2ra-484/23 — privind constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei penale, încasarea prejudiciului material si prejudiciului moral

2ra-484/23 — privind constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei penale, încasarea prejudiciului material si prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 2ra-484/23

2-21115660-01-2ra-04042023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (Jud: V. Gîrleanu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (Jud: A. Pahopol, R. Pulbere, A. Malîi)

Î N C H E I E R E

29 mai 2024 mun. Chișinău

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Ion Malanciuc

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Dumitru Rudic,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Dumitru Rudic

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu

Procuratura Generală a Republicii Moldova privind constatarea încălcării dreptului la

judecarea în termen rezonabil a cauzei penale, încasarea prejudiciului material și

prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 24 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul declarat de Dumitru Rudic împotriva hotărârii din 29 iunie 2022 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La 03 iulie 2021, Dumitru Rudic, reprezentat de avocatul Ion Mazur și de către

reprezentantul legal Mariăta Rudic au depus cerere de chemare în judecată împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Procuratura

Generală a Republicii Moldova privind constatarea încălcării dreptului la judecarea în

termen rezonabil a cauzei penale, încasarea prejudiciului material și prejudiciului

moral.

În motivarea acțiunii au invocat că, prin sentința din 12 iulie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani, s-a încetat procesul penal privind învinuirea lui XXXX

XXXXX, învinuit în comiterea infracțiunilor prevăzute de articolele XX/1 din Cod

penal (în redacția legii din 24 martie 1961), art. XX/1 alin. (X) lit. X), X) și art. XX/1

alin. (X) lit. X), X), X) din Cod penal, în legătură cu faptul că a intervenit decesul

inculpatului. Acțiunea civilă a fost lăsată fără soluționare.

Astfel, conform sentinței din 12 iulie 2021, XXXX XXXX, exercitând funcția de

director al Gimnaziului-internat nr. 3, în baza ordinului de angajare al Directorului

General al Direcției Generale Educație, Tineret și Sport al Consiliului municipal

Chișinău nr. 61-A din 31 martie 2008, fiind astfel o persoană care exercită atribuțiile

unei autorități publice și în același timp fiind persoană care acționează cu titlu oficial,

dat fiind faptul că este investită cu drepturi și obligații în vederea exercitării atribuțiilor

în domeniul educației, încălcând prevederile de drept, iterate supra fiind obligat, în

1

virtutea funcției deținute să-și desfășoare activitatea pe baza respectări stricte a legilor,

să nu aplice și să nu admită aplicarea violenței fizice și psihice asupra elevilor, pe care

îi are în ocrotire și instruire, contrar celor stipulate, a săvârșit fapte ilegale prelungite

care au provocat unor persoane leziuni și suferințe fizice și psihice,

Au menționat că, XXXX XXXX, activând în calitate de director al instituției de

învățământ Gimnaziul-internat nr.X din mun. Chișinău, deținând statutul de persoană

care de facto, exercită atribuțiile unei autorități publice și în același timp fiind persoană

care acționează cu titlu oficial, începând cu perioada anului 2011 până în anul 2012

inclusiv, având în ocrotire și instruire inclusiv pe elevul minor Dumitru Rudic, născut

la XX XXXXX XXX, acționând intenționat, în pofida principiilor procesului de

instruire și obligațiilor profesionale, urmărind scopul de a disciplina prin constrângere

pe acesta, de a-și impune forțat respectul și de a-1 supune silit obligației de a se

conforma regulilor de comportament în școală, precum și pentru a-și demonstra

supremația și a-1 pedepsi pentru faptul nesupunerii cerințelor acestuia, încălcării

regulilor de conduita în școală, dar și pentru a-l intimida și a-l înjosi în fața colegilor

de școală, profitând de poziția vulnerabila a elevului nominalizat datorată vârstei

minore, manifestând atitudine disprețuitoare, de subestimare și diminuare a demnității

umane a victimei, ilegal a utilizat violență psihică în privința minorului Dumitru Rudic

exprimată prin interzicerea alimentării acestuia în cantina școlii, provocându-i

suferințe psihice, prin ce i-a cauzat sentimente de anxietate, frică și inferioritate,

umilindu-i demnitatea, acțiuni ilegale care în sine reprezintă acțiuni de tortura.

Au mai susținut că, acțiunile lui XXXX XXXX au fost încadrate juridic, în

temeiul prevederilor art. XX/1 alin.(X) lit. X), X) din Codul penal (abrogat prin Legea

nr. 252 din 08 noiembrie 2012 privind modificarea și completarea unor acte legislative,

în vigoare din 21 decembrie 2012 prin publicarea în Monitorul Oficial Nr. 263-269

art. 855).

Astfel, au indicat că în perioada cuprinsă între anul 2011 și 2018, Statul Republica

Moldova nu a întreprins măsuri pentru investigarea și tragerea la răspundere a lui XXX

XXXXX pentru infracțiunea comisă. În acest sens a avut loc violarea articolelor 3 și 6

CEDO.

La fel, au menționat că, urmărirea penală și judecarea cauzei a fost tergiversată,

fiind emisă sentință de încetare a procesului penal abia la 12 iulie 2021, cu toate că

inculpatul a decedat la 02 decembrie 2020.

Astfel, au considerat că, în conexiunea celor relatate, reieșind din perioada

desfășurării urmăririi penale și judecării cauzei de aproximativ 10 ani, de atitudinea

părților, de complexitatea, precum și miza (interesul) pentru reclamant se conchide că

cerința cu privire la constatarea încălcării dreptului reclamantului la un termen

rezonabil al procesului prevăzut de articolul 6 § 1 al Convenției, nu a fost respectată,

aspect care generează constatarea acestei încălcări.

Drept urmare, au solicitat constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei penale, încasarea prejudiciului material în mărime de 15000 de lei,

cheltuieli pentru asistența medicală în mărime de 50000 de lei și încasarea

prejudiciului moral în mărime de 300000 de lei.

Prin hotărârea din 29 iunie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

respins cererea de chemare în judecată depusă de Dumitru Rudic, ca fiind neîntemeiată

(f.d.92).

Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la 20 iulie 2022, Dumitru Rudic a

2

depus cerere de apel nemotivat (f.d.95), iar, la 07 decembrie 2022, a depus motivarea

apelului, împotriva hotărârii din 29 iunie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

solicitând admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii primei instanțe emiterea

unei noi decizii prin care acțiunea să fie admisă integral.

Prin decizia din 24 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Rudic Dumitru și s-a menținut fără modificări hotărârea din 29 iunie 2022

a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f.d.125; 126/136).

Pentru a decide astfel, instanța de apel, analizând normele legale relevante și

aplicabile cazului dedus judecății în coraport cu probatoriul administrat la dosarul

cauzei a reținut că, hotărârea primei instanțe este întemeiată și legală, iar argumentele

apelantului neîntemeiate, deoarece odată identificată perioada de referință, aprecierea

rezonabilității timpului procedurilor se face potrivit următoarelor criterii - miza pentru

reclamant; comportamentul părților în proces și complexitatea cauzei.

A mai conchis instanța de apel că, perioada de referință în speța dată, nu depășește

limita rezonabilității, deoarece aflarea dosarului în prima instanță timp de 2 ani, s-a

datorat conduitei părților, neprezența acestora selectivă în ședințele de judecată,

precum și intervenirea stării de sănătate a inculpatului.

La fel, instanța de apel a reținut că potrivit informației prezentate de adjunctul-

interimar al procurorului-șef al PCCOCS, Sergiu Brigai, la faza de urmărire penală

reprezentantul părții vătămate minore Dumitru Rudic nu a depus acțiune civilă. Iar,

din conținutul sentinței din 12 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani de

încetare a procesului penal privind învinuirea lui Igori Sandler, în legătură cu decesul

inculpatului, a constatat că reprezentantul părții vătămate Rudic Dumitru a înaintat

acțiune civilă, care a fost lăsată fără soluționare, dar având dreptul de a o intenta

separat în ordinea procedurii civile, fapt ce nu sa întâmplat (f.d.8, verso).

În acest sens, instanța de apel a ținut se menționeze că, Convenția Europeană la

art.6§1 statuează că orice persoană are dreptul de a-i fi examinată cauza în mod

echitabil, public și într-un termen rezonabil, de către un tribunal independent și

imparțial, stabilit prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor

cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată

împotriva sa.

Or, în materia pretinselor violări a duratei procedurilor penale victima unei

infracțiuni, la caz, Dumitru Rudic, poate pretinde durata nerezonabilă a procedurilor

penale în legătură cu imposibilitatea soluționării aspectului civil și, anume, examinarea

excesiv de lungă a acțiunii sale civile în cadrul procedurilor penale. Astfel, la caz nu

se constată ca reclamantul/apelant să fi înaintat vre-o acțiune civilă în acest sens.

De asemenea, instanța de apel a conchis în speță, că termenul rezonabil de

examinare a cauzei penale nu se reduce la durata anumită de examinare, termenul

rezonabil urmând a fi determinat de conglomeratul tuturor circumstanțelor pricinii,

descrise anterior de instanță. Or, după cum a fost indicat, celeritatea urmează a fi

determinată pentru fiecare caz în parte, iar judecătorul, examinând procesele penale,

în situația depășirii termenului prevăzut de lege, urmează să determine care aspecte și

criterii sunt determinante în fiecare caz separat.

În acest context, instanța de apel a accentuat că, în cadrul procedurilor penale

instanța de judecată urmează, întâi de toate, să asigure învinuitului/inculpatului dreptul

și posibilitatea de a se apăra cu utilizarea tuturor metodelor și modalităților legale

posibile, pentru a evita riscul de a îngrădi dreptul persoanei acuzate de a beneficia de

3

un proces corect, egal și echitabil.

Astfel, instanța de apel a notat că, în cadrul procedurilor penale instanța de

judecată, în cazul existenței riscului de a îngrădi dreptul persoanei acuzate la apărare,

riscul de a-l priva de posibilitatea administrării probelor și de utilizare a tuturor căilor

și metodelor legale pentru demonstrarea nevinovăției sale, în detrimentul asigurării

termenului restrâns și asigurării respectării termenului rezonabil de examinare a

cauzei, instanța este obligată de a asigura dreptul acuzatului la un proces corect,

echitabil și obiectiv, adică, primordial și prioritară este asigurarea dreptului la apărare

și la un proces echitabil, chiar și existând riscul ca procedura să deruleze o perioadă

mai îndelungată.

Cât privește comportamentul instanței de judecată, instanța de apel a reținut, că

instanța a dat dovadă de o diligență corespunzătoare, or, odată ce participanții

procesului au cerut să dispună pe măsură de realizarea drepturilor lor procedurale

prevăzute de Codul de procedură penală, iar, instanța de judecată, deținând obligația

pozitivă de a nu împiedica și respectiv de a crea condiții egale pentru toți participanții

în proces pentru realizarea deplină a acestor drepturi, pornind de la respectarea

principiului egalității armelor.

În acest sens, instanța de apel a ținut să accentueze, că garantarea și asigurarea

dreptului la un proces echitabil, consfințit de art. 6 CEDO și art. 20 din Constituția

RM, nu se limitează la examinarea în anumiți termeni a cauzelor, urmând a fi

îndeplinite și alte exigențe, cum sunt legalitatea, disponibilitatea și egalitatea în

drepturi a părților procesului, contradictorialitatea și, după caz, publicitatea procesului.

Or, încălcarea respectivelor principii, doar pentru a asigura sau a obține examinarea

cauzei și pronunțarea actului judecătoresc în limitele unui termen prevăzut de lege, va

avea un impact mult mai grav și distructibil în sensul asigurării și garantării unui

proces echitabil justițiabilului, deoarece simpla examinare a cauzei nu constituie în

sine și nu garantează respectarea și îndeplinirea exigențelor impuse pentru procesul

echitabil, examinarea fiind doar un element sau aspect al acestui proces.

Subsecvent, instanța de apel a făcut referire și la jurisprudența CtEDO, care

statuează că, indiferent de aspectele particulare ale speței deferite spre soluționare,

Curtea examinează durata termenului rezonabil în totalitatea acestuia, adică luând în

considerare ansamblul procedurii litigioase în fața tuturor instanțelor și gradelor de

jurisdicție, pe când pretențiile apelantului/reclamant Rudic Dumitru au ca obiect doar

examinarea, cu depășirea termenului legal a procesului penal, partea oponentă

demonstrând că examinarea îndelungată s-a datorat comportamentului părților.

În această ordine de idei, instanța de apel a relevat că, în situația în care

dispozițiile Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 se fundamentează pe înaltele standarde

recunoscute și elaborate în cadrul Consiliului Europei, estimarea pretinsei încălcări a

dreptului de a fi judecat într-un termen rezonabil implicând aplicabilitatea criteriilor

speciale prevăzute de jurisprudența CEDO, adică, după cum a fost indicat anterior -

complexitatea cauzei, conduita părților în proces, conduita autorităților naționale

competente, importanța cauzei și miza pentru cei interesați.

La acest capitol, instanța de apel a reținut că, din probatoriul administrat de părți

instanța nu a stabilit admiterea abaterilor, erorilor sau situaților de stagnare și inacțiune

admise de instanțele de judecată sesizate cu acțiunea formulată de Dumitru Rudic, iar

termenul în care a fost examinată cauza penală s-a datorat și a rezultat exclusiv din

comportamentul părților.

4

În concluzie, instanța de apel a reiterat ca fiind justă concluzia primei instanțe,

privind respingerea pretenției reclamantului/apelant Rudic Dumitru de constatare

încălcării termenului rezonabil la examinarea cauzei penale privind învinuirea lui XX

XXX, învinuit în comiterea infracțiunilor prevăzute de articolele XX/1 din Codul

penal (în redacția legii din 24 martie 1961), art. XX/1 alin. (X) lit. X), X) și art. XX/1

alin. (X) lit. X), X), X) din Codul penal, iar, în cererea de apel ultimul nu a invocat și

prezentat probe, motive și situații ce ar răsturna situația și ar fi determinante pentru a

combate motivării instanței de fond. Or, apelantul în cererea de apel a reiterat poziția

și motivația sa din cererea de chemare în judecată, practic limitându-se la faptul

încălcării de către prima instanță a termenului rezonabil de examinare a cauzei penale.

Sub alt aspect, instanța de apel a menționat că simplul fapt invocat de reclamant

în cadrul procedurii judiciare anterioare a fost depășit, în lipsa unor temeiuri obiective,

termenul rezonabil de examinare a cauzei penale nu echivalează automat și

necondiționat cu existența unei astfel de încălcări admisă de instanțele naționale.

Cu privire la soluția de respingere a pretenției de bază, privind constatarea

încălcării termenului rezonabil de examinare a cauzei penale, instanța de apel a conchis

că prima instanță corect a decis respingerea și celorlalte pretenții privind obligarea

statului la plata despăgubirilor de ordin material și moral, pretins a fi suportate de către

reclamantul/apelant în actuala pricină. Or, aceste pretenții derivă din pretenția

principală și urmează aceiași soartă, ca și soarta pretenției de bază, adică respingerea

acestora, ca fiind neîntemeiate.

În concluzie instanța de apel a reținut că, prima instanța corect a stabilit starea de

fapt, corect a identificat și aplicat cadrul legal pertinent, adoptând în acest sens o

hotărâre judecătorească întemeiată și conformă Legii.

Drept consecință și, deoarece argumentele apelantului sunt combătute integral

prin concluziile indicate supra, instanța de apel a ajuns la concluzia de a respinge

apelul declarat de către Dumitru Rudic și a menține hotărârea primei instanțe, deoarece

a fost adoptată cu respectarea normelor de drept material și procedural, cu verificarea

și aprecierea probelor administrate în conformitate cu cerințele art. 130 din Codul de

procedură civilă, iar, motivele indicate de apelant în cererea de apel fiind declarative,

reducându-se doar la critica subiectivă a hotărârii contestate.

La 23 februarie 2023, Dumitru Rudic a declarat recurs împotriva deciziei din 23

ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia casarea deciziei

instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care

acțiunea să fie admisă integral.

În susținerea recursului s-au indicat motivele de drept și de fapt invocate pe

parcursul examinării cauzei în prima instanță și în instanța de apel, suplimentar

invocându-se că decizia Curții de Apel Chișinău este neîntemeiată și ilegală, prin

faptul că atâta timp cât de la momentul comiterii infracțiunilor incriminate și până la

o hotărâre definitivă a instanței a durat mai bine de 11 ani. Or, statul nu are obligația

numai de a investiga infracțiunile dar și a preîntâmpina, preveni și investiga la timp

aceste infracțiuni.

Prin urmare, a considerat că, instanțele de judecată ierarhic inferioare au

interpretat eronat legea. Mai mult ca atât, o satisfacție echitabilă în cadrul procedurilor

naționale efectivă pentru pararea prejudiciului, în cazul în care inculpatul a decedat și

procesul penal încetat (fără ca instanța să se pronunțe asupra vinovăției inculpatului

decedat), nu este reglementată de legislația națională sau cel puțin nu ar fi una efectivă.

5

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează

că, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei în ședință publică la 24

ianuarie 2023 (f.d.125).

Totodată, din conținutul scrisorii de expediere a actului judecătoresc nr.2468 (f.d.

137), rezultă că, la 23 martie 2023, Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa

apelantului, prin intermediul oficiului poștal, copia deciziei integrale din 24 ianuarie

2024, însă, date privind recepționarea acesteia lipsesc la dosar.

Astfel, recursul declarat de către Dumitru Rudnic, la 23 februarie 2023,

împotriva deciziei din 24 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, anterior

recepționării copiei deciziei contestate, se consideră depus în termenul stabilit de lege.

La 05 aprilie 2023, Curtea Supremă de Justiție, prin intermediul oficiului poștal,

a expediat în adresa intimatului Ministerului Justiției al RM, precum și în adresa

intervenientului accesoriu Procuratura Generală a RM, copia recursului declarat de

către Dimitri Rudic, împotriva deciziei din 24 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău,

creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare

a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor

contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței,

fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului

(f.d.143).

Deși, la 10 aprilie 2023, Ministerului Justiției al RM, precum și Procuratura

Generală a RM, au recepționat copia recursului declarat de către Dimitri Rudic,

împotriva deciziei din 24 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, fapt confirmat prin

avizele de recepție anexate la materialele cauzei (f.d. 145/146), ultimi nu și-au

valorificat dreptul procedural respectiv și nu au depus referințe, prin care să-și expună

opinia referitor la recursul depus de către Dimitri Rudic.

Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative

(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) au fost

operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în vigoare la 01

septembrie 2023.

În conformitate cu prevederile art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie

2023, recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare

a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii

recursului.

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția temeiurilor

în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până

la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Recursul declarat de către Dumitru Rudic, a fost depus până la data intrării în

vigoare a Legii nr. 246 din 31 iulie 2023 și va fi examinat în baza temeiurilor în

vigoare la data depunerii recursului.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Dumitru Rudic, Completul de

judecată al Curții Supreme de Justiție consideră recursul inadmisibil, din motivele ce

succed.

6

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în vigoare la

data depunerii recursului, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare

recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor

de drept material sau a normelor de drept procedural.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare

la data depunerii recursului, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în

care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că, examinarea

admisibilității recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în

cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă, în

vigoare la data declarării recursului.

Din analiza recursului declarat rezultă că, Dumitru Rudic, a invocat temei de

admisibilitate prevederile art. 432 alin. (2) lit. c) din Codul de procedură civilă, în

vigoare la data de 23 februarie 2023.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, reținând că recurentul a

făcut trimitere la temeiul de drept prevăzut de art. 432 alin. (2) lit. c) din Codul de

procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, potrivit căruia se considera

că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care

instanța judecătorească a interpretat eronat legea, însă, instanța de recurs nu a stabilit

că instanța de apel, aplicând normele respective, ar fi extins norma juridică dincolo de

ipotezele la care se aplică sau invers.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, reținând că recurentul a

făcut trimitere la temeiul de drept prevăzut de art. 432 alin. (2) lit. c) din Codul de

procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, normă citată supra, nu a

stabilit interpretarea în mod eronat a legii de către instanța judecătorească.

În context, Completul de judecată constată că argumentele invocate în cererea de

recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate, or, motivele recursului sunt similare celor

invocate în cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție învederează că,

potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

7

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat de către Dumitru Rudic, nu rezultă că instanța de apel a

apreciat arbitrar probele.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului Unit, p.38, cauza Stanev împotriva

Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului,

care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo

împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte

decât pentru un apel (cauza Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, procedurile

cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (cauza

Helmers c. Suediei, 09 octombrie 1991).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul

inadmisibil.

Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia că recursul declarat de către Dumitru Rudic, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, în

vigoare la data depunerii recursului și drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data

depunerii recursului, art.440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă, Completul

de judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Dumitru Rudic, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Ion Malanciuc

8