2ra-1551/23 — repararea prejudiciului material s.a.

2ra-1551/23 — repararea prejudiciului material s.a. (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr.2ra-1551/23

2-18179014-01-2ra-20112023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: I. Potînga)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: R. Pulbere, A. Braga, A. Malîi)

Î N C H E I E R E

10 iulie 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componență:

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Diana Stănilă

examinând admisibilitatea recursului declarat de Firma Comercială de Producție

„Soldi” Societate cu Răspundere Limitată, reprezentată de avocatul Mocanu Serghei,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Sîli Viorel

împotriva Firmei Comerciale de Producție „Soldi” Societate cu Răspundere Limitată și

Pavalachi Ilarion cu privire la repararea prejudiciului material și compensarea cheltuielilor

de judecată,

împotriva deciziei din 23 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a admis

apelul declarat de Sîli Viorel, reprezentat de avocatul Melinteanu Dorin, casată integral

hotărârea din 13 iulie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și pronunțată o hotărâre

nouă de admitere parțială a acțiunii depuse de Sîli Viorel,

c o n s t a t ă:

La 09 august 2018, Sîli Viorel a depus cerere de chemare în judecată împotriva FCP

„Soldi” SRL și Pavalachi Ilarion cu privire la repararea prejudiciului material și

compensarea cheltuielilor de judecată.

În susținerea acțiunii Sîli Viorel a indicat că la 21 august 2017, în curtea blocului din

str. XXXXX, mun. Chișinău, angajații FCP „Soldi” SRL, efectuând lucrări de schimbare a

țevilor de apă, din neglijență, prin exploatarea vehiculelor, activitate legată de un izvor de

pericol sporit pentru lumea înconjurătoare, au produs un incident și anume, au atins un pilon

de beton în rezultatul căruia a căzut acoperișul unei parcări improvizate, deteriorând două

automobile care erau parcate sub acoperișul dat. Unul dintre automobile avariate de model

„XXXXX” cu nr. de înmatriculare XXXXX, îi aparține dânsului cu drept de proprietate, în

consecință cauzându-i un prejudiciu material considerabil.

Despre evenimentul produs la 21 august 2017, XXXXX a sesizat organele de poliție

care, investigând circumstanțele producerii evenimentului au constatat că angajații FCP

„Soldi” SRL, efectuând lucrări de schimbare a țevilor de apă din str. XXXXX, mun.

Chișinău în curte, din neglijență, au atins un pilon de beton în rezultatul căruia a căzut

1

acoperișul unei parcări improvizate, deteriorând 2 automobile care se aflau sub acest

acoperiș.

Potrivit Raportului de evaluare a pagubei nr.XXXXX din 22 septembrie 2017 întocmit

de SRL „Exauto-Plus”, suma pagubei materiale cauzate automobilului său de model

„XXXXX” cu nr.de înmatriculare XXXXX, a constituit 158 558,79 de lei.

Potrivit art.14 alin.(1) și (2) din Codul civil, persoana lezată într-un drept al ei poate

cere repararea integrală a prejudiciului cauzat astfel. Se consideră prejudiciu cheltuielile pe

care persoana lezată într-un drept le-a suportat sau urmează să le suporte la restabilirea

dreptului încălcat, pierderea sau deteriorarea bunurilor sale (prejudiciu efectiv), precum și

beneficiul neobținut prin încălcarea dreptului (venitul ratat).

Din prevederile art.1398 alin.(1) din Codul civil, cel care acționează față de altul în

mod ilicit, cu vinovăție este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile

prevăzute de lege, și prejudiciul moral cauzat prin acțiune sau omisiune.

Reieșind din dispozițiile art.1410 alin.(1) și (2) din Codul civil, persoanele a căror

activitate este legată de un izvor de pericol sporit pentru lumea înconjurătoare (exploatarea

vehiculelor, a instalațiilor, mecanismelor, folosirea energiei electrice, a substanțelor

explozibile, efectuarea lucrărilor de construcții etc.) au obligația să repare prejudiciul cauzat

de izvorul de pericol sporit dacă nu demonstrează că prejudiciul se datorează unei forțe

majore (cu excepția cazurilor în care dauna a survenit ca urmare a exploatării navelor

aeriene) sau din intenția persoanei vătămate. Obligația de reparare a prejudiciului revine

persoanei care posedă izvorul de pericol sporit în baza dreptului de proprietate ori în alt

temei legal sau persoanei care și-a asumat paza izvorului de pericol sporit.

Reclamantul a remarcat că încărcătorul de model „XXXXX” cu nr. de înmatriculare

XXXXX, care aparține FCP „Soldi” SRL, prezintă în sine un izvor de pericol sporit în

sensul dispozițiilor art.1410 alin.(1) din Codul civil, iar pârâții FCP „Soldi” SRL și

Pavalachi Ilarion, în calitate de creator și posesor al izvorului de pericol sporit, urmează să

repare prejudiciul material cauzat lui.

Reclamantul a menționat că întru soluționarea litigiului pe cale amiabilă, a înaintat

FCP „Soldi” SRL o reclamație, prin care a solicitat achitarea benevolă a prejudiciului

material cauzat, însă a primit refuz.

În contextul celor enunțate, Sîli Viorel a solicitat admiterea acțiunii, încasarea din

contul FCP „Soldi” SRL și a lui Pavalachi Ilarion în beneficiul său a sumei de 158 558,79

de lei cu titlu de prejudiciu material cauzat, precum și 1200 de lei cheltuieli pentru

întocmirea raportului de evaluare și 5104 lei taxa de stat achitată la depunerea acțiunii.

Prin încheierea din 26 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost

respinsă cererea reprezentantului FCP „Soldi” SRL cu privire la atragerea în proces a

Primăriei și a Consiliului mun. Chișinău pentru coparticipare obligatorie în sensul art.62

CPC (f.d.74-75, vol.I).

La 02 octombrie 2020, prin intermediul poștei electronice, Sîli Viorel, reprezentat de

avocatul Melinteanu Dorin a depus cerere, prin care a concretizat obiectul acțiunii,

solicitând încasarea din contul FCP „Soldi” SRL și a lui Pavalachi Ilarion în beneficiul său

a sumei de 5433,33 de Euro cu titlu de prejudiciu material, convertit în valută națională

conform cursului oficial de schimb al BNM la data executării hotărârii, sumei de 5104 lei

2

taxa de stat achitată la depunerea acțiunii și 1200 de lei cheltuieli pentru întocmirea

raportului de evaluare a pagubei (f.d.108-111).

Prin hotărârea din 13 iulie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost respinsă

ca neîntemeiată acțiunea depusă de Sîli Viorel.

Prima instanță a motivat soluția de respingere a acțiunii prin faptul că la caz nu se

atestă hotărâre judecătorească pe un fapt contravențional ce ar confirma că fapta ilicită a

fost comisă din vina FCP ”Soldi” SRL și a lui Pavalachi Ilarion. Deși reclamantul a

prezentat probe care atestă dreptul de proprietate asupra automobilul deteriorat prin căderea

plăcii de beton/parcarea improvizată, aceasta din urmă nu confirmă fapta ilicită comisă de

către pârâți.

Instanța de fond a considerat întemeiate argumentele reprezentantului FCP ”Soldi”

SRL precum că construcția/parcarea improvizată amplasată în curtea blocului din str.

XXXXX, mun. Chișinău în esență reprezintă în sine un izvor de pericol sporit pentru

mediul înconjurător și pune în pericol viața și securitatea celor din jur, precum și că FCP

”Soldi” SRL nu este posesor legal sau proprietar de drept al construcției/parcării

improvizate amplasată în curtea blocului din str. XXXXX, mun. Chișinău.

Totodată, instanța a reținut că potrivit explicațiilor lui Pavalachi Ilarion, angajat al FCP

”Soldi” SRL, intervievat de organul de constatare al MAI în persoana inspectorului

XXXXX, precum și declarațiile date în procesul-verbal de constatare din 21.08.2017 la

elucidarea circumstanțelor cazului sesizat, a mărturisit organului de drept că personal nu a

atins construcția/parcarea improvizată amplasată în curtea blocului din str. XXXXX, mun.

Chișinău.

La fel, instanța a remarcat că în cadrul materialului înregistrat a fost audiat și un alt

angajat al FCP ”Soldi” SRL, prezent la fața locului și anume, XXXXX care a declarat că,

activând în calitate de șofer la FCP ”Soldi” SRL și fiind încadrat în serviciu la obiectul din

str. XXXXX, mun.Chișinău a observat că în timp ce tractorul se deplasa de sub șopron

construcția a căzut peste tractor și automobile, fără a indica din acțiunea cui s-a produs

incidentul. În final s-a constatat că factorul determinant la prejudicierea automobilului de

model „XXXXX” cu nr. de înmatriculare XXXXX a fost căderea unei porțiuni din

acoperișul construcției/parcări improvizate, amplasată în curtea blocului din str. XXXXX,

mun.Chișinău, teritoriul administrativ al Primăriei mun. Chișinău.

De asemenea, instanța a notat că nici prin încheierea privind rezultatul examinării

materialului înregistrat în registrul de evidență a altor informații referitor la infracțiuni al IP

Buiucani din 06.09.2017, prin care a fost încetată examinarea cazului, nu se confirmă fapta

ilicită invocată de reclamant în rezultatul căderii plăcii din beton/acoperișul imobilului și

deteriorarea bunului mobil (automobil), fără să fi stabilit din acțiunea cui a avut loc sau

căror factori s-a datorat.

Instanța de fond a conchis că nu au fost prezentate probe care ar confirma că căderea

plăcii din beton/acoperișul asupra automobilelor a fost condiționată anume de factorul uman

sau de alți factori cum ar fi construcția instabilă.

Instanța de judecată nu a reținut drept probă Raportul de evaluare a pagubei

nr.XXXXX din 22.09.2017 prezentat de reclamant, deoarece acesta denotă o estimare a

3

valorii prejudiciului material, însă nu reprezintă un raport de expertiză care ar fi elucidat

cauzele care au provocat prăbușirea plăcii din beton asupra automobilelor parcate.

Prima instanță a dedus că la caz se constată lipsa legăturii de cauzalitate între fapta

ilicită și prejudiciul solicitat de către reclamant.

Instanța de judecată a rezumat că în speță nu se poate constata ca fiind dovedită

vinovăția pârâților FPC „Soldi” SRL și a lui Pavalachi Ilarion, or, reclamantul nu a

prezentat dovezi concludente ce ar demonstra culpa pârâților, la materialele cauzei

neexistând niciun proces-verbal cu privire la contravenție sau hotărâre judecătorească, prin

care s-ar constata vinovăția ultimilor.

Pe final, instanța de fond a concluzionat că în litigiu nu sunt întrunite exigențele legale

invocate, nu a fost dovedită legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu, vinovăția și

autorul faptei ilicite, nu au fost prezentate suficiente probe pentru a conchide asupra

vinovăției pârâților, precum și asupra temeiniciei cererii de chemare în judecată.

La 26 iulie 2022, Sîli Viorel, reprezentat de avocatul Melinteanu Dorin a declarat apel

împotriva hotărârii primei instanțe, iar la 07 decembrie 2022, întru executarea încheierii din

24 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost prezentată motivarea apelului,

solicitând casarea integrală a hotărârii din 13 iulie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, cu emiterea unei hotărâri noi de admitere integrală a acțiunii sale în sensul formulat

(f.d. 155, 168, 173, vol.I).

Prin decizia din 23 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul declarat de

Sîli Viorel, reprezentat de avocatul Melinteanu Dorin, casată integral hotărârea din 13 iulie

2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și pronunțată o hotărâre nouă de admitere

parțială a acțiunii depuse de Sîli Viorel. S-a încasat din contul FCP „Soldi” SRL în

beneficiul lui Sîli Viorel suma de 5433,33 de Euro cu titlu de prejudiciu material, convertită

în valută națională conform ratei oficiale de schimb la data executării hotărârii și 5444,81

de lei cu titlu de taxă de stat proporțional pretenției admise în prima instanță și în instanța

de apel. În rest, acțiunea a fost respinsă.

Instanța de apel a motivat decizia, constatând că la 21 august 2017 au fost sesizate

organele de poliție în legătură cu producerea unui incident în curtea blocului aflat pe str.

XXXXX, mun. Chișinău, în urma căruia a căzut o placă de beton/acoperișul unei parcări

improvizate, fiind deteriorate două automobile și un tractor care se aflau sub acoperișul dat.

Instanța de apel a precizat că reclamantul Sîli Viorel este proprietarul automobilului

deteriorat de model „XXXXX” cu număr de înmatriculare XXXXX.

Totodată, pârâtul SRL „Soldi” prin intermediul angajaților săi, Pavalachi Ilarion și

XXXXX, la 21.08.2017, în curtea blocului aflat pe str.XXXXX, mun. Chișinău, efectuau

lucrări de schimbare a țevilor de apă, în procesul de executare a lucrărilor fiind antrenat un

încărcător de model XXXXX cu n/î XXXXX.

Prin procesul-verbal de constatare la locul faptei din 21.08.2017, cu planșă fotografică,

s-a stabilit că obiectul impus cercetării îl constituie 2 automobile de model „XXXXX” cu

nr. de înmatriculare XXXXX și de model „XXXXX” cu nr.de înmatriculare XXXXX,

asupra cărora s-a prăbușit șopronul din curtea blocului aflat pe str.XXXXX, mun. Chișinău,

un încărcător de model XXXXX cu nr. de înmatriculare XXXXX, la fel, o porțiune se afla

4

sub șopron cu încărcătura, precum și un autocamion amplasat lângă șopron cu nr. de

înmatriculare XXXXX (f.d.12, 12 verso).

Instanța de apel, cu trimitere la prevederile art.1410 din Codul civil (în redacția legii în

vigoare până la 01 martie 2019), a conchis că SRL „Soldi” are calitatea de posesor al

izvorului de pericol sporit și anume, al încărcătorul de model XXXXX cu nr.de

înmatriculare XXXXX. Or, încărcătorul de model XXXXX cu nr. de înmatriculare

XXXXX, prezintă în sine un izvor de pericol sporit prin prisma reglementărilor de la

alin.(1) al art.1410 din Codul civil, iar pârâtul SRL „Soldi” urmează să achite prejudiciul

material cauzat, având calitatea de posesor al izvorului de pericol sporit, întrucât acesta din

urmă nu a demonstrat că prejudiciul se datorează unei forțe majore sau din intenția

persoanei vătămate în condițiile art.1417 CC al RM.

Instanța de apel a notat că exonerarea de răspundere în cazul prejudiciului determinat

de un izvor de pericol sporit poate avea loc doar în cazuri de forță majoră, fie produs din

intenția victimei și în cazul când posesorul demonstrează că izvorul de pericol sporit a ieșit

din posesiunea lui.

Instanța de apel a subliniat că răspunderea pentru prejudiciul cauzat de un izvor de

pericol sporit este guvernată de reguli speciale, ținând cont de faptul că dauna se cauzează

printr-o activitate sau însușiri periculoase ale unor obiecte ce nu pot fi controlate pe deplin

de către om. Ca urmare a acestui fapt, răspunderea pentru prejudiciul cauzat de un izvor de

pericol sporit se angajează în lipsa vinovăției.

La acest aspect, instanța de apel a considerat eronată soluția primei instanțe de

respingere a acțiunii pe motiv că la materialele cauzei nu există proces-verbal cu privire la

contravenție sau hotărâre judecătorească, prin care s-ar constata vinovăția pârâților FPC

”Soldi” SRL și Pavalachi Ilarion, or, elemente determinante cu privire la cauzele și

împrejurările producerii incidentului ori la pagubele cauzate pot fi dovedite de persoana

păgubită prin orice mijloc legal de probă, administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, iar

lipsa unei decizii a organului de drept nu generează și respingerea cererii de chemare în

judecată.

Astfel, potrivit declarațiilor martorului XXXXX, expuse în procesul-verbal de audiere

din 21.08.2017 „La data de 21.08.2017, aflând-se la domiciliu, aproximativ pe la orele

16:25, a auzit strigând stai, stai, stai, după care a auzit o bubuitură puternică din curtea

blocului din str. XXXXX. Apropiindu-se în curtea dată a văzut că o plită mare era căzută

peste 2 automobile parcate în curtea blocului locativ de pe str.XXXXX, iar alături era un

tractor și un autocamion” (f.d. 11 verso).

La fel, martorul XXXXX a declarat că: „…..a observat că în timp ce tractorul se

deplasa de sub șopron, construcția a căzut peste tractor și două automobile”.

Instanța de apel a remarcat că SRL „Soldi” nu a prezentat probe incontestabile care ar

confirma cu certitudine că căderea plăcii din beton/acoperișul improvizat asupra

automobilelor a fost condiționată de faptul că construcția ar fi fost instabilă.

Instanța de apel a apreciat critic declarațiile angajaților SRL „Soldi” (Pavalachi Ilarion

și XXXXX) expuse în procesul-verbal de constatare din 21.08.2017, întrucât acestea au fost

date cu scopul de a se eschiva de la răspundere.

5

Din circumstanțele producerii incidentului și din declarațiile martorilor, instanța de

apel a conchis că căderea plăcii din beton/acoperișul improvizat a fost cauzată anume de

către încărcătorul de model XXXXX cu nr. de înmatriculare XXXXX ce aparține SRL

„Soldi”.

Cu referire la întinderea prejudiciului material, instanța de apel a menționat că potrivit

Raportului de evaluare a pagubei nr. XXXXX din 22.09.2017 prejudiciul cauzat lui Sîli

Viorel în rezultatul deteriorării automobilului de model XXXXX, constituie suma de

5.433,33 Euro și care urmează a fi încasată din contul FCP ”Soldi” SRL (f.d.16-19). Or,

debitor în cadrul obligației de reparare a prejudiciului cauzat de un izvor de pericol sporit

este posesorul izvorului. Nu se consideră posesor al izvorului de pericol sporit persoana

care efectuează exploatarea acestuia în virtutea raporturilor de muncă.

Instanța de apel a considerat neîntemeiată soluția instanței de fond cu privire la

respingerea acțiunii înaintată de Sîli Viorel, având în vedere că normele legal incidente

determină concluzia temeiniciei cerințelor revendicate, fiind necesară încasarea din contul

FCP ”Soldi” SRL în beneficiul lui Sîli Viorel a prejudiciului material în mărime de 5433,33

de Euro, convertiți în lei moldovenești conform ratei oficiale de schimb la data executării

hotărârii.

Cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată instanța de apel, cu trimitere la

prevederile art.82 și art.94 alin.(1) și (3) din Codul de procedură civilă și art.3 alin.(1) lit.a)

și lit.j) din Legea taxei de stat nr.1216 din 03 decembrie 1992, a considerat necesar de a

încasa din contul FCP ”Soldi” SRL în beneficiul lui Sîli Viorel a sumei de 5444, 81 de lei

cu titlu de taxă de stat proporțional pretenției admise în prima instanță și instanța de apel.

Cât privește solicitarea înaintată de Sîli Viorel cu privire la încasarea sumei de 1200 de

lei cu titlu de cheltuieli pentru întocmirea raportului de evaluare a pagubei de către SRL

„Exauto-Plus”, instanța de apel a considerat-o neîntemeiată, deoarece reclamantul nu a

prezentat probe concludente întru confirmarea achitării acestei sume.

La 20 octombrie 2023, prin intermediul oficiului poștal, FCP ”Soldi” SRL,

reprezentată de avocatul Mocanu Serghei a declarat recurs împotriva deciziei instanței de

apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei din 23 mai 2023, cu

menținerea hotărârii din 13 iulie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

În susținerea recursului, FCP ”Soldi” SRL, reprezentată de avocatul Mocanu Serghei,

cu trimitere la prevederile art.432 alin.(1) lit.e) din Codul de procedură civilă, a indicat că

instanța de apel a emis o decizie arbitrară, nemotivată și contradictorie bazată în mod

determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, interpretarea legii din hotărârea

contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție.

Recurenta consideră că la caz nu se atestă probe, în special hotărâre judecătorească pe

un fapt contravențional, ce ar confirma fapta ilicită comisă de FPC „Soldi” SRL și

Pavalachi Ilarion.

Suportul probatoriu reținut de către instanța de apel nu atestă dreptul de proprietate

asupra bunului mobil și că automobilul intimatului a fost deteriorat prin căderea plăcii de

beton/parcarea improvizată, acestea din urmă nu confirmă fapta ilicită comisă de recurent.

În viziunea recurentei construcția-parcarea improvizată amplasată în curtea blocului

din str. XXXXX, mun. Chișinău în esență reprezintă un izvor de pericol sporit pentru

6

mediul încunjurător și pune în pericol viața și securitatea celor din jur, iar FPC „Soldi” SRL

nu este posesorul legal sau proprietarul de drept al construcției/parcarea improvizată,

amplasată în curtea blocului din str. XXXXX, mun. Chișinău.

Din explicațiile lui Pavalachi Ilarion, angajat al FPC „Soldi” SRL, intervievat de

organul de constatare al MAI, în persoana inspectorului XXXXX și declarațiile date în

procesul-verbal de constatare din 21 august 2017, la elucidarea circumstanțelor cazului

sesizat, a mărturisit că personal nu a atins construcția/parcarea improvizată amplasată în

curtea blocului din str. XXXXX, mun. Chișinău.

La fel, în cadrul materialului înregistrat a fost audiat și un alt angajat al FPC „Soldi”

SRL, prezent la fața locului XXXXX care a declarat că, activând în calitate de șofer la FPC

„Soldi” SRL și fiind încadrat în serviciu la obiectul din str. XXXXX, mun. Chișinău, a

observat că în timp ce tractorul se deplasa de sub șopron, construcția a căzut peste tractor și

automobile, fără a preciza din acțiunea cui a avut loc incidentul.

Consideră că factorul determinant la prejudicierea automobilului de model „XXXXX”

a fost căderea unei porțiuni din acoperișul construcției/parcări improvizate, amplasată în

curtea blocului din str. XXXXX, mun. Chișinău, teritoriu administrativ al Primăriei mun.

Chișinău.

Nici prin încheierea privind rezultatul examinării materialului înregistrat în Registrul

de evidență a altor informații referitor la infracțiuni al IP Buiucani din 06 septembrie 2017,

prin care a fost încetată examinarea cazului, nu se confirmă fapta ilicită invocată de Sîli

Viorel în rezultatul căderii plăcii de beton (acoperișul construcției) și deteriorarea

automobilului, fără să fie stabilită din acțiunea cui a avut loc sau căror factori s-a datorat.

De asemenea, nu s-a dovedit că căderea plăcii de beton/ acoperișul improvizat asupra

automobilelor deteriorate, a fost condiționată anume de factorul uman sau de alți factori

cum ar fi, construcția instabilă.

Raportul de evaluare a pagubelor din 22 septembrie 2017 nu poate fi reținut drept

probă pertinentă, deoarece nu reprezintă un raport de expertiză care ar fi elucidat cauzele

care au provocat prăbușirea plăcii de beton asupra automobilelor parcate.

La caz, lipsește legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul solicitat de către

intimat.

La fel, nu s-a dovedit vinovăția (intenție, neglijență sau imprudență) a FPC „Soldi”

SRL, care este o condiție strict obligatorie pentru angajarea răspunderii delictuale, or, nu

există proces-verbal cu privire la contravenție sau hotărâre judecătorească care ar dovedi

vinovăția FPC „Soldi” SRL și a lui Pavalachi Ilarion.

În conformitate cu art. 434 alin.(1) și (2) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia la 23 mai 2023, în ședință publică.

Din actele cauzei rezultă că copia deciziei motivate a instanței de apel a fost expediată

la 01 septembrie 2023, la sediul FPC „Soldi” SRL, însă nu se atestă date când a fost

recepționată de către recurentă (f.d.203, vol.I).

7

Totodată, din informația publicată pe Portalul Instanțelor Naționale de Judecată:

www.cac.instante.justice.md rezultă că decizia motivată a Curții de Apel Chișinău din 23

mai 2023, a fost publicată la data de 21 august 2023.

Astfel, recursul declarat la 20 octombrie 2023 de către FCP „Soldi” SRL, reprezentată

de avocatul Mocanu Serghei, a fost depus în termenul legal.

La 03 ianuarie 2024 și la 18 ianuarie 2024, Curtea Supremă de Justiție a expediat în

adresa lui Sîli Viorel, avocatului acestuia Melinteanu Dorin și lui Pavalachi Ilarion copia

recursului declarat de FCP „Soldi” SRL, reprezentată de avocatul Mocanu Serghei, cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii referințelor (f.d.26-27, vol.II).

La 16 februarie 2024, prin intermediul poștei electronice, Sîli Viorel, reprezentat de

avocatul Melinteanu Dorin a depus referință, solicitând să fie considerat inadmisibil

recursul declarat de FCP „Soldi” SRL, întrucât argumentele invocate în acesta nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 CPC pentru a fi considerat admisibil, soluția

instanței de apel fiind legală și întemeiată, emisă cu respectarea prevederilor legale (f.d.30-

34, vol.II).

Prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative

(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) au fost operate

modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în vigoare la 01 septembrie 2023.

În conformitate cu prevederile art.XI alin.(3) din Legea nr.246 din 31 iulie 2023,

recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei

legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru principiul

aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția temeiurilor în baza cărora

se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în

vigoare a prezentei legi.

În conjunctura enunțată, și având în vedere că, recursul declarat a fost depus la 20

octombrie 2023, adică după intrarea în vigoare a modificărilor operate în Codul de

procedură civilă, acesta va fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii

recursurilor.

Examinând temeiurile recursului completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

consideră că acesta este inadmisibil, din motivele ce succed.

În conformitate cu art.432 alin.(1) din Codul de procedură civilă, recursul este admis

dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a

Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează

jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv

sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează

drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară

ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța

nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței

jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar

dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.

Conform art.433 alin.(1) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care:

8

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(1);

a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția

cazurilor prevăzute la art.429 alin.(5);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat;

e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță fundamentală pentru

dezvoltarea jurisprudenței;

f) recursul este vădit neîntemeiat.

(2) Recursul declarat în temeiul art.432 alin.(1) lit.e) nu poate fi declarat inadmisibil în

temeiul alin.(1) lit.e) din prezentul articol.

Se reține că, examinarea admisibilității recursului presupune verificarea conformității

temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art.432 din Codul de

procedură civilă.

Din analiza recursului declarat de FCP „Soldi” SRL, reprezentată de avocatul Mocanu

Serghei rezultă că drept temei de declararea a recursului a fost invocat art.432 alin.(1) lit.e)

din Codul de procedură civilă, hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod

determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

Completul de judecată constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a

deciziei contestate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării

anterioare a cauzei, asupra cărora instanța de apel s-a pronunțat corespunzător cu

respectarea prevederilor legale, soluția fiind bazată pe o cercetare multiaspectuală,

completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul și

interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.

Dezacordul recurentei cu soluția instanței de apel nu constituie temei de casare a

deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv

numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu

verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită

unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Însă, în contextul prevederilor art.432 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în cazul

invocării inclusiv în recurs de către recurentă a temeiului conținut la art.432 alin.(1) lit.e)

din Codul de procedură civilă, hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod

determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, instanța de recurs verifică și sub

aspectul dat temeiurile recursului.

La acest aspect, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa constantă,

statuează că, dreptul de acces la instanță nu este absolut. Există limitări implicit admise

(cauza Golder împotriva Regatului Unit, p.38, cauza Stanev împotriva Bulgariei (MC), p.

230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin

9

însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință

de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (cauza Levages

Prestations Services împotriva Franței, p. 45). Procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6§1 (cauza Helmers c. Suediei, 09 octombrie 1991).

În conformitate cu art.440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători,

printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa pârților, declară recursul inadmisibil.

Din considerentele redate, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

concluzionează că recursul declarat de FCP „Soldi” SRL, reprezentată de avocatul Mocanu

Serghei nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă, în

vigoare la data depunerii recursului și drept urmare prin prisma art.433 alin.(1) lit.a) din

Codul de procedură civilă, urmează a fi considerat inadmisibil.

În conformitate cu art.433 alin.(1) lit.a) din Codul de procedură civilă, art.440 alin.(1),

(2) din Codul de procedură civilă, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Firma Comercială de Producție „Soldi” Societate cu Răspundere

Limitată, reprezentată de avocatul Mocanu Serghei, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecătorii Oxana Parfeni

Diana Stănilă

10