2ra-1663/23 — constatarea incalcarii dreptului la judecarea in termen rezonabil a cauzei si incasarea prejudiciului moral cauzat prin aceasta incalcare.

2ra-1663/23 — constatarea incalcarii dreptului la judecarea in termen rezonabil a cauzei si incasarea prejudiciului moral cauzat prin aceasta incalcare. (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 2ra-1663/23

2-23030577-01-2ra-13122023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: I. Țonov)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: N. Budăi, I. Cotruță, I. Țurcan)

Î N C H E I E R E

15 mai 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componență:

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Mariana Ursachi

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova și Donică Andrei,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Donică

Andrei împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea

încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei și repararea prejudiciului

moral cauzat prin această încălcare,

împotriva deciziei din 19 septembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

admis apelul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și modificată

hotărârea din 25 mai 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, prin micșorarea sumei

prejudiciului moral, în rest, hotărârea primei instanțe s-a menținut,

c o n s t a t ă:

La 27 februarie 2023, Donică Andrei a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea

în termen rezonabil a cauzei și repararea prejudiciului moral cauzat prin această

încălcare.

În susținerea acțiunii reclamantul a indicat că, la 30 noiembrie 2016 s-a adresat cu

acțiune la Judecătoria Chișinău, sediul Centru împotriva Biroului Asociat de Avocați

„Centru”, solicitând recunoașterea dreptului de proprietate asupra XXXXX cote-părți

ideale din bunul imobil nr.XXXXX situat în XXXXX.

Contrar art.6§1 din CțEDO și art.192 din Codul de procedură civilă, mai mult de 5

ani cauza se află pe rolul primei instanțe (Judecătoria Chișinău, sediul Centru), după ce

instanța superioară (Curtea Supremă de Justiție) prin decizia din 10 iulie 2019 a casat

hotărârea din 20 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și decizia din 12

martie 2019 a Curții de Apel Chișinău.

În opinia reclamantului, în astfel de împrejurări potrivit jurisprudenței CEDO, ce

ține de durata procedurilor, se consideră drept încălcare a dreptului la judecare într-un

termen rezonabil a cauzei civile.

1

Prin tergiversarea judecării cauzei în termen rezonabil, i se încalcă continuu

dreptul de proprietate privată, protejat de legislația național și art.1 din Protocolul

adițional nr.1 la CțEDO, întrucât cerința din acțiunea civilă cu privire la recunoașterea

dreptului de proprietate, nesoluționată mai mult de 6 ani cel puțin în instanța de fond, îi

afectează grav drepturile.

Faptul că, a participat la privatizarea imobilului în litigiu, este dovedit incontestabil

prin certificatul nr.XXXXX din XXXXX eliberat de fostul șef al BAA „Centru”.

Rămânând doar o formalitate judiciară, și anume, pronunțarea unei hotărâri

judecătorești legale care să servească drept temei pentru a-și înregistra dreptul de

proprietate conform legii. Cu toate acestea, însă, această formalitate durează ani de zile,

încât se află în imposibilitate de a-și valorifica dreptul de proprietate asupra cotei-părți

din bunul imobil, cauzându-i un prejudiciu material și moral.

Cu privire la cele invocate în încheierea din 29 septembrie 2022 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, prin care a fost respinsă cererea sa cu privire la accelerarea

procedurii de examinare a cauzei civile, nu poate fi imputată judecătorului, suspendarea

judecării cauzelor pe motivul declarării stărilor excepționale la nivel național și nici

faptul lipsei împuternicirilor, care urmează a fi prelungite conform art.116 din

Constituție.

Reclamantul a precizat că, în cererea depusă nu a pretins imputarea pe seama

judecătorului, care în prezent judecă cauza, încălcarea dreptului la examinarea cauzei în

termen rezonabil, dar a solicitat accelerarea procedurii de examinare a cauzei în legătură

cu faptul că acest drept fusese deja încălcat de Judecătoria Chișinău, sediul Centru și

Curtea de Apel Chișinău, instanțe de două niveluri, care au adoptat soluții eronate.

Astfel, aproximativ timp de 3 ani, cauza civilă, în care se pretinde încălcarea, nu a

fost soluționată în fond, deoarece prin decizia din 10 iulie 2019, Curtea Supremă de

Justiție a casat soluțiile instanțelor ierarhic inferioare, cu remiterea cauzei spre

rejudecare în prima instanță, fapt prin care a fost încălcat art.6§1 CțEDO pentru durata

procedurilor.

Or, de la depunerea acțiunii civile – 30 noiembrie 2016 – până în prezent au trecut

6 ani și 3 luni, iar cauza se află în examinare abia la nivelul I de jurisdicție, prin ce se

încălcă art.6§1 din CEDO și art.1 din protocolul adițional nr.1 la CEDO.

Reclamantul apreciază suma prejudiciului moral pentru încălcarea dreptului său la

judecarea în termen rezonabil a litigiului, în mărime de 90 000 de lei, care nu este

exagerată și îi va oferi o satisfacție echitabilă.

În contextul enunțat, Donică Andrei a solicitat admiterea acțiunii, constatarea

încălcării dreptului său la judecarea în termen rezonabil a cauzei civile, intentată la

acțiunea lui Donică Andrei împotriva BAA „Centru” cu privire la recunoașterea

dreptului de proprietate, precum și încasarea în beneficiul său a sumei de 90 000 de lei

cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin această încălcare.

Prin hotărârea din 25 mai 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost admisă

acțiunea depusă de Donică Andrei. S-a constatat încălcarea dreptului lui Andrei Donică

la judecarea în termen rezonabil a cauzei civile nr.2-30006/2016, intentată la acțiunea

depusă de Donică Andrei împotriva BAA „Centru” cu privire la recunoașterea dreptului

de proprietate, pentru perioada 30 noiembrie 2016 – până la 12 aprilie 2023. S-a încasat

din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui Donică Andrei

2

suma de 90 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin încălcarea dreptului la

judecarea în termen rezonabil a cauzei civile nr.2-30006/2016, intentată la acțiunea

depusă de Donică Andrei împotriva BAA „Centru” cu privire la recunoașterea dreptului

de proprietate, pentru perioada 30 noiembrie 2016 – până la 12 aprilie 2023.

Prima instanță a motivat soluția de admitere a acțiunii prin faptul că, din cumulul

probelor din dosar rezultă că procesul civil, intentat la acțiunea lui Donică Andrei

împotriva BAA „Centru”, a durat în prima instanță timp de 7 ani, de la 03 noiembrie

2016 – până la 12 aprilie 2023 și până în prezent nu există o hotărâre definitivă și

irevocabilă, pe cauza nominalizată.

Instanța a reținut că, în perioada 2016 – 2023, Donică Andrei a fost lipsit de

posibilitatea de a practica profesia de avocat din cauza litigiului între colegii asociați ai

biroului de avocați.

Instanța de fond a concluzionat că, în speță se constatată cu certitudine încălcarea

termenului rezonabil la examinarea cauzei civile nr.2-30006/2016, intentată la acțiunea

lui Donică Andrei împotriva BAA „Centru” cu privire la recunoașterea dreptului de

proprietate asupra bunului imobil, în perioada 30 noiembrie 2016 – până 12 aprilie

2023, cu acordarea despăgubirii solicitate.

La acest aspect, prima instanță a subliniat că, unul din criteriile orientative generale

de apreciere a prejudiciului moral este criteriul echității. Modul de acordare a

satisfacției echitabile, urmează să fie determinat în raport cu prejudiciul moral suferit,

gravitatea acestuia, importanța și consecințele sale pentru victimă.

Instanța a precizat că mărimea despăgubirilor trebuie să fie stabilit astfel încât

acesta să aibă efect compensatoriu și nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru

autorii daunelor și nici venituri nejustificative pentru victimele daunelor. Iar, la

aprecierea prejudiciului moral suma despăgubirii nu trebuie să fie vădit disproporționată

cu sumele acordate de Curtea Europeană în spețe similare.

Din cele constatate, prima instanță a conchis de a admite acțiunea depusă de

Donică Andrei în sensul formulat.

La 30 mai 2023, Ministerul Justiției a declarat apel nemotivat împotriva hotărârii

primei instanțe, iar la 23 august 2023, a prezentat motivarea apelului, solicitând

admiterea acestuia, casarea hotărârii din 25 mai 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, cu emiterea unei hotărâri noi de respingere a acțiunii depuse de Donică Andrei

sau după caz modificarea hotărârii primei instanțe, în partea ce ține de încasarea

prejudiciului moral prin diminuarea sumei, corespunzător sumelor acordate în cauze

similare de către Curtea Europeană și instanțele judecătorești naționale (f.d.136,166,

vol.I).

Prin decizia din 19 septembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău a fost admis apelul

declarat de Ministerul Justiției și s-a modificat hotărârea din 25 mai 2023 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, prin micșorarea cuantumului sumei prejudiciului moral încasat

din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției pentru încălcarea dreptului lui

Andrei Donică la judecarea în termen rezonabil a cauzei civile nr.2-30006/2016,

intentată la acțiunea depusă de Donică Andrei împotriva BAA „Centru” cu privire la

recunoașterea dreptului de proprietate, pentru perioada 30 noiembrie 2016 – până la 12

aprilie 2023, de la 90 000 de lei până la 50 000 de lei. În rest, hotărârea din 25 mai 2023

a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost menținută.

3

Instanța de apel a motivat decizia de modificare a mărimii prejudiciului moral prin

faptul că mărimea acestuia trebuie să fie stabilit încât să aibă efect compensatoriu și nu

trebuie să constituie nici sumă excesivă ca mărime pentru autorii daunelor și nici

venituri nejustificative pentru victima daunelor. La determinarea despăgubirii, instanța

va tinde să acorde o despăgubire care pe de o parte are o mărime comparabilă cu cea

acordată în mod obișnuit în împrejurări similar, iar pe de altă parte să țină cont de

particularitățile cazului.

Instanța de apel a remarcat că, aprecierea prejudiciului moral se face în raport cu

următoare criterii: complexitatea cauzei, miza (interesul) pentru reclamant,

comportamentul părților și al autorităților, buna sau rea-credința tuturor părților

implicate în proces, inclusiv existența unor întârzieri inexplicabile etc. Se va ține cont în

mod obligatoriu de principiul echității, iar suma despăgubirii nu trebuie să fie vădit

disproporționată cu sumele acordate de CEDO în spețe similare.

Instanța de apel a subliniat că, potrivit jurisprudenței CEDO, instanțele

judecătorești din țară ar putea să acorde satisfacție morală la constatarea violării

drepturilor și anume al art.1 din Protocolul adițional nr.1 la CțEDO – 1000 – 6000 de

Euro echivalentul în lei MD.

Luând în considerare miza pentru reclamantul Donică Andrei – apărarea dreptului

de proprietate, fiindu-i afectată activitatea de avocat desfășurată, din care motiv a fost

nevoit să închirieze un alt spațiu care ar implica costuri suplimentare; complexitatea

cauzei, fiind antrenați un număr impunător de participanți ceea ce implică acțiuni

suplimentare în vederea pregătirii cauzei pentru examinare în fond, dar și de

comportamentul părților cum ar fi: neprezentarea în ședințele de judecată, precum și

având în vedere principiul compensării echitabile și rezonabile a prejudiciului moral,

suferințele morale cauzate, starea de stres și frustrare cauzate reclamantului, instanța de

apel a concluzionat că suma de 50 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral pentru

încălcarea dreptului de judecare în termen a cauzei civile este suficientă și echitabilă ca

mărime.

Instanța de apel a apreciat mărimea prejudiciului moral (90 000 de lei) solicitat de

Donică Andrei drept nejustificată, în situația în care dânsul nu este privat de dreptul de a

desfășura o activitate.

La 01 decembrie 2023, Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei

instanțe, cu emiterea unei hotărâri noi de respingere a acțiunii sau după caz, modificarea

deciziei instanței de apel cu diminuarea sumei prejudiciului moral.

În susținerea recursului, Ministerul Justiției a invocat ilegalitatea și netemeinicia

deciziei instanței de apel, care este arbitrară, bazată pe o apreciere vădit nerezonabilă a

probelor și cu interpretarea eronată a legii, contrar jurisprudenței uniforme a Curții

Supreme de Justiție.

Recurentul a menționat că, instanțele de judecată ierarhic inferioare au emis

hotărâri contrare jurisprudenței CțEDO privind aplicarea art.6 din Convenție, contrare

interpretării Legii nr.87/2011, în sensul de termen rezonabil, constatând încălcarea

dreptului la examinarea cauzei civile în termen rezonabil prin efectuarea unui calcul

matematico-calendaristic de perindare a cauzei, fără a aprecia rezonabilitatea duratei

procesului civil prin prisma criteriilor: complexitatea cauzei, comportamentul

4

reclamantului și al instanțelor de judecată, miza pentru reclamant, a circumstanțelor de

fapt ale cauzei, respectarea principiilor unui proces echitabil (disponibilitatea,

contradictorialitatea și egalitatea în drepturi procedurale), perioadele de amânare a

ședințelor, suspendarea procesului în legătura cu stare epidemiologică din țară cauzată

de COVID-19, soluționarea declarațiilor de abținere de la judecarea cauzei,

neprezentarea părților în ședințe, depunerea cerilor/demersurilor, precum și din alte

motive neimputabile instanței etc.

De asemenea, instanțele de judecată ierarhic inferioare eronat au apreciat

cuantumul prejudiciului moral, fără a ține cont de criteriile rezonabilității procedurilor

prevăzute de art.2 alin.(6) din Legea nr.87/2011, întrucât suma despăgubirii morale

încasate este ca mărime exagerată și neconformă conform jurisprudenței naționale în

cauze similare.

Pe lângă acestea, intimatul nu a probat existența culpabilității instanțelor de

judecată la examinarea cauzei civile în care se pretinde încălcarea, respectiv a existenței

prejudiciului moral.

Instanțele de judecată la emiterea soluțiilor lor, s-au ghidat doar pe explicațiile

reclamantului, iar probele pe care Ministerul Justiției le-a prezentat, au fost apreciate

superficial și lacunar.

La 03 ianuarie 2024, Donică Andrei a declarat recurs împotriva deciziei instanței

de apel, solicitând casarea acesteia, cu menținerea hotărârii primei instanțe, pe care o

consideră legală și întemeiată.

În susținerea recursului Donică Andrei a invocat că, instanța de apel a apreciat

eronat mărimea prejudiciului moral, fiind vădit disproporționat în raport cu suferințele

cauzate pentru încălcarea dreptului la judecarea în termen a cauzei, fără a ține cont de

jurisprudența CEDO, în cauze similare.

În conformitate cu art. 434 alin.(1) și (2) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia la 19 septembrie 2023, în ședință

publică.

Din actele cauzei rezultă că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost

expediată în adresa părților la proces la 25 octombrie 2023, fapt ce rezultă din scrisoarea

anexată la dosar, însă nu se atestă date când au fost recepționate de către ultimii

(f.d.220, vol.I).

Potrivit informației de pe Portalul Național al Instanțelor Judecătorești:

www.cac.instante.justice.md, decizia integrală din 19 septembrie 2023 a Curții de Apel

Chișinău a fost publicată la 12 octombrie 2023.

Totodată, din cererea de recurs depusă de Ministerul Justiției rezultă că a

recepționat copia deciziei integrale a instanței de apel la 12 octombrie 2023, iar din

recursul depus de Donică Andrei reiese că a recepționat decizia instanței de apel la 13

noiembrie 2023 la poșta sa electronică (f.d.3, 20-23, vol.II). Alte date în dosar, care să

demonstreze contrariul, la actele cauzei nu se atestă.

5

Prin urmare, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că,

recursurile declarate la 01 decembrie 2023 de către Ministerul Justiției și respectiv la 03

ianuarie 2024 de către Donică Andrei, sunt termen.

La 26 decembrie 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

participanților la proces copiile recursurilor declarate de Ministerul Justiției și Donica

Andrei, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii a referințelor (f.d.19, vol.II).

La 11 ianuarie 2024, Donică Andrei a depus referință, solicitând să fie considerat

inadmisibil recursul declarat de Ministerul Justiției, deoarece temeiurile recursului nu se

încadrează în prevederile art.432 CPC.

Totodată, la 11 ianuarie 2024, Donică Andrei a depus cerere de retragere a

recursului său, motivând că temeiurile recursului său nu se regăsesc în prevederile

art.432 CPC în redacția nouă, după modificările operate prin Legea nr.246 din 31 iulie

2023, în vigoare din 01.09.2023.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, prin Legea nr.246

din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01 septembrie 2023), a fost modificat cadrul normativ

conex reformei Curții Supreme de Justiție, inclusiv Capitolul XXXVIII – Recursul,

Secțiunea a 2-a - Recursul împotriva actelor de dispoziție ale curților de apel din Codul

de procedură civilă, în special ce vizează prevederile cu privire la acte de dispoziție care

pot fi atacate cu recurs, persoanele în drept să declare recurs, instanța competentă să

examineze recursul, temeiurile recursului, temeiurile inadmisibilității recursului,

cuprinsul cererii de recurs, actele procedurale preparatorii, procedura examinării

admisibilității recursului, procedura judecării recursului și împuternicirile și actele de

dispoziție ale instanței ș.a.

Totodată, art.XI alin.(3) din Legea nr.246 din 31 iulie 2023 prevede că, recursurile

depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor

fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

În conjunctura enunțată, și având în vedere că, recursurile declarate au fost depuse

la 01 decembrie 2023 și respectiv la 03 ianuarie 2024, adică după intrarea în vigoare a

modificărilor operate în Codul de procedură civilă, acestea vor fi examinate în baza

temeiurilor în vigoare la data depunerii recursurilor.

Totodată, soluționând cererea de retragere a recursului depusă de Donică Andrei,

completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a o admite și de a

înceta procedura în recurs intentată la recursul declarat de Donică Andrei.

În conformitate cu art.27 alin.(1) și (2) din Codul de procedură civilă,

disponibilitatea în drepturi se afirmă în posibilitatea participanților la proces, în primul

rând a părților, de a dispune liber de dreptul subiectiv material sau de interesul legitim

supus judecății, precum și de a dispune de drepturile procedurale, de a alege modalitatea

și mijloacele procedurale de apărare. Instanța nu admite dispunerea de un drept sau

folosirea modalității de apărare dacă aceste acte contravin legii ori încalcă drepturile sau

interesele legitime ale persoanei.

Conform art.56 alin.(1) din Codul de procedură civilă, participanții la proces sunt

în drept să ia cunoștință de materialele dosarului, să facă extrase și copii de pe ele, să

solicite recuzări, să prezinte probe și să participe la cercetarea lor, să pună întrebări altor

participanți la proces, martorilor, experților și specialiștilor, să formuleze cereri, să

reclame probe, să dea instanței explicații orale și scrise, să expună argumente și

6

considerente asupra problemelor care apar în dezbaterile judiciare, să înainteze obiecții

împotriva demersurilor, argumentelor și considerentelor celorlalți participanți, să atace

actele judiciare și să-și exercite toate drepturile procedurale acordate de legislația

procedurală civilă.

Potrivit art.443 alin.(1) și (2) din Codul de procedură civilă, până la pronunțarea

deciziei, recurentul are dreptul să își retragă recursul printr-o cerere scrisă. Cererea de

retragere a recursului se depune în instanța care a fost învestită cu judecarea recursului.

În cazul retragerii recursului, instanța competentă dispune, printr-o încheiere

irevocabilă, încetarea procedurii în recurs.

Astfel, normele de drept procedural precitate, oferă părților la proces posibilitatea

de a dispune liber de drepturile sale și mijloacele procedurale, inclusiv de a retrage

cererile depuse.

La caz, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Donică

Andrei, făcând uz de drepturile sale procedurale, prin cererea din 11 ianuarie 2024 și-a

retras recursul declarat la 03 ianuarie 2024 împotriva deciziei din 19 septembrie 2023 a

Curții de Apel Chișinău, solicitând în acest sens, încetarea procesului în instanța de

recurs.

Se remarcă că, cererea de retragere a recursului a fost înaintată de Donică Andrei

până la examinarea admisibilității recursului.

Reținând principiul disponibilității în drepturile procedurale ale participanților la

proces, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, conducându-se de

prevederile art.443 CPC, consideră necesar de a admite cererea de retragere a recursului

depusă de Donică Andrei împotriva deciziei din 19 septembrie 2023 a Curții de Apel

Chișinău și de a înceta procedura de recurs intentată la recursul declarat de Donică

Andrei.

Cât privește recursul declarat de Ministerul Justiției, completul de judecată al

Curții Supreme de Justiție consideră că acesta urmează a fi considerat inadmisibil, din

motivele ce succed.

În conformitate cu art.432 alin.(1) din Codul de procedură civilă, recursul este

admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței

uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se

consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un

apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d)

hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e)

hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea

vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a

fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la

alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă

încălcarea a avut loc în instanța de apel.

Conform art.433 alin.(1) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(1);

a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția

cazurilor prevăzute la art.429 alin.(5);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434;

7

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat;

e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță fundamentală

pentru dezvoltarea jurisprudenței;

f) recursul este vădit neîntemeiat.

(2) Recursul declarat în temeiul art.432 alin.(1) lit.e) nu poate fi declarat

inadmisibil în temeiul alin.(1) lit.e) din prezentul articol.

Se reține că, examinarea admisibilității recursului presupune verificarea

conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art.432

din Codul de procedură civilă.

Din analiza recursului declarat de Ministerului Justiției rezultă că, drept temei de

declararea a recursului a fost invocat în esență art.432 alin.(1) lit.a). b) și e) din Codul

de procedură civilă, adică interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară

jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; prin admiterea recursului, se

schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; hotărârea sau

decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă

a probelor.

Completul de judecată constată că, argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare

a hotărârii contestate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul

judecării anterioare a cauzei, asupra căror instanțele de judecată ierarhic inferioare s-au

pronunțat corespunzător cu respectarea prevederilor legale.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare

a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că, potrivit regulilor

din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Însă, în contextul prevederilor art.432 alin.(2) din Codul de procedură civilă, în

cazul invocării inclusiv în recurs de către recurent a temeiurilor conținute la art.432

alin.(1) lit.a), b) și e) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs verifică și sub

aspectul dat temeiurile recursului.

La acest aspect, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa

constantă, statuează că, dreptul de acces la instanță nu este absolut. Există limitări

implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului Unit, p.38, cauza Stanev împotriva

Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui

recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva

Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru

un apel (cauza Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45). Procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept

8

și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (cauza Helmers c.

Suediei, 09 octombrie 1991).

În conformitate cu art.440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3

judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa pârților, declară recursul

inadmisibil.

Din considerentele redate, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

concluzionează că recursul declarat de Ministerul Justiției nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii

recursului și drept urmare prin prisma art.433 alin.(1) lit.a) din Codul de procedură

civilă, urmează a fi considerat inadmisibil.

În conformitate cu 269-270, art.433 alin.(1) lit.a), art.440 alin.(1), (2), precum și

art.443 din Codul de procedură civilă, completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e:

Se admite cererea depusă de Donică Andrei cu privire la retragerea recursului.

Se încetează procedura de recurs, intentată la cererea de recurs declarată de Donică

Andrei împotriva deciziei din 19 septembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău.

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Ministerul Justiției al Republicii

Moldova.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Mariana Ursachi

9