2ra-804/22 — nulitatea actelor juridice si repararea prejudiciului moral

2ra-804/22 — nulitatea actelor juridice si repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-804/22

2-19074878-01-2ra-07062022

Prima instanță: (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) E. Badan-Melnic

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) A. Malîi, V. Cotorobai, D. Dulghieru

Î N C H E I E R E

06 iulie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Bivol (Oleinic) Tatiana

și Butușneanu Vasilii, reprezentați de avocatul Isiumbeli Valeriu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Bivol (Oleinic)

Tatiana și Butușneanu Vasilii împotriva lichidatorului Societății cu Răspundere

Limitată ”Evaluare” (în proces de lichidare), Instituției Publice ”Agenția Servicii

Publice”, notarul Palii Olga, intervenienți accesorii Serviciul Fiscal de Stat și

Cojocaru (Fiodorov) Tatiana cu privire la declararea nulitatea actelor juridice,

repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 10 februarie 2022,

c o n s t a t ă :

La 14 noiembrie 2018, Bivol (Oleinic) Tatiana și Butușneanu Vasilii au depus

cerere de chemare în judecată împotriva lichidatorului SRL ”Evaluare” (în proces

de lichidare), Instituției Publice ”Agenția Servicii Publice”, notarul Palii Olga,

intervenienți accesorii Serviciul Fiscal de Stat și Cojocaru (Fiodorov) Tatiana cu

privire la declararea nulitatea actelor juridice, repararea prejudiciului moral și

compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, Bivol (Oleinic) Tatiana și Butușneanu Vasilii au

menționat că sunt victimele unei escrocherii, prin care le-au fost folosite ilegal

datele de identitate și falsificate semnăturile pentru constituirea SRL Evaluare”.

La fel, au invocat că prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 04 decembrie

2015, a fost admisă spre examinare cererea introductivă depusă de Direcția

Administrare Fiscală Centru privind intentarea procesului de insolvabilitate față de

SRL ”Evaluare” și s-a desemnat în calitate de administrator provizoriu Cebotari

Ana.

1

În ședința de judecată a instanței de insolvabilitate din 22 februarie 2016,

Bivol (Oleinic) Tatiana a informat instanța despre faptul că nu cunosc nimic despre

SRL ”Evaluare”, totodată susținînd că în luna iunie 1996 i-a fost sustras pașaportul

de tip vechi, care ar fi fost folosit de persoane necunoscute la fabricarea

documentelor de constituire a SRL ”Evaluare”, sesizând în acest sens organele de

poliție.

De asemenea, au specificat că prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din

30 martie 2016, s-a constatat insolvabilitatea SRL ”Evaluare” și s-a inițiat

procedura simplificată a falimentului cu dizolvarea societății, asociații fiind Bivol

(Oleinic) Tatiana 50% și Butușneanu Vasilii 50%.

Totodată, prin ordonanța Procuraturii Centru mun. Chișinău din 13 decembrie

2016, s-a constatat că faptul falsificării actului de înregistrare la Camera

Înregistrării de Stat a SRL ”Evaluare” de către persoane necunoscute, din numele

Tatianei Bivol (Oleinic), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 361 din Codul penal, însă deoarece a expirat termenul prescripției

tragerii la răspundere penală, infracțiunea fiind comisă în anul 1998, s-a dispus

refuzul în pornirea urmăririi penale.

La 30 mai 2016, lichidatorul Cebotari Ana a depus cerere privind încasarea

remunerației în sumă de 29 156,8 lei și cheltuielilor de judecată aferente pentru

îndeplinirea funcției de administrator provizoriu în mărime de 2 045,85 de lei de la

asociații Bivol (Oleinic) Tatiana și Butușneanu Vasilii.

Ulterior, prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 29 ianuarie 2018, cauza

de insolvabilitate a fost transferată pentru examinare, conform competenței la

Judecătoria Chișinău, sediul Central.

Bivol (Oleinic) Tatiana și Butușneanu Vasilii au solicitat, inclusiv prin

cererea de concretizare a cerințelor (f. d. 160 Vol. I), declararea nulității Actului de

constituire a SRL ”Evaluare” din 28 august 1998, procesului-verbal al Adunării de

constituire a SRL ”Evaluare” din 28 august 1998, declararea nulității procurii

nr. 3-6233 din 29 august 1998, autentificată de notarul Palii Olga, declararea

nulității Statutului SRL ”Evaluare”, înregistrat la Camera Înregistrării de Stat cu

nr. 102093310 din 08 septembrie 1998, încasarea sumei de 30 000 lei pentru

fiecare cu titlu de prejudiciu moral, încasarea sumei de 10 200 lei pentru fiecare cu

titlu de cheltuieli de asistență juridică și a sumei de 100 lei pentru fiecare cu titlu

de taxă de stat.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Сentru din 23 martie 2021, s-a

respins cererea de chemare în judecată depusă de Bivol (Oleinic) Tatiana și

Butușneanu Vasilii.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei

a reținut că prin hotărârea Camerei Înregistrării de Stat din 08 septembrie 1998, a

fost înregistrată SRL ”Evaluare”, în temeiul procesului-verbal al Adunării de

Constituire a SRL ”Evaluare” din 28 august 1998, cu participarea lui Butușneanu

Vasilii și Oleinic Tatiana.

Contractul de constituire a SRL ”Evaluare”, a fost semnat de către asociații

Butușneanu Vasilii și Oleinic Tatiana, fiind autentificat de notarul Palii Olga la 29

august 1998.

2

La fel, instanța de fond a stabilit că potrivit procurii din 29 august 1998,

asociații Butușneanu Vasilii și Oleinic Tatiana au împuternicit-o pe Cojocaru

Tatiana, să reprezinte asociații la înregistrarea SRL ”Evaluare” din numele

asociaților, să semneze pentru asociați și să îndeplinească toate acțiunile și

formalitățile legate de înregistrare și să primească Certificatul de înregistrare.

De asemenea, instanța de judecată a stabilit că prin ordonanța Procuraturii

Centru din 07 februarie 2017, s-a refuzat în pornirea urmăririi penale în baza

sesizării din 27 august 2016 pe faptul falsificării actului de înregistrare la Camera

Înregistrării de Stat a întreprinderii ”Evaluare”, de către persoane necunoscute, din

numele Tatianei Bivol, din motiv că a intervenit termenul de prescripție tragerii la

răspundere penală și s-a clasat procesul penal.

Totodată, instanța de fond a constatat că prin încheierea Curții de Apel

Chișinău din 04 decembrie 2015, s-a admis spre examinare cererea introductivă

depusă de IFS pe mun. Chișinău, Direcția Administrare Fiscală Centru privind

declararea insolvabilității SRL ”Evaluare”, iar prin Hotărârea Curții de Apel

Chișinău din 30 martie 2016, s-a constatat insolvabilitatea SRL ”Evaluare” cu

inițierea procedurii simplificate a falimentului și dizolvarea societății.

Instanța a relatat că temeiurile de nulitate invocate de reclamanți nu se referă

în mod univoc și clar la temeiurile de nulitate prevăzute de lege, dar se bazează fie

pe necorespunderea actului juridic încheiat (convenției) cu legea, cu referire la

falsul în acte, fie pe viciile de consimțământ.

La caz, instanța a relatat că nu a fost probată niciuna dintre opțiunile

respective în sensul determinării unor dovezi certe de nulitate, or, reclamanții nu au

dovedit faptul falsului în acte, falsificarea semnăturilor aplicate pe actele de

referință, falsul delegării unei persoane de a le reprezenta la înregistrarea societății

la autoritatea competentă, circumstanțele falsificării și prin urmare, nu au dovedit

temeiurile constatării nulității actelor juridice, deoarece nu au prezentat probe care

ar demonstra faptul că actele contestate nu au fost semnate de către persoane

străine, altele decât reclamanții.

Mai mult ca atât, reclamanții nu au administrat probe în susținerea

argumentului privind furtul actelor de identitate și respectiv obținerii unor

informații referitoare la pretinsa sustragere de acte, iar simpla invocare a acestui

fapt nu constituie temei de anulare a actelor menționate supra.

Nici faptul notării în referința notarului că actele respective ar fi false, nu

constituie un temei suficient pentru a consolida o concluzie în acest sens, întrucât

referința reprezintă un act de exprimare a poziției procesuale a părților, dar nu a o

probă în sensul prevederilor art. 117 alin. (2) din Codul de procedură civilă.

La fel, nici notarul nu a prezentat acte, extrase din registre, mostre de

semnătură sau alte dovezi în sprijinul celor notate în referință, astfel condiționând

imposibilitatea constatării circumstanțelor pe care le-a invocat în referință, astfel că

probatoriul administrat nu permite să constate cu certitudine că reclamanții nu și-au

manifestat consimțământul la înființarea SRL ”Evaluare” și nu au încheiat/semnat

actele la care s-a făcut referire.

Cu referire la pretenția privind repararea prejudiciului moral în mărime de

30 000 lei pentru fiecare reclamant, instanța a atestat caracterul subsidiar și

3

subsecvent al acestei pretenții în raport cu pretenția principală privind declararea

nulității actelor juridice, iar respingerea pretenției de bază atrage, drept consecință,

decăderea posibilității de admitere a pretenției subsecvente.

Iar, cu referire la compensarea cheltuielilor de asistență juridică în sumă de

10 200 lei, instanța a concluzionat că aceasta urmează să fie respinsă, deoarece

această solicitare nu poate fi admisă în condițiile respingerii pretenției de declarare

a nulității actelor juridice.

În consecință, instanța a notat că respingerea pretențiilor de bază privind

declararea nulității actelor juridice, generează și efectul respingerii pretenției de

încasare a sumelor pentru compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 10 februarie 2022, s-a respins apelul

declarat de avocatul Isiumbeli Valeriu în interesele Tatianei Bivol (Oleinic) și

Butușneanu Vasilii și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

din 23 martie 2021.

La 19 mai 2022, prin intermediul oficiului poștal, Bivol (Oleinic) Tatiana și

Butușneanu Vasilii, reprezentați de avocatul Isiumbeli Valeriu, au declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, prin care au solicitat admiterea recursului,

casarea hotărârilor judecătorești cu emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să

fie admisă.

Recurenții, în motivarea recursului au invocat că la examinarea cauzei nu au

fost constatate și elucidate pe deplin circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea cauzei în fond, precum și faptul că nu a fost aplicată legea care urma

să fie aplicată și anume art. 11 din Codul civil (în redacția anului 1964), care

reglementează capacitatea de exercițiu.

La caz, recurenții au menționat că la încheierea actelor juridice a căror

nulitate s-a solicitat, nu a fost verificată capacitatea de exercițiu al părților la

încheierea tranzacțiilor contestate.

Prin urmare, au specificat că atât prima instanță, cât și instanța de apel nu au

examinat fondul cauzei și astfel nu au motivat hotărârile adoptate.

La 07 iunie 2022, instanța de recurs a expediat în adresa intimaților copia

recursului, fiind recepționat de către IP ”Agenția Servicii Publice”, Serviciul Fiscal

de Stat și Cojocaru (Fiodorov) Tatiana la 15 iunie 2022 și de către notarul Palii

Olga la 25 iunie 2022 conform avizelor de recepție (f. d. 43-46 Vol. II).

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la

10 februarie 2022, fiind expediat în adresa avocatului Isiumbeli Valeriu prin

intermediul poștei electronice la data de 25 martie 2022 (f. d. 28 Vol. II).

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Recursul a fost declarat la 19 mai 2022, prin intermediul oficiului poștal,

respectiv se consideră depus în termenul prevăzut de art.434 din Codul de

procedură civilă.

4

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

5

împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Bivol (Oleinic)

Tatiana și Butușneanu Vasilii, reprezentați de avocatul Isiumbeli Valeriu, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Bivol (Oleinic) Tatiana și

Butușneanu Vasilii, reprezentați de avocatul Isiumbeli Valeriu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

6