2ra-832/22 — cu privire la încasarea plăților salariale, indemnizației de concediere, penalității și a cheltuielilor de judecată

2ra-832/22 — cu privire la încasarea plăților salariale, indemnizației de concediere, penalității și a cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-832/22

2-20153788-01-2ra-13062022

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Centru – A. Brăgaru

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău –I. Cotruță, A. Malîi, I. Țurcan

ÎNCHEIERE

20 iulie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecători Galina Stratulat

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere

Limitată „BB-Dializă”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Dmitri

Onufreiciuc împotriva Societății cu Răspundere Limitată „BB-Dializă” cu privire la

încasarea plăților salariale pentru concediul anual, îndemnizației de concediere,

penalității legale și cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din data de 05 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău prin care

s-a admis apelul declarat de către Dmitri Onufreiciuc, reprezentat de avocatul Vitalie

Malai, s-a casat hotărârea din data de 28 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru cu emiterea unei noi hotărâri prin care s-a admis parțial cererea de chemare în

judecată,

constată:

La 07 decembrie 2020 Dmitri Onufreiciuc a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Societății cu Răspundere Limitată „BB-Dializă” (în continuare împotriva

SRL „BB-Dializă”), prin care a solicitat încasarea sumei de 67 000 lei cu titlu de plată

a concediului anual neplătit, a sumei de 201 000 lei cu titlu de îndemnizație de

concediere, a penalității legale în mărime de 0,3 % pentru fiecare zi de întârziere,

începând cu data de 06 noiembrie 2019 și până la data executării integrale a hotărârii

și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată Dmitri Onufreiciuc a indicat că în

temeiul contractului individual de muncă cu nr.6-A din 17 martie 2015 încheiat pe un

termen nedeterminat a fost angajat în calitate de director general al SRL „BB-Dializă”

cu un salariu de 67 000 lei.

Prin ordinul SRL „BB-Dializă” nr.31/11-d din 06 noiembrie 2019, în temeiul

prevederilor art.200, alin.(1) și alin.(2) din Codul civil, a încetat de drept contractul

individual de muncă nr.6-A încheiat la 17 martie 2015 cu Dmitri Onufreiciuc pentru

exercitarea funcției de director general al SRL „BB-Dializă”, începând cu data de 04

noiembrie 2019.

Reclamantul a menționat că în perioada 04 noiembrie 2019-10 decembrie 2019

s-a aflat în concediu medical și concediu anual de odihnă, fapt ce se confirmă prin

ordinul nr.282/c din 01 noiembrie 2019. La revenirea la serviciu i-a fost adus la

cunoștință ordinul nr.31/11-d din 06 noiembrie 2019, care deși a fost emis în temeiul

1

art.200, alin.(1) și alin.(2) din Codul civil, nu i s-a achitat indemnizația de concediere.

Dmitri Onufreiciuc a relatat că potrivit pct.10 din contractul individual de muncă

nr.6-A din 17 martie 2015 salariul de bază constituie 67 000 lei. Ultima plată a

salariului i-a fost efectuată la 04 noiembrie 2019, iar deoarece ordinul cu privire la

încetarea înainte de termen a contractului individual de muncă din 06 noiembrie 2019

i-a fost înmânat la 10 decembrie 2019, consideră că SRL „BB-Dializă” este obligată

să-i achite concediul anual de odihnă neplătit în sumă de 67 000 lei.

La fel a mai menționat că SRL „BB-Dializă” este obligată să-i achite îndemnizația

de concediere prevăzută de art.264 din Codul muncii cât și penalitatea legală prevăzută

de art.330, alin.(2) din Codul muncii, în cuantum de 0,3 la sută din suma neplătită în

termen pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data de 06 noiembrie 2019 și până

la data executării hotărârii judecătorești.

Reclamantul a indicat că în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă la 18

noiembrie 2020 s-a adresat către SRL „BB-Dializă” cu o cerere prealabilă, prin care a

solicitat achitarea concediului anual de odihnă neplătit, îndemnizației de concediere și

penalitățile legale.

SRL „BB-Dializă” prin răspunsul nr. 383 din 250 noiembrie 2020 a refuzat

soluționarea pozitivă a cererii.

Prin hotărârea din data de 28 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-

a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de către Dmitri

Onufreiciuc. (f.d. 237,239-245, vol. I)

Instanța de fond în conformitate cu prevederile art. 200, alin.(1), alin.(2) și (7) din

Codul civil coroborate cu art. 119, alin. (1), art. 264 și 330, alin. (2) din Codul muncii

a concluzionat că cererea de chemare în judecată este neîntemeiată. La caz instanța de

fond a considerat că Dmitri Onufreiciuc a beneficiat de plata tuturor indemnizațiilor

pentru concediul anual de odihnă, iar SRL „BB-Dializă” nu are careva restanțe la plata

indemnizațiilor pentru concediul anual, fapt confirmat prin ordinul nr. 282/c din 01

noiembrie 2019 cu privire la acordarea concediului anual, certificatul privind plățile

obținute pe parcursul anului 2019, ordinele de concedii anuale ale lui Dmitri

Onufreiciuc din momentul angajării, evidența concediilor acestuia, cât și certificatul

contabil privind transferul plăților concediale.

Cu referire la pretenția cu privire la încasarea îndemnizației de concediere instanța

de fond a menționat că prin decizia unicului fondator al SRL „BB-Dializă” din 09

octombrie 2019 s-a decis încetarea înainte de termen a contractului individual de

muncă încheiat cu administratorul SRL „BB-Dializă” Dmitri Onufreiciuc, totodată s-a

decis achitarea lui Dmitri Onufreiciuc compensația pentru încetarea înainte de termen

a contractului individual de muncă, în mărime de 3 salarii medii lunare.

Prin decizia unicului asociat al SRL „BB-Dializă” din 17 octombrie 2019 s-a decis

eliberarea lui al Dmitri Onufreiciuc din motivul pierderii încrederii față de dânsul,

totodată s-a anulat prevederile din decizia din 09 octombrie 2019 în partea ce ține de

achitarea compensației pentru încetarea înainte de termen a contractului individual de

muncă, în mărime de 3 salarii medii lunare.

Ulterior, prin ordinul nr. 31/11-d din 06 noiembrie 2019 s-a constatat încetarea

contractului individual de muncă nr.6-A încheiat la 17 martie 2015 cu Dmitri

Onufreiciuc pentru exercitarea funcției de director general al SRL „BB-Dializă”,

începând cu data de 04 noiembrie 2019.

În legătură că dispozițiile unicului asociat al SRL „BB-Dializă” din 09 octombrie

2

2019 și din 17 octombrie 2019, precum și ordinul nr. 31/11-d din 06 noiembrie 2019

nu sunt anulate, iar Dmitri Onufreiciuc nu a contestat temeiurile încetării contractului

individual de muncă și anume pierderea încrederii față de administratorul societății, care

nu a atins indicatorii de performanță prevăzuți de contractul individual de muncă, instanța

de fond a conchis că reclamantul nu este îndreptățit să solicite încasarea indemnizației de

eliberare din funcție.

Subsecvent respingerii pretențiilor lui Dmitri Onufreiciuc prin neachitarea

indemnizațiilor pentru concediul anual de odihnă și a îndemnizației de concediere

instanța de fond a respins și pretenția cu privire la încasarea penalității legale în mărime

de 0,3 % pentru fiecare zi de întârziere începând cu data de 06 noiembrie 2019 și până

la data executării integrale a hotărârii și compensarea cheltuielilor de judecată.

Hotărârea instanței de fond a fost contestată cu apel, în termen, de către Dmitri

Onufreiciuc, reprezentat de avocatul Vitalie Malai. (f.d. 247, vol. I)

Curtea de apel Chișinău prin decizia din data de 05 aprilie 2022 a admis apelul

declarat de către Dmitri Onufreiciuc, reprezentat de avocatul Vitalie Malai, a casat

hotărârea din data de 28 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru cu emiterea

unei noi hotărâri prin care a admis parțial cererea de chemare în judecată, a încasat de

la SRL „BB-Dializă” în beneficiul lui Dmitri Onufreiciuc indemnizația unică de

concediere pentru întreruperea contractului de muncă înainte de termen în sumă de

201 000,00 lei, penalitatea legală în sumă de 531 243,00 lei și în beneficiul statului

taxa de stat în sumă de 21 967, 29 lei, în rest a respins pretențiile înaintate. (f.d.94,95-

104, vol. II)

Instanța de apel în temeiul art. 112, alin. (1) și (2), art. 113, alin. (1), art. 117, alin.

(1) și alin. (2), art. 119, alin. (1) din Codul muncii a concluzionat că pretenția lui Dmitri

Onufreiciuc cu privire la încasarea compensației pentru concediul nefolosit este

neîntemeiată, deoarece din materialele dosarului s-a demonstrat că SRL „BB-Dializă”

și-a realizat pe deplin obligațiile de achitare a compensațiilor de concediu nefolosit.

Totodată, în temeiul art. 200, alin. (1), alin. (2) și (4) din Codul civil raportate la

circumstanțele cauzei a concluzionat că pretenția lui Dmitri Onufreiciuc cu privire la

încasarea îndemnizației unice de concediere pentru întreruperea contractului de muncă

înainte de termen este întemeiată, deoarece potrivit ordinului SRL „BB-Dializă”

nr.31/11-d din 06 noiembrie 2019 contractul individual de muncă nr.6-A din 17 martie

2015 încheiat cu Onufreiciuc Dmitri a încetat înainte de termen în temeiul prevederilor

art. 200, alin.(1)-(2) din Codul civil, deci angajatorul nu este degrevat de plata

îndemnizației de eliberare din funcție, or dispozițiile art.200, alin.(1)-(3) din Codul

civil nu afectează dreptul administratorului la indemnizația de eliberare din funcție

prevăzută de lege.

Argumentul SRL „BB-Dializă” precum că nu urmează să achite îndemnizația de

eliberare din funcție, deoarece Dmitri Onufreiciuc a săvârșit mai multe acțiuni

culpabile care au prejudiciat material și reputația angajatorului, a fost respins de către

instanța de apel, în condițiile în care nu s-a făcut dovada vinovăției acestuia.

Instanța de apel a reținut că în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 200, alin.

(7) din Codul civil, ori SRL „BB-Dializă” nu a invocat acest temei legal și anume

neatingerea indicatorilor de performanță prevăzuți în contract.

Cu referire la pretenția lui Dmitri Onufreiciuc privind încasarea penalității legale

în mărime de 0,3 % pentru fiecare zi de întârziere, instanța de apel, prin prisma art.

330, alin. (2) din Codul muncii a concluzionat că este întemeiată, ori această penalitate

3

se achită în caz reținere din vina angajatorului a plăților în caz de eliberare sau altor

plăți cuvenite salariatului. La caz, instanța de apel a constatat că SRL „BB-Dializă” a

reținut achitarea lui Dmitri Onufreiciuc a indemnizației unice de concediere pentru

întreruperea contractului de muncă înainte de termen.

Împotriva deciziei instanței de apel a depus recurs SRL „BB-Dializă”, prin care a

solicitat admiterea recursului, casarea deciziei cu menținerea hotărârii instanței de

fond, iar în cazul constatării soluționării problemei drepturilor unei persoane neatrase

în proces a solicitat casarea deciziei instanței de apel cu remiterea cauzei la rejudecare

în instanța de fond. (f.d.116-125, vol.II)

În motivarea recursului SRL „BB-Dializă” a indicat că instanța de apel nu a

aplicat legea care trebuia să fie aplicată și anume art. 264 din Codul muncii, care

prevede că compensația pentru încetarea contractului individual de muncă înainte de

termen se plătește salariatului în lipsa unor acțiuni sau inacțiuni culpabile, considerând

că prevederile art. 200, alin. (7) din Codul civil are prioritate.

SRL „BB-Dializă” a menționat că instanța de fond a respins acțiunea în temeiul

art. 264 din Codul muncii, constatând că există suficiente probe care îndreptățesc

neachitarea îndemnizației de concediere din cauza acțiunilor culpabile ale lui Dmitri

Onufreiciuc. Prin urmare, instanța de apel urma să se expună asupra faptelor constatate

de către instanța de fond.

În opinia societății recurente, situația menționată este esențială pentru a aprecia

temeinicia achitării indemnizației de concediere, însă instanța de apel nu s-a expus

asupra acesteia.

La fel a menționat că Dmitri Onufreiciuc nu s-a folosit de dreptul său de a contesta

temeiul deciziei fondatorului societății și anume pierderii încrederii față de acesta,

precum și faptul că a anulat achitarea indemnizației de concediere în mărime de 3

salarii, motiv pentru care ultimul nu mai poate pretinde la această indemnizație.

Totodată a menționat că instanța de apel a aplicat o lege care nu trebuia să fie

aplicată și anume prevederile art. 200, alin. (7) din Codul civil, ori la caz aceste

prevederi nu sunt aplicabile, deoarece această indemnizație nu a fost prevăzută în

contractul individual de muncă nr.6-A din 17 martie 2015 încheiat cu Onufreiciuc

Dmitri.

Societatea recurentă a mai menționat că instanța de apel a deplasat obiectul

acțiunii civile spre relații pur civile și a provocat implicarea unei părți care nu a fost

atrasă în proces și anume fondatorul SRL „BB-Dializă”. Respectiv instanța de apel

greșit a aplicat și prevederile art. 330, alin. (2) din Codul muncii.

La 12 iulie 2022 Dmitri Onufreiciuc a depus referință asupra recursului declarat

de către SRL „BB-Dializă”, prin care a solicitat declararea recursului inadmisibil.

În conformitate cu art. 434, alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 05 aprilie

2022, expediată participanților la proces prin intermediul poștei electronice la data de

12 mai 2022. (f.d. 105, vol.II)

SRL „BB-Dializă”, în termen, la 18 mai 2022, a depus la Curtea Supremă de

Justiței recurs împotriva deciziei instanței de apel din data de 05 aprilie 2022.

Examinând admisibilitatea recursului, fără prezența participanților la proces, în

acord cu procedura specificată la articolul 440 din Codul de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

4

Supreme de Justiție consideră că cererea de recurs formulată de către SRL „BB-

Dializă” este inadmisibilă, pentru motivele ce succed.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă că

acestea nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din

Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul societății recurente cu

soluția pronunțata de către instanța de apel, însă, nu relevă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul de admisibilitate reține că recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

Urmează a fi reiterat că procedura admisibilității constă în verificarea faptului,

dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin. (2),

(3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu prevederilor art. 432, alin. (1) din Codul de procedură civilă

părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul în care se

invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procesual.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433, lit. a) din Codul de procedură civilă cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să

fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în recursul

declarat de către SRL „BB-Dializă”, asemenea aspecte nu se regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează că recursul în cauză conține obiecții

de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de apel,

primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului SRL „BB-Dializă” la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în

care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Cu referire la argumentul SRL „BB-Dializă” precum că instanțele de judecată

au soluționat problema unei persoane neatrase în proces și anume a fondatorului

societății, instanța de recurs menționează că raporturile de serviciu au fost încheiate

între Dmitri Onufreiciuc și SRL „BB-Dializă” ca persoană juridică, respectiv

fondatorul nu este parte la proces.

Drept urmare, Colegiul reține că argumentele invocate de către societatea

recurentă nu pot constitui temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de

5

drept procesual, așa cum formal invocă SRL „BB-Dializă”, și, respectiv, nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de către SRL „BB-Dializă”, ca fiind inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, lit. a), 440,

alin. (1) și (11) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către SRL „BB-Dializă”, împotriva

deciziei din data de 05 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

6