2ra-1732/19 — anularea și ridicarea sechestrului asupra bunului pretins a fi proprietatea altei persoane

2ra-1732/19 — anularea și ridicarea sechestrului asupra bunului pretins a fi proprietatea altei persoane (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-1732/2019

prima instanță: Judecătoria Soroca, sediul Central (jud: V. Belous)

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud: A. Gheorghieș, A. Toderaș, E. Bejenaru)

D E C I Z I E

27 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Victor Burduh

Maria Ghervas

Nina Vascan

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de către Compania “Osauhing Enimex”, prin

intermediul avocatului Sîrbu Ion,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către compania

“Osauhing Enimex” împotriva companiei “Aero Claims LLC”, companiei “Al

Amyal Aviation Service” (FZE) și executorul judecătoresc Sărătură Nelea,

intervenient accesoriu ÎS “Aeroportul Internațional Mărculești” cu privire la

anularea și ridicarea sechestrului asupra bunului pretins a fi proprietatea altei

persoane,

împotriva deciziei din 28 mai 2019 a Curții de Apel Bălți,

c o n s t a t ă:

La 04 august 2017, Compania „Osauhing Enimex”, reprezentată de avocatul

Ion Sîrbu, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Companiei „Aero

Claims LLC”, Companiei „Al Amyal Aviation Services” (FZE) și executorului

judecătoresc Nelea Sărătură, intervenient accesoriu Întreprinderea de Stat

„Aeroportul Internațional Mărculești” cu privire la anularea și ridicarea

sechestrului aplicat asupra aeronavei XXXXX, nr. de înregistrare XXXXX, nr. de

serie XXXXX, de către executorul judecătoresc Nelea Sărătură prin procesul-

verbal de sechestru nr. 067-988/17 din 11 aprilie 2017.

În motivarea acțiunii reclamantul a afirmat că, de către executorul

judecătoresc Sărătură Nelea prin procesul-verbal de sechestru nr. 067-988/17 din

11 aprilie 2017 a fost aplicat sechestrul asupra aeronavei XXXXX nr. de serie

XXXXX, nr. de înregistrare XXXXX. La momentul aplicării sechestrului

executorul judecătoresc cunoștea faptul că aeronava ” XXXXX” nu aparține

companiei ”Aero Claims LLC”, dar companiei AS ”Enimex LTD”. Informația

dată era înscrisă în Registrul Aerian al Republicii Moldova. Totodată, potrivit

extrasului din registrul persoanelor juridice anume înscrierea nr. 7 la capitolul

”statutul legal” – Aktsiaselts (abreviatura) Enimex a fost transformată în

1

companie privată cu răspundere limitată cu denumirea Osauhing (abreviatura –

OU) Enimex în baza deciziei asociațiilor din 7 martie 2011. Reclamantul

conchide că ”AS Enimex LTD” a fost reorganizată din societate pe acțiuni în

companie privată cu răspundere limitată, respectiv ”OU Enimex” fiind succesorul

în drept al ”AS Enimex LTD”, astfel, aeronava XXXXX cu nr. de înregistrare

XXXXX aparține deja companiei ”Osauhing Enimex”.

Compania ”Osauhing Enimex” a invocat că, deținând aeronava XXXXX cu

nr. de înregistrare XXXXX cu drept de proprietate, aeronava aflîndu-se pe

teritoriul ÎS ”Aeroportul Internațional Mărculești” a aflat de la reprezentanții

aeroportului despre faptul că bunul dat este sechestrat de către executorul

judecătoresc Sărătură Nelea. Dreptul de proprietate al companiei ”Osauhing

Enimex” este confirmat prin certificatul de înmatriculare nr. 0015 din 31 ianuarie

2006.

Reclamantul “Osauhing Enimex” a solicitat anularea și ridicarea sechestrului

aplicat asupra aeronavei XXXXX cu nr. de serie XXXXX, nr. de înregistrare

XXXXX, de către executorul judecătoresc Sărătură Nelea prin procesul-verbal de

sechestru nr. 067988/17 din 11 aprilie 2017.

Totodată a înaintat cerința privind instituirea măsurilor de asigurare a

acțiunii, și anume, suspendarea vânzării aeronavei XXXXX nr. de serie XXXXX,

nr. de înregistrare XXXXX sechestrată prin procesul-verbal de sechestru nr. 067-

988/17 din 11 aprilie 2017, emis de executorul judecătoresc Sărătură Nelea.

Interzicerea executorului judecătoresc Sărătură Nelea de a efectua careva acte sau

acțiuni de executare, în privința aeronavei XXXXX nr. de serie XXXXX, nr. de

înregistrare XXXXX, sechestrată conform procesului-verbal de sechestru nr. 067-

988/17 din 11 aprilie 2017.

Prin încheierea din 11 august 2017 a Judecătoriei Soroca sediul Central a

fost restituită cererea avocatului stagiar Sîrbu Ion în interesele Companiei

“Osauhing Enimex” (f.d.6 Vol. I)

Prin decizia din 6 noiembrie 2017 a Curții de Apel Bălți a fost admis

recursul declarat de avocatul stagiar Sîrbu Ion în interesele Companiei “Osauhing

Enimex”, a fost casată încheierea judecătoriei Soroca sediul Central din 11 august

2017, cu restituirea pricinii la rejudecare în aceiași instanță, în același complet de

judecată (f.d.52-53 Vol. I)

Prin încheierea din 20 noiembrie 2017 a Judecătoriei Soroca sediul Central

cererea de chemare în judecată a fost primită spre examinare (f.d.60 Vol. I).

Prin încheierea din 20 noiembrie 2017 a Judecătoriei Soroca sediul Central

cerința privind asigurarea acțiunii depusă de avocatul stagiar Sîrbu Ion în

interesele Companiei “Osauhing Enimex” privind anularea și ridicarea

sechestrului asupra bunului, a fost respinsă (f.d.61 Vol. I)

Prin hotărârea din 21 mai 2018 a Judecătoriei Soroca sediul Central a fost

respinsă ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de

Compania “Osauhing Enimex” împotriva Companiei “Aero Claims LLC”,

Companiei “Al Amyal Aviation Service” (FZE) și executorul judecătoresc

Sărătură Nelea, intervenient accesoriu ÎS “Aeroportul Internațional Mărculești”

cu privire la anularea și ridicarea sechestrului asupra bunului pretins a fi

proprietatea altei persoane (f.d.47 Vol. II).

Invocând ilegalitatea hotărârii primei instanțe, la 11 iunie 2018, Compania

“Osauhing Enimex” a declarat apel, prin care a solicitat admiterea apelului,

2

casarea hotărârii și emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii în sensul

invocat (f.d.60 Vol. II).

Prin decizia din 28 mai 2019 a Curții de Apel Bălți, a fost respins apelul

declarat de Compania “Osauhing Enimex” reprezentată de avocatul Sîrbu Ion cu

menținerea hotărârii din 21 mai 2018 a Judecătoriei Soroca sediul Central (f.d.

20, 21-31,Vol. III).

Pentru a decide astfel, instanța de apel prin prisma art. 385 din Codul de

procedură civilă, art. 164 alin. (4) din Codul de executare, a considerat întemeiată

hotărârea primei instanțe, pe care a menținut-o, deoarece aceasta corect a elucidat

și constatat circumstanțele cauzei, a verificat și apreciat obiectiv, probele prezente

la materialele cauzei în vederea respingerii cererii de chemare în judecată,

stabilind corect circumstanțele de fapt și aplicând corect legislația pertinentă ce

guvernează raportul litigios.

Totodată, Colegiul a menționat că prima instanță întemeiat a reținut că,

certificatul de înmatriculare a aeronavei nr. 0015 din 31 ianuarie 2006 nu este un

act ce atestă dreptul de proprietate, este doar faptul înregistrării pe teritoriul

Republici Moldova a unității de zbor. Or, Compania “Osauhing Enimex” nu

deține probe care ar confirma faptul că aeronava de model XXXXX, nr. de serie

XXXXX, nr. de înregistrare XXXXX, îi aparține cu titlul de proprietate.

Totodată, Colegiul a reținut faptul că la data încheierii contractului de

vânzare-cumpărare din 09 septembrie 2014, încheierea prin care s-a anulat

sechestrul nu era definitivă și irevocabilă, respectiv acesta este nul.

Astfel, instanța de apel nu a reținut proba prezentată, și anume, contractul de

vânzare-cumpărare prezentat în instanța de apel.

La 16 iulie 2019, Compania “Osauhing Enimex”, prin intermediul

avocatului Sîrbu Ion, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel,

solicitând casarea deciziei din 28 mai 2019 a Curții de Apel Bălți și a hotărârii

din 21 mai 2018 a Judecătoriei Soroca, sediul Central, cu pronunțarea unei noi

hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că consideră neîntemeiate actele

judecătorești emise de instanțele de judecată ierarhic inferioare, deoarece au fost

emise cu încălcarea normelor materiale și procedurale.

Recurentul în susținerea recursului a invocat argumente de fapt și de drept

similare celor expuse anterior pe parcursul examinării cauzei în instanțele ierarhic

inferioare.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 28 mai 2019.

Materialele cauzei atestă expedierea participanților la proces a copiei

deciziei prin scrisoarea de însoțire din 09 iulie 2019 (f.d. 35, vol. III), însă lipsesc

date despre recepționarea acesteia de către participanții la proces.

Astfel, recursul declarat la 16 iulie 2019, este în termen.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

3

Prin încheierea din 02 octombrie 2019 a Curții Supreme de Justiție

completul din 3 judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea

acestuia în fond de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând

recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele

invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii

atacate, fără a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

recursul, de a casa decizia instanței de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare la

instanța de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze

integral decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de

apel o singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța

de recurs.

În corespundere cu art. 432, alin. (2), lit. a), b) din Codul de procedură

civilă, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să

fie aplicată și a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată.

Art. 432, alin. (4) Cod de procedură civilă, statuează că săvârșirea altor

încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului

doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la

soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale

ale omului.

În temeiul art. 239 Cod de procedură civilă, hotărârea judecătorească trebuie

să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe

circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință

de judecată.

În concordanță cu art. 241, alin. (5) Cod de procedură civilă, în motivare se

indică: circumstanțele cauzei, constatate de instanță, probele pe care se

întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanțe, argumentele invocate

de instanță la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanța.

Prin prisma art. 373, alin. (1), (2), (5) Cod de procedură civilă, instanța de

apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate,

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului,

instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea

primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță

pentru soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar și cele prezentate

suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces. Instanța de apel

este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Astfel, actele cauzei atestă că Compania „Osauhing Enimex” înaintând

acțiune împotriva Companiei „Aero Claims LLC”, Companiei „Al Amyal

4

Aviation Services” (FZE) și executorului judecătoresc Nelea Sărătură,

intervenient accesoriu Întreprinderea de Stat „Aeroportul Internațional

Mărculești” a solicitat anularea și ridicarea sechestrului aplicat asupra aeronavei

XXXXX cu nr. de serie XXXXX, nr. de înregistrare XXXXX, de către

executorul judecătoresc Sărătură Nelea prin procesul-verbal de sechestru nr.

067988/17 din 11 aprilie 2017.

Fiind investită cu examinarea prezentului litigiu, Judecătoria Soroca, sediul

Central prin hotărârea din 21 mai 2018 a respins ca neîntemeiată cererea de

chemare în judecată depusă de compania “Osauhing Enimex” împotriva

companiei “Aero Claims LLC”, companiei “Al Amyal Aviation Service” (FZE)

și executorul judecătoresc Sărătură Nelea, intervenient accesoriu ÎS “Aeroportul

Internațional Mărculești” cu privire la anularea și ridicarea sechestrului asupra

bunului pretins a fi proprietatea altei persoane.

Verificând legalitatea hotărârii primei instanțe, Curtea de Apel Chișinău prin

decizia din 28 mai 2019 a respins apelul declarat de compania “Osauhing

Enimex” și a menținut hotărârea din 21 mai 2018 a Judecătoriei Soroca sediul

Central.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție relevă că instanțele ierarhic inferioare pripit au concluzionat

asupra netemeiniciei acțiunii, or, concluzia acestora este rezultatul examinării

superficiale a litigiului dedus judecății și interpretării eronate a probatoriului

administrat în cauză, prin ce se impune rejudecarea cauzei în ordine de apel.

Astfel, actele cauzei cert denotă că prin procesul-verbal de sechestru nr. 067-

988/17 din 11 aprilie 2017 de către executorul judecătoresc Sărătură Nelea a fost

aplicat sechestrul asupra aeronavei XXXXX nr. de serie XXXXX, nr. de

înregistrare XXXXX. La momentul aplicării sechestrului executorul judecătoresc

cunoștea faptul că aeronava XXXXX nu aparține companiei ”Aero Claims LLC”,

dar companiei AS ”Enimex LTD”. Informația dată era înscrisă în Registrul

Aerian al Republicii Moldova.

Tot actele cauzei atestă că executorul judecătoresc a acționat în baza

documentului executoriu eliberat conform hotărârii arbitrale din 26 august 2014 a

Curții Arbitrale Comerciale Internaționale pe lângă Camera de Comerț și

Industrie a Federației Ruse, recunoscută pe teritoriul Republicii Moldova potrivit

încheierii Judecătoriei Florești nr. 2c-59/15 din 08 septembrie 2016, menținute

prin decizia Curții de Apel Bălți din 31 ianuarie 2017.

Astfel, din conținutul normelor procedurale enunțate supra se deduce că,

hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au

format convingerea instanței, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis,

cât și cele pentru care sau respins cerințele părților. O hotărâre judecătorească

trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele „pro” și „contra” care au format,

în fapt și în drept, convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată,

argumente care, în mod necesar, trebuie să se raporteze, pe de o parte, la

supozițiile și argumentele părților, iar, pe de altă parte, la dispozițiile legale

aplicabile raportului juridic litigios, în caz contrar hotărârea se va considera

lipsită de suport probatoriu și legal, precum și pronunțată cu nerespectarea

prevederilor legale.

Colegiul reține că instanța de apel a invocat că drept argument a respingerii

apelului a servit faptul că certificatul de înmatriculare a aeronavei nr. 0015 din 31

5

ianuarie 2006 nu este un act ce atestă dreptul de proprietate, este doar faptul

înregistrării pe teritoriul Republici Moldova a unității de zbor. Totodată, Colegiul

a reținut faptul că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare din 09

septembrie 2014, încheierea prin care s-a anulat sechestrul nu era definitivă și

irevocabilă, respectiv acesta este nul.

Astfel, instanța de apel nu a reținut proba prezentată, și anume, contractul de

vânzare-cumpărare prezentat în instanța de apel, motivând că creditorul urmăritor

compania „Al Amyal Aviation Services” a probat prin hotărârile irevocabile ale

instanțelor de judecată că bunul sechestrat este proprietate debitorului „Aero

Claims LLC”, în prezent aflat pe teritoriul ÎS „Aeroportul Internațional

Mărculești” din Republica Moldova.

Instanța de apel a mai concluzionat că contractul de vânzare-cumpărare a

aeronavei în litigiu, prezentat în instanța de apel ca dovadă că aeronava aparține

reclamantului, este datat cu 9 septembrie 2014. La această dată aeronava

XXXXX, numărul de producere XXXXX, anul producerii 1992, numărul de

înregistrare XXXXX în registrul aerian al Republicii Moldova s-a aflat sub

sechestru, aplicat de instanța de judecată în scopul asigurării acțiunii, astfel, la

momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare asupra aeronavei de

model XXXXX era aplicat sechestrul.

Ori, prin încheierea nr. 2-310/14 emisă de Judecătoria Florești pe data de 29

ianuarie 2014 s-a aplicat măsura de asigurare a acțiunii prin aplicarea sechestrului

pe aeronava XXXXX cu numărul de înregistrare XXXXX. În acest sens a fost

eliberat titlul executoriu. Încheierea dată a fost menținută prin Decizia Curții de

Apel Bălți din 14 aprilie 2014

Deci, la data de 10 februarie 2014 (f.d. 213 Vol. II) executorul judecătoresc

Sărătură Nelea a intentat procedura de executare a titlului executoriu nr. 2-

310/2014 din 29 ianuarie 2014 prin care s-a dispus: “se asigură acțiunea prin

aplicare sechestrului pe aeronava XXXXX, cu numărul de fabrică XXXXX și

numărul de înmatriculare XXXXX, situat pe teritoriul ÎS ”Aeroportul

Internațional Mărculești” din s. Lunga, raionul Florești”.

Încheierea menționată a fost expediată spre executare Autorității

Aeronauticii Civile, care, la rândul său, a recepționat încheierea pe data de 14

februarie 2014, acest fapt se confirmă prin avizul de recepție.

Prin încheierea Judecătoriei Florești din 14 august 2014 cererea de chemare

în judecată a companiei “Al Amyal Aviation Service” (FZE) împotriva

companiei “Aero Claims LLC”, intervenient accesoriu ÎS ”Aeroportul

Internațional Mărculești” privind executarea obligației contractuale a fost scoasă

de pe rol. S-a anulat sechestrul aplicat prin încheierea din 29 ianuarie 2014.

Încheierea dată a fost contestată cu recurs, fiind menținută prin Decizia Curții de

Apel Bălți din 16 decembrie 2014.

În asemenea situație instanța de apel a reținut că deoarece la momentul

încheierii contractului de vânzare-cumpărare din 09 septembrie 2014, încheierea

prin care s-a anulat sechestrul nu era definitivă și irevocabilă, contractul de

înstrăinare a bunului este nul.

În astfel de circumstanțe, Colegiul consideră neîntemeiată concluzia

instanței de apel, în cazul în care conform art. 218 Cod civil (în redacția legii la

data relevantă speței) nulitatea relativă a actului juridic poate fi invocată doar de

persoana în al cărei interes este stabilită sau de succesorii ei, de reprezentantul

6

legal sau de creditorii chirografari ai părții ocrotite pe calea acțiunii oblice.

Instanța de judecată nu poate să o invoce din oficiu.

Conform art. 220 alin. (1) Codul civil (în redacția legii la data relevantă

speței), actul juridic sau clauza care contravin normelor imperative sînt nule dacă

legea nu prevede altfel.

Conform art. 164 alin. (1) și (3) din Codul de executare, dacă o altă

persoană consideră că sechestrul a fost aplicat pe bunurile ce îi aparțin cu titlu de

proprietate, ea poate intenta în procedură contencioasă o acțiune de ridicare a

sechestrului. Acțiunea de ridicare a sechestrului (radierea din actul de inventar) se

intentează împotriva debitorului și creditorului urmăritor.

Conform art. 316 alin. (1) și (2) Codul civil (în redacția legii la data

relevantă speței), proprietatea este, în condițiile legii, inviolabilă. Dreptul de

proprietate este garantat. Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară

numai pentru cauză de utilitate publică pentru o dreaptă și prealabilă despăgubire.

Or, potrivit p. 0125 din reglementările RAC-47, la data înmatriculării,

Autoritatea Aeronautică civilă înscrie în registrul aerian informații despre

proprietarul aeronavei și adresa acestuia.

La caz, Colegiul consideră neîntemeiată și argumentarea instanței de apel,

prin care a indicat că contractul de înstrăinare a bunului este nul, deoarece la

momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare din 09 septembrie 2014,

încheierea prin care s-a anulat sechestrul nu era definitivă și irevocabilă.

Mai mult, la acest aspect, Colegiul consideră că la caz nu sa stabilit cu

certitudine cu-i aparține dreptul de proprietate al bunului sechestrat.

De asemenea, instanța de recurs ține să menționeze cu referire la copiile

contractului de vânzare-cumpărare a aeronavei și a actului de acceptare a

aeronavei de la baza vânzătorului, datate cu 09 septembrie 2014, autentificate de

un notar din Estonia la 24 și 25 ianuarie 2019, că pentru ca copiile notariale să

aibă forță juridică pe teritoriul Republicii Moldova, acestea urmează a fi

apostilate.

Instanțele de judecată nu au supus însă verificării aceste circumstanțe, dar au

constatat nulitatea acestuia.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că cele descrise cert indică

la examinarea superficială a apelului, deoarece prezintă relevanță și folosirea

criteriilor pentru determinarea corectă a naturii juridice a litigiului dat, rezultând

din specificul acestuia și care presupune în sine lămurirea completă și pe bază de

dovezi certe, pertinente și concludente a situației de fapt.

Sub aspectul celor relatate se constată că soluția instanței de apel nu conține

o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării și adoptării soluției la

care s-a ajuns, iar instanța de recurs este în imposibilitatea să exercite controlul

judiciar asupra unei asemenea soluții.

Colegiul remarcă că, instanța inferioară avea obligația rezultând din

prevederile art. 373 alin. (2) Cod de procedură civilă, de a da un răspuns cert

referitor la pertinența unui înscris sau altuia, în condițiile când este obligată să

reflecte în hotărâre motivele, pertinența, admisibilitatea, veridicitatea probelor și

toate probele în ansamblu, legătura lor reciprocă și suficiența pentru soluționarea

cauzei, concluziile sale privind admiterea unor probe și respingerea altor probe,

precum și argumentarea preferinței unor probe față de altele, rezultând din

prevederile art. 130 alin. (4) Cod de procedură civilă.

7

Curtea Europeană a Drepturilor Omului în practica sa constantă subliniază

rolul pe care motivarea unei hotărâri îl are pentru respectarea art. 6 paragraf 1 din

Convenția Europeana a Drepturilor Omului și arată că dreptul la un proces

echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susținerile părților sunt

examinate de către instanță, aceasta având obligația de a proceda la un examen

efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de a proba sau cel puțin de a le

aprecia.

De altfel, instanța de apel nu se poate limita să preia total sau parțial poziția

doar a unei părți a raportului litigios, ci trebuie sa analizeze cauza și sa răspundă

argumentat la criticile și mijloacele de apărare invocate de ambele părți.

În consecință, raportând circumstanțele stabilite la normele de drept

procedurale enunțate supra, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide că examinarea cauzei

în ordine de apel a avut loc în mod arbitrar, incomplet, evaziv, deoarece soluția

instanței de apel, nu întrunește condițiile unui proces echitabil în sensul art. 6

CEDO, având în vedere faptul că această soluție nu este motivată, în condițiile în

care nu sunt analizate însăși ordinele contestate prin prisma susținerilor,

apărărilor și probelor din dosar, de altfel fiind încălcat și principiul nemijlocirii.

Or, în conformitate cu art. 25 alin. (1) Cod de procedură civilă, instanța

trebuie să cerceteze direct și nemijlocit probele, să asculte explicațiile părților și

intervenienților, depozițiile martorilor, concluziile expertului, consultațiile și

explicațiile specialistului, să ia cunoștință de înscrisuri, să cerceteze probele

materiale, să audieze înregistrările audio și să vizioneze înregistrările video, să

emită hotărârea numai în temeiul circumstanțelor constatate și al probelor

cercetate și verificate în ședință de judecată.

Un aspect important prezintă și faptul că instanța care judecă cauza își

păstrează imparțialitatea și obiectivitatea, creează condiții pentru exercitarea

drepturilor participanților la proces, pentru cercetarea obiectivă a circumstanțelor

reale ale cauzei.

Din considerentele menționate, pornind de la faptul că această eroare admisă

la judecarea cauzei în instanța ierarhic inferioară nu poate fi corectată de instanța

de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul și a casa integral

decizia instanței de apel, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel,

în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel, pentru a concluziona sub aspectul

temeiniciei/ netemeiniciei acțiunii, urmează să verifice cerințele prin prisma

argumentelor și probelor atât a părții reclamante, cât și a părții pârâte, rezultând

din prevederile art. 130 alin. (1) Cod de procedură civilă, conform cărora instanța

judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din

dosar în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege, ca în consecință

soluția adoptată să fie certă și coerentă. Caracterul peremptoriu al concluziei

instanței de judecată, urmează a fi stabilit în coraport cu argumentele părților,

circumstanțele cauzei, probele administrate și cercetate și normele de drept

material aplicabile raportului litigios.

8

În conformitate cu prevederile art. 442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. c) și

alin. (3) Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de de către Compania “Osauhing Enimex”, prin

intermediul avocatului Sîrbu Ion,

Se casează integral decizia din 28 mai 2019 a Curții de Apel Bălți, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către compania “Osauhing

Enimex” împotriva companiei “Aero Claims LLC”, companiei “Al Amyal

Aviation Service” (FZE) și executorul judecătoresc Sărătură Nelea, intervenient

accesoriu ÎS “Aeroportul Internațional Mărculești” cu privire la anularea și

ridicarea sechestrului asupra bunului pretins a fi proprietatea altei persoane, și se

trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bălți, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Victor Burduh

Maria Ghervas

Nina Vascan

Galina Stratulat

9