2ra-449/23 — anularea si ridicarea sechestrului aplicat asupra bunului

2ra-449/23 — anularea si ridicarea sechestrului aplicat asupra bunului (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr.2ra-449/23

2-18065841-01-2ra-21032023

Prima instanță: Judecătoria Soroca, sediul Central (jud: V. Belous)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud: Iu. Grosu, A. Garbuz, A. Ciobanu)

Î N C H E I E R E

29 mai 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componență:

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Ion Malanciuc

examinând admisibilitatea recursului declarat de compania „Osaühing Enimex”,

reprezentată de avocatul Sîrbu Ion,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de compania

„Osaühing Enimex” împotriva companiei „AERO Claims LLC”, companiei „Al Amyal

Aviation Services” (FZE), executorului judecătoresc Nelea Sărătură, intervenient

accesoriu Întreprinderea de Stat „Aeroportul Internațional Mărculești” cu privire la

anularea și ridicarea sechestrului aplicat asupra bunului,

împotriva deciziei din 24 noiembrie 2022 a Curții de Apel Bălți, prin care s-a

respins apelul declarat de compania „Osaühing Enimex” și menținută hotărârea din 21

mai 2018 a Judecătoriei Soroca, sediul Central,

c o n s t a t ă:

La 04 august 2017, compania „Osaühing Enimex” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva companiei „AERO Claims LLC”, companiei „Al Amyal Aviation

Services” (FZE), executorului judecătoresc Nelea Sărătură, intervenient accesoriu ÎS

„Aeroportul Internațional Mărculești” cu privire la anularea și ridicarea sechestrului

aplicat asupra bunului.

În motivarea acțiunii compania „Osaühing Enimex” a indicat că, de către

executorul judecătoresc Nelea Sărătură prin procesul-verbal nr.XXXXX din 11 aprilie

2017 a aplicat sechestru asupra aeronavei XXXXX, nr. de serie XXXXX, nr. de

înregistrare XXXXX.

La momentul aplicării sechestrului, executorul judecătoresc cunoștea cu certitudine

că aeronava nominalizată nu aparține companiei „AERO Claims LLC”, dar companiei

„AS ENIMEX LTD”. Informația respectivă era înscrisă în Registrul aerian al Republicii

Moldova, acces la care a avut și executorul judecătoresc.

Potrivit extrasului din Registrul persoanelor juridice, la înscrierea nr.7, capitolul

„Statutul legal” – Aktsiaselts (abreviatura AS) Enimex a fost transformată în companie

1

privată cu răspundere limitată cu denumirea Osaühing (abreviatura OU) Enimex în baza

deciziei asociaților din 07 martie 2011.

Astfel, compania „AS ENIMEX LTD” a fost reorganizată din societate pe acțiuni

în companie privată cu răspundere limitată, respectiv „Osaühing Enimex”, fiind

succesor în drepturi a companiei „AS ENIMEX LTD”. Prin urmare, aeronava XXXXX,

nr. de serie XXXXX, nr. de înregistrare XXXXX, aparține cu drept de proprietate

companiei „Osaühing Enimex”.

Reclamanta a reținut că, aeronava în litigiu se află pe teritoriul ÎS „Aeroportul

Internațional Mărculești”, iar de la reprezentanții aeroportului a cunoscut că asupra

avionului a fost aplicat sechestru de către executorul judecătoresc Nelea Sărătură.

Consideră că, executorul judecătoresc nu era în drept să aplice sechestru asupra

aeronavei, care aparține unei persoane terțe, și care nu are nicio calitate procesuală în

procedura de executare. La caz, este evidentă depășirea atribuțiilor de serviciu și o

încălcare gravă a dreptului de proprietate garantat de art.316 din Codul civil și art.1 al

Protocolului adițional al CEDO.

Totodată, reclamanta a menționat că, dreptul său de proprietate asupra aeronavei

XXXXX, nr. de serie XXXXX, nr. de înregistrare XXXXX, se confirmă prin

Certificatul de înmatriculare nr.XXXXX din 31 ianuarie 2006 eliberat de Administrația

de Stat a Aviației Civile din Republica Moldova.

În viziunea reclamantei, executorul judecătoresc Nelea Sărătură în mod abuziv a

atentat la dreptul său de proprietate asupra aeronavei XXXXX, nr. de serie XXXXX, nr.

de înregistrare XXXXX, prin aplicarea sechestrului prin procesul-verbal nr.XXXXX din

11 aprilie 2017, care nu este parte la procedura de executare.

În contextul enunțat, compania „Osaühing Enimex” a solicitat admiterea acțiunii,

anularea și ridicarea sechestrului aplicat asupra aeronavei XXXXX, nr. de serie

XXXXX, nr. de înregistrare XXXXX, de către executorul judecătoresc Nelea Sărătură

prin procesul-verbal de sechestru nr.XXXXX din 11 aprilie 2017.

Prin hotărârea din 21 mai 2018 a Judecătoriei Soroca, sediul Central a fost respinsă

ca neîntemeiată acțiunea depusă de compania „Osaühing Enimex” (f.d.47, 64, vol.II).

La 11 iunie 2018, compania „Osaühing Enimex”, reprezentată de avocatul Sîrbu

Ion a declarat apel nemotivat împotriva hotărârii a primei instanțe, iar la 06 august 2018

a prezentat motivarea apelului, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii din 21

mai 2018 a Judecătoriei Soroca, sediul Central, cu emiterea unei hotărâri noi de

admitere a acțiunii în sensul formulat, precum și încasarea cheltuielilor de judecată din

contul intimaților (f.d. 59, 79, vol.II).

Prin decizia din 28 mai 2019 a Curții de Apel Bălți a fost respins apelul declarat de

compania „Osaühing Enimex”, reprezentată de avocatul Sîrbu Ion și menținută

hotărârea din 21 mai 2018 a Judecătoriei Soroca, sediul Central (f.d.20-31, vol.III).

La 16 iulie 2019, compania „Osaühing Enimex”, reprezentată de avocatul Sîrbu

Ion a declarat recurs împotriva deciziei din 28 mai 2019 a Curții de Apel Bălți (f.d.39-

46, vol.III).

Prin decizia din 27 decembrie 2019 a Curții Supreme de Justiție a fost admis

recursul declarat de compania „Osaühing Enimex”, reprezentată de avocatul Sîrbu Ion,

2

s-a casat integral decizia din 28 mai 2019 a Curții de Apel Bălți, cu restituirea cauzei

spre rejudecare la Curtea de Apel Bălți, în alt complet de judecată (f.d.94-102, vol.III).

Prin decizia din 28 ianuarie 2021 a Curții de Apel Bălți a fost respins apelul

declarat de compania „Osaühing Enimex”, reprezentată de avocatul Sîrbu Ion și

menținută hotărârea din 21 mai 2018 a Judecătoriei Soroca, sediul Central (f.d.210-217,

vol.III).

La 01 aprilie 2021, compania „Osaühing Enimex”, reprezentată de avocatul Sîrbu

Ion a declarat recurs împotriva deciziei din 28 mai 2019 a Curții de Apel Bălți (f.d.2-9,

vol.IV).

Prin decizia din 08 decembrie 2021 a Curții Supreme de Justiție a fost admis

recursul declarat de compania „Osaühing Enimex”, reprezentată de avocatul Sîrbu Ion,

s-a casat integral decizia din 28 ianuarie 2021 a Curții de Apel Bălți, cu restituirea

cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Bălți, în alt complet de judecată (f.d.63-71,

vol.IV).

Prin decizia din 24 noiembrie 2022 a Curții de Apel Bălți a fost respins apelul

declarat de compania „Osaühing Enimex”, reprezentată de avocatul Sîrbu Ion și

menținută hotărârea din 21 mai 2018 a Judecătoriei Soroca, sediul Central (f.d.154-169,

vol.IV).

Instanța de apel a considerat întemeiată și legală hotărârea primei instanțe,

motivând decizia prin faptul că, la 26 august 2014, Curtea Arbitrală Comercială

Internațională pe lângă Camera de Comerț și Industrie a Federației Ruse, (în dosarul

nr.237/2013, intentat la cererea companiei „Al Amyal Aviation Service” (FZE) –

actualmente ADIS (FZE) împotriva companiei „Aero Claims LLC” privind încasarea

prejudiciului în urma rezilierii contractului de vânzare-cumpărare a aeronavei XXXXX,

nr. de înregistrare XXXXX, nr. de serie XXXXX), a pronunțat hotărâre, prin care a

dispus încasarea din contul companiei „Aero Claims LLC” în beneficiul companiei „Al

Amyal Aviation Service” (FZE) – actualmente ADIS (FZE) sumei de 683410 dolari

SUA, ca urmare a desfacerii contractului de vânzare-cumpărare a aeronavei XXXXX,

nr. de înregistrare XXXXX, nr. de serie XXXXX.

În motivarea Hotărârii arbitrale, instanța internațională a menționat faptul că,

avionul aparține companiei „Aero Claims LLC” cu drept de proprietate din anul 2008,

când a fost procurat în baza contractului de vânzare-cumpărare de la CA „ENIMEX”.

S-a reținut că, reprezentantul companiei „Aero Claims LLC” a prezentat

completului de arbitraj și companiei „Al Amyal Aviation Service” (FZE) – actualmente

ADIS (FZE), copiile contractului de vânzare-cumpărare a aeronavei încheiate între CA

„ENIMEX” și „Aero Claims LLC”; Actului de transmitere a dreptului de proprietate și

Actului de transmitere-primire a avionului (toate actele sunt datate cu 12 mai 2008),

întocmite în limba engleză.

Instanța de arbitraj a constat că, actele prezentate de „Aero Claims LLC”, ce atestă

proprietarul avionului, corespund legislației Estoniei, aplicabil contractului de vânzare-

cumpărare a aeronavei din 12 mai 2008. Contractul respectiv a fost încheiat între CA

„ENIMEX” și „Aero Claims LLC”, semnat de reprezentanții împuterniciți ai acestora și

executat de părți în volum deplin, iar avionul este înregistrat în Registrul aerian al

Republicii Moldova din 31 ianuarie 2006, adică cu mult înainte de încheierea

3

tranzacției. După trecerea dreptului de proprietate asupra aeronavei către „Aero Claims

LLC”, la înțelegerea CA „ENIMEX” și „Aero Claims LLC”, reînregistrarea

proprietarului în Registru nu s-a efectuat pentru a evita dificultățile posibile ce pot

apărea la efectuarea reparației aeronavei și în relațiile cu organele vamale ale Ucrainei.

Astfel, instanța de arbitraj a constatat faptul că aeronava din litigiu din 12 mai 2008

se află în proprietatea „Aero Claims LLC”, achiziționată de la CA „ENIMEX”.

Instanța de apel a remarcat că, în prezentul litigiu compania „Osaühing Enimex”

pretinde că ea este proprietarul real al aeronavei, făcând referire la Certificatul de

înmatriculare nr.XXXXX din 31 ianuarie 2006, eliberat de Administrația de Stat a

Aviației Civile a Republicii Moldova.

Cu trimitere la prevederile punctului 0125 din Reglementările Aeronautice Civile

RAC-47, instanța de apel a reținut că, înmatricularea aeronavelor civile, la data

înmatriculării, Autoritatea Aeronautică Civilă înscrie în Registrul Aerian informații

despre proprietarul aeronavei și adresa acestuia, dar nu probează autenticitatea acestui

drept.

În acest context, instanța de apel a remarcat că, înscrierea AS ”Enimex” Ltd ca

proprietar al aeronavei XXXXX, nr. de înregistrare XXXXX, nr. de serie XXXXX, în

Registrul Aerian al Republicii Moldova, nu confirmă dreptul de proprietate a acestei

companiei asupra acestui bun.

Pe lângă acestea, întru evitarea unei interpretări eronate a Certificatului de

înregistrare a aeronavei, legislatorul a adoptat Codul aerian al Republicii Moldova

(publicat la 23.03.2018, în vigoare din 23.03.2019), unde la art.19 alin.(7) cert a stipulat

că înmatricularea unei aeronave în Registrul aerian al Republicii Moldova și certificatul

de înmatriculare, nu constituie dovada deținerii legale sau a proprietății asupra

aeronavei în nicio acțiune juridică în care deținerea sau proprietatea aeronavei

respective este în litigiu.

Pentru a elucida pe deplin situația de fapt, Curtea de Apel Bălți a solicitat

informații de la Autoritatea Aeronautică Civilă a Republicii Moldova privitor la starea

de fapt a înregistrării la ziua de azi a aeronavei, iar prin răspunsul primit, s-a constatat

că la data de 29.11.2017, aeronava în litigiu a fost radiată din Registrul aerian al

Republicii Moldova la inițiativa AAC, în conformitate cu cerințele RAC-47 0145 (1) (h)

– lipsa certificatului de navigabilitate pentru o perioadă mai mare de 3 luni consecutive,

cu excepția cazului în care aeronava este în proces de reparație și se află la producător

sau la o întreprindere autorizată sau acceptată de către AAC, dacă perioada de reparație

nu depășește 2 ani consecutivi.

În aceste împrejurări, instanța de apel a conchis că, aeronava XXXXX, nr. de

înregistrare XXXXX, nr. de serie XXXXX, nu aparține cu drept de proprietate

companiei „Osaühing Enimex”, or, aceasta a înstrăinat aeronava încă la data de 12 mai

2008 companiei „Aero Claims LLC”, fapt constatat prin hotărârea irevocabilă a

instanței de arbitraj, precum și prin contractul de vânzare-cumpărare a aeronavei, actelor

de primire-predare. Faptul că până la data de 29.11.2017 în Certificatul de înmatriculare

nr.XXXXX, era indicat la rubrica ”proprietar” AS ”Enimex” Ltd, nu certifică dreptul

real de proprietate a acestei companii asupra avionului.

4

Instanța de apel a subliniat că, schimbarea datelor despre proprietarul aeronavei în

Registrul aerian al RM nu este o procedură obligatorie și depinde de voința noului

proprietar, în cazul dat a companiei „AERO Claims LLC”.

Mai mult ca atât, faptul că proprietar al aeronavei este anume „Aero Claims LLC”,

care are calitatea de debitor față de „Al Amyal Aviation Service” (FZE) – actualmente

ADIS (FZE), în temeiul hotărârii arbitrale străine, rezultă și din încheierea irevocabilă

din 08 septembrie 2016 a Judecătoriei Florești, menținută prin decizia din 31 ianuarie

2017 a Curții de Apel Bălți, prin care s-a stabilit că proprietar al aeronavei în litigiu este

„Aero Claims LLC”. Or, potrivit art.123 alin.(2) din Codul de procedură civilă, faptele

stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă într-o cauză civilă soluționată

anterior într-o instanță de drept comun sau instanță specializată sunt obligatorii pentru

instanța care judecă cauza și nu se cer a fi dovedite din nou și nici nu pot fi contestate la

judecarea unei alte cauze civile la care participă aceleași persoane.

Instanța de apel a notat că, reprezentatul reclamantului, în cadrul examinării cauzei

în apel, a prezentat un Acord de vânzare a aeronavei, datat cu 09 septembrie 2014,

încheiat între „Aero Claims LLC”, în calitate de vânzător și Compania „Osaühing

Enimex”, în calitate de cumpărător a aeronavei XXXXX, nr. de înregistrare XXXXX,

nr. de serie XXXXX, precum și Actul de acceptare a aeronavei la baza vânzătorului,

invocând că aceste acte juridice servesc temei de a considera că Compania „Osaühing

Enimex” este proprietarul aeronavei.

Dacă inițial reclamantul a declarat că, este proprietar în temeiul Certificatului

nr.XXXXX din 31.01.2006, totuși în instanța de apel acesta a prezentat o probă nouă,

contractul de vânzare-cumpărare din 09.09.2014. Iar, instanța de apel a reținut că,

contractul respectiv a fost încheiat când aeronava se afla deja sub sechestru, fapt

cunoscut și de către „Aero Claims LLC”.

Or, potrivit art.115 alin.(9) din Codul executare, contractul de înstrăinare a bunului

încheiat după introducerea interdicției de înstrăinare a bunului sau după întocmirea

procesului-verbal de sechestru, este nul.

Mai mult, prin încheierea din 29 ianuarie 2014 a Judecătoriei Florești, emisă în

cauza civilă, intentată la acțiunea Al Amyal Aviation Service” (FZE) – actualmente

ADIS (FZE) împotriva „Aero Claims LLC” privind executarea obligației contractuale,

și anume de a pune la dispoziția reclamantului aeronava XXXXX, nr. de înregistrare

XXXXX, nr. de serie XXXXX, în vederea executării contractului de vânzare-

cumpărare, a fost aplicat sechestrul pe aeronavă, care staționa pe Aeroportul

Internațional Mărculești, Republica Moldova. În acest sens, a fost eliberat imediat titlul

executoriu în executarea aplicării măsurilor de asigurare a acțiunii, stabilite prin

încheierea din 29 ianuarie 2014. Iar, la 12.02.2014 executorul judecătoresc Nelea

Sărătură a întocmit procesul-verbal de sechestru pe aeronavă. Prin decizia din 14 aprilie

2014 a Curții de Apel Bălți s-a respins recursul depus de „Aero Claims LLC” împotriva

încheierii din 29 ianuarie 2014 a Judecătoriei Florești, fiind, astfel, menținute măsurile

de asigurare a acțiunii – sechestrul pe aeronavă.

Afară de aceasta, la 14 august 2014, Judecătoria Florești prin încheiere a dispus

scoaterea de pe rol a cererii Al Amyal Aviation Service” (FZE) – actualmente ADIS

(FZE) împotriva „Aero Claims LLC” privind executarea obligației contractuale, anulând

5

și măsura de asigurare – sechestrul, iar prin decizia din 16 decembrie 2014 a Curții de

Apel Bălți s-a respins recursul declarat de Al Amyal Aviation Service” (FZE) –

actualmente ADIS (FZE) împotriva încheierii din 14 august 2014 a Judecătoria Florești.

Pe final, instanța de apel a concluzionat că, începând cu 29 ianuarie 2014 - până la

16 decembrie 2014, avionul XXXXX, nr. de înregistrare XXXXX, nr. de serie

XXXXX, s-a afla sub sechestru și interdicții, iar orice tranzacție de vânzare a aeronavei,

în virtutea legii, se consideră nulă.

Date fiind cele constatate, Curtea de Apel Bălți a rezumat că, Acordul de vânzare a

aeronavei din 09 septembrie 2014, încheiat între „Aero Claims LLC”, în calitate de

vânzător și Compania „Osaühing Enimex”, în calitate de cumpărător a aeronavei

XXXXX, nr. de înregistrare XXXXX, nr. de serie XXXXX, precum și Actul de

acceptare a aeronavei, sunt lovite de nulitate și nu au fost acceptate ca probe legale de

către instanța de apel, care ar dovedi dreptul de proprietate a Companiei „Osaühing

Enimex” asupra aeronavei în litigiu.

La 15 februarie 2023, compania „Osaühing Enimex”, reprezentată de avocatul

Sîrbu Ion a declarat recurs împotriva deciziei din 24 noiembrie 2022 a Curții de Apel

Bălți, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei decizii noi de admitere integrală a acțiunii

sale în sensul formulat.

În susținerea recursului, compania „Osaühing Enimex”, reprezentată de avocatul

Sîrbu Ion, cu trimitere la art.432 (2) lit.a) și b) din Codul de procedură civilă, a invocat

că instanța de apel a apreciat superficial probele din dosar, cu interpretarea și aplicarea

eronată a normelor de drept material, în special a ignorat prevederile pct.1.1,

subpct.1.1.6 din Reglementările Aeronautice Civile RAC-47 „Înmatricularea

aeronavelor civile” emisă de Autoritatea Aeronautică Civilă a Republicii Moldova, care

statuează că, Registrul aerian al Republicii Moldova va cuprinde în mod obligatoriu

informații corespunzătoare despre aeronavă la data înmatriculării - proprietarul

aeronavei și adresa acestuia. La fel, au fost omise prevederile pct.0050 din

Reglementările Aeronautice Civile RAC-47, care reglementează că: 1) solicitantul

trebuie să depună către A.A.C., pentru aeronava civilă în cauză, cererea de înmatriculare

însoțită de următoarele documente: (a) documente ce confirmă dreptul de proprietate

asupra aeronavei.

Recurenta a reținut că, la înregistrarea aeronavei a prezentat tot setul de acte ce

atestă dreptul său de proprietate asupra acesteia.

De asemenea, la materialele dosarului s-au anexat copiile contractului de vânzare-

cumpărare a aeronavei, Actul de acceptare a aeronavei de la vânzător din 09 septembrie

2014, autentificate de un notar autorizat din Estonia la 24-25 ianuarie 2019, încheiat

între compania „AERO Claims LLC” și compania „Osaühing Enimex”, care confirmă

trecerea dreptului de proprietate asupra aeronavei după recurent.

Consideră eronate concluziile instanței de apel, bazate pe răspunsul nr.1668 din 20

august 2015 a Autorității Aeronautice Civile a RM precum că, înscrierea din Registrul

aerian al RM a informațiilor despre proprietarul aeronavei și adresei acestui, nu

probează autenticitatea dreptului de proprietate, precum și că, înscrierea AS Enimex

LTD ca proprietar al aeronavei în litigiu nu confirmă dreptul său de proprietate asupra

6

acestui bun, deoarece contravin prevederilor pct.0125 din Reglementările Aeronautice

Civile RAC-47.

Mai mult ca atât, dreptul său de proprietate asupra aeronavei în litigiu se probează

prin Certificatul de înmatriculare nr.XXXXX din 31 ianuarie 2006, unde s-a indicat

proprietarul bunului.

La fel, sunt eronate concluziile instanțelor de judecată ierarhic inferioare precum

că, aeronava în litigiu aparține cu drept de proprietate companiei AERO Claims LLC,

deoarece în Registrul aerian al RM clar au fost indicate datele referitor la proprietarul

avionului.

Consideră lipsită de temei și alegația instanțelor de judecată ierarhic inferioare

precum că, contractul de vânzare-cumpărare din 09 septembrie 2014 a aeronavei este

lovit de nulitate dat fiind faptul că la situația respectivă aeronava se afla sub sechestru în

baza încheierii din 29 ianuarie 2014 a Judecătoriei Florești, or, la data încheierii actului

juridic menționat prin încheierea din 14 august 2014 a Judecătoriei Florești, menținută

prin decizia irevocabilă din 16 decembrie 2014 a Curții de Apel Bălți, a fost anulat

sechestrul aplicat prin încheierea din 29 ianuarie 2014 (f.d.185, 205-206, vol.II).

De asemenea, instanța de apel a aplicat eronat normele de drept, care nu erau în

vigoare atât la momentul înregistrării aeronavei, cât și nici la momentul depunerii

acțiunii în judecată, și anume prevederile art.19 alin.(7) din Codul aerian, adoptat la 23

martie 2018, în vigoare din 23 martie 2019.

Afară de aceasta, din răspunsurile nr.3129 din 17 octombrie 2022 și nr.3067 din 10

octombrie 2022 ale Autorității Aeronautice Civile, rezultă că, în certificatul de

înmatriculare nr.XXXXX din 31 ianuarie 2006, proprietar al aeronavei este indicat

anume AS „Enimex LTD”, precum și schimbarea proprietarului aeronavei reprezintă un

temei obligatoriu de modificarea a datelor din Registrul aerian al RM.

Prin urmare, în cazul în care aeronava aparține cu drept de proprietate companiei

AERO Claims LLC, aceasta era obligată să modifice datele din Registrul aerian al RM

prin înaintarea unei cereri în acest sens, fapt care nu a fost realizat de către intimată.

În conformitate cu art.434 alin.(1) și (2) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Curtea de Apel Bălți a pronunțat decizia la 24 noiembrie 2022, în ședință publică.

Din actele cauzei rezultă că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost

notificată la adresa electronică a reprezentantului companiei „Osaühing Enimex”,

avocatul Sîrbu Ion, la 28 decembrie 2022 (f.d.174, 174 verso, vol.IV).

Mai mult ca atât, în cererea de recurs reprezentantul companiei „Osaühing

Enimex”, avocatul Sîrbu Ion, a confirmat faptul că, a recepționat decizia integrală a

instanței de apel contestată, la data de 28 decembrie 2022 (f.d.183, vol.IV).

Astfel, recursul din 15 februarie 2023, depus de compania „Osaühing Enimex”,

reprezentată de avocatul Sîrbu Ion, a fost declarat în termenul legal prevăzut la art.434

din Codul de procedură civilă.

La 22 martie 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa companiei

„AERO Claims LLC”, companiei „Al Amyal Aviation Services” (FZE), executorului

7

judecătoresc Nelea Sărătură și ÎS „Aeroportul Internațional Mărculești” copiile

recursului declarat de compania „Osaühing Enimex”, reprezentată de avocatul Sîrbu

Ion, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referințelor, recepționate de către ultimii

la 29 martie 2023, fapt ce reiese din avizele poștale de recepție anexate la dosar

(f.d.245, 274-249 vol.IV), cu toate acestea, însă, intimații nu și-au valorificat acest drept

procedural și nu au depus referințe.

Prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative

(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) au fost

operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în vigoare la 01

septembrie 2023.

În conformitate cu prevederile art.XI alin.(3) din Legea nr.246 din 31 iulie 2023,

recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a

prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii

recursului.

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția temeiurilor

în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la

data intrării în vigoare a prezentei legi.

În conjunctura enunțată, și având în vedere că, recursul a fost declarat la 15

februarie 2023, adică până la intrarea în vigoare a modificărilor operate în Codul de

procedură civilă, acesta va fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii

recursului.

Examinând temeiurile recursului, completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul inadmisibil, din motivele ce succed.

În conformitate cu art.432 alin.(1) din Codul de procedură civilă (până la

modificările operate prin Legea nr.246 din 31.07.2023, în vigoare 01.09.2023), părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art.433 lit.a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la

data depunerii recursului (15 februarie 2023), cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432

alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, examinarea

admisibilității recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în

8

cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art.432 din Codul de procedură civilă, în

vigoare la data declarării recursului.

Din analiza recursului rezultă că, compania „Osaühing Enimex”, reprezentată de

avocatul Sîrbu Ion, a invocat temei de admisibilitate a recursului prevederile art.432

alin.(2) lit.a) și b) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data de 15 februarie 2023.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, reținând că recurentul a făcut

trimitere la temeiurile de drept prevăzute de art.432 din Codul de procedură civilă, în

vigoare la data depunerii recursului, normă citată supra, nu a stabilit că instanța de apel

a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată.

În acest context, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că

argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma

indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, motivele

recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța

de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii

a II-a din Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra problemelor de

drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia

în fapt.

Totodată, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție învederează că,

potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de

fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de

recurs.

Prin prisma art.432 alin.(4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art.130 din Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat de compania „Osaühing Enimex”, reprezentată de avocatul

Sîrbu Ion, nu rezultă că instanța de apel a apreciat arbitrar probele.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă

statuează că, dreptul de acces la instanță nu este absolut. Există limitări implicit admise

(cauza Golder împotriva Regatului Unit, p.38, cauza Stanev împotriva Bulgariei (MC),

p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât

prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în

această privință de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (cauza

Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, procedurile

cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (cauza Helmers

c. Suediei, 09 octombrie 1991).

9

În conformitate cu art.440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători,

printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil.

Din considerentele redate, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

concluzionează că recursul declarat de compania „Osaühing Enimex”, reprezentată de

avocatul Sîrbu Ion, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului și drept urmare,

este inadmisibil.

În conformitate cu art.433 lit.a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data

depunerii recursului, art.440 alin.(1), (2) din Codul de procedură civilă, completul de

judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de compania „Osaühing Enimex”,

reprezentată de avocatul Sîrbu Ion.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Ion Malanciuc

10