3ra-250/23 — Anularea actului administrativ

3ra-250/23 — Anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr.3ra-250/23

2-21097765-01-3ra-10032023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud. G. Ciobanu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. Gh. Mîra, G. Dașchevici, A. Bostan)

Î N C H E I E R E

12 iunie 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată în componența:

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Ion Malanciuc

Diana Stănilă

examinând admisibilitatea recursului depus de Chilat Vasile, reprezentat de

avocatul Chilat Nicolae,

în cauza în contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de

Chilat Vasile împotriva Serviciului Vamal cu privire la anularea ordinului nr. 654-p

din 20 mai 2021,

împotriva deciziei din 15 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău prin care a

fost admis apelul declarat de către Serviciul Vamal, casată hotărârea din 22 decembrie

2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și emisă o nouă hotărâre prin care

acțiunea a fost respinsă,

c o n s t a t ă:

La 30 iunie 2021, Chilat Vasile a depus acțiunea în contencios administrativ

împotriva Serviciului Vamal prin care a solicitat anularea ordinului nr. 654-p din 20

mai 2021.

În argumentarea acțiunii, reclamantul a menționat că activează în cadrul

Serviciului Vamal al Republicii Moldova în calitate de inspector superior. La 09

februarie 2021, aproximativ la 06:17 - 07:14, a efectuat controlul vamal al mijlocului

de transport de model Mercedes Travego, cu n/î HHI 232 și remorca M054VI care, se

deplasa din Marea Britanie spre Republica Moldova și s-a prezentat la pista de control

intrare țară. În cadrul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu, de către inspector superior

Chilat Vasile, s-a stabilit că în mijlocul de transport se aflau 7 persoane, care la

întrebarea dacă au ceva de declarat, au răspuns că nu transportă bunuri interzise. După

ce a fost direcționat la Scaner X-Ray, conform analizei împreună cu operatorul

aparatului X-Ray a imaginilor, nu au apărut careva suspiciuni asupra mijlocului de

transport și a bagajelor transportate. Ulterior, reclamantul, a efectuat selectiv controlul

bagajelor călătorilor precum și cele neînsoțite, fiind întocmit Chitanțierul PV-14 cu

suma de 6820,24 lei, după care a acordat liberul de vamă. Mai târziu, Serviciul Echipe

Mobile Centru, a înregistrat o reținere de mărfuri în compartimentul marfar din

mijlocul de transport de model Mercedes Travego, cu n/î HHI 232 și remorca

M054VI, condus de Baidan Ilie.

La 02 iunie 2021 lui Chilat Vasile i-a fost adus la cunoștință Ordinul nr. 654-p

din 20 mai 2021, prin care în privința sa a fost dispusă aplicarea sancțiunii

1

disciplinare sub formă de mustrare aspră. Serviciul Vamal și-a motivat decizia de

sancționare prin faptul că „ reclamantul a efectual controlul vamal superficial, nefiind

depistate bunurile transportate în compartimentul marfar ce reprezintă un lot

comercial și urma a fi încasate drepturile de import.”

La 11 iunie 2021, reclamantul a expediat către Serviciul Vamal o cerere

prealabilă prin care a solicitat anularea ordinului nr. 654-p din 20 mai 2021 de

sancționare, însă până la momentul depunerii cererii de chemare în judecată, nici

reclamantul nici reprezentantul său nu au primit un răspuns la cererea prealabilă.

Cu Ordinul Serviciului Vamal nr.654-p din 20 mai 2021 nu este de acord, îl

consideră nefondat, ilegal și care urmează a fi anulat de instanța de judecată în

totalitate, din următoarele motive.

Reclamantul a invocat prevederile art. 210 alin. (1) Codul muncii, potrivit căruia

sancțiunea disciplinară se aplică prin ordin (dispoziție, decizie, hotărâre), în care se

indică în mod obligatoriu: a) temeiurile de fapt și de drept ale aplicării sancțiunii; b)

termenul în care sancțiunea poate fi contestată; c) organul în care sancțiunea poate fi

contestată. Conform art. 59 alin. 10 din Legea nr. 158 din 04.07.2008 cu privire la

funcția publică și statutul funcționarului public: la individualizarea sancțiunii

disciplinare se va ține seama de cauzele și gravitatea abaterii disciplinare, de

circumstanțele în care aceasta a fost săvârșită, de comportamentul funcționarului

public în timpul serviciului, precum și de existența altor sancțiuni disciplinare al căror

termen nu a expirat. Art. 51 din Legea nr. 302 din 21.12.2017 prevede expres care

acțiuni/inacțiuni constituie abatere disciplinară precum și care acțiuni/inacțiuni

constituie abateri disciplinare grave.

În viziunea reclamantului, în coroborare cu normele invocate, ordinul de

sancționare contestat este ilegal, din motiv că, nu este indicat care abatere disciplinară

a fost săvârșită de către colaboratorul vamal Chilat Vasile. Or, „control fizic

superficial”, nici nu este prevăzut ca fiind o abatere disciplinară și în realitate nici nu a

existat, dat fiind faptul că a efectuat un control minuțios și cu toată diligența și

mijloacele tehnice disponibile. De asemenea, nu este indicat temeiul de drept ale

aplicării sancțiunii. Obligațiile colaboratorului vamal sunt obligații de diligență și nu

de rezultat, iar Serviciul Vamal prin ordinul său nu a indicat concret care acțiuni

urmau să fie întreprinse suplimentar de colaboratorul vamal sau care acțiuni nu

trebuiau întreprinse ca să fie considerat că a depus toată diligența și străduința în

îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. Mai mult ca atât, Serviciul Vamal a ezitat să

individualizeze sancțiunea disciplinară, nu a ținut cont de cauzele și gravitatea

presupusei abateri disciplinare, de circumstanțele cauzei, de comportamentul

colaboratorului vamal Chilat Vasile, care a efectuat toate tipurile de control posibile

ale autovehiculului (control documentar, control fizic selectiv, control cu ajutorul

scanerului X-Ray), precum și nu a menționat dacă există alte sancțiuni disciplinare a

căror termen nu a expirat. În acest sens, menționează că nu este clar cum Serviciul

Vamal a individualizat sancțiunea disciplinară și de ce anume sancțiunea aplicată își

v-a atinge scopul.

În concluzie, reclamantul a conchis că, ordinul cu privire la aplicarea sancțiunii

disciplinare, nu întrunește condițiile de legalitate, și anume: nu conține temeiurile de

fapt și de drept ale aplicării sancțiunii, nu conține toate circumstanțele importante, nu

conține criteriile de individualizare a sancțiunii precum și că fapta comisă de Chilat

2

Vasile nu constituie abatere disciplinară, or dânsul a depus toată diligența și a

îndeplinit atribuțiile de serviciu.

În instanța de judecată, în baza Legii nr. 158 din 04.07.2008 cu privire la funcția

publică și statutul funcționarului public; Legea nr. 302 din 21.12.2047 cu privire la

Serviciul Vamal, Codul administrativ și Codul muncii, reclamantul a solicitat

anularea ordinului Serviciului Vamal al Republicii Moldova nr. 654-p din 20 mai

2021, emis în privința sa.

Prin hotărârea din 22 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău (sediu Râșcani),

acțiunea înaintată de Chilat Vasile împotriva Serviciului Vamal cu privire la anularea

ordinului nr. 654-p din 20 mai 2021 a fost admisă.

A fost anulat ordinul Serviciului Vamal nr. 654-p din 20 mai 2021 Cu privire la

sancționarea lui Chilat Vasile.

Pentru a admite acțiunea prima instanță a reținut că, în conformitate cu capitolul

II, pct. 10 din Regulamentul cu privire la efectuarea anchetei de serviciu aprobat de

Serviciul Vamal, Comisia de disciplină a Serviciului Vamal se instituie în baza

ordinul Directorului Serviciului Vamal și este formată din 8 (opt) membri, inclusiv un

președinte și un secretar. Astfel, reieșind din faptul că, comisia care a examinat cazul

de sancționare disciplinară a reclamantului, a fost compusă din 7 (șapte) persoane, iar

careva probe că aceste persoane sunt membri a Comisiei de disciplină nu au fost

prezentate, cum nu s-a prezentat o justificare, din care motive componența a fost

constituită contrar numărului stabilit prin Regulamentul sus-citat, fapt care denotă

superficialitatea examinării prezentului caz de abatere disciplinară.

Instanța a remarcat că, din probatoriul administrat, nu reiese că a fost constituit

un grup de lucru abilitat cu desfășurarea anchetei de serviciu, care în cazul de față era

obligatoriu, cu atât mai mult, lipsește raportul care urma a fi înaintat Comisiei de

Disciplină în vederea elucidării circumstanțelor cauzei, denotând faptul că, încheierea

pe marginea anchetei de serviciu a fost emisă contrar prevederilor legale, și anume,

contrar prescrierilor pct. 36-69 din Regulamentul cu privire la Comisia de Disciplină.

Iar, reclamantul nu a fost citat și nu a participat la ședința comisiei de disciplină,

precum expres prevede art. 57 din Regulamentul pre-citat, o astfel de ședință nici nu a

avut loc, or un proces-verbal care să adeverească contrariul la materialele cauzei

lipsește.

La fel, de către Comisia de disciplină nu au fost prezentate materiale și probe în

vederea demonstrării efectuării investigațiilor de rigoare cu privire la pretinsa abatere

disciplinară, astfel că, în lipsa unui raport de constatare a abaterii disciplinare,

concluzia Comisiei de disciplină nu poate servi temei pentru aplicarea sancțiunii

disciplinare.

Instanța a apreciat critic argumentele reprezentantului autorității pârâte că

reclamantul, fiind obligat să verifice fiecare colet, a efectuat controlul vamal

superficial, nefiind depistate bunurile transportate în compartimentul marfar ce

reprezintă un lot comercial în privința cărora urmau a fi încasate drepturile de import.

Or, reprezentantul pârâtului a recunoscut că, nu există acte normative de uz intern,

regulament sau instrucțiune care să prevadă expres obligativitatea funcționarului

vamal de a verifica/deschide fiecare bagaj, colet neînsoțit, iar funcționarul vamal la

discreția sa efectuează controlul selectiv și decide dacă trebuie deschis fiecare colet în

parte sau nu, iar numai în cazul în care apar careva suspiciuni efectuează un control

3

total.

Nici condițiile aplicării sancțiunii disciplinare sub formă de mustrare aspră a

reclamantului nu au fost respectat, or în privința lui Chilat Vasile nu au fost stabilite

acțiuni intenționate de a favoriza introducerea frauduloasă a unui lot de mărfuri,

dânsul efectuând controlul mărfurilor selectiv. Prin urmare, la determinarea sancțiunii

disciplinare relevante, de către Serviciul Vamal nu a fost respectat principiul

proporționalității sancțiunii – principiu fundamental aplicabil regimului răspunderii

disciplinare a funcționarului.

Instanța a apreciat ordinul contestat drept superficial, nemotivat în modul stabilit

de dispozițiile legale, fiind emis fără a reflecta concret care sunt abaterile comise de

angajat. Așadar, în ordinul de sancționare contestat de către reclamant, nu sunt

indicate expres temeiurile și abaterile disciplinare constatate și care anume

iregularități stabilite au condiționat aplicarea sancțiunii disciplinare, fiind specificate

doar circumstanțele de fapt care au avut loc și enumerate doar obligațiile

funcționarului în conformitate cu prevederile legii cu privire la Serviciul Vamal și

sarcinile de bază ale funcției conform fișei postului. Or, la emiterea ordinului de

sancționare disciplinară autoritatea pârâtă s-a limitat doar la transcrierea conținutului

din încheierea privind rezultatul anchetei de serviciu fără a da o apreciere

circumstanțelor expuse și fără a stabili expres la care din abateri concret se referă

acestea.

În fine, constatările enumerate în ordinul de sancționare a reclamantului, nu

corespund prevederilor legale nominalizate întrucât, în ordinul de sancționare nu se

face nici o referire concretă, care acțiuni au fost de natură să încalce o prevedere

legală sau alta. Astfel, ordinul contestat nu face referire la nici o faptă concretă admisă

de către reclamant în virtutea executării obligațiunilor de serviciu, raportată la o

sarcină sau responsabilitate concretă în scopul definirii clare a abaterilor disciplinare

comise de către dânsul, fiind enumerate în acest sens, doar sarcinile funcției și

prevederile legale care, în accepțiunea Serviciului Vamal, au fost încălcate de către

reclamant.

Prin decizia din 15 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost admis apelul

declarat de către Serviciul Vamal, casată hotărârea din 22 decembrie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a

fost respinsă.

În susținerea soluției de respingere a acțiunii instanța de apel a respins

argumentul lui Vasile Chilat precum că el ar fi efectuat un control minuțios și cu toată

diligența și mijloacele tehnice disponibile, or în urma efectuării controlului efectuat de

Echipa Mobilă, au fost depistat mărfurile nedeclarate în sumă totală de 445 000 lei, iar

cuantumul drepturilor de import constituie 185 238 lei.

Mai mult ca atât, însăși reclamantul a recunoscut că a efectuat controlul vamal

prin verificarea selectivă a bagajelor călătorilor și bagajelor neînsoțite, deși asigurarea

controlului vamal și vămuirii mărfurilor și mijloacelor de transport trecute peste

frontiera vamală de către persoane fizice și juridice, precum și încasării corecte a

drepturilor de import/export, stabilite de legislație în vigoare reprezintă activitatea de

bază a funcționarului vamal, reflectată în fișa postului nr. 431 din 23 decembrie 2016.

Astfel, de către reclamant nu au fost întreprinse toate măsurile de rigoare pentru

a nu admite introducerea frauduloasă a unui lot de mărfuri pe teritoriul Republicii

4

Moldova, acesta ignorând prevederile „Normelor tehnice de control la trecerea

frontierei și control vamal în punctul de trecere a frontierei de stat „Leușeni” conform

căreia Vasile Chilat avea obligativitatea depistării bunurilor date, precum și analiza de

risc, astfel manifestând o atitudine iresponsabilă față de exercitarea obligațiunilor de

serviciu, ignorând Fișa de post și pct. 5 alin. (1) lit. a), b), d) și g) din Codul de

conduită a colaboratorului vamal, aprobat prin Hotărârea Guvernului cu nr. 1161 din

20.10.2016.

Instanța de apel a subliniat că, sancțiunea disciplinară „mustrare aspră” în

privința lui Vasile Chilat a fost aplicată de către Serviciul Vamal cu respectarea

procedurii legale și a termenului de desfășurare a cercetării administrative, iar actul

administrativ a fost emis în baza notei informative, procesului-verbal privind

efectuarea controlului vamal de către echipa mobilă, rapoartelor, proceselor-verbale

de audiere, procesului-verbal de ridicare a mărfurilor și obiectelor aflate sub control

vamal, toate acestea fiind anexate la materialele dosarului administrativ.

La 29 noiembrie 2022 (prin intermediul poștei electronice), Chilat Vasile,

reprezentat de avocatul Chilat Nicolae a declarat recurs împotriva deciziei din 15

noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, iar la 15 februarie 2023 a prezentat

motivarea, solicitând casarea acesteia și menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apela interpretat în mod eronat

legea, precum și a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului, precum

și a admis alte încălcări care au dus la soluționarea greșită a cauzei și la încălcarea

drepturilor omului.

La 29 februarie 2024, Serviciul Vamal a depus o referință la recursul declarat de

către Chilat Vasile, reprezentat de avocatul Chilat Nicolae, solicitând declararea

acestuia inadmisibil.

Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01 septembrie 2023), a fost

modificat cadrul normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție, inclusiv Cartea

a treia ”Procedura contenciosului administrativ” din Codul administrativ, în special

prevederile cu privire la temeiurile recursului.

Totuși, art. XI alin. (3) din Legea menționată, prevede că recursurile depuse la

Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi

examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Aceleași considerente de deduc și din interpretarea art. 195 din Codul

administrativ în coroborare cu prevederile art. 3 alin. (3) din Codul de procedură

civilă către stipulează că, procedura acțiunii în contenciosul administrativ se

desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător

prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art.169–171. Legea procedurală

civilă care impune obligații noi anulează sau reduce drepturile procedurale ale

participanților la proces, limitează exercitarea unor drepturi ori stabilește sancțiuni

procedurale noi sau suplimentare nu are putere retroactivă.

În consecință, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, la examinarea

admisibilității recursului, va aplica prevederile Codului administrativ în redacția în

vigoare la data declarării recursului.

În conformitate cu art.244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

5

Conform art.245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ (în redacția în vigoare la

data declarării recursului), recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai

mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de

recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 15 noiembrie 2022, în

ședință publică.

Materialele cauzei atestă că la 31 ianuarie 2023, Curtea de Apel Chișinău a

notificat decizia instanței de apel participanților la proces, fapt confirmat prin avizul

de recepție anexat la materialele cauzei (f.d. 158).

Recursul nemotivat împotriva deciziei din 15 noiembrie 2022 a Curții de Apel

Chișinău a fost depus la 29 noiembrie 2022, iar motivarea recursului a fost prezentată

la 15 februarie 2023.

În condițiile enunțate, instanța de recurs constată respectarea de către Chilat

Vasile, reprezentat de avocatul Chilat Nicolae, a termenului prevăzut de art.245

alin.(1) și (2) din Codul administrativ (în redacția în vigoare la data declarării

recursului) la declararea recursului.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din

următoarele motive.

În conformitate cu art.246 alin.(1) din Codul administrativ (în redacția în vigoare

la data declarării recursului), Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu

admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare

printr-o încheiere, iar în acord cu alin.(2) din art.246 din Codul administrativ, recursul

se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că sintagma „în

special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același

timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu

prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un

eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului

dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și

esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile

instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de apel ca primă instanță

într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece

testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare

și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din

particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ și anume

din sintagma „motivarea recursului” de la art.245 alin.(2) din Codul administrativ (în

6

redacția în vigoare la data declarării recursului). În consecutivitate, motivarea cererii

de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le

întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează

că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a

instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea

uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece

filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct.45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141,§39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt,

pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, §31, Seria A, nr.212-A).

În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Chilat Vasile,

reprezentat de avocatul Chilat Nicolae.

În conformitate cu art.230 și art.246 din Codul administrativ (în redacția în

vigoare la data declarării recursului), Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Chilat Vasile, reprezentat de avocatul Chilat Nicolae, se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte,

judecător Stela Procopciuc

Judecători Ion Malanciuc

Diana Stănilă

7