3ra-451/23 — Anularea actului administrativ

Dosar nr. 3ra-451/23

2-20142563-01-3ra-19042023

Prima instanță: Judecătoria Căușeni, sediul central (jud.: V. Sîrbu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

05 iunie 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată în componența:

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Ion Malanciuc

Diana Stănilă

examinând admisibilitatea recursului declarat de Borșci Vladimir, reprezentat

de avocatul Cașu Iulian,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Borșci Vladimir împotriva Serviciului de Protecție și Pază de Stat cu privire la

anularea actului administrativ individual defavorabil, încasarea cheltuielilor de

asistență juridică precum și încasarea sporului de performanță, cât și repararea

prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 14 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul și recursul depus de Borșci Vladimir și menținute hotărârea și

încheierea din 12 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă:

La 12 noiembrie 2020, Borșci Vladimir a înaintat acțiune în instanța de

contencios administrativ împotriva Serviciului de Protecție și Pază de Stat cu privire

la anularea ordinului nr. 264 din 16 octombrie 2020, prin care a fost aplicată

sancțiunea disciplinară sub formă de prevenire privind necorespunderea parțială

funcției, încasarea sumei de 15 000 lei cu titlul de prejudiciu moral, cât și a sumei

de 5 220 lei cu titlu de spor de performanță pentru lunile octombrie 2020 – februarie

2021, precum și a sumei de 5 000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul a invocat că, este

angajat în cadrul Serviciului de Protecție și Pază de Stat în calitate de ofițer de

protecție din 25 iulie 2017, iar pe parcursul exercitării atribuțiilor de serviciu, nu a

fost niciodată sancționat disciplinar, fiind stimulat de mai multe ori, inclusiv cu

conferirea gradului special înainte de termen.

În pofida acestui fapt, la 20 septembrie 2020, în privința sa a fost pornită o

anchetă de serviciu, iar la 16 octombrie 2020, prin ordinul nr. 264, în privința sa a

fost aplicată sancțiunea disciplinară sub formă de prevenire privind necorespunderea

parțială funcției, prevăzută de art. 52 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 134 din 13.06.2008

cu privire la Serviciul de Protecție și Pază de Stat. Despre acest ordin a aflat la 18

octombrie 2020, însă nu a primit o copie a acestui act administrativ.

Reclamantul a declarat că, nu este de acord cu sancțiunea disciplinară aplicată,

or, art. 52 alin. (1) din Legea cu privire la Serviciul de Protecție și Pază de Stat,

1

prevede că, ofițerilor de protecție le pot fi aplicate sancțiuni disciplinare pentru

încălcarea disciplinei de serviciu, pentru emiterea/adoptarea unui act administrativ,

încheierea directă sau prin intermediul unei persoane terțe a unui act juridic, luarea

sau participarea la luarea unei decizii fără soluționarea conflictului de interese real

în conformitate cu prevederile legislației privind reglementarea conflictului de

interese, fapt stabilit prin actul de constatare rămas definitiv.

În acest context, reclamantul conchide că, el în calitate de ofițer de securitate

nu a comis nici o abatere disciplinară prevăzută de art. 52 alin. (1) din Legea

menționată și respectiv nu putea fi sancționat disciplinar. Or, art. 52 alin. (1) lit. d)

din Legea cu privire la Serviciul de Protecție și Pază de Stat, prevede că ofițerilor de

securitate le poate fi aplicată sancțiunea disciplinară sub formă de prevenire privind

necorespunderea parțială funcției. Însă, pentru a constata că ofițerul de securitate nu

corespunde funcției, urmează ca acesta să fie supus atestării, lucru care nu a fost

realizat în privința sa.

Astfel, în vederea soluționării pe cale amiabilă a litigiului, la 23 octombrie

2020, reclamantul a expediat în adresa pârâtului o cerere prealabilă prin care a

solicitat anularea în integritate a ordinului Serviciului de Protecție și Pază de Stat nr.

o copie a ordinului de aplicare a sancțiunii disciplinare. Mai mult ca atât, în răspunsul

la cererea prealabilă nu sunt indicate motivele care au stat la baza aplicării sancțiunii

disciplinare în privința sa, fiind doar sugerat faptul că urmează să se adreseze în

instanța de judecată.

În acest context, la 09 noiembrie 2020, a solicitat repetat eliberarea ordinului

prin care a fost aplicată sancțiunea disciplinară în privința sa, însă, reprezentanții

Serviciului de Pază și Protecție de Stat, telefonic l-au informat că ordinele acestei

entități constituie secret de stat și că nu au dreptul să îi elibereze actul în cauză. De

asemenea, au menționat că vor prezenta ordinul nr. 264 din 16 octombrie 2020, de

aplicarea sancțiunii disciplinară sub formă de prevenire privind necorespunderea

parțială funcției, în instanța de judecată, odată cu dosarul administrativ.

În altă ordine de idei, reclamantul relatează că, prin răspunsul Serviciului de

Protecție și Pază de Stat din 05 februarie 2021, se confirmă faptul că salariatului

Vladimir Borșci pentru perioada octombrie 2020 – februarie 2021, nu i-a fost achitat

sporul de performanță în cuantum de 10% din salariul de bază, conform funcției

deținute. Însă, conform fișei de salarizare, salariul de bază al lui Vladimir Borșci

constituie 10 440 lei. Și, respectiv, ultimului nu i-a fost achitat sporul de performanță

pentru perioada octombrie 2020 – februarie 2021 în cuantum de 5220 lei. Totodat, a

solicitat încasarea prejudiciului moral în mărime de 15 000 lei.

Prin încheierea din 12 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

a fost declarată inadmisibilă pretenția cu privire la repararea prejudiciu moral.

Prin hotărârea din 12 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani

acțiunea a fost respinsă, ca neîntemeiată.

Prin decizia din 14 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul și recursul depus de Borșci Vladimir și menținute hotărârea și încheierea din

12 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Pentru a decide astfel, instanțele ierarhic inferioare au reținut că, la 23

octombrie 2020, în urma evaluării efectuate pentru perioada 01 iulie 2020 – 30

septembrie 2020, Vladimir Borșci a primit calificativul ”satisfăcător”, ca urmare a

neprezentării neîntemeiate la evaluarea trimestrială, susținerea colocviului la proba

2

sportivă. Astfel, prin neprezentarea nemotivată la evaluarea trimestrială, și

neaducerea la cunoștința superiorilor despre imposibilitatea de a se prezenta,

Vladimir Borșci a admis o abatere disciplinară. Or, deși la materialele dosarului au

fost anexate două certificate medicale, Vladimir Borșci nu a adus la cunoștința

superiorilor săi despre faptul că se află în imposibilitate de a se prezenta la evaluarea

trimestrială și nu a solicitat amânarea acesteia pe motive de sănătate.

Cu privire la pretenția de reparare a prejudiciului moral, instanțele au considerat

inadmisibilitatea acesteia pe motivul nerespectării procedurii prealabile.

La 20 decembrie 2022, Borșci Vladimir, reprezentat de avocatul Cașu Iulian, a

depus recurs, împreună cu motivarea, împotriva deciziei din 14 decembrie 2022 a

Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de

apel cu emiterea unei decizii noi de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a reiterat circumstanțele de fapt și de drept invocate în

acțiune și în cererea de apel.

La 10 mai 2023, Serviciul de Protecție și Pază de Stat a depus o referință la

recursul declarat de către Borșci Vladimir, reprezentat de avocatul Cașu Iulian,

solicitând respingerea acestuia.

Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01 septembrie 2023), a fost

modificat cadrul normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție, inclusiv Cartea

a treia ”Procedura contenciosului administrativ” din Codul administrativ, în special

prevederile cu privire la temeiurile recursului.

Totuși, art. XI alin. (3) din Legea menționată, prevede că recursurile depuse la

Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi

examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Aceleași considerente de deduc și din interpretarea art. 195 din Codul

administrativ în coroborare cu prevederile art. 3 alin. (3) din Codul de procedură

civilă către stipulează că, procedura acțiunii în contenciosul administrativ se

desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică

corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art.169–171.

Legea procedurală civilă care impune obligații noi anulează sau reduce drepturile

procedurale ale participanților la proces, limitează exercitarea unor drepturi ori

stabilește sancțiuni procedurale noi sau suplimentare nu are putere retroactivă.

În consecință, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, la

examinarea admisibilității recursului, va aplica prevederile Codului administrativ în

redacția în vigoare la data declarării recursului.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se

depune la instanța de apel.

Instanța de recurs constată că dispozitivul deciziei Curții de Apel Chișinău a

fost pronunțat la 14 decembrie 2022, fiind notifcat părților la 20 decembrie 2022, iar

decizia motivată a fost notificată la 09 aprilie 2023, fapt confirmat prin extrasul din

poșta electronică (f.d. 150, 155). Astfel, depunerea recursului la 20 decembrie 2022,

3

a avut loc în interiorul termenului legal.

Examinând admisibilitatea recursului înaintat de Borșci Vladimir, reprezentat

de avocatul Cașu Iulian, completul de judecată îl consideră inadmisibil.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă

de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 din același cod, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate, ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul de judecată reține că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept

exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare

suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes

rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că, Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne decizia instanței de apel contestată într-

o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de

recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ.

În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se

referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării

testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul de judecată accentuează că admisibilitatea recursului

trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești

supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la

examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri

de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes,

de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

4

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul de judecată ajunge la concluzia de a

declara inadmisibil recursul înaintat de Borșci Vladimir, reprezentat de avocatul

Cașu Iulian.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul de

judecată

d i s p u n e:

Recursul înaintat de Borșci Vladimir, reprezentat de avocatul Cașu Iulian, se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte,

judecător Stela Procopciuc

Judecători Ion Malanciuc

Diana Stănilă

5