LÄHTEENMÄKI v. FINLAND

Publicat la 23 mai 2022 SECȚIUNE Cerere nr. 1277/22 Jesse Joonas LÄHTEENMÄKI împotriva Finlandiei depusă la 16 decembrie 2021 a comunicat la 3 mai 2022 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul a fost arestat (data necunoscută) pentru acuzații de o infracțiune agravată a drogurilor. Detenția sa asupra rezidenției a fost ordonată să se bazeze pe capitolul 2, secțiunea 5, subsecțiunea 2 b) din Legea privind măsurile coercitive, deoarece existau motive pentru a suspecta că reclamantul ar împiedica ancheta sau procesul prin distrugerea, deplasarea, modificarea sau ascunderea dovezilor sau influențarea unui martor, a unei părți rănite, a unui expert sau a unui complice.

Reclamantul a mărturisit că a comis infracțiunea în cauză atunci când a fost auzită de poliție la 7 martie 2021, precum și în procesul care a început la 17 martie 2021. La 18 martie 2021, el a solicitat să fie eliberat, deoarece nu mai exista niciun motiv pentru a suspecta că va împiedica clarificarea chestiunilor și că toate co-acceptările sale au fost deja eliberate și niciunul dintre ei nu a fost chemat de acuzație pentru a da dovezi împotriva lui. Cererea sa a fost refuzată de Curtea de District, precum și de Curtea de Apel. Curtea Supremă nu a acordat reclamantului permis de recurs. Reclamantul se plânge, în conformitate cu art. 5 din Convenție, de lipsa unor motive relevante și suficiente pentru continuarea detenției sale după ce a mărturisit că a comis infracțiunile pe care le-a suspectat și deoarece cerințele anchetei nu mai sunt suficiente pentru a justifica ulteriora detenție.

Întrebarea părților a fost procedura prin care reclamantul a încercat să pună în pericol legalitatea detenției sale în conformitate cu art. 5 § 3 din Convenție? În special, existau motive relevante și suficiente care justificau continuarea detenției sale după mărturisirea sa (a se vedea, printre altele, Gál c. Ungaria , nr. 62631/11, § 40, 11 martie 2014; Merabishvili c.Georgia [GC], nr. 72508/13, § 222, 28 noiembrie 2017; și Jarzyński c. Polonia , nr. 15479/02, § 43, 4 octombrie 2005)?

Published on 23 May 2022

SECOND SECTION

Application no. 1277/22 Jesse Joonas LÄHTEENMÄKI against Finland lodged on 16 December 2021 communicated on 3 May 2022

STATEMENT OF FACTS

The applicant was arrested (date unknown) on charges of an aggravated drugs offence. His detention on remand was ordered relying on chapter 2, section 5, subsection 2 b) of the Coercive Measures Act as there was reason to suspect that the applicant would hinder the investigation or the trial by destroying, defacing, altering or concealing evidence or influencing a witness, an injured party, an expert or an accomplice. The applicant confessed to having committed the offence in question when heard by the police on 7 March 2021 as well as at the trial which commenced on 17 March 2021. On 18 March 2021 he requested to be released as there was no more reason to suspect that he would hinder the clarification of the matter and as all his co-accused had already been released and none of them had been called by the prosecution to give evidence against him.

His request was refused by the District Court as well as by the Court of Appeal. The Supreme Court did not grant the applicant leave to appeal. The applicant complains, under Article 5 of the Convention, about the lack of relevant and sufficient reasons for the continuation of his detention after he had confessed having committed the offence he was suspected of and as the requirements of the investigation did no longer suffice to justify his further detention.

QUESTION TO THE PARTIES

Was the procedure by which the applicant sought to challenge the lawfulness of his detention in conformity with Article 5 § 3 of the Convention? In particular, were there relevant and sufficient reasons justifying the continuation of his detention after his confession (see, inter alia, Gál v. Hungary , no. 62631/11, § 40, 11 March 2014; Merabishvili v.Georgia [GC], no. 72508/13, § 222, 28 November 2017; and Jarzyński v. Poland , no. 15479/02, § 43, 4 October 2005)?