CALVEZ c. FRANCE

Publicat la 23 mai 2022 SECȚIUNEA 5 Cerere nr. 27313/21 Cecile Calvez împotriva Franței introdusă la 25 mai 2021, comunicată la 3 mai 2022: Cererea se referă la decizia luată de judecătorul copiilor la 24 ianuarie 2018 în temeiul căreia a plasat-o la timp pe fiica reclamantei, care avea aproape 8 ani, pe lângă ajutorul social pentru copii pe o perioadă de doi ani. Amplasarea a fost confirmată, printr-o decizie din 18 noiembrie 2019, pe motiv că măsura trebuia să fie pusă în aplicare. să permită copilului să beneficieze de o îngrijire educațională stabilă, calmă și securizantă, cu privire la faptul că nu există nici o evoluție a poziționării (...) [recurentei] Pe marginea unghiului articolului 8 din Convenție, recurenta se plânge de o ingerință disproporționată în dreptul său de a-și respecta viața de familie, în lipsa unei înfășurari a unei situații de pericol pentru copil.

8, Comisia se plânge de lipsa de eficiență a acțiunii, Curtea de Casație având, la 14 aprilie 2021, după ce a rupt hotărârea pe motiv că decizia se baza pe un raport de situație fără a se stabili că reclamanta a avut cunoștință de acest lucru, considerat că nu a avut loc nicio trimitere, deoarece măsurile criticate și-au epuizat efectele. În ceea ce privește art. 8 din Convenție, au fost epuizate căile de atac interne în speță, așa cum se prevede la art. 35 alineatul (1) din Convenție? În acest caz, a existat vreo încălcare a dreptului reclamantei la respectarea vieții sale private și familiale, în sensul articolului 8 din Convenție? A fost reclamanta privată de o cale de atac eficientă, în sensul articolului 13 din Convenție, coroborată cu articolele 6 alineatul (1) și (8)?

Publié le 23 mai 2022

CINQUIÈME SECTION

Requête n o 27313/21 Cécile CALVEZ contre la France introduite le 25 mai 2021 communiquée le 3 mai 2022

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la décision prise le 24 janvier 2018 par le juge des enfants, aux termes de laquelle il a placé à temps complet la fille de la requérante, alors âgée de presque 8 ans, auprès de l’aide sociale à l’enfance pour une durée de deux ans. Le placement fut confirmé en appel, par une décision du 18 novembre 2019, au motif que la mesure devait « permettre à l’enfant de bénéficier d’une prise en charge éducative stable, calme et sécurisante, constatant qu’« il n’existait aucune évolution du positionnement (...) [de la requérante] ». Sous l’angle de l’article 8 de la Convention, la requérante se plaint d’une ingérence disproportionnée dans son droit au respect de sa vie familiale en l’absence de caractérisation d’une situation de danger pour l’enfant.

Sous l’angle de l’article 13 de la Convention, combiné avec les articles 6 § 1 et 8, elle se plaint du manque d’effectivité du recours, la Cour de cassation ayant, le 14 avril 2021, après avoir cassé l’arrêt au motif que la décision reposait sur un rapport de situation sans qu’il soit établi que la requérante en avait eu connaissance, considéré qu’il n’y avait lieu à renvoi puisque les mesures critiquées avaient épuisé leurs effets.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. S’agissant de l’article 8 de la Convention, les voies de recours internes ont-elles été épuisées en l’espèce, comme l’exige l’article 35 § 1 de la Convention ? Dans l’affirmative, y a-t-il eu violation du droit de la requérante au respect de sa vie privée et familiale, au sens de l’article 8 de la Convention ? 2. La requérante a-t-elle été privée d’un recours effectif, au sens de l’article 13 de la Convention, combiné avec les articles 6 § 1 et 8 ?