3ra-403/23 — Anularea actului administrativ

3ra-403/23 — Anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr.3ra-403/23

2-21180814-01-3ra-11042023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. O. Melniciuc)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

03 aprilie 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată în componența:

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Ion Malanciuc

Diana Stănilă

examinând admisibilitatea recursului depus de Valentin Rusu, reprezentat de

avocatul Vadim Ciobanu,

în cauza de contencios administrativ înaintată de Valentin Rusu împotriva

Serviciului Vamal cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil,

obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil, compensarea

prejudiciului moral și a cheltuielilor de asistență juridică,

împotriva deciziei din 07 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost casată integral hotărârea din 04 februarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani, fiind emisă o nouă decizie de respingere a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La 08 decembrie 2021, Valentin Rusu a înaintat acțiune în instanța de contencios

administrativ împotriva Serviciului Vamal cu privire la anularea ordinului nr. 1241-p

din 23 noiembrie 2021 ,,Cu privire la sancționarea lui Valentin Rusu”, restabilirea în

funcția anterior deținută, compensarea prejudiciului moral, precum și a cheltuielilor

de asistență juridică.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, potrivit ordinului enunțat contestat

i-au fost imputate acțiuni de escortare ilegală a mijlocului de transport cu n/î XXX X

din localitatea Leușeni în mun. Chișinău, după ce acest mijloc de transport a trecut

frontiera vamală. Iar, conform ordonanței din 21 octombrie 2021, emisă de

Procuratura Anticorupție, după devamare, peste vreo 50 metri de la ieșire din vamă, a

fost stopat mijlocul de transport cu n/î XXX X de către inspectorii XXXX și Valentin

Rusu, adică imputate acțiuni, care s-au petrecut ulterior trecerii mijlocului de transport

cu n/î XXX X peste frontiera vamală a Republicii Moldova și care nu cad sub

incidența încălcărilor disciplinare stipulate la art. 51 alin. (2) lit. a) din Legea nr.

302/2017.

Reclamantul a comunicat că, în acțiunile sale nu este prezentată încălcarea

disciplinară stipulată la art. 51 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 302/2017, iar sancțiunea

disciplinară - destituire din funcție a fost aplicată neîntemeiat. Or, acțiunile care aduc

atingere prestigiului Serviciului Vamal și încălcarea normelor de etică și conduită a

1

funcționarului vamal, prevăzute la art. 51 alin. (1) lit. f) și g) din Legea nr. 302/2017,

în ordinului contestat, nu sunt indicate care ar fi aceste acțiuni, iar lui Valentin Rusu i-

au fost imputate aceste abateri disciplinare, care, însă nu au fost descrise în ce ar

consta, ceea ce de facto indică la lipsa unor asemenea abateri disciplinare.

Prin urmare, reclamantul a notat că, la abaterea disciplinară - încălcarea

prevederilor referitoare la obligațiile sale, conflictul de interese și restricțiile stabilite

prin lege, prevăzută la art. 51 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 302/2017, existența acestei

încălcări, manifestată prin neînscrierea datelor atât în registrul de bord al mijlocului

de transport de serviciu cu care s-a deplasat, cât și în raportul privind finisarea

misiunii echipei mobile cu privire la stoparea mijlocului de transport sus indicat, nu

constituie abatere disciplinară gravă, care să conducă la destituirea din funcție. Or,

concluziile despre vinovăția lui Valentin Rusu de comiterea abaterii disciplinare, nu

pot fi întemeiate pe presupuneri, iar toate dubiile în probarea acestor abateri

disciplinare urmează a fi interpretate în favoarea lui.

Astfel, reclamantul a fost recunoscut vinovat de comiterea abaterilor disciplinare

prevăzute la art. 51 alin. (1) lit. f), g) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 302/2017, în baza

unor presupuneri, fapt care este inadmisibil și dovedește caracterul ilegal al ordinului

Serviciului Vamal nr. 1241-p din 23 noiembrie 2021. Or, pentru a atrage un

funcționar public la răspundere disciplinară este necesară întrunirea unor condiții: 1)

persoana trasă la răspundere trebuie să dețină calitatea de funcționar public; 2)

respectivul funcționar să fi săvârșit o abatere disciplinară prescrisă de lege; 3) fapta

ilicită să producă un rezultat periculos; 4) să existe o legătură de cauzalitate între fapta

ilicită și rezultatul socialmente periculos, or, răspunderea disciplinară poate fi angajată

numai dacă sunt întrunite toate elementele constitutive ale abaterii, iar absența

oricăreia dintre ele face ca abaterea și, pe cale de consecință, răspunderea să nu poată

exista.

În acest context, reclamantul a considerat că, în urma acțiunilor sale nu a fost

produs un rezultat periculos sau o anumită atingere prestigiului Serviciului Vamal nu

a fost cauzată, respectiv nu putea fi atras la răspundere disciplinară. Însă, la caz,

contrar celor menționate, prin ordinul Serviciului Vamal nr. 1241-p din 23 noiembrie

2021, în mod ilegal, i-a fost aplicată sancțiune disciplinară cu destituire din funcție.

Totodată, ancheta de serviciu în privința reclamantului, s-a desfășurat cu

încălcarea termenelor stabilite la pct. 37 din Regulamentul cu privire la comisia de

disciplină, aprobat prin hotărârea Guvernul nr. 201 din 11.03.2009, care stipulează

expres că, ancheta de serviciu se desfășoară într-un termen de cel mult 14 zile

lucrătoare. Iar, în cazurile mai complexe, cu acordul președintelui, desfășurarea

anchetei de serviciu poate fi prelungită cu încă cel mult 7 zile lucrătoare.

Astfel, reține reclamantul că, în speță, ancheta de serviciu s-a desfășurat în

perioada 27 septembrie 2021 – 20 octombrie 2021, adică într-un termen de 17 zile

lucrătoare, contrar normei indicate supra.

Mai mult ca atât, componența Comisiei de disciplină a fost constituită contrar

prevederilor art. 59 alin. (4) din Legea nr. 158/2008 cu privire la funcția publică și

statutul funcționarului public și pct. 10 din Regulamentul cu privire la Comisia de

disciplină, aprobat prin hotărârea Guvernului nr. 201 din 11.03.2009. Or, conform art.

59 alin. (4) din Legea nr. 158/2008, din Comisia de disciplină face parte în mod

2

obligatoriu un reprezentant al organizației sindicale reprezentative sau, în cazul în

care sindicatul nu este reprezentativ sau funcționarii publici nu sunt organizați în

sindicat, un reprezentant desemnat prin votul majorității funcționarilor publici pentru

care este organizată comisia de disciplină.

Conform pct. 10 din Regulamentul cu privire la comisia de disciplină, aprobat

prin hotărârea Guvernului nr. 201 din 11.03.2009, în componența comisiei de

disciplină se include, în mod obligatoriu, un reprezentant al organului sindical din

autoritatea publică respectivă. În cazul în care în autoritatea publică respectivă nu este

constituit organul sindical, în componență comisiei de disciplină se include un

reprezentant desemnat prin votul majorității funcționarilor publici. În cazul în care în

cadrul autorității publice există mai multe organe sindicale, în componența comisiei

de disciplină se includ reprezentanții tuturor organelor sindicale.

În acest context, reclamantul a comunicat că, în Comisia de disciplină care a

efectuat ancheta de serviciu în privința lui Valentin Rusu, nu a fost inclus, în mod

obligatoriu, un reprezentant al organului sindical din cadrul Serviciului Vamal sau un

reprezentant desemnat prin votul majorității funcționarilor publici din cadrul

Serviciului Vamal. Iar astfel, sancțiunea disciplinară aplicată prin ordinul Serviciului

Vamal nr. 1241 -p din 23 noiembrie 2021, s-a efectuat cu încălcarea art. 53 alin. (1)

lit. b) din Legea nr. 302/2017, care stipulează că, sancțiunile disciplinare se aplică de

către directorul Serviciului Vamal, în termen de o lună de la data constatării abaterii

disciplinare de către angajator, în urma efectuării unei anchete de serviciu, iar în cazul

în care funcționarul vamal se află în concediu anual de odihnă, în concediu de studii

sau în concediu medical acest termen se suspendă până la revenirea acestuia la

serviciu. Or, abaterile disciplinare imputate lui Valentin Rusu au fost constatate la 20

octombrie 2021, prin încheierea privind rezultatele anchetei de serviciu, însă, ordinul

directorului Serviciului Vamal nr. 1241-p, a fost adoptat la 23 noiembrie 2021, adică

peste termenul legal stabilit de norma indicată.

Conform pct. 49 din Regulamentul cu privire la comisia de disciplină, aprobat

prin hotărârea Guvernului nr. 201 din 11.03.2009, persoana care a formulat sesizarea

se audiază separat de funcționarul public cercetat, iar astfel legiuitorul a impus

obligația pozitivă comisiei de disciplină de a audia persoana care a formulat sesizarea.

Or, astfel la caz se atestă că, sesizarea a fost formulată de inspectorul principal al SIS

a DIS a SV, Ivan Filimon, care însă, contrar prevederilor indicate, nu a fost audiat în

cadrul ședinței de examinare a cauzei. Iar, aceste circumstanțe dovedesc

superficialitatea examinării cauzei și predispoziția membrilor Comisiei de disciplină

de a-l sancționa disciplinar pe reclamant, fără examinarea multiaspectuală a cauzei,

așa cum prevede Regulamentul cu privire la comisia de disciplină, iar ca rezultat,

contrar legii, a fost adoptat ordinul Serviciului Vamal nr. 1241-p din 23 noiembrie

2021.

Mai mult ca atât, Serviciul Vamal nu a argumentat într-o manieră clară și

elocventă sancțiunea aplicată sub formă de destituire din funcție, or, în aceste

circumstanțe rezultă că individualizarea sancțiunii a fost desfășurată superficial, iar

sancțiunea este una disproporționată. Or, atât Legea nr. 158/2008, cât și Regulamentul

cu privire la comisia de disciplină, aprobat prin hotărârea Guvernului nr. 201 din

11.03.2009, prevede că la determinarea sancțiunii disciplinare relevante, urmează a fi

3

respectat principiul individualizării sancțiunii - principiu fundamental aplicabil

regimului răspunderii disciplinare a funcționarului public. Esența acestuia constă în

aceea că aplicarea sancțiunii disciplinare trebuie să se bazeze pe o apreciere obiectivă

și realist a circumstanțelor cauzei.

Astfel, destituirea din funcție, se aplică de obicei, pentru abateri de mare

gravitate, adică mai grave decât cele pentru care i se poate acorda retrogradarea din

funcție/grad sau mustrare aspră, sau pentru săvârșirea repetată a unei abateri (fapte)

care anterior a fost sancționată mai blând sau chiar a rămas nesancționată. Însă,

analizând încheierea privind ancheta de serviciu desfășurată în privința lui Valentin

Rusu și ordinul Serviciului Vamal nr. 1241-p din 23 noiembrie 2021, se constată că,

Comisia nu a motivat individualizarea pedepsei aplicate ultimului.

Prin urmare, în viziunea reclamantului, în speță, ordinul Serviciului Vamal nr.

1241-p din 23 noiembrie 2021, este ilegal, deoarece faptele imputate lui nu conțin

elementele constitutive ale abaterilor disciplinare prevăzute la art. 51 alin. (1) lit. f), g)

și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 302/2017 și a fost încălcată procedura legală la

adoptarea a ordinului indicat, respectiv se impune necesitatea anulării acestuia. Or,

art. 16 alin. (1)-(2) Cod administrativ, menționează că, autoritatea publică nu este

complet liberă în utilizarea dreptului discreționar. Acțiunea administrativă trebuie să

se bazeze pe o decizie discreționară cuvenită, concluzie ce se desprinde, în special,

din prevederile art. 137 alin. (1) Cod administrativ, conform căruia autoritățile publice

trebuie să acționeze cu bună-credință în limitele legal stabilite și cu respectarea

scopului pentru care le-a fost atribuit dreptul. Iar astfel, Serviciul Vamal era obligat

prin lege să-și exercite discreția fără erori discreționare.

În acest context, scopul dreptului discreționar conform esenței dispoziției art. 16

alin. (1) și 137 alin. (1) Cod administrativ, este de a permite autorității să răspundă

flexibil la diversele probleme ce apar în anumite domenii de administrare publică. Iar

în acest fel, autoritatea publică poate adopta decizii individuale în cadrul unui cadru

legal, făcând astfel posibilă realizarea unui echilibru între scopul legal abstract și

circumstanțele reale. În special, aceasta oferă loc pentru un test de celeritate și

echitate. Or, prevederile art. art. 31, 118 alin. (1) Cod administrativ, relevând că, în

speță, în conținutul ordinului Serviciului Vamal nr. 1241-p din 23 noiembrie 2021, se

constată că comisia nu a motivat individualizarea pedepsei aplicate lui Valentin Rusu.

Astfel, o altă eroare discreționară admisă de Serviciul Vamal, este exprimată prin

omisiunea de a lua în considerare toate faptele relevante. Or, au fost neglijate

rezultatele procesului penal nr. 20210360288, iar conform ordonanței din 21

octombrie 2021, a fost refuzată pornirea urmăririi penale în privința lui XXXX și

Valentin Rusu, deoarece fapta nu întrunește elementele infracțiunii, fiind indicat că, în

cadrul procesului penal a fost constatat cu certitudine faptul escortării la 10 martie

2021 de către angajații Serviciului Vamal, membrii echipajului de echipe mobile

Valentin Rusu și XXXX cu mijlocul de transport de serviciu de model Dacia Duster

cu n/î CRC 357, a microbuzului de model Mercedes-Benz Sprinter cu n/î XXX X,

condus de XXXX, pe traseul național Leușeni - Chișinău. Însa, probe concludente și

pertinente privind implicarea, contribuirea sau favorizarea la traversarea frontierei de

stat, controlului vamal sau al poliției de frontieră a mijlocului de transport menționat

în perioada de referință în raport, de către angajații Serviciului Vamal, Valentin Rusu

4

și XXXX nu a fost constatată.

Prin urmare, reclamantul a notat că, Serviciul Vamal nu a luat în considerare

toate faptele relevante și anume evaluarea profesională lui Valentin Rusu, care inter

alia, nu denotă carențe în activitatea profesională a acestuia. Or, pe lângă faptul că

destituirea din funcție este ilegală și încalcă drepturile individuale ale acestuia, ea nu

este nici în interesul comunității, iar destituirea din funcție a unui colaborator calificat,

cu o vechime mare în domeniu, fără ca această persoană sa fie sancționată disciplinar

sau să existe alte carențe în activitatea sa profesională, contravine principiilor

profesionalismului, integrității profesionale și loialității, stabilității în funcția publică,

colaborării și cooperării, imparțialității și nediscriminării, transparenței, obiectivității,

eficienței și responsabilității, aspecte prevăzute la art. 5 din Legea nr. 288/2016,

principiile profesionale ale funcționarului public cu statut special.

Prin hotărârea din 04 februarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

acțiunea a fost admisă parțial.

A fost anulat ordinul Serviciului Vamal nr. 1241-p din 23 noiembrie 2021 ,,Cu

privire la sancționarea lui Valentin Rusu” și obligat Serviciul Vamal să emită actul

administrativ individual privind restabilirea lui Valentin Rusu în funcția de inspector

principal al Serviciului echipe mobile Centru, Direcția investigare fraude vamale a

Serviciului Vamal, precum și să emită actul administrativ individual privind acordarea

despăgubirilor lui Valentin Rusu, cu titlu de reparare a prejudiciului moral, în

mărimea unui salariu mediu lunar al lui Valentin Rusu, cu încasarea de la Serviciul

Vamal în beneficiul lui Valentin Rusu a sumei de 3 000 lei cu titlu de compensare a

cheltuielilor de asistență juridică. În rest pretențiile în partea ce ține de obligarea

Serviciului Vamal la compensarea cheltuielilor de judecată privind asistența juridică,

în mărimea ce excede suma de 3 000 lei, au fost respinse ca neîntemeiate.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în contradicție cu prevederile

pct. 36 al Regulamentului cu privire la efectuarea anchetei de serviciu, aprobat prin

ordinul Serviciului Vamal nr. 307-O din 02.07.2018, ordinul nr. 1241-p din 23

noiembrie 2021 cu privire la sancționarea dlui Valentin Rusu a fost emis cu încălcarea

termenului de cel mult o lună din ziua constatării abaterii disciplinare, adică după

aprobarea Încheierii asupra rezultatelor anchetei de serviciu de către angajator. Mai

mult, reprezentantul pârâtului Serviciul Vamal a comunicat instanței că, probabil că

termenul de 30 de zile a fost depășit din considerentul că după finisarea anchetei de

serviciu Rusu Valentin a depus cerere de atașare și examinare a ordonanței

procurorului, fapt care a dus la tergiversare.

La fel, instanța a concluzionat că, reclamantului i-a fost aplicată sancțiunea

disciplinară, destituire din funcție, pentru acțiunile comise cu intenție sau din

imprudență, acțiuni care contribuie la trecerea bunurilor peste frontiera vamală cu

încălcarea legislației vamale, dacă aceste acțiuni nu atrag răspunderea penală, în

temeiul art. 51 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 302 din 21.12.2017, fără ca această

abatere disciplinară gravă să fi fost constatată. Or, potrivit ordonanței Procurorului

Anticorupție Alexandru Gaina din 21 octombrie 2021, careva probe concludente și

pertinete privind implicarea, contribuirea sau favorizarea la traversarea frontierei de

stat, controlului vamal sau al poliției de frontieră a mijlocului de transport menționat

în perioada de referință în raport, de către angajații Serviciului Vamal, Rusu Valentin

5

și XXXX nu a fost constatat.

Instanța a desconsiderat constatările angajatorului cu privire la acțiunile de

escortare ilegală a mijlocului de transport de către reclamant, menționând prin prisma

prevederilor legii că, Rusu Valentin, activând în cadrul Serviciului Echipe Mobile, în

cazul în care există bănuială rezonabilă de a presupune că au fost încălcate prevederile

legislației Republicii Moldova sau ale acordurilor internaționale la care Republica

Moldova este parte, în procesul efectuării controlului, are sarcina legală de însoțire

prin escortarea autovehiculului la organul vamal proxim sau până la locurile situate în

raza lui de activitate unde este posibilă examinarea mărfurilor și a vehiculelor, iar

această acțiune nu poate fi imputată reclamantului ca o abatere disciplinară.

Mai mult, instanța de judecată a constatat că, nici în încheierea pe marginea

anchetei de serviciu din 20 octombrie 2021, nici în ordinul de sancționare nr. 1241-p

din 23 noiembrie 2021, autoritatea publică nu a individualizat sancțiunea propusă și

aplicată corespunzător funcționarului vamal Valentin Rusu, limitându-se doar la

expunerea normelor de drept pertinente, însă fără a da apreciere esenței încălcării

stabilite, explicațiilor persoanelor audiate, materialelor care confirmă sau infirmă

vinovăția funcționarului vamal, circumstanțelor atenuante sau agravante, motivelor și

condițiile care au contribuit la comiterea încălcării; consecințelor faptei comise,

precum și existența prejudiciului și dacă acesta a fost reparat/înlăturat. Or,

acțiunile/inacțiunile reclamantului manifestate prin neînscrierea datelor atât în

registrul de bord al mijlocului de transport de serviciu cu care s-a deplasat, cât și în

raportul privind finisarea misiunii echipei mobile cu privire la stoparea mijlocului de

transport, reprezintă o neglijență în exercitarea atribuțiilor de serviciu, și nicidecum o

abatere disciplinară gravă potrivit art. 51 alin. (2) Legea nr. 302/217, precum a fost

calificată de angajatorul Serviciul Vamal.

Prin decizia din 07 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost casată

integral hotărârea din 04 februarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, fiind

emisă o nouă decizie de respingere a acțiunii.

În susținerea soluției sale instanța de apel a reținut că, prima instanță nu a

constatat și nu a elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea

cauzei, iar concluziile primei instanțe, expuse în hotărâre, nu corespund

circumstanțelor de fapt. Întrucât, fiind examinate acțiunile funcționarului vamal

Valentin Rusu și anume escortarea ilegală a mijlocului de transport cu n/î XXX X în

care erau bunuri nedeclarate organului vamal, s-a constatat că ultimul a încălcat

prevederile sus indicate. Iar astfel, se atestă că, Serviciul Vamal în actul de

sancționare just a stabilit că, funcționarul vamal, Valentin Rusu, în exercitarea

atribuțiilor sale, nu și-a exercitat corespunzător atribuțiile de serviciu manifestate prin

escortarea ilegală a mijlocului de transport cu n/î XXX X și neînscrierea datelor atât

în registrul de bord al mijlocului de transport de serviciu cu care s-a deplasat, cât și în

raportul privind finisarea misiunii echipei mobile cu privire la stoparea mijlocului de

transport sus indicat.

Instanța de apel a apreciat critic concluzia instanței de fond precum că,

concluziile Serviciului Vamal privind vinovăția reclamantului, Valentin Rusu a fost

bazată pe presupuneri, întrucât, la caz actul administrativ de sancționare cu certitudine

stabilește constatarea faptei imputate.

6

La fel, nu a fost susținută nici opinia reclamantului reținută de către instanța de

fond precum că, bunurile erau deja trecute peste frontiera vamală, unitatea de

transport fiind stopată de către funcționarul vamal vizat după ieșirea din postul vamal.

Or, la caz se omite că reclamantul activează în cadrul Serviciului Echipe Mobile, care

stopează unitățile de transport în linia a doua de control vamal, pentru a identifica și a

contracara traficul ilicit de mărfuri, dar nu pentru al escorta pe teritoriul țării, contrar

sarcinilor puse.

În același context au fost respinse concluziile, precum că, Serviciul Vamal nu a

identificat care acțiuni ale reclamantului au dus la atragerea la răspundere disciplinară

în actul emis. Întrucât, legislația reglementează noțiunea de act administrativ, forma și

conținutul acestuia, care, la caz corespunde în totalitate cadrului legal. Or, analizând

actul administrativ de sancționare se atestă cumulul de acțiuni ale funcționarului

anchetat, care au avut drept rezultat emiterea ordinului de sancționare.

O altă opinie a reclamantului, care în viziunea instanței de apel nu putea fi

reținută de către instanța de fond, este cea care se referă la cronologia aplicării

sancțiunilor disciplinare, precum și că a fost aplicată cea mai aspră sancțiune, că lista

sancțiunilor disciplinare este una exhaustivă, iar angajatorul nu poate dispune

destituirea din funcție în prezența unei liste exhaustive, a fost respinsă, or, aceasta este

doar о opinie a reclamantului care nu are suport juridic, atât timp cât legea expres

reglementează abaterile disciplinare grave care duc direct la destituirea din funcție.

Instanța de apel, analizând conținutul actului administrativ contestat, a constatat,

în pofida concluziei primei instanțe că, acesta a fost motivat, este legal și întemeiat,

precum și adoptat cu respectarea normelor de drept material și procedural.

La 12 decembrie 2022, Valentin Rusu, reprezentată de avocatul Vadim Ciobanu,

a depus recurs nemotivat, iar la 14 aprilie 2023 (prin oficiul poștal) a depus recursul

motivat împotriva deciziei din 07 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și pronunțarea unei

noi decizii de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a reiterat în esență circumstanțele de drept și de fapt

indicate în acțiune. Suplimentar, a la emiterea deciziei instanța de apel a admis

încălcări esențială ale normelor de drept material, interpretări eronate ale legii și

aprecieri arbitrare a probatoriului.

La 27 aprilie 2023, Serviciul Vamal al RM a depus referință asupra recursului,

solicitând declararea acestuia ca fiind inadmisibil.

Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01 septembrie 2023), a fost

modificat cadrul normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție, inclusiv Cartea

a treia ”Procedura contenciosului administrativ” din Codul administrativ, în special

prevederile cu privire la temeiurile recursului.

Totuși, art. XI alin. (3) din Legea menționată, prevede că recursurile depuse la

Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi

examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Aceleași considerente de deduc și din interpretarea art. 195 din Codul

administrativ în coroborare cu prevederile art. 3 alin. (3) din Codul de procedură

civilă către stipulează că, procedura acțiunii în contenciosul administrativ se

desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător

7

prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art.169–171. Legea procedurală

civilă care impune obligații noi anulează sau reduce drepturile procedurale ale

participanților la proces, limitează exercitarea unor drepturi ori stabilește sancțiuni

procedurale noi sau suplimentare nu are putere retroactivă.

În consecință, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, la examinarea

admisibilității recursului, va aplica prevederile Codului administrativ în redacția în

vigoare la data declarării recursului.

În conformitate cu art.244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

Conform art.245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ (în redacția în vigoare la

data declarării recursului), recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai

mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de

recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 07 decembrie 2022, în

ședință publică.

Materialele cauzei atestă că, la 09 decembrie 2022, Curtea de Apel Chișinău a

notificat dispozitivul deciziei instanței de apel participanților la proces, fapt confirmat

prin extrasul din poșta electronică anexat la materialele cauzei (f.d. 185).

Recursul nemotivat împotriva deciziei din 07 decembrie 2022 a Curții de Apel

Chișinău a fost depus, la 12 decembrie 2022.

Totodată, materialele cauzei atestă că, decizia motivată a fost expediată prin

poștă electronică, la 17 martie 2023, iar motivarea recursului a fost depusă, prin

intermediul oficiului poștal, la 14 aprilie 2023.

În condițiile enunțate, instanța de recurs constată respectarea de către Valentin

Rusu, reprezentat de avocatul Vadim Ciobanu, a termenului prevăzut de art.245

alin.(1) și (2) din Codul administrativ (în redacția în vigoare la data declarării

recursului) la declararea recursului.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din

următoarele motive.

În primul rând, cu privire la aspectele procedurale invocate în cererea de recurs,

Completul de judecată apreciază criticele recurentei drept declarative, lipsind probe în

susținerea temeiului invocat în recurs, iar obligația asumată însuși de recurentă de a

dovedi circumstanțele invocate, prin depunerea unei cereri de recurs suplimentare, nu

a fost executată nici la data examinării admisibilității recursului.

În conformitate cu art.246 alin.(1) din Codul administrativ (în redacția în vigoare

la data declarării recursului), Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu

admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare

printr-o încheiere, iar în acord cu alin.(2) din art.246 din Codul administrativ, recursul

se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

8

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că sintagma „în

special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același

timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu

prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un

eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului

dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și

esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile

instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de apel ca primă instanță

într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece

testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare

și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din

particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ și anume

din sintagma „motivarea recursului” de la art.245 alin.(2) din Codul administrativ (în

redacția în vigoare la data declarării recursului). În consecutivitate, motivarea cererii

de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le

întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează

că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a

instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea

uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece

filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct.45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141,§39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt,

pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, §31, Seria A, nr.212-A).

În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Valentin Rusu,

9

reprezentat de avocatul Vadim Ciobanu.

În conformitate cu art.230 și art.246 din Codul administrativ (în redacția în

vigoare la data declarării recursului), Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Valentin Rusu, reprezentat de avocatul Vadim Ciobanu, se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte,

judecător Stela Procopciuc

Judecători Ion Malanciuc

Diana Stănilă

10