2ra-1218/23 — incasarea platilor salariale, compensatiei pentru concediul de odihna, a penalitatii si compensarea cheltuielilor de judecata

2ra-1218/23 — incasarea platilor salariale, compensatiei pentru concediul de odihna, a penalitatii si compensarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 2ra-1218/2023

2-21057297-01-2ra-30082023

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud.: G. Grozav)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: A. Pahopol, A. Malîi, R. Pulbere)

Î N C H E I E R E

12 iunie 2024 mun. Chișinău

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Ion Malanciuc

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Larisa Naumova,

reprezentată de avocatul Victoria Donica, și de Societatea cu Răspundere Limitată

,,CHIMCONSULT”, reprezentată de avocatul Sergiu Barbăneagră,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată înaintată de către Naumova

Larisa împotriva Societății cu Răspundere Limitată ,,CHIMCONSULT”, privind

încasarea plăților salariale, compensației pentru concediul de odihnă, a penalității

și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 13 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 16 aprilie 2021, Larisa Naumova a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Societății cu Răspundere Limitată ,,CHIMCONSULT”, privind

încasarea plăților salariale, compensației pentru concediul de odihnă, penalității și

compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că, la 9 iulie 2020, a fost emis ordinul prin care

a fost demisă din funcția de director din cadrul Societății cu Răspundere Limitată

,,CHIMCONSULT”, în temeiul art. 85 alin. (1) din Codul muncii, la cerere.

Deși în baza acestui ordin s-a dispus ca contabilitatea întreprinderii să

efectueze calculul și să-i achite toate drepturile salariale, din 9 iulie 2020 până în

prezent acestea nu i-au fost efectuate, iar la toate încercările de a soluționa

problema neachitării drepturilor salariale pe cale amiabilă, administrația Societății

cu Răspundere Limitată ,,CHIMCONSULT” nu a întreprins nici o acțiune.

Astfel, a menționat că, a depus o plângere către Inspectoratul de Stat al

Muncii și prin răspunsul din 28 septembrie 2020, a fost informată că procesul-

verbal de control, cu prescripția a fost înmânată directorului Societății cu

Răspundere Limitată ,,CHIMCONSULT”, Costaș Vitalie, în temeiul cărora urmau

a-i fi achitate toate restanțele salariale în termen de 15 zile.

1

A precizat că, prin răspunsul din 28 septembrie 2020, Inspectoratul de Stat al

Muncii a constatat existența următoarelor încălcări grave la întreprindere:

angajatorul a admis restanțe la plata salariului pentru lunile mai – iulie 2020 și

compensației pentru concediul nefolosit.

Reclamanta a menționat că, pe parcursul activității în calitate de angajat, a

lucrat luna mai 2020, iunie 2020, 1 - 8 iulie 2020, fără a-i fi efectuată plata

salariului, care potrivit ordinului nr. 01/P din 2 ianuarie 2019 constituie 10 000 de

lei.

Prin urmare, restanța la salariu pentru 2 luni și opt zile constituie suma de

23 478 de lei, după cum urmează: luna mai – 10 000 de lei, iunie – 10 000 de lei,

iulie (01 - 08 iulie) – 3 478,00 de lei, iar plata pentru concediul nefolosit, la data

eliberării sale, constituie suma de 11 918 de lei.

Reclamanta a mai invocat necesitatea încasării penalității de întârziere pentru

întârzierile plăților în legătură cu neachitarea în termen a salariului și compensației,

care constituie suma de 31 787,48 de lei.

De asemenea, reclamanta a opinat că, în speță este necesară și încasarea

cheltuielilor de asistență juridică, or, avocatul său a întreprins următoarele acțiuni:

studierea și analiza materialelor ce țin de obiectul contractului; analiza și studierea

actelor normative privind obiectul contractului; consultarea clientului pe toate

întrebările ce au apărut pe parcursul derulării procesului; întocmirea somației;

întocmirea și depunerea cererii de chemare în judecată; reprezentarea intereselor

clientului în instanța de judecată; participarea la adunarea și prezentarea în instanța

de judecată a probelor în confirmarea legitimității acțiunilor înaintate.

În urma concretizării cerințelor, reclamanta a solicitat recunoașterea încălcării

drepturilor reclamantei de către Societatea cu Răspundere Limitată

,,CHIMCONSULT”, cu privire la neachitarea pentru munca prestată în

conformitate cu art. 142 alin. (1) din Codul muncii; neachitarea compensației

pentru concediul de odihnă nefolosit în conformitate cu prevederile art. 119 din

Codul muncii, încasarea în folosul ei din contul Societății cu Răspundere Limitată

,,CHIMCONSULT” a datoriei salariale în mărime de 23 043 de lei, a datoriei

pentru compensarea concediului de odihnă nefolosit în mărime de 12 353 de lei, a

penalităților de întârziere calculată până la data emiterii hotărârii judecătorești, care

la 20 aprilie 2021 constituie suma de 31 744,62 de lei și compensarea cheltuielilor

de judecată, inclusiv cheltuielile de asistență juridică în mărime de 5 500 de lei

(vol. I, f.d. 2-4).

Prin hotărârea din 14 septembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de Larisa Naumova. S-a încasat

de la Societatea cu Răspundere Limitată ,,CHIMCONSULT” în beneficiul Larisei

Naumova datoria salarială neachitată în mărime de 23 043 de lei, compensația

pentru concediul de odihnă în mărime de 12 353 de lei, pentru perioada mai – iulie

2020, cu calcularea și reținerea sumelor obligatorii la bugetul public și bugetul

asigurărilor sociale, penalitatea de întârziere în mărime de 31 744,62 de lei și

cheltuielile pentru asistența juridică în mărime de 5 500 de lei. S-a încasat de la

Societatea cu Răspundere Limitată ,,CHIMCONSULT” în beneficiul statului taxa

de stat în mărime de 2 014,22 de lei.

La 11 octombrie 2021, Societatea cu Răspundere Limitată

,,CHIMCONSULT”, reprezentată de avocatul Sergiu Barbăneagră, a declarat apel,

2

solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii instanței de fond și emitere unei noi

hotărâri privind respingerea integrală a acțiunii ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 13 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis cererea de

apel depusă de Societatea cu Răspundere Limitată ,,CHIMCONSULT”,

reprezentată de avocatul Sergiu Barbăneagră. S-a modificat hotărârea din 14

septembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, emisă în cauza civilă la

cererea de chemare în judecată depusă de Larisa Naumova împotriva Societății cu

Răspundere Limitată ,,CHIMCONSULT”, privind încasarea plăților salariale,

compensației pentru concediul de odihnă, a penalității și compensarea cheltuielilor

de judecată în partea cuantumului penalității și cheltuielilor de judecată, în sensul

micșorării cuantumului penalității până la suma de 13204,62 de lei și cheltuielilor

de judecată cu titlu de cheltuieli de asistență juridică până la suma de 4000 de lei

și, respectiv, micșorării cuantumului taxei de stat încasate în beneficiul statului

până la suma de 1458,02 de lei. În rest hotărârea s-a menținut fără modificări.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Chișinău a reținut că, consecințele

prevederilor art. 330 alin. (2) din Codul muncii survin doar în cazul existenței vinei

angajatorului ca o condiție obligatorie prevăzută de lege pentru angajarea

răspunderii patrimoniale indicate. Angajatorul care nu și-a executat obligațiile

prevăzute de lege și de contractul individual de muncă este prezumat în culpă, fiind

apărat (eliberat) de răspundere numai dacă dovedește că a fost împiedicat să

execute prevederile contractului printr-o cauză care nu-i poate fi imputată.

În acest context, Curtea de Apel Chișinău a menționat că instanța de fond

urma să facă o distincție clară a perioadei în care nu s-au achitat plățile salariale și

indemnizațiile de concediu, astfel încât să stabilească perioada în care neachitarea

plăților salariale și indemnizațiilor de concediu se datorează exclusiv gestionării

ineficiente a acesteia de către organul executiv – administratoarea Larisa

Naumova, iar ca rezultat să calculeze penalitatea pentru neachitarea în termen a

salariului și a indemnizațiilor de concediu doar pentru perioada în care aceasta nu a

deținut calitatea de organ executiv al Societății cu Răspundere Limitată

,,CHIMCONSULT”.

Drept urmare, instanța de apel a stabilit că, în speță nu sunt aplicabile

prevederile articolului 330 alin. (2) din Codul muncii, pentru perioada de până la 9

iulie 2020 (data concedierii Larisei Naumova din funcția de administrator al

Societății cu Răspundere Limitată ,,CHIMCONSULT”), deoarece cumulul

circumstanțelor constatate și relevate supra exclude culpa pârâtei în acea perioadă,

or, neachitarea la timp a plăților salariale s-a datorat însăși intimatei Larisa

Naumova, care în perioada acumulării restanțelor salariale deținea funcția de organ

executiv al angajatorului său și avea obligația pozitivă de a conduce societatea și

transpune în practică voința acesteia, astfel încât să poată executa obligațiile

pecuniare, inclusiv față de salariați.

În consecință, Curtea de Apel Chișinău a constatat că instanța de fond a ajuns

greșit la concluzia de a încasa din contul Societății cu Răspundere Limitată

,,CHIMCONSULT” în beneficiul Larisei Naumova penalitatea în sumă de 31

744,62 de lei, or, la caz, penalitatea ce urma a fi încasată constituie suma de 13

204,62 de lei, deoarece Societatea cu Răspundere Limitată ,,CHIMCONSULT” nu

poartă vina în reținerea plăților salariale în perioada în care Larisa Naumova

3

deținea funcția de organ executiv al Societății cu Răspundere Limitată

,,CHIMCONSULT”.

La 14 august 2023, prin intermediul oficiului poștal (f.d.5, Vol.II), Larisa

Naumova, reprezentată de avocatul Victoria Donica, a declarat recurs împotriva

deciziei din 13 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia,

casarea parțială a deciziei instanței de apel cu pronunțarea unei noi decizii prin care

să fie menținută integral hotărârea primei instanțe (f.d.1/4, Vol.II).

În motivarea recursului a invocat că decizia instanței de apel este una eronată,

deoarece nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată și a interpretat eronat legea.

A menționat că recurenta era în imposibilitate de a schimba situația, deoarece

toate achitările erau coordonate de către beneficiarul efectiv al companiei, prin

urmare răspunderea nu este purtată de către Larisa Naumova, cum a constatat

instanța de apel.

La 25 septembrie 2023, prin intermediul poștei electronice (f.d.12, Vol.II),

Societatea cu Răspundere Limitată ,,CHIMCONSULT”, reprezentată de avocatul

Sergiu Barbăneagră, a declarat recurs împotriva deciziei din 13 iunie 2023 a Curții

de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel

și hotărârii instanței de fond, cu pronunțarea unei noi decizii prin care să fie

respinsă integral acțiunea depusă de Larisa Naumova (f.d.9/11, Vol.II).

În motivarea recursului a invocat că intimata a activat în calitate de

administrator al Societății cu Răspundere Limitată ,,CHIMCONSULT”, ce se

confirmă prin extrasul eliberat de Camera Înregistrării de Stat, precum și prin

procesul-verbal din 09 iulie 2021. În opinia recurentului, speța în cauză urma a fi

examinată prin prisma Legii cu privire la antreprenoriat și întreprinderi, or, relațiile

în legătură cu antreprenoriatul, indiferent de forma de proprietate și genul de

activitate, sunt reglementate de prezenta Lege, de legislația civilă. Astfel, relațiile

dintre fondatorul întreprinderii și administratorul acesteia sunt relații reglementate

de legislația civilă și constituie relații de ordin civil.

Recurenta a menționat că este injustă poziția instanței de fond, cât și a

instanței de apel cu privire la temeinicia solicitării privind încasarea compensației

pentru reținerile salariale în conformitate cu dispozițiile ar. 330 din Codul muncii.

Or, la caz urmează a fi stabilit că imposibilitatea de plată a societății pârâte se

datorează exclusiv gestionării ineficiente a acesteia de către organul executiv pe

perioada acumulării restanței, funcție care la acel moment era deținută de către

Larisa Naumova.

Conform dispozițiilor art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a

deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Dispozitivul deciziei Curții de Apel Chișinău a fost pronunțat public la 13

iunie 2023. La 18 iulie 2023, Curtea de Apel Chișinău a expediat, prin intermediul

oficiului poștal, părților la proces copia deciziei, fapt ce se confirmă prin scrisoarea

de expediere a actului judecătoresc (vol. I, f.d. 227), însă date privind recepționarea

acesteia de către părți lipsește la dosar.

Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că,

recursul depus de Larisa Naumova, reprezentată de avocatul Victoria Donica, la 14

august 2023 și de Societatea cu Răspundere Limitată ,,CHIMCONSULT”,

4

reprezentată de avocatul Sergiu Barbăneagră, la 25 septembrie 2023, se încadrează

în termenul prevăzut de art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

La 30 august 2023 și 02 octombrie 2023, Curtea Supremă de Justiție a

expediat în adresa intimaților copia cererii de recurs, cu înștiințarea despre

posibilitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

anexată la materialele dosarului (vol. II, f.d. 8, 16).

Până la examinarea admisibilității recursului, intimații nu și-au valorificat

dreptul lor procedural și nu au depus referințe.

Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative

(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) au fost

operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în vigoare la 01

septembrie 2023.

În conformitate cu prevederile art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie

2023, recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în

vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data

depunerii recursului.

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția

temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de

Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

În această consecvență, se deduce că admisibilitatea recursului depus de

Larisa Naumova, reprezentată de avocatul Victoria Donica, împotriva deciziei din

13 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău, va fi examinată în baza temeiurilor

stipulate în redacția art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare până la 01

septembrie 2023.

Examinând temeiurile recursului declarat de Larisa Naumova, reprezentată de

avocatul Victoria Donica, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

consideră recursul inadmisibil, din motivele ce succed.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în vigoare

la data depunerii recursului, 26 ianuarie 2023, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în

vigoare la data depunerii recursului, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în

cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că, examinarea

admisibilității recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate

în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură

5

civilă, în vigoare la data declarării recursului.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reținând că recurenta

Larisa Naumova, reprezentată de avocatul Victoria Donica, a făcut trimitere la

temeiul de drept prevăzut de art. 432 (2) lit. a) și c) în vigoare la data depunerii

recursului, precum că, instanța judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie

aplicată sau a interpretat eronat legea, nu a stabilit că instanța de apel, aplicând

normele respective, ar fi extins norma juridică dincolo de ipotezele la care se aplică

sau invers.

Subsecvent, verificând din oficiu, existența circumstanțelor expuse în art.432

alin.(3) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, și

anume, dacă cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe

la judecarea ei; dacă cauza a fost judecată în absența unui participant la proces

căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; în judecarea cauzei

au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; instanța a

soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces;

în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată

cu încălcarea competenței jurisdicționale, Completul de judecată al Curții Supreme

de Justiție nu le-a stabilit.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, verificând din oficiu,

existența circumstanțelor expuse în art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă,

și anume dacă au fost săvârșite alte încălcări decât cele indicate ce ar constitui

temei de declarare a recursului în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau dacă instanța de apel a apreciat

probele arbitrar, sau dacă ar exista erori comise ce ar duce la încălcarea drepturilor

și libertăților fundamentale ale omului, nu a depistat.

În context, Completul de judecată constată că argumentele invocate în cererea

de recurs nu se încadrează în limitele stabilite, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei contestate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție învederează că,

potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de

către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul

dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în

afara controlului instanței de recurs.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului Unit, p.38, cauza Stanev

6

împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de

admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare

din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de

apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale

unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (cauza Levages Prestations

Services împotriva Franței, p. 45).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică

doar chestiuni de drept și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele

articolului 6 § 1 (cauza Helmers c. Suediei, 09 octombrie 1991).

Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia că recursul declarat de Larisa Naumova, reprezentată de

avocatul Victoria Donica, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.

(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului

și drept urmare, este inadmisibil.

Ce ține de recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată

,,CHIMCONSULT”, reprezentată de avocatul Sergiu Barbăneagră, Completul de

judecată al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele

motive.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,

recursul este admis dacă:

a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței

uniforme a Curții Supreme de Justiție;

b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența

Curții Supreme de Justiție;

c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind

tardiv un apel depus în termen;

d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în

proces;

e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe

aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;

f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu

încălcarea competenței jurisdicționale.

Temeiurile menționate la alin.(1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă

au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.

În sensul art. 433 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art.432 alin.(1).

Articolul 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă statuează că, în cazul în

care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul

din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară

recursul inadmisibil.

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, urmează să însușească în condițiile Codului de procedură

civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase. Astfel, normele precitate oferă un drept exclusiv instanței

7

de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de

serioasă.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul ne devolutiv al

recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor

veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne

deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca

primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor

de drept.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de

admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și

întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii

de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le

întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că motivele de

casare, invocate în recursul depus de Societatea cu Răspundere Limitată

,,CHIMCONSULT”, reprezentată de avocatul Sergiu Barbăneagră, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1) din Codul de procedură

civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către

Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în

mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu

constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că

dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul

arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia

hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1)

din Codul de procedură civilă. Nu este suficientă simpla expunere a

circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea

motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea

recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție

pronunțat, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al

părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o

simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate

Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept,

precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici.

Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau

aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu

echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins

argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui

autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că

admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a

instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea

uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel,

motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de

admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

8

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura

sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de

o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde

de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile

cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni

de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se

vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la

data depunerii recursului, art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Larisa Naumova,

reprezentată de avocatul Victoria Donica, și de Societatea cu Răspundere Limitată

,,CHIMCONSULT”, reprezentată de avocatul Sergiu Barbăneagră, împotriva

deciziei din 13 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă, la cererea de

chemare în judecată depusă de Naumova Larisa împotriva Societății cu

Răspundere Limitată ,,CHIMCONSULT”, privind încasarea plăților salariale,

compensației pentru concediul de odihnă, a penalității și compensarea cheltuielilor

de judecată.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Ion Malanciuc

9