2ra-913/23 — privind repararea prejudiciului material si moral în temeiul legii nr.1545 din 25 februarie 1998

2ra-913/23 — privind repararea prejudiciului material si moral în temeiul legii nr.1545 din 25 februarie 1998 (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 2ra–913/23

2-22072271-01-2ra-03072023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (Jud: T. Sîrcu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (Jud: Iu. Cotruță, V. Sîrbu, I. Țurcan)

Î N C H E I E R E

05 iunie 2024 mun. Chișinău

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Diana Stănilă

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de către Andrei Donică și de către

Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Andrei

Donică împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu

Procuratura Generală a Republicii Moldova privind repararea prejudiciului moral

cauzat prin acțiunile ilegale a organului de urmărire penală, procuraturii și ale

instanțelor judecătorești,

împotriva deciziei din 04 aprilie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul incident declarat de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova, s-a

admis apelul declarat de către Andrei Donică și s-a modificat hotărârea din 28

septembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La 24 mai 2022, Andrei Donică a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Ministerului Justiției al RM, prin care a solicitat încasarea de la bugetul de stat prin

intermediul Ministerului Justiției al RM, în beneficiul lui Andrei Donică a prejudiciului

moral în sumă de 3 000 000 de lei.

În motivarea acțiunii a indicat că, la insistența fostului șef al Biroului Asociat de

Avocați Centru, Petru Drăguță, la 06 februarie 2017, ofițerul de urmărire penală din

cadrul Secției Urmărire Penală al Inspectoratului de Poliție Centru, Mihai Busuioc, și

procurorul în Procuratura mun. Chișinău, Moraru Constantin au dispus începerea

urmăririi penale împotriva sa, pentru furtul unor mese.

A relatat că, la 22 martie 2017 de către procurorul în Procuratura Centru, mun.

Chișinău, Constantin Moraru, a fost pus sub învinuire în baza art.X alin. (X) lit. X) din

Codul penal, fiindu-i aplicată măsura preventivă – obligarea de a nu părăsi localitatea,

cu toate că procurorul cunoștea despre faptul că reclamantul are în gestiune dosare în

mai multe raioane din țară. Ulterior, la 28 martie 2017, i-a fost prezentat rechizitoriu,

în care, printre altele, s-a menționat că se află la evidența medicului narcolog și că se

caracterizează negativ la locul de trai. Însă, pentru a dezminți aceste fapte, a fost nevoit

să se înjosească și să meargă la dispensarul narcologic, la fel, a pierdut timp și la

1

Inspectoratul de poliție pentru a obține caracteristică de la locul de trai, ca să

demonstreze că procurorul Moraru Constantin a întocmit un rechizitoriu fals.

A menționat că, judecarea cauzei în toate instanțele judecătorești a durat mai mult

de 5 ani, timp în care activitatea sa profesională a fost perturbată, a scăzut esențial

munca sa urmare a stresului, frustrării și temerii că va fi condamnat ilegal, în plus unii

clienți au refuzat serviciile sale de asistență juridică, unii brutal au solicitat restituirea

sumelor de bani achitați, în pofida volumului de muncă și a timpului dedicat de ani de

zile pentru lucru efectuat, iar, alți clienți nici nu au apelat, deoarece de la Biroul Asociat

de Avocați Centru erau informați că reclamantul este hoț.

A declarat că, prin sentința din 04 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, Andrei Donica, a fost achitat de învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute de

art.X alin.(X), lit. X) din Codul penal, din motiv că, fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii. Sentința primei instanțe a fost menținută prin decizia din 04

iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, însă, prin decizia din 10 noiembrie 2020 a Curții

Supreme de Justiție, cauza a fost transmisă spre rejudecare în instanța de apel.

Ulterior, prin decizia din 12 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, sentința

din 04 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost menținută, iar, prin

decizia din 22 martie 2022 a Curții Supreme de Justiției, a fost menținută decizia din

12 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău.

A susținut că, în rezultatul cauzei penale în urmă căruia a fost achitat, i-au fost

încălcate mai multe drepturi constituționale, precum și cele prevăzute în Convenția

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

A menționat că, a suferit stresuri și frustrări, fiindu-i afectată statutul de avocat,

iar faptul atragerii ilegale la răspundere penală, care i-au devenit cunoscute multor

persoane din poliție, procuratură, instanțe de judecată, i-au afectat starea psihică și

emoțională, precum și statutul profesional. La fel, și faptul suspendării dreptului de

deținere și port armă, l-a provocat moral, or, fiind membrul al asociației vânătorilor, nu

putea participa la vânătoare împreună cu colegii.

A mai menționat că, prin aplicare ilegală a măsurii preventive – obligarea de a nu

părăsi localitatea, a fost în imposibilitate de a acorda asistență juridică clienților săi din

alte localități din țară, ceea ce a dus la atingerea onoarei, demnității, cinstei și reputației

profesionale în calitatea sa de avocat.

A mai susținut că, pentru întreaga perioada cât a durat examinarea cauzei penale,

i-au scăzut veniturile aproximativ cu 60 %, ceea ce echivalează cu suma de 800 000 de

lei, și în acest sens, nu a obținut banii meritați din profesarea avocaturii.

Prin urmare, a considerat că suma solicitată cu titlu de prejudiciu moral o consideră

ca o compensație ce i-ar aduce satisfacție echitabilă, ținând cont de gravitatea și durata

suferințelor psihice, suferințe care potrivit jurisprudenței CEDO pot fi calificate ca

tortură.

În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea conform art.3 alin. (1), art.11 alin. (1)

lit. b)-g) alin. (2)-(3) din Legea nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul de

reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești, art.2007 și art.2037 din Codul civil, art.1,

art.3 CEDO și art.2 Protocolul nr.4 la CEDO.

Ulterior, în cadrul ședinței de judecată reclamantul a micșorat cuantumul

pretențiilor din acțiune, solicitând în final încasarea de la bugetul de stat prin

intermediul Ministerului Justiției al RM în beneficiul lui Andrei Donică a prejudiciului

2

moral în sumă de 1 100 000 de lei.

Prin hotărârea din 28 septembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea a fost admisă parțial, fiind dispusă încasarea de la bugetul de stat prin

intermediul Ministerului Justiției al RM, în beneficiul lui Andrei Donică a prejudiciului

moral în sumă de 50 000 de lei, în rest acțiunea s-a respins (f.d.15, Vol.II).

Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la 04 octombrie 2024, Andrei Donică

a declarat apel nemotivat (f.d.19, Vol.II), iar, la 01 decembrie 2022 a depus motivarea

apelului (apel suplimentar), împotriva hotărârii din 28 septembrie 2022 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea acestuia, casarea acesteia cu emiterea unei

noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii (f.d.41/47, Vol.II).

La 30 septembrie 2022, Ministerul Justiției al RM a declarat apel nemotivat,

împotriva hotărârii din 28 septembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

casarea hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a

acțiunii (f.d.20, Vol.II).

Prin încheierea din 01 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, nu s-a dat curs

cererii de apel și s-a comunicat apelantului despre necesitatea prezentării cererii de apel

motivate în termen de 10 zile din momentul recepționării prezentei încheieri (f.d.38/39,

Vol.II).

Ulterior, prin încheierea din 17 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău apelul

declarat de Ministerul Justiției al RM, s-a restituit din motivul neînlăturării

neajunsurilor din cererea de apel (f.d.54/56, Vol.II).

La 07 martie 2023, Ministerul Justiției al RM, a declarat apel incident împotriva

hotărârii din 28 septembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând

admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe în partea admiterii pretențiilor, cu

emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii (f.d.63/71, Vol.II).

Prin decizia din 04 aprilie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

incident declarat de Ministerul Justiției al RM. S-a admis apelul declarat de Andrei

Donică. S-a modificat hotărârea din 28 septembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, prin majorarea cuantumului prejudiciului moral încasat de la bugetul de stat

prin intermediul Ministerului Justiției al RM, în beneficiul lui Andrei Donică de la 50

000 de lei la 60 000 de lei. În rest, hotărârea din 28 septembrie 2022 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, s-a menținut fără modificări (f.d.77, 78/89, Vol.II).

Pentru a decide astfel, instanța de apel analizând normele legale relevante și

aplicabile cazului dedus judecății în coraport cu probatoriul administrat la dosarul

cauzei a conchis că concluzia instanței de fond este una parțial neîntemeiată.

În argumentarea acestei poziții, instanța de apel a constatat că, prin ordonanța

organului de urmărire penală al Inspectoratului de Poliție Centru din 06 februarie 2017

s-a dispus începerea urmării penale conform bănuielii rezonabile că a fost săvârșită

infracțiunea prevăzută la art.X alin.(X) lit. X), X) și X) din Codul penal (f.d.18, Vol.I).

Prin ordonanța de punere sub învinuire a procurorului în Procuratura mun.

Chișinău, din 22 martie 2017, Andrei Donică a fost pus sub învinuire de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.X alin. (X) lit.X) din Codul penal (f.d.19, Vol.I).

Iar, potrivit rechizitoriului întocmit de procurorul în Procuratura mun. Chișinău,

din 22 martie 2017, reclamantul a fost învinuit că, prin acțiunile sale intenționate a

săvârșit infracțiunea prevăzută de art.X alin. (X) lit. X) din Codul penal, adică

sustragerea pe ascuns a bunurilor altor persoane, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile (f.d.20/22, Vol.I).

3

Ulterior, sentința din 04 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

Andrei Donică a fost achitat pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii

(f.d.107/121, Vol.I).

În contextul celor constate, instanța de apel a menționată că, în vederea asigurării

unei protecții față de asemenea situații inechitabile, există o serie de garanții legale, cele

mai relevante acte normative care conțin aceste garanții sunt prevăzute de dispozițiile

art.53 alin.(2) din Constituția Republicii Moldova, art.2007 alin.(1) din Codul civil,

precum și dispozițiile Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul de

reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanței judecătorești.

La fel, instanța de apel a reținut că, Andrei Donică pretinde repararea prejudiciului

moral în baza Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești, în temeiul sentinței din 04 aprilie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, prin care Andrei Donică a fost achitat de

învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2), lit. d) din Codul penal,

din motiv că, fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii (f.d.107-121),

astfel, la caz, fiind aplicabilă Legea nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998.

În aceste circumstanțe, instanța de apel a apreciat ca fiind neîntemeiate

argumentele apelantului Ministerului Justiției al RM, în ceea ce privește lipsa dreptului

reclamantului apelant de a cere despăgubire în cazul din speță în temeiul Legii nr. 1545-

XIII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești, or, sentința irevocabilă de achitare a lui Andrei Donică duce la reabilitarea

deplină a inculpatului și conferă dreptul reclamantului intimat de a solicita repararea

prejudiciului.

Așadar, în contextul normelor de drept enunțate și a situației de fapt constatată,

ținând cont de faptul că Andrei Donică a fost achitat, instanța de apel a conchis că acesta

este îndreptățit să solicite repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, în temeiul

art.6 din Legea nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998.

Astfel, verificând legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe, prin prisma

normelor de drept citate supra și a situației de fapt constatată în speța dedusă judecății,

instanța de apel a relevat că, prima instanța corect a conchis referitor la faptul că Andrei

Donică este subiect al Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul de

reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești și că acesta este îndreptățit să solicite

compensarea prejudiciului cauzat în legătură cu aceste acțiuni.

Or, pentru angajarea răspunderii statului pentru prejudiciul cauzat prin erori

judiciare și de urmărire penale, în condițiile normei de drept enunțate supra, este

necesară devenirea definitivă și irevocabilă a sentinței de achitare, condiție legală

întrunită în prezenta speță.

În continuare, cu referire la cerința de încasare a prejudiciului moral în sumă de

1 100 000 de lei, instanța de apel a reținut că, prima instanța corect a conchis că acesta

este reparabil în temeiul Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, dar incorect a

determinat cuantumul acestuia.

La acest capitol, instanța de apel analizând prevederile art.2036 alin.(1), art.2037

4

alin.(1)-(3) din Codul civil, în coraport cu circumstanțele cauzei, a reținut că lui Andrei

Donică i-au fost cauzate suferințe psihice, prin faptul că, a fost urmărit penal pentru

săvârșirea unei infracțiuni mai puțin grave, pentru care legea penală prevede închisoare

de până la 4 ani, în privința reclamantului/apelant fiind efectuate mai multe acțiuni

procesuale precum suspendarea dreptului de deținere sau de port și de folosire a

armelor, recunoașterea acestuia în calitate de învinuit, inculpat cu audierea acestuia.

Mai mult decât atât, instanța de apel a notat că, Andrei Donică a fost nevoit timp

cât a durat procesul penal să dea explicații, să prezinte probe, să se prezinte de fiecare

dată la orice citare a organului de urmărire penală sau instanța de judecată, să combată

alegațiile din rechizitoriu referitoare la faptul că se află la evidența medicului narcolog,

timp de 4 ani 11 luni și 16 zile cât a durat judecarea cauzei, ultimul s-a aflat într-o stare

de nervozitate, stres, frustrare și dezamăgire.

A mai conchis instanța de apel că, urmărirea penală în privința lui Andrei Donică

a avut un impact destul de puternic și asupra imaginii acestuia, care fiind avocat ca

rezultat al stresului, frustrării și temerii că va fi condamnat ilegal i-a fost perturbată

activitatea profesională.

În contextul celor sus enunțate, instanța de apel a reținut că, potrivit prevederilor

art.19 alin.(1) din Codul civil, persoana lezată într-un drept al ei poate cere repararea

integrală a prejudiciului cauzat astfel, iar în condițiile în care a fost achitat, fiind

reabilitat Andrei Donică este îndreptățiți în temeiul Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie

1998 de a solicita repararea prejudiciului moral.

Pe cale de consecință, instanța de apel apreciind în ansamblu circumstanțele speței

și având în vedere principiile compensării echitabile și rezonabile a prejudiciului moral,

natura dreptului lezat, caracterul și gravitatea suferințelor suportate, statutul social al

persoanei, a considerat necesar încasarea din contul bugetului de stat prin intermediul

Ministerului Justiției al RM, în beneficiul lui Andrei Donică a sumei de 60 000 lei cu

titlu de prejudiciu moral, care în opinia instanței de apel constituie o satisfacție

echitabilă pentru reclamantul apelant.

Totodată, la aprecierea cuantumului prejudiciului moral, instanța de apel a reținut

și gravitatea infracțiunilor de care a fost învinuit reclamantul apelant Andrei Donică,

statutul social al acestuia, dar și atitudinea instanței vizavi de aceste aspecte. Or,

conform hotărârii CEDO din 10 noiembrie 2004, în cauza Ernestina Zullo vs Italia,

Curtea a menționat că mărimea daunei morale va fi stabilită în funcție și de nivelul de

viață în statul respectiv.

În aceste împrejurări, instanța de apel a considerat rezonabil modificarea

cuantumului prejudiciului moral de la 50 000 de lei care este o sumă insuficientă în

raport cu gravitatea suferințelor suportate, statutul social al persoanei la 60 000 de lei

care constituie o satisfacție echitabilă pentru reclamantul apelant.

Sub alt aspect, instanța de apel a menționat că, suma de 1 100 000 de lei pretinsă

de reclamant cu titlu de despăgubire morală și suma de 50 000 de lei acordată de către

prima instanța reclamantului cu titlu de prejudiciu moral pentru acțiunile ilegale ale

organului de urmărire penală sunt vădit disproporționate încălcării constatate, în plus,

nici nu corespund jurisprudenței Curții Supreme de Justiție.

În această ordine de idei, instanța de apel ținând cont de faptul că hotărârea primei

instanțe este una parțial neîntemeiată în privința sumelor adjudecate cu titlu de

prejudiciu moral de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției al RM, a

ajuns la concluzia de a respinge apelul incident declarat de Ministerul Justiției al RM,

5

a admite apelul declarat de Andrei Donică, cu modificarea hotărârii primei instanțe.

La 12 iunie 2023, Andrei Donică, a depus cerere de recurs împotriva deciziei din

04 aprilie 2023 a Curții de Apel Chișinău.

În susținerea recursului s-au indicat motivele de drept și de fapt invocate pe

parcursul examinării cauzei în prima instanță cât și instanța de apel, suplimentar

invocându-se că instanțele judecătorești ierarhic inferioare au interpretat în mod eronat

legea și au aplicat în mod eronat normele de drept material, precum și că nu au luat în

considerare circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii pe care le consideră

constate și nu au fost dovedite cu probe veridice și suficiente.

Ulterior, la 14 iulie 2023, Andrei Donică, a depus recurs suplimentar la cererea de

recurs depusă împotriva deciziei din 04 aprilie 2023 a Curții de Apel Chișinău.

În susținerea recursului suplimentar a indicat că, atât prima instanța, cât și instanța

de apel la adoptarea soluțiilor contestate, eronat au interpretat nu numai legislația

naționala ce ține de satisfacția echitabilă în astfel de cauze, dar și jurisprudența Curții

Europene a Drepturilor Omului, care punctează că, compensațiile cu titlu de prejudiciu

moral acordate la nivel național pentru violarea Convenției Europene pentru apărarea

Drepturilor Omului, să fie comparabile cu cele acordate de Curte (cauza Ciorap nr. 2 v.

Moldova, 2010).

A mai invocat faptul că, în cazul reclamantului au fost violate mai multe articole

din Convenție (art. 2, art.3, art.8, art.2 Protocolul 4), deoarece circumstanțe invocate în

prima instanța, cât și în instanța de apel, a fost probate și argumentat, mai mult ca atât

nu au fost contestate de către reprezentantul pârâtului, însă, cu părere de rău, nu au fost

le-au luat în considerare de către instanțele de judecată ierarhic inferioare.

A susținut că, instanța de apel eronat a invocat ca motiv de neîncasarea sumei

solicitate, cauza Ernestina Zullo vs. Italia, ce ține de „nivelul de viață”, iar, suma 60

000 de lei dispusă spre încasare, cu titlu de prejudiciu moral, corespunde acestui nivel

în RM.

În opinia recurentului, suma de 60 000 de lei, încasată în beneficiul lui Andrei

Donică, cu titlu de prejudiciu moral, nu este echitabilă, în situația, când în ambele cazuri

este vorba de „tragerea ilegală la răspundere penală”, numai că, în cazul lui Andrei

Donică au fost violate mai multe articole din Convenție, astfel, suferințele psihice și

fizice, au fost de un grad foarte înalt, de aceea suma de 1 100 000 de lei, nu este

exagerata, aceasta sumă va oferi cu adevărat o satisfacție echitabilă.

La 08 august 2023, Ministerul Justiției al RM, a declarat recurs împotriva deciziei

din 04 aprilie 2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, cu titlu

principal casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe în partea

admiterii parțiale a cererii de chemare în judecare depusă de Andrei Donică, cu emiterea

unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii. Iar, cu titlu secundar, în cazul în care

instanța de recurs va decide că acțiunea civilă este întemeiată, solicită modificarea

deciziei din 04 aprilie 2023, în partea ce ține de încasarea din contul bugetului de stat a

prejudiciului moral, în sensul diminuării acestei sume corespunzător sumelor acordate

în cazuri similare de către Curtea Europeană și instanțele judecătorești naționale.

În susținerea recursului a invocat că, instanța de apel verificând legalitatea și

temeinicia hotărârii primei instanțe, eronat a interpretat dreptul material, care

reglementează aprecierea prejudiciului moral în speță.

Cu referire la cuantumul prejudiciului moral, a menționat că, instanțele de judecată

ierarhic inferioare nu au motivat efectiv hotărârile în această parte, stabilind în mod

6

arbitrar cuantumul acestei pretenții, prin enumerarea acțiunilor procesuale desfășurate

în privința intimatului/reclamantului și prin invocarea faptului că acesta a fost acuzat

de comiterea unei infracțiuni mai puțin grave și impactul acestor acțiuni asupra

intimatului/reclamantului prin enumerarea unor stări și emoții invocate de

intimat/reclamant și de altfel, lipsite de suport probator.

A mai invocat că, instanțele de judecată inferioare urmau să-și motiveze actele de

dispoziție emise, în partea stabilirii cuantumului prejudiciului moral prin raportarea

circumstanțelor speței la prevederile legale și anume prin prisma criteriilor stipulate la

art. 11 din Legea nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, precum și la art. 219 alin.(4) din

Codul de Procedură penală.

La caz, a remarcat că atât prima instanța, cât și instanța de apel au stabilit

cuantumul prejudiciului moral prin prisma doar unor criterii, incidența cărora la

circumstanțele speței a fost analizată superficial.

Or, conform prevederilor art. 6 din Legea nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998,

dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea și modul stabilit de prezenta lege, apare

în cazul, devenirii definitive și irevocabile a sentinței de achitare.

În acest sens, a remarcat că instanțele de judecată inferioare corect au constatat că

în privința intimatului a fost emisă sentință de achitare din 4 aprilie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, nr.X-XX/XX, irevocabilă prin decizia din 22 martie 2022 a

Curții Supreme de Justiție, nr. Xra-X/XX, astfel, se atestă prezența cazului prevăzut la

lit. a) art. 6 din Legea nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, care aparent ar acorda dreptul

la reabilitare, fapt care, Ministerul Justiției al RM, nici nu la negat și nu la contestat.

Totuși, a susținut că, motivarea expusă în actele de dispoziție emise de instanțele

de judecată inferioară precum că, Andrei Donică este în drept să solicite repararea

prejudiciului cauzat, în conformitate cu prevederile Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie

1998, în prezența doar a hotărârii de achitare, o apreciază ca fiind o poziție eronată, în

condițiile în care intimatul nu întrunește nici una din condițiile stabilite la art. 3 alin.

(1) din Legea nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998.

Or, în sensul art.3 al Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, rezultă că pentru

angajarea răspunderii Statului pentru prejudiciul cauzat prin erori judiciare și de

urmărire penală, sunt necesare unele condiții speciale, și anume existenta faptei ilicite,

respectiv, nu orice acțiune a organelor de drept și judecătorești atrage răspunderea

Statului.

La caz, a remarcat că instanțele de judecată inferioare s-au limitat la transcrierea

art. 3, cu enumerarea acțiunilor procesuale efectuate în privința lui Andrei Donică, fără

a preciza care anume condiție este întrunită în speță, fără a califica acțiunile organului

de drept prin prisma dispoziței respective, fără a argumenta ilegalitatea acțiunilor

procesuale efectuate de către organele de urmărire penală în privința ultimului.

În această ordine de idei, a relevat că organul de urmărire penală, conform art. 19

din Codul de procedură penală, a avut obligația de a lua toate măsurile prevăzute de

lege pentru cercetarea sub toate aspectele, completă și obiectivă a circumstanțelor

invocate în actul de sesizare, de a constata atât circumstanțele care dovedesc vinovăția,

cât și cele care dezvinovățesc, precum și circumstanțele care atenuează sau agravează

răspunderea penală.

Subsecvent, a precizat că recunoașterea persoanei în calitate de bănuit și învinuit

sunt măsuri procesuale prevăzute de lege, necesare într-o societate democratică în

vederea stabilirii adevărului, având ca scop legitim de asigurarea măsurii eficiente de

7

luptă cu criminalitatea și acest scop este proporțional anumitor restricții care pot avea

loc în cadrul desfășurării urmăririi penale.

Astfel, reieșind din probatoriul acumulat la faza urmăririi penale, a considerat că

acțiunile procesuale realizate în privința intimatului/reclamantului Andrei Donică au

fost necesare și legale la etapa procesuală corespunzătoare. Anume în cadrul cercetării

judecătorești probele administrate pentru elucidarea faptelor și împrejurărilor cauzei

sub toate aspectele în condiții de nemijlocire, publicitate și contradictorialitate au

dovedit lipsa vinovăției prezentului intimat/reclamant în comiterea infracțiunii

imputate.

În consecință, a precizat că, deși, aparent Andrei Donică ar dispune de dreptul

pretins în condițiile art. 6 lit. a) din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998, totuși în

privința acestuia nu au fost comise acțiuni ilicite, or, în lipsa temeiului statuat în art. 3

alin. (1) din Legea 1545, prejudiciul pretins a fi cauzat reclamantului nu este reparabil.

A mai susținut că, instanțele judecătorești inferioare, la emiterea soluțiilor

judecătorești, nu au evitat subiectivismul inerent evaluării mărimii despăgubirilor

acordate, nu au menținut echilibrul între interesele individuale ale persoanei și

interesele generale ale întregii societății.

Or, aplicarea eronată de către instanțele judecătorești inferioare a normelor de

drept material denotă un efect nociv nu doar pentru societate, dar și pentru cadrul legal,

din motiv că se creează un precedent care cu trecerea timpului este tot mai greu de

remediat.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează

că, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei în ședință publică la 04

aprilie 2023 (f.d.77, Vol.II).

Decizia motivată a Curții de Apel Chișinău din 04 aprilie 2023, a fost expediată

pentru cunoștință participanților la proces, prin intermediul poștei electronice, la data

de 20 iunie 2023, fapt confirmat prin extrasul din poșta electronică anexat la materialele

cauzei (f.d.90, Vol.II).

Astfel, recursurile declarate la 12 iunie 2023, de către Andrei Donică și la 08

august 2023, de către Ministerul Justiției al RM, împotriva deciziei din 04 aprilie 2023

a Curții de Apel Chișinău, se consideră depuse în termenul stabilit de lege.

La 03 iulie 2023, Curtea Supremă de Justiție, prin intermediul oficiului poștal, a

expediat în adresa participanților la proces, copia recursului declarat de către Andrei

Donică, împotriva deciziei din 04 aprilie 2023 a Curții de Apel Chișinău, iar, la 17 iulie

2023, copia recursului suplimentar declarat de Andrei Donică, creând astfel

participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în

recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și

disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referințe, sau după caz, referință

suplimentară, fapt ce se confirmă prin scrisorile de însoțire anexate la materialele

dosarului (f.d.97;106, Vol.II).

La 21 iulie 2023, prin intermediul poștei terestre (f.d.110, Vol.II), Procuratura

Generală a depus referință la recursul declarat de către Andrei Donică, împotriva

deciziei din 04 aprilie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat respingerea

cererii de recurs ca neîntemeiată (f.d.107/108, Vol.II).

8

La 09 august 2023, Curtea Supremă de Justiție, prin intermediul oficiului poștal,

a expediat în adresa participanților la proces, copia recursului declarat de către

Ministerul Justiției al RM, împotriva deciziei din 04 aprilie 2023 a Curții de Apel

Chișinău, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin

scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f. d. 119, Vol.II).

Prin referința depusă la 11 august 2023, Andrei Donică a solicitat respingerea

recursului declarat de către Ministerul Justiției al RM, împotriva deciziei din 04 aprilie

2023 a Curții de Apel Chișinău (f.d.122/123, Vol.II).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră oportun de a

învedera că, prin Legea pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului

normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr. 246 din 31 iulie 2023, în

vigoare 18 august 2023, cu excepția art. IV, V pct. 1-9 și 11-16 și art. VII – 01

septembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 318-321 art.

570 din 18 august 2023, au fost introduse modificări în Codul de procedură civilă,

inclusiv la capitolul XXXVIII – Recursul, secțiunea a 2-a, recursul împotriva actelor de

dispoziție ale curților de apel.

Conform art. XI alin. (3) din Legea pentru modificarea unor acte normative

(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr. 246 din

31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în

vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii

recursurilor.

În această consecvență, se deduce că admisibilitatea recursurilor declarate de către

Andrei Donică și de către Ministerul Justiției al RM, împotriva deciziei din 24 mai 2023

a Curții de Apel Chișinău, va fi examinată în baza temeiurilor stipulate în redacția art.

432 din Codul de procedură civilă, în vigoare până la 01 septembrie 2023.

Examinând admisibilitatea recursului, fără prezența participanților la proces, în

acord cu procedura specificată la art. 440 din Codul de procedură civilă, Completul de

judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că cererile de recurs depuse de către

Andrei Donică și de către Ministerul Justiției al RM, sunt inadmisibile, pentru motivele

ce succed.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, în cazul

în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul

inadmisibil.

Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,

motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme

de Justiție și se expediază părților.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă (în redacția în vigoare la data depunerii cererii de recurs).

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în vigoare la

data depunerii recursului, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare

recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor

de drept material sau a normelor de drept procedural.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau

9

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la

data depunerii recursului, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care

recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că, examinarea

admisibilității recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în

cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă, în

vigoare la data declarării recursului.

Din analiza recursurilor declarate, rezultă că, Andrei Donică a invocat temei de

admisibilitate prevederile art. 432 alin.(2) lit. c) din Codul de procedură civilă, în

vigoare la data de 12 iunie 2023, iar, Ministerul Justiției al RM, a invocat temei de

admisibilitate prevederile art. 432 alin. (1) și (2) lit. c) din Codul de procedură civilă,

în vigoare la data de 08 august 2023.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reținând că recurenții au făcut

trimitere la temeiul de drept prevăzut de art.432 alin.(1) și (2) lit. c) în vigoare la data

depunerii recursului, precum că, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să

declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a

normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, sau în cazul în care

instanța judecătorească a interpretat eronat legea, nu a stabilit că nu a stabilit că instanța

de apel, aplicând normele respective, ar fi extins norma juridică dincolo de ipotezele la

care se aplică sau invers.

Subsecvent, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, verificând din

oficiu, existența circumstanțelor expuse în art.432 alin.(3) din Codul de procedură

civilă, în vigoare la data depunerii recursurilor, și anume, dacă cauza a fost judecată de

un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; dacă cauza a fost judecată

în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței

de judecată; în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea

a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale, nu le-a stabilit.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile

de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, verificând din oficiu,

existența circumstanțelor expuse în art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, și

anume dacă au fost săvârșite alte încălcări decât cele indicate ce ar constitui temei de

declarare a recursului în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la

soluționarea greșită a cauzei sau dacă instanța de apel a apreciat probele arbitrar, sau

dacă ar exista erori comise ce ar duce la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului, nu a depistat.

În acest context, Completul de judecată reține că, recursul exercitat conform

10

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile Omului,

recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri. În

speță, Completul de judecată menționează că recursurile în cauză conțin obiecții de fapt

și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de apel, primind o

apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurenților la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în

care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, Completul de judecată reține că argumentele invocate de către

Andrei Donică și de către Ministerul Justiției al RM, nu pot constitui temei de

admisibilitate a recursurilor, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, și, respectiv, nu

constituie temei de casare a deciziei recurate.

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia că recursurile declarate de către Andrei Donică și de către

Ministerul Justiției al RM, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul

de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursurilor și drept urmare, sunt

inadmisibile.

În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data

depunerii recursului, art.440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă, Completul de

judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursurile declarate de către Andrei Donică și de către Ministerul Justiției al

Republicii Moldova, se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Diana Stănilă

11