apel dacă, în baza limitelor stabilite

de lege ale examinării recursului, nu poate adopta o soluție finală în acest caz.

În interpretarea art. 244 alin. (2) coroborat cu art. 231, alin. (2) din Codul

administrativ, pentru procedura de recurs se aplică corespunzător prevederile cap.

III din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.

Pentru procedura în apel se aplică corespunzător prevederile cap. II din cartea a treia,

dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.

La rândul său, în corespundere cu art. 22 și art. 219, alin. (1) din Codul

administrativ, instanța de judecată este obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu

în baza tuturor probelor legal administrate, nefiind legată nici de declarațiile făcute,

nici de cererile de solicitare a probelor înaintate de participanți.

În conformitate cu prevederile art. 194 din Codul administrativ, (1) în

procedura în prima instanță, în procedura de apel și în procedura de examinare a

recursurilor împotriva încheierilor judecătorești se soluționează din oficiu probleme

de fapt și de drept. (2) În procedura de examinare a cererilor de recurs, hotărârile și

deciziile contestate se examinează din oficiu în privința existenței greșelilor

procedurale și aplicării corecte a dreptului material.

Recapitulând esența litigiului, în scopul verificării aplicării corecte a dreptului

material și procedural, instanța de recurs reține starea de fapt constatată de instanțe

și confirmată de părți.

Astfel, probatoriul acumulat în materialele cauzei demonstrează că prin

dispoziția Primarului General Interimar al mun. Chișinău nr. 317/6-dc din 25 iulie

2018, Petru Budurin a fost numit prin transfer în funcția de vicepretor al sectorului

Centru.

De asemenea, potrivit materialelor cauzei, se atestă că în perioada de la 25 iulie

2019 până la 30 iulie 2019 Petru Budurin s-a aflat în concediu medical, fapt ce se

6

confirmă prin certificatul medical seria 01 nr. 3498192, eliberat de IMSP AMT

Centru (f.d. 11).

La 25 iulie 2019, prin nota informativă a Pretorului sectorului Centru, Primarul

General Interimar al mun. Chișinău a fost informat despre existența unor plângeri

scrise, referitor la nesoluționarea petițiilor privind problemele din sector, ce au fost

repartizate lui Petru Budurin, vicepretor în domeniu edilitar, precum și referitor la

depășirea termenului rezonabil de examinare a petițiilor, oferirea răspunsurilor

inexacte care duc la nesoluționarea problemei în întregime.

În timpul aflării reclamantului Petru Budurin în concediu medical, în baza

demersului Pretorului sectorului Centru, Pavel Rusu, prin dispoziția Primarului

General Interimar al mun. Chișinău nr. 354/1-dc din 25 iulie 2019, Petru Budurin

fost eliberat din funcția de vicepretor al sectorului Centru (f.d. 7).

Reclamantul Petru Budurin, considerând că demersul Pretorului sectorului

Centru, Pavel Rusu este lipsit de suport juridic și ca urmare, fiind ilegală dispoziția

Primarului General Interimar al mun. Chișinău nr. 354/1-dc din 25 iulie 2019 „Cu

privire la eliberarea lui Petru Budurin din funcția de vicepretor al sectorului Centru”,

la 16 august 2019 a înaintat Primarului General Interimar al mun. Chișinău cerere

prealabilă, prin care a solicitat anularea dispoziției nominalizate ca fiind ilegală,

repararea prejudiciului material și moral. Însă, prin răspunsul nr. B-7518/1/19 din

29 august 2019 Primarul General Interimar al mun. Chișinău l-a informat că

dispoziția nr. 354/1-dc din 25 iulie 2019 „Cu privire la eliberarea lui Petru Budurin

din funcția de vicepretor al sectorului Centru” a fost plasată în Registrul de stat al

actelor locale și supusă controlului obligatoriu de legalitate de către organul abilitat,

Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, drept urmare, dispoziția nu a fost

notificată.

La data de 12 septembrie 2019 Petru Budurin s-a adresat în instanța de

judecată cu prezenta acțiune, solicitând anularea dispoziției Primarului General

Interimar al mun. Chișinău nr. 354/1-dc din 25 iulie 2019 „Cu privire la eliberarea

lui Petru Budurin din funcția de vicepretor al sectorului Centru”, restabilirea în

funcția de vicepretor al sectorului Centru, încasarea din contul Primăriei mun.

Chișinău a salariului pentru perioada absenței forțate de la lucru, repararea

prejudiciului moral în mărime de 10 000 de lei și încasarea cheltuielilor de judecată.

Analizând starea de fapt reținută de instanțele de judecată ierarhic inferioare,

instanța de recurs constată că la caz, obiectul litigiului rezidă din verificarea

legalității dispoziției Primarului General Interimar al mun. Chișinău nr. 354/1-dc

din 25 iulie 2019 „Cu privire la eliberarea lui Petru Budurin din funcția de vicepretor

al sectorului Centru”.

Fiind învestite cu examinarea cauzei, atât prima instanță, cât și instanța de apel

au concluzionat că este ilegală dispoziția Primarului General Interimar al mun.

Chișinău nr. 354/1-dc din 25 iulie 2019 „Cu privire la eliberarea lui Petru Budurin

din funcția de vicepretor al sectorului Centru”.

În susținerea concluziilor sale, prima instanță a menționat că la eliberarea din

funcție a lui Petru Budurin nu au fost respectate garanțiile oferite de lege, nefiind

inițiată o cercetare de serviciu referitoare la abaterile imputate și reclamantului nu

i-a fost oferit dreptul să depună explicații și să prezinte probe.

7

Totodată, instanța de fond a constatat că, contrar prevederilor art. 86 alin. (2)

Codul muncii, conform cărora nu se admite concedierea salariatului în perioada

aflării sale în concediu medical, Petru Budurin a fost concediat ilegal, în perioada

aflării sale în concediu medical.

Instanța de apel, în susținerea ilegalității dispoziției Primarului General

Interimar al mun. Chișinău nr. 354/1-dc din 25 iulie 2019 „Cu privire la eliberarea

lui Petru Budurin din funcția de vicepretor al sectorului Centru” a indicat că

dispoziția menționată nu conține temeiul faptic, pentru care a survenit răspunderea

disciplinară sub formă de eliberare din funcție a lui Petru Budurin și respectiv,

încetarea mandatului de vicepretor.

Totodată, instanța de apel a indicat că Primarul General Interimar al mun.

Chișinău, contrar art. 86 alin. (2) Codul muncii, a adoptat decizia contestată la

25 iulie 2019, când vicepretorul Petru Budurin se afla în concediu medical, fapt ce

contravine legislației ce reglementează raporturile de muncă, or, dreptul la muncă

nu poate fi îngrădit, libertatea muncii este garantată, fiecare persoană este liberă să-

și aleagă locul de muncă.

Cu referire la soluțiile date în ansamblu de către instanțele de judecată ierarhic

inferioare, instanța de recurs observă că acestea sunt diferite, referitor la pretențiile

subsecvente anulării dispoziției nr. 354/1-dc din 25 iulie 2019 și anume referitor la

pretențiile privind restabilirea lui Petru Budurin în funcția deținută anterior,

încasarea salariului pentru perioada absenței forțate de la muncă, cât și repararea

prejudiciului moral.

Astfel, prima instanță, drept consecință a anulării actului administrativ

individual defavorabil - dispoziției Primarului General Interimar al mu. Chșinău

354/1-dc din 25 iulie 2019, a obligat Primarul General al mun. Chișinău, în temeiul

art. 90 alin. (1) Codul muncii, de a emite actul administrativ cu privire la restabilirea

lui Petru Budurin în funcția de vicepretor al sectorului Centru și de a emite actul

administrativ cu privire la achitarea în beneficiul lui Petru Budurin a salariului pentru

perioada absenței forțate de la locul de muncă, începând cu 25 iulie 2019 și până la

data pronunțării hotărârii judecătorești , 29 iunie 2020.

Totodată, în temeiul art. 329 alin. (2) Codul muncii, instanța de fond a

considerat întemeiată și pasibilă admiterii parțiale cerința reclamantului Petru

Budurin cu privire la repararea prejudiciului moral, dispunând încasarea de la

Primăria mun. Chișinău în beneficiul acestuia a despăgubirii echivalente unui salariu

de funcție.

Însă, instanța de apel a considerat că pretențiile lui Petru Budurin privind

restabilirea în funcția deținută anterior și încasarea salariului pentru perioada

absenței forțate de la muncă urmează a fi declarate inadmisibile, menționând că în

urma constatării nulității dispoziției nr.354/1- dc din 25 iulie 2019 „Cu privire la

eliberarea lui Petru Budurin din funcția de vicepretor al sectorului Centru”, își

produce efectele juridice dispoziția nr. 317/6-dc din 25 iulie 2018 a Primarului

General Interimar al mun. Chișinău, prin care Petru Budurin, a fost numit în funcția

de vicepretor al sectorului Centru, respectiv Primăria mun. Chișinău urmează să

achite integral drepturile salariale cuvenite lui Petru Budurin, în conformitate cu

legislația în vigoare pentru perioada absenței forțate de la muncă, inclusiv

indemnizațiile de concediu medical și anual.

8

Cu referire la pretenția lui Petru Budurin privind repararea prejudiciului

moral, instanța de apel a considerat-o inadmisibilă, menționând că reclamantul nu

s-a adresat cu o cerere prealabilă către Primăria mun. Chișinău cu privire la

compensarea prejudiciului moral, or, prevederile Codului administrativ în vigoare

din 01 aprilie 2019, prevăd expres obligativitatea părții de a respecta procedura

prealabilă, în cazul solicitării reparării prejudiciului material și moral.

Analizând legalitatea actului judecătoresc contestat, instanța de recurs

consideră eronată soluția instanței de apel, din următoarele considerente.

Referitor la pretenția din cererea de chemare în judecată privind anularea

dispoziției nr.354/1- dc din 25 iulie 2019 „Cu privire la eliberarea lui Petru Budurin

din funcția de vicepretor al sectorului Centru”, instanța de recurs reține că potrivit

art. 20 alin. (1) din Legea privind statutul municipiului Chișinău nr. 136 din 17 iunie

2016, pretorul este persoană cu funcție de demnitate publică, numit și eliberat din

funcție de către primarul general, în condițiile Legii nr.199 din 16 iulie 2010 cu

privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică.

În conformitate cu art. 23 alin. (3) din Legea nr. 199 din 16 iulie 2010 cu privire

la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică, neexecutarea sau executarea

necorespunzătoare de către persoana cu funcție de demnitate publică a obligațiilor,

prerogativelor și competențelor sale, indiferent de prezența culpei, poate atrage după

sine revocarea sau eliberarea din funcție. Temeiul și cauzele revocării sau eliberării

din funcție din motive imputabile demnitarului se vor indica în actul administrativ

corespunzător.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare, anulând dispoziția nr.354/1- dc din

25 iulie 2019 „Cu privire la eliberarea lui Petru Budurin din funcția de vicepretor al

sectorului Centru”, au menționat că actul administrativ individual este întemeiat doar

pe normele de drept care reglementează competența și procedura de eliberare din

funcția de vicepretor, însă, fără a fi indicat temeiul și cauza care au generat

consecințele adoptării actului administrativ contestat.

La acest segment, instanța de recurs remarcă că în preambulul dispoziției

contestate sunt expuse considerentele și temeiurile esențiale de drept și de fapt, care

au fost luate în considerare de către autoritatea publică pentru justificarea emiterii

actului administrativ contestat.

Temeiul de fapt, pus la baza emiterii dispoziției nr.354/1- dc din 25 iulie

2019 „Cu privire la eliberarea lui Petru Budurin din funcția de vicepretor al

sectorului Centru”, a constituit nota informativă a Pretorului sectorului Centru, Pavel

Rusu, prin care acesta, enumerând constatările privind activitatea defectuoasă

desfășurată de către Petru Budurin, a solicitat revocarea acestuia din funcția de

vicepretor.

Astfel, instanța de recurs consideră că actul administrativ individual nu are la

bază o simplă invocare a normelor de drept în baza cărora reclamantul Petru Budurin

a fost eliberat din funcție, actul administrativ contestat având la bază și temeiul de

fapt, sub forma notei informative a Pretorului sectorului Centru, în care este indicată

informația privind activitatea lui Petru Budurin, exercitată în funcția de vicepretor

al sectorului Centru.

În acest context, Colegiul reține că instanța de apel s-a rezumat la simplu

fapt, precum că Primarul General Interimar al mun. Chișinău a fost în drept de a-l

9

elibera pe Petru Budurin din funcția de vicepretor a sectorului Centru, fără, însă, a

verifica existența temeiurilor care au stat la baza emiterii actului administrativ, prin

care s-a dispus încetarea mandatului vicepretorului sectorului Centru.

Colegiul consideră că instanța de apel urma să verifice informația din nota

informativă pusă la baza eliberării din funcție a lui Petru Budurin, referitor la

activitatea acestuia în funcția de vicepretor al sectorului Centru, pentru a stabili cu

neexecutarea sau executarea necorespunzătoare de către Petru Budurin a obligațiilor,

prerogativelor și competențelor sale, or anume această circumstanță oferă dreptul

Primarului General al mun. Chișinău de revocare din funcție a vicepretorului. În

acest context, Primarul General al mun. Chișinău poate decide asupra eliberării din

funcție înainte de termen a vicepretorului, însă eliberarea nu urmează a fi făcută în

mod arbitrar, adică fără verificarea existenței temeiurilor care au stat la baza încetării

mandatului vicepretorului, ci doar în conformitate cu legislația în vigoare.

De asemenea, instanța de recurs consideră nemotivată și incertă soluția

instanței de apel în partea declarării ca fiind inadmisibile a pretențiilor din acțiunea

înaintată de Petru Budurin privind restabilirea la lucru și încasarea salariului pentru

perioada absenței forțate de la lucru, menționând în acest sens, că în urma constatării

nulității dispoziției nr. 354/1-dc din 25 iulie 2019, își produce efectele juridice

dispoziția nr. 317-6-dc din 25 iulie 2018 a Primarului General Interimar, prin care

Petru Budurin a fost numit prin transfer în funcția de vicepretor al sectorului Centru

și ca rezultat, Primăria mun. Chișinău urmează să achite integral drepturile salariale

cuvenite reclamantului, în conformitate cu legislația în vigoare pentru perioada

absenței forțate de la lucru.

În acest sens, instanța de recurs menționează că în temeiul art. 207 Cod

administrativ, instanța verifică din oficiu dacă sînt întrunite condițiile pentru

admisibilitatea unei acțiuni în contenciosul administrativ. Dacă este inadmisibilă,

acțiunea în contencios administrativ se declară ca atare prin încheiere judecătorească

susceptibilă de recurs.

Acțiunea în contencios administrativ se declară inadmisibilă în special cînd:a)

există o hotărîre judecătorească definitivă cu privire la un litigiu între aceleași părți,

cu același obiect și pe aceleași temeiuri de drept; b) există o încheiere judecătorească

prin care s-a dispus încetarea procesului în legătură cu faptul că reclamantul a

renunțat la acțiune sau și-a retras acțiunea într-un litigiu între aceleași părți, cu

același obiect și pe aceleași temeiuri de drept sau că între parți s-a încheiat o

tranzacție de împăcare; c) la aceeași sau la altă instanță de judecată se examinează o

acțiune între aceleași părți, cu același obiect și pe aceleași temeiuri de drept; d)

acțiunea a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art.209; e) reclamantul

nu poate revendica încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui drept în sensul

art.17; f) nu sînt întrunite condițiile prevăzute la art.208; g) acțiunea a fost depusă

de o persoană fără împuterniciri în acest sens; h) cererea de chemare în judecată nu

corespunde cerințelor prevăzute la art.211 alin.(1) și (2) și art.212 alin.(1) și

reclamantul nu a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit de instanța de judecată.

Raportând prevederile normei de drept enunțate la circumstanțele cauzei,

instanța de recurs consideră că instanța de apel eronat a declarat ca fiind inadmisibile

pretențiile reclamantului Petru Budurin privind restabilirea la lucru și încasarea

salariului pentru perioada absenței forțate de la lucru. Or, instanța de apel nu a indicat

10

niciun temei legal prevăzut de art. 207 Cod administrativ, pentru a declara în această

parte acțiunea reclamantului Petru Budurin ca fiind inadmisibilă.

La acest capitol, instanța de recurs reiterează că obiectul acțiunii în speță este

contestarea actului administrativ – dispoziției nr. 354/1-dc din 25 iulie 2019 a

Primarului General Interimar al mun. Chișinău, prin care s-a dispus eliberarea lui

Petru Budurin din funcția de vicepretor al sectorului Centru.

Consecințele anulării dispoziției de eliberare din funcție sunt restabilirea în

funcție anterior ocupată cu aplicarea consecutivă a legislației muncii, art. 90 și art.

330 Codul muncii. Or, persoana cu demnitate publică, este persoana antrenată în

raporturi speciale de muncă, iar în lipsa unor criterii strict determinate, ele

beneficiază de drepturi și garanții de muncă, ce decurg din normele generale ale

legislației muncii și ținând cont de particularitățile contractelor administrative.

Aceeași concluzie derivă și din Hotărârea Curții Constituționale nr. 22 din

22 iulie 2016, la pct. 62 al acesteia fiind indicat că persoanele cu demnitate publică

sunt antrenate în raporturi speciale de muncă, ele beneficiază de drepturi și garanții

speciale de muncă, ce decurg din normele generale ale legislației muncii și ținând

cont de particularitățile contractelor administrative.

Mai mult, în dispozițiile art. 24 din Legea nr. 199 din 16 iulie 2010 privind

statutul persoanelor cu funcție de demnitate publică, se menționează că dispozițiile

prezentei Legi se completează cu prevederile legislației muncii, cu reglementările

de drept comun civile, administrative, sau penale, după caz, în măsura în care nu

contravin legilor ce reglementează activitatea persoanei cu funcție de demnitate

publică.

Respectiv, în condițiile în care Primăria mun. Chișinău a folosit munca salarială

în raport cu Petru Budurin, prevederile Codului muncii au o aplicabilitate directă în

ceea ce privește garanțiile, principiile, drepturile și obligațiile de bază, dacă legea

specială nu prevede altfel.

Astfel, în conformitate cu art. 89 din Codul muncii, salariatul transferat

nelegitim la o altă muncă sau eliberat nelegitim din serviciu poate fi restabilit la locul

de muncă prin negocieri directe cu angajatorul, iar în caz de litigiu – prin hotărâre a

instanței de judecată.

Deci, la examinarea litigiului individual de muncă, angajatorul este obligat să

dovedească legalitatea și să indice temeiurile eliberării din serviciu a salariatului și

în dependență de aceasta, instanța de apel trebuia să stabilească dacă salariatul Petru

Budurin urmează să fie restabilit în toate drepturile sale legale, în urma anulării

actului administrativ ilegal, prin prisma art. 89 Codul muncii, supunând unei analize

mai detailate temeiurile eliberării lui Petru Budurin din funcția de vicepretor.

Conform art. 330 alin. (1) lit. b) Codul muncii, angajatorul este obligat să

compenseze persoanei salariul pe care acesta nu l-a primit, în toate cazurile privării

ilegale de posibilitatea de a munci.

Deci, și această obligație survine, în particular, în cazul eliberării ilegale din

serviciu și urmează a fi apreciată prin prisma legislației muncii.

La acest capitol, se rețin și prevederile art. 90 alin. (1) și (2) lit.a) Codul muncii,

conform cărora, în cazul restabilirii la locul de muncă a salariatului transferat sau

eliberat nelegitim din serviciu, angajatorul este obligat să repare prejudiciul cauzat

acestuia. Repararea de către angajator a prejudiciului cauzat salariatului constă în:

11

plata obligatorie a unei despăgubiri pentru întreaga perioadă de absență forțată de la

muncă într-o mărime nu mai mică decît salariul mediu al salariatului pentru această

perioadă.

Având în vedere prevederile normelor de drept menționate, instanța de recurs

consideră că în cazul stabilirii ilegalității eliberării din funcție a lui Petru Budurin,

acesta este în drept de a solicita restabilirea în funcție și încasarea salariului pentru

întreaga perioadă de absență forțată de la muncă. Astfel, instanța de apel urma să

stabilească temeinicia acestor pretenții în dependență de admiterea pretenției inițiale

– anularea dispoziției de eliberare din funcție. Însă, instanța de apel, a declarat

inadmisibile aceste solicitări, în lipsa analizei lor prin prisma normelor reglementate

de legislația muncii. Mai mult, este de menționat că Petru Budurin în cererea de

chemare în judecată, pe lângă pretenția privind anularea dispoziției de eliberare din

funcție, a solicitat în mod expres restabilirea în funcție și încasarea salariului pentru

perioada absenței forțate de la lucru (f.d. 4).

De asemenea, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție apreciază concluziile instanței de apel privind

inadmisibilitatea cerinței reclamantului Petru Budurin cu privire la repararea

prejudiciului moral, ca fiind contradictorii circumstanțelor cauzei, rezultând din

interpretarea eronată a normelor de drept material și procedural.

Astfel, conform art. 19 Cod administrativ, cererea prealabilă este instituția care

oferă o cale de soluționare prejudiciară a litigiilor administrative.

Potrivit art. 10 alin. (2) Cod administrativ, decizia autorității publice privind

acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin activitatea administrativă

ilegală este un act administrativ individual.

În conformitate cu prevederile art. 60 alin. (3) Cod administrativ, în cazul

depunerii cererii privind acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat prin

emiterea unui act administrativ individual sau normativ ilegal, termenul general

începe să curgă din data în care hotărârea instanței de judecată prin care s-a anulat

actul administrativ ilegal a rămas definitivă. Dacă autoritatea publică a anulat un act

administrativ ilegal, termenul general începe să curgă din data în care decizia cu

privire la anularea actului administrativ ilegal a rămas incontestabilă.

Art. 166 Cod administrativ, prevede că, cererea prealabilă poate fi depusă

numai dacă persoana își revendică drepturile încălcate prin emiterea sau respingerea

emiterii unui act administrativ individual.

Iar, potrivit art. 167 alin. (4) Cod administrativ, dacă prin cererea prealabilă se

solicită și repararea prejudiciului, atunci cererea privind repararea prejudiciului se

examinează de autoritatea publică emitentă în procedură administrativă separată.

Dispozițiile art. 207 alin. (1), (2) lit. f) Cod administrativ, stipulează că instanța

verifică din oficiu dacă sunt întrunite condițiile pentru admisibilitatea unei acțiuni în

contenciosul administrativ. Dacă este inadmisibilă, acțiunea în contencios

administrativ se declară ca atare prin încheiere judecătorească susceptibilă de recurs.

Acțiunea în contencios administrativ se declară inadmisibilă în special când: nu sunt

întrunite condițiile prevăzute la art.208.

Conform art. 208 alin. (1) Cod administrativ, în cazurile prevăzute de lege, până

la înaintarea acțiunii în contencios administrativ, se va respecta procedura prealabilă.

12

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție menționează că, dispozițiile Codului administrativ prevăd expres

obligativitatea părții de a respecta procedura prealabilă în cazul solicitării reparării

prejudiciului. Or, decizia autorității publice privind acordarea despăgubirilor pentru

prejudiciile cauzate prin activitatea administrativă ilegală, constituie în sine un act

administrativ individual.

Cu referire la pretenția reclamantului Petru Budurin privind repararea

prejudiciului moral, instanța de recurs reține că Curtea de Apel Chișinău a declarat

inadmisibilă această pretenție, prin prisma art.10, art.60, alin.(3), art. 207, alin.2 lit.

f) din Codul administrativ, motivând că reclamantul nu a satisfăcut imperativul

procedurii prealabile, stabilit de Codul administrativ.

Însă, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție apreciază ca fiind eronate concluziile instanței de apel în

acest sens și care vin în contradicție cu circumstanțele cauzei. Or, în cererea

prealabilă depusă de Petru Budurin la data de 16 august 2019 către Primarul General

al mun. Chișinău, acesta a solicitat anularea dispoziției nr. 354/1-dc din 25 iulie

2019 „Cu privire la eliberarea lui Petru Budurin din funcția de vicepretor al

sectorului Centru”, restabilirea la lucru, precum și repararea prejudiciului material

și moral (f.d. 9). De fapt, această circumstanță a fost omisă de instanța de apel, fiind

eronat constatat că revendicarea dreptului privind repararea prejudiciului moral nu a

fost precedată de o cale prealabilă de către reclamant.

Astfel, la caz, Petru Budurin a respectat procedura prealabilă la revendicarea

dreptului cu privire la repararea prejudiciului moral, anterior adresării în instanță,

condiție imperativă impusă de lege, adresându-se autorității pârâte cu cerere

prealabilă privind repararea prejudiciului moral. Prin urmare, pretenția cu privire la

repararea prejudiciului moral eronat a fost declarată inadmisibilă de către instanța

de apel, pe motivul nerespectării procedurii prealabile de adresare în instanța de

judecată.

Curtea de Apel Chișinău, declarând inadmisibilă acțiunea în această parte, a

adus atingere dreptului lui Petru Budurin la un proces echitabil, consfințit în articolul

6 § 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale. Or, principiul liberului acces la justiție presupune posibilitatea

neîngrădită a celor interesați de a-l utiliza în formele și în modalitățile prevăzute de

lege.

Totodată, instanța de recurs menționează că în conformitate cu prevederile art.

205 alin. (2) Cod administrativ, dacă un terț participă la raportul juridic litigios în

așa fel încît hotărîrea instanței de judecată ar interveni direct în drepturile lui, atunci

această persoană terță trebuie atrasă în proces. Această prevedere se aplică, în

special, cînd: o persoană înaintează acțiune în contencios administrativ pentru

obligarea unei autorități publice să emită un act administrativ individual defavorabil

pentru un terț; o persoană înaintează acțiune în contencios administrativ pentru

obligarea unei autorități publice să emită un act administrativ individual favorabil

pentru ea și favorizarea poate fi acordată numai o singură dată sau doar pentru un

număr limitat de persoane.

13

Raportând norma de drept menționată circumstanțelor speței, Colegiul relevă

ca instanta de apel nu a stabilit dacă după emiterea dispoziției de eliberare a lui Petru

Budurin din funcția de vicepretor al sectorului centru, a fost numită o altă persoană

în această funcție.

Astfel, instanța de apel, în cazul numirii unei alte persoane în funcția deținută

anterior de Petru Budurin, urma să atragă această persoană în proces, or prin

eventuala restabilire a lui Petru Budurin în funcție, s-ar interveni direct în drepturile

ei.

Instanța de recurs consideră că aceste circumstanțe atestă o ignorare evidentă

a stării de fapt din partea instanței de judecată ierarhic inferioară, care nu a verificat,

în limitele obiecțiilor înaintate legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe, în

ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt și aplicarea legii de către prima

instanță.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră, că soluția instanței de apel rezultă din nedeterminarea

exactă a naturii juridice a litigiului, criteriu, care presupune prin sine lămurirea

completă și certă a situației de fapt sub toate aspectele.

Instanța de recurs constată că decizia instanței de apel trebuie să corespundă

tuturor normelor de drept, să fie clară, înțeleasă de părțile implicate în proces, și să

răspundă în mod expres la toate cererile și obiecțiile formulate de apelant și intimat

(Principiul nr. 6 al Recomandării nr. R (84) 5 privind principiile de procedură civilă

menite pentru ameliorarea justiției adoptată de Comitetul Miniștrilor al Consiliului

Europei la 28 februarie 1984).

Dat fiind faptul că instanța de apel neîntemeiat a constatat inadmisibilitatea

pretențiilor înaintate de Petru Budurin privind restabilirea la lucru, încasarea

salariului pentru perioada absenței forțate de la lucru și repararea prejudiciului

moral, și nu a judecat aceste pretenții în fond, și deoarece lichidarea încălcărilor

admise de către instanța de apel nu este posibilă în cadrul examinării cauzei în ordine

de recurs, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție concluzionează asupra necesității admiterii recursurilor,

casării deciziei din 23 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, cu restituirea cauzei

spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Conform articolelor 258 alin. (3), 248 alin. (1) lit. d), 207 alin. (2) lit. f) din

Codul administrativ, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se admit recursurile depuse de Petru Budurin și de Primarul General al

municipiului Chișinău.

Se casează decizia din 23 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de Petru

Budurin împotriva Primarului General al municipiului Chișinău cu privire la

14

anularea actului administrativ, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru

perioada absenței forțate de la lucru, repararea prejudiciului moral și încasarea

cheltuielilor de judecată, cu restituirea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel

Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Ala Cobăneanu

Nicolae Craiu

Mariana Pitic

Nina Vascan

15