ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție

Sursă originală

CSJ 15.05.2024

3r-303/23 — anularea actelor administrative

HOTĂRÂRE

15.05.2024

Pe scurt

Instanță: Curtea Supremă de Justiție
Obiect: anularea actelor administrative
Temei legal: examinarea admisibilitatii actiunii, dreptul vatamat, conditiile de contestare a actului administrativ individual si normativ

RĂSFOIEȘTE: Curtea Supremă de Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

3r-303/23 — anularea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 3r-303/23

2-20041624-01-3r-16112023

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (V. Negru, E. Palanciuc, I. Dutca)

D E C I Z I E

15 mai 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența

Președinte, judecător Stela Procopciuc

judecătorii Ion Malanciuc

Diana Stănilă

examinând recursurile depuse de Ludmila Ouș, Svetlana Balmuș și de avocatul

Olesea Doronceanu și de avocatul Olesea Doronceanu, în interesele Ludmilei Ouș

și Svetlanei Balmuș,

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în judecată

depusă de Ludmila Ouș și Svetlana Balmuș împotriva Consiliului Superior al

Magistraturii, Completul de examinare a contestațiilor de pe lângă Consiliul

Superior al Magistraturii și Colegiul Disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al

Magistraturii, terț Ion Pleșca cu privire la anularea deciziei Colegiului disciplinar de

pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii nr. 23/5 din 16 iulie 2020, prin care s-a

restituit contestația depusă de Ludmila Ouș și Svetlana Balmuș, anularea hotărârii

Completului de examinare a contestațiilor al Colegiului disciplinar de pe lângă

Consiliul Superior al Magistraturii nr. 17/1 din 31 ianuarie 2020, prin care au fost

respinse contestațiile declarate de Ludmila Ouș și Svetlana Balmuș și anularea

deciziei Inspecției Judiciare nr. 778s-837 p/m din 20 septembrie 2019 de respingere

a sesizărilor înaintate de Ludmila Ouș și Svetlana Balmuș, cu remiterea către

Inspecția Judiciară pentru o nouă verificare în fond a sesizărilor și actelor prezentate,

anularea pct. 56, 75, 85, 86.1 din Regulamentul cu privire la activitatea Colegiului

Disciplinar, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 505/24

din 13 noiembrie 2018,

împotriva încheierii din 16 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a declarat inadmisibilă acțiunea înaintată de Ludmila Ouș și Svetlana Balmuș,

c o n s t a t ă :

La data de 06 aprilie 2020, Ludmila Ouș și Svetlana Balmuș, reprezentate de

avocatul Veronica Mihailov-Moraru au depus cerere de chemare în judecată

împotriva Consiliului Superior al Magistraturii, Completul de examinare a

contestațiilor de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii cu privire la anularea

hotărârii Colegiului Disciplinar nr. 17/1 din 31 ianuarie 2020 și a deciziei Inspecției

Judiciare nr. 778s-837 p/m din 20 septembrie 2019 (f.d. 5-35, 40-69, 72-86, Vol. I).

În motivarea acțiunii reclamantele au invocat că, la data de 15 iulie 2019, în

adresa Consiliului Superior al Magistraturii, a parvenit Memoriul adresat de

Ministrul Afacerilor Interne, pe marginea sesizării înaintate de judecătorii în demisie

Ludmila Ouș și Svetlana Balmuș, prin care s-a solicitat tragerea la răspundere

disciplinară a ex-președintelui Curții de Apel Chișinău, Ion Pleșca, înregistrată ca

sesizare la data de 16 iulie 2019.

Au indicat că, la data de 22 iulie 2019, în adresa Inspecției Judiciare, a parvenit

extrasul din procesul-verbal nr. 3 din 16 iulie 2019 al Plenului Consiliului Superior

al Magistraturii, prin care Inspecția Judiciară a fost sesizată în vederea verificării

circumstanțelor invocate în cadrul emisiunii televizate din 11 iulie 2019, difuzată de

postul de televiziune ”TV8”, de către judecătorii în demisie a Curții de Apel

Chișinău, Domnica Manole și Ludmila Ouș, ce se referă la acțiunile lui Ion Pleșca,

ex-președinte al Curții de Apel Chișinău.

Au menționat reclamantele că, Inspecția Judiciară, la data de 29 iulie 2019, s-a

autosesizat, iar prin dispoziția inspectorului-judecător principal din 16 iulie 2019,

sesizarea a fost repartizată pentru examinare.

Au invocat că, la data de 23 iulie 2019, prin prisma art. 23 alin. (12) din Legea

cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, s-a dispus prin rezoluție

pornirea procedurii disciplinare în privința ex-președintelui Curții de Apel Chișinău,

Ion Pleșca, în baza art. 4 din Legea cu privire la răspunderea disciplinară a

judecătorilor nr. 178 din 25 iulie 2014, iar la data de 20 septembrie 2019, Inspecția

Judiciară a emis decizia nr. 778s-837 p/m din 20 septembrie 2019, prin care s-a

respins ca neîntemeiată sesizarea declarată de judecătorii în demisie Ludmila Ouș și

Svetlana Balmuș privind tragerea la răspundere disciplinară a judecătorului Curții

de Apel Chișinău, Ion Pleșca.

Nefiind de acord cu decizia inspectorului-judecător nr. 778s-837 p/m din

20 septembrie 2019, la data de 02 noiembrie 2019, de către Ludmila Ouș a fost

depusă contestație, iar ulterior la 03 ianuarie 2020 și de către Svetlana Balmuș.

Urmare a contestațiilor depuse, la data de 31 ianuarie 2020, Completul de

examinare a contestațiilor al Colegiului disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al

Magistraturii, a emis hotărârea nr. 17/1, prin care s-au respins contestațiile declarate

de către judecătorii în demisie Ludmila Ouș și Svetlana Balmuș împotriva deciziei

Inspecției Judiciare nr. 778s-837 p/m din 20 septembrie 2019, de respingere a

sesizării acestora privind faptele ex-președintelui Curții de Apel Chișinău, Ion

Pleșca, care pot constitui abateri disciplinare.

Reclamantele au considerat că, hotărârea Completului de examinare a

contestațiilor al Colegiului disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii

nr. 17/1 din 31 ianuarie 2020, și decizia Inspecției Judiciare nr. 778s-837 p/m din

20 septembrie 2019 de respingere a sesizărilor înaintate de judecătorii în demisie

Ludmila Ouș și Svetlana Balmuș, ca fiind ilegale în fond, emise contrar prevederilor

legii, fapt care, conform art. 141 și 206 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ,

constituie temei pentru anularea acestora, or, hotărârile contestate nu sunt motivate

și nici nu conțin nici un motiv întemeiat de fapt și de drept, care ar justifica

respingerea contestațiilor cu privire la tragerea la răspundere disciplinară a ex-

președintelui Curții de Apel Chișinău, Ion Pleșca pentru acțiunile ilegale comise și

abaterile menționate, menționând totodată că, ambele hotărâri nu sânt întemeiate în

fapt și de drept, pe motive justificate de respingere, nu fac analiza argumentelor

expuse pe larg de solicitante și nici nu s-a verificat multitudinea de probe prezentate.

Reclamantele au susținut că, hotărârile emise denotă o interpretare eronată

unilaterală a legii în raport cu circumstanțele faptice și probelor prezentate, ducând

la violarea drepturilor fundamentale și intereselor legitime ale reclamantelor la o

procedură echitabilă de apărare a drepturilor, care au avut de pătimit în urma

acțiunilor abuzive ale ex- președintelui Curții de Apel Chișinău, Ion Pleșca pe timpul

exercitării de către reclamante a funcției de judecător, contrar interzicerii prin lege a

oricăror imixtiuni și influențe asupra judecătorilor și actului de justiție.

Au relatat că, în baza sesizărilor subsemnatelor și procesului-verbal nr. 3 din

16 iulie 2019, al Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a sesizat

Inspecția Judiciară, în vederea verificării circumstanțelor invocate în cadrul

emisiunii televizate din 11 iulie 2019 difuzată pe postul de televiziune ”TV8”, de

către judecătorii în demisie a Curții de Apel Chișinău, Domnica Manole și Ludmila

Ouș, ce se referă la acțiunile lui Ion Pleșca, ex-președinte al Curții de Apel Chișinău,

inspectorul-judecător urma să verifice acțiunile ex-președintelui Curții de Apel

Chișinău, Ion Pleșca privind constatarea săvârșirii abaterilor disciplinare prevăzute

de art. 4 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 178 din 25 iulie 2014, pentru imixtiunea în

activitatea de înfăptuire a justiției de către un alt judecător și sub aspectul art. 4 alin.

(2) din Legea nr. 178 din 25 iulie 2014, privind abaterea disciplinară, comisă de

președinții instanțelor judecătorești pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea cu

întârziere sau necorespunzătoare, fără o justificare rezonabilă, a atribuțiilor stabilite

de art. 161 din Legea nr. 514-XIII din 06 iulie 1995 privind organizarea

judecătorească și dacă aceasta a afectat activitatea instanței.

În aceeași ordine de idei au indicat că, din sesizarea judecătorilor în demisie,

notele explicative și materialele anexate la sesizare, precum și din contestații,

procesele-verbale de audiere a martorilor Dorina Plucci și Iuliana Pascal, se

demonstrează cu certitudine că, ex-președintele Curții de Apel Chișinău, Ion Pleșca,

pe toată perioada activităților în calitate de judecători la Curtea de Apel Chișinău,

folosindu-se de funcția de președinte al instanței ocupată, prin abuz de serviciu,

imixtiune, amestec în actul de justiție, se implica ilegal în examinarea unor dosare

de rezonanță, inclusiv cu caracter politic.

Reclamantele au susținut că, toate faptele, probele și detaliile indicate, nu au

fost verificate de către Inspecția Judiciară și nici de Completul de examinare a

contestațiilor al Colegiului disciplinar, or, judecătorul-inspector și membrii

Completului de examinare a contestațiilor al Colegiului disciplinar, urmau să

verifice amplu toate detaliile și faptele prin audierea altor colegi judecători.

Reclamantele au considerat că, inspectorul-judecător, contrar prevederilor

art. 23 alin. (2) din Legea nr. 178 din 25 iulie 2014, nu a întreprins toate măsurile

necesare pentru a verifica faptele invocate în sesizare și a stabili existența sau

inexistența elementelor faptei care constituie abatere disciplinară. Or, inspectorul-

judecător și membrii Completului de examinare a contestațiilor al Colegiului

disciplinar, urmau să verifice acțiunile ex-președintelui Curții de Apel Chișinău, Ion

Pleșca, sub aspectul constatării săvârșirii abaterii disciplinare prevăzute de art. 4

alin. (1) lit. d) din Legea nr. 178 din 25 iulie 2014, conform căruia, constituie abatere

disciplinară imixtiunea în activitatea de înfăptuire a justiției de către un alt judecător

în toate dosarele expuse în sesizare, iar în baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 178 din

25 iulie 2014, inspectorul-judecător și membrii Completului de examinare a

contestațiilor al Colegiului disciplinar urmau să verifice acțiunile ex-președintelui

Curții de Apel Chișinău, Ion Pleșca, dacă constituie abatere disciplinară comisă de

președinții instanțelor judecătorești neîndeplinirea sau îndeplinirea cu întârziere sau

necorespunzătoare, fără o justificare rezonabilă, a atribuțiilor stabilite de art.161 din

Legea nr. 514-XIII din 06 iulie 1995 privind organizarea judecătorească și dacă

aceasta a afectat activitatea instanței.

Au reiterat că, nici în decizia Inspecției Judiciare nr. 778s-837 p/m din

20 septembrie 2019 și nici în hotărârea Completului de examinare a contestațiilor al

Colegiului disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii nr. 17/1 din

31 ianuarie 2020, nu s-au expus și nici nu au motivat în vreun fel, faptele expuse,

abaterile disciplinare admise de către ex-președintele Curții de Apel Chișinău, Ion

Pleșca, prevăzute de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 178 din 25 iulie 2014, or, membrii

completelor de examinare a contestațiilor în acest caz urmau să solicite Inspecției

Judiciare efectuarea unor verificări suplimentare și colectarea unor documente și

probe noi, în baza art. 28 alin. (2) al Legii nr. 178 din 25 iulie 2014.

Reclamantele au menționat că, inspectorul-judecător și membrii Completului

de examinare a contestațiilor al Colegiului disciplinar, superficial au examinat și

verificat faptele expuse în sesizare, făcând o concluzie pripită, luând la bază în

exclusivitate cele relatate (declarativ, fără substrat) de Ion Pleșca, în opinia sa,

precum că, toate referințele cu privire la imixtiune, abuz și sau alte ilegalități

atribuite ex-președintelui Curții de Apel Chișinău, Ion Pleșca, le califică ca fiind cel

puțin aberante și fiind rezultatul unei strategii de apărare defectuoasă, în scopul

victimizării, menite să schimbe accentele de pe situația în care s-au pomenit

judecătorii în demisie.

Au relevat că, atât inspectorul-judiciar cât si membrii Completului de

examinare a contestațiilor al Colegiului disciplinar, nu au verificat în esență acele

abateri disciplinare comise de Ion Pleșca, și relatate în sesizări, dar s-au mărginit la

indicarea formală a unor informații inutile, fără a verifica si constata abaterile

disciplinare comise de ex-președintele Ion Pleșca, care sânt inadmisibile în sistemul

judecătoresc, ne fiind clar, cine și în ce mod a verificat faptele.

Au atenționat că, la caz, prin hotărârea Completului de examinare a

contestațiilor al Colegiului disciplinar în aprecierea Completului de examinare a

contestațiilor pct. 7, se constată examinarea defectuoasă si faptul indicării de către

inspectorul-judecător a unor date eronate care nu corespund adevărului, în decizia

nr. 778s-837 p/m din 20 septembrie 2019.

Astfel, reclamantele au menționat că, inspectorul-judecător la examinarea

sesizării enunțate, a dat dovadă de subiectivism, părtinire și lipsă de viziune,

deoarece nu a utilizat toate pârghiile și metodele posibile în stabilirea adevărului.

Or, adevărul este bine cunoscut, însă nu face bine celui vizat și prin urmare, contrar

prevederilor art. 23 alin. (2) al Legii cu privire la răspunderea disciplinară a

judecătorilor nr. 178 din 25 iulie 2014, inspectorul-judecător căruia i-a fost

repartizată sesizarea, nu și-a îndeplinit obiectiv și în mod complet obligațiile

prevăzute la lit. a), de a întreprinde toate măsurile necesare pentru a verifica faptele

invocate de autorul sesizării și a stabili existența sau inexistența elementelor faptei

care poate constitui abatere disciplinară; c) să întocmească dosarul cauzei

disciplinare care include sesizarea privind faptele care pot constitui abateri

disciplinare, opinia scrisă a judecătorului subiect al sesizării, precum și toate

materialele și alte probe obținute în urma verificării; d) să examineze admisibilitatea

sesizării pentru pornirea procedurii disciplinare, cu încadrarea juridică a faptelor

invocate în sesizare, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1) lit. e) să transmită

dosarul disciplinar colegiului disciplinar și să susțină raportul cu privire la rezultatele

cercetării disciplinare.

Cu referire la art. 23 alin. (3) lit. a), b), c), d) al Legii cu privire la răspunderea

disciplinară a judecătorilor nr. 178 din 25 iulie 2014, reclamantele au considerat că,

la caz în procesul de verificare a sesizării, inspectorul-judecător nu a valorificat

examinarea multi-aspectuală a sesizărilor prin efectuarea de copii de pe documentele

relevante, inclusiv din dosarele la examinarea cărora se afirmă că, au fost comise

faptele descrise în sesizare; solicitarea altor informații necesare de la președintele

instanței și alți judecători de la instanța în care activează judecătorul vizat în sesizare,

precum și de la alte autorități publice, persoane cu funcții de răspundere sau persoane

private; solicitarea, în caz de necesitate, persoanei care a depus sesizarea a

explicațiilor verbale și înscris, precum și probe suplimentare în legătură cu faptele

invocate în sesizare; întreprinderea altor acțiuni necesare (indicate de solicitanți)

pentru a demonstra existența sau inexistența elementelor abaterii disciplinare în

faptele indicate în sesizare.

Reclamantele au notat că, și Completul de examinare a contestațiilor, care avea

rolul de control ierarhic superior de verificare eficientă, a avut o abordare

superficială, menținând vătămarea reclamantelor prin actele administrative adoptate

cu privire la respingerea contestațiilor depuse și cu ignorarea evidentă a legii.

Urmare a circumstanțelor expuse pe larg și probelor concret indicate,

Completul de examinare a contestațiilor prin membrii săi nu au solicitat Inspecției

Judiciare efectuarea unor verificări suplimentare și/sau colectarea unor documente

sau probe noi, astfel încât decizia Inspecției Judiciare nr. 778s-837 p/m din

20 septembrie 2019 și hotărârea Completului de examinare a contestațiilor al

Colegiului disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii nr. 17/1 din

31 ianuarie 2020, pe lângă faptul că, sânt motivate formal și foarte succint, nu sânt

întemeiate pe evaluarea, aprecierea circumstanțelor de fapt constatate,

comportamentul defectuos și tendențios al ex-președintelui Ion Pleșca, la înfăptuirea

justiției, realizat prin încălcarea intenționată a prevederilor legale, imixtiuni în

activitatea de înfăptuire a justiției de către un alt judecător prin prisma prevederilor

art. 4 alin. (1) lit. d) al Legii nr. 178 din 25 iulie 2014, constituind o preluare fidelă

a argumentelor expuse de ex-președintele Curții de Apel, vizat în sesizare,

argumente care nu corespund realității și nu au fost confirmate documentar.

În același context, reclamantele au reținut că, hotărârea Completului de

examinare a contestațiilor al Colegiului disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al

Magistraturii, este nemotivată, în aceasta făcându-se doar o retrospectivă a

circumstanțelor de fapt și o mențiune, precum că, sesizările acestora privind faptele

ex-președintelui Curții de Apel Chișinău, Ion Pleșca, care pot constitui abateri

disciplinare.

În opinia reclamantelor, constatările expuse de Inspecția Judiciară și ale

Completului de examinare a contestațiilor, tratează superficial faptele expuse de o

gravitate esențială pentru imaginea justiției în ansamblu, pe lângă ignorarea analizei

probelor prezentate, fiind omisă aprecierea circumstanțelor faptice elucidate

incontestabil, în mod legal și corespunzător, fapt ce atrage în mod vădit temeiuri de

anulare a acestora.

Au subliniat că, hotărârile contestate sânt contrare legii și procedurii, nefiind

întrunite toate condițiile legale de formă și de conținut, aducând grave atingeri

drepturilor și libertăților ex-judecătorilor Ludmila Ouș și Svetlana Balmuș, ca

persoane pătimite, ale căror drepturi și libertăți stabilite de legi le-au fost vătămate.

Întrucât acestea au activat în cadrul Curții de Apel, în persecutarea acțiunilor

ilegale ale președintelui instanței de apel, Ion Pleșca, s-a atentat grav la principiul

independenței și inviolabilității judecătorului, interesului public și transparenței

actului de justiție.

Adresându-se organelor administrative, în temeiul legii, reclamantele nu au

avut parte de o procedura echitabilă, obiectivă și eficientă la examinarea sesizării și

contestației depuse organelor responsabile în vederea constatării, sancționării și

curmării acțiunilor abuzive comise, fiind astfel, susceptibile anulării pe motivul

ilegalităților menționate, hotărârile adoptate fiind susceptibile nulității pe motivul

viciilor deosebit de grave de ignorare evident a informațiilor prezentate suficient de

credibile, care trebuiau supuse aprecierii concludente și a tuturor circumstanțelor

invocate.

Au invocat că, în baza art. 15 alin. (5) al Legii cu privire la răspunderea

disciplinară a judecătorilor nr. 178 din 25 iulie 2014, ședințele completelor de

examinare a contestațiilor sânt închise, și respectiv reclamantele au fost lipsite de

posibilitatea legală și efectivă de a se expune, de a se apăra în fața organului

administrativ, și acest fapt aduce atingere dreptului la o procedură echitabilă, fapt ce

le îngrădește accesul efectiv la justiție și calea unui control judiciar.

Respectiv, respingerea prin hotărâre definitivă, a contestației depuse

Completului de examinare a contestațiilor, prezintă o îngrădire a accesului la justiție

și anume dreptului de a contesta decizia cel puțin printr-un control efectiv separat și

jurisdicțional.

În contextul hotărârii Curții Constituționale nr. 13 din 14 mai 2018, prin care

s-au declarat neconstituționale unele prevederi ale art. 25 din Legea nr. 947 din

19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, hotărârile Consiliului

Superior al Magistraturii, se contestă, inter alia, atunci când circumstanțele de fapt

și de drept au fost apreciate eronat, prejudiciindu-se fondul cauzei.

La data de 06 aprilie 2020, reclamantele Ludmila Ouș și Svetlana Balmuș, au

depus o cerere suplimentară, indicând motive suplimentare întru susținerea acțiunii

depuse, specificând suplimentar că, Inspecția Judiciară și Completul de examinare

al contestațiilor, au tratat superficial faptele expuse de o gravitate esențială pentru

imaginea justiției în ansamblu și pe lângă ignorarea analizei probelor prezentate, au

omis a da apreciere circumstanțelor faptice elucidate incontestabil în mod legal și

corespunzător, fapt ce atrage în mod vădit temeiuri de anulare a acestora.

La data de 14 decembrie 2020, reclamantele au depus o cerere prin care au

formulat o pretenție suplimentară, solicitând anularea pct. 48, 56, 75, 85, 86.1 din

Regulamentul cu privire la activitatea Colegiului disciplinar aprobat prin hotărârea

Consiliului Superior al Magistraturii nr. 505/24 din 13 noiembrie 2018.

Prin încheierea din 25 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a declarat

inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ înaintată de Ludmila Ouș și

Svetlana Balmuș împotriva Inspecției Judiciare și Colegiului disciplinar al

Consiliului Superior al Magistraturii, cu privire la anularea hotărârii Colegiului

disciplinar nr. 17/1 din 31 ianuarie 2020, deciziei Inspecției Judiciare nr. 778s-837

p/m din 20 septembrie 2019 și pct. 48, 56, 75, 85, 86.1 din Regulamentul cu privire

la activitatea Colegiului disciplinar aprobat prin hotărârea Consiliului Superior al

Magistraturii nr. 505/24 din 13 noiembrie 2018 (f.d. 38-47, Vol. II).

Prin decizia din 07 iulie 2021 a Curții Supreme de Justiție s-a admis recursul

depus de Ludmila Ouș și Svetlana Balmuș, reprezentate de avocatul Veronica

Mihailov-Moraru. S-a casat încheierea din 25 ianuarie 2021 a Curții de Apel

Chișinău și s-a remis cauza la Curtea de Apel Chișinău pentru judecarea acțiunii

(f.d. 112-118, Vol. II).

Prin Încheierea Curții de Apel Chișinău din 22 februarie 2022, s-a atras în

proces, în calitate de terț, ex-președintele Curții de Apel Chișinău, Ion Pleșca

(f.d. 42-45, Vol. III).

La data de 24 februarie 2022, Ludmila Ouș și Svetlana Balmuș, reprezentate de

avocatul Olesea Doronceanu au depus cerere de concretizare și majorare a

pretențiilor din acțiune, prin care au solicitat anularea deciziei Colegiului disciplinar

de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii nr. 23/5 din 16 iulie 2020, prin care

s-a restituit contestația depusă de Ludmila Ouș și Svetlana Balmuș și s-a menținut

hotărârea Completului de examinare a contestațiilor al Colegiului disciplinar de pe

lângă Consiliul Superior al Magistraturii nr. 17/1 din 31 ianuarie 2020; anularea

hotărârii Completului de examinare a contestațiilor al Colegiului Disciplinar de pe

lângă Consiliul Superior al Magistraturii nr. 17/1 din 31 ianuarie 2020, prin care au

fost respinse contestațiile declarate de judecătorii în demisie, Ludmila Ouș și

Svetlana Balmuș; anularea deciziei Inspecției Judiciare nr. 778s-837 p/m din

20 septembrie 2019 de respingere a sesizărilor înaintate de judecătorii în demisie

Ludmila Ouș și Svetlana Balmuș, adresată Ministerului Afacerilor Interne și remisă

pentru examinare conform competenței, înregistrată la data de 16 iulie 2019 și

autosesizarea Inspecției Judiciare vizavi de cele relatate în cadrul emisiunii TV cu

Natalia Morari ”Politica”, în vederea verificării unor informații privind tragerea la

răspundere disciplinară a ex-președintelui Curții de Apel Chișinău, Ion Pleșca,

înregistrată la 29 iulie 2019, cu remiterea sesizărilor către Inspecția Judiciară pentru

o nouă verificare în fond a sesizărilor și a actelor prezentate; anularea în parte a

actului administrativ normativ – prevederile pct. 56, 75, 85, 86.1 din Regulamentul

cu privire la activitatea Colegiului Disciplinar, aprobat prin hotărârea Consiliului

Superior al Magistraturii nr. 505/24 din 23 noiembrie 2018, care nu se supune

controlului constituționalității și stabilește reguli de aplicare obligatorii pentru un

număr nedeterminat de situații identice (f.d. 51-52, Vol. III).

La data de 18 august 2022, Ludmila Ouș și Svetlana Balmuș, reprezentate de

avocatul Olesea Doronceanu au depus o altă cerere de concretizare a pretențiilor din

acțiune, prin care au reiterat aceleași circumstanțe de fapt și de drept și au susținut

aceleași revendicări, menționând în acest sens că, la actele cauzei au fost prezentate

suficiente probe care confirmă temeinicia acțiunii în cauză, care atestă cu certitudine

suficiența pentru a intenta cauza disciplinară și lipsa temeiurilor de respingere a

sesizărilor, or, suportul probator administrat la dosar demonstrează fără echivoc că,

ex-președintele Curții de Apel Chișinău, Ion Pleșca, a întreprins măsuri ilegale de

influențare, presare, intimidare, înjosire și amenințare cu pornirea ilegală și

neîntemeiată a dosarelor penale în privința judecătorilor neascultători, cu arestări,

punerea cătușelor judecătorilor incomozi, care nu se supuneau indicațiilor acestuia

(f.d. 105-121, Vol. III).

Prin încheierea din 16 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a declarat

inadmisibilă acțiunea înaintată de Ludmila Ouș și Svetlana Balmuș împotriva

Consiliului Superior al Magistraturii, Completul de examinare a contestațiilor de pe

lângă Consiliul Superior al Magistraturii și Colegiul Disciplinar de pe lângă

Consiliul Superior al Magistraturii, terț Ion Pleșca cu privire la anularea deciziei

Colegiului disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii nr. 23/5 din 16

iulie 2020 prin care s-a restituit contestația depusă de Ludmila Ouș și Svetlana

Balmuș, anularea hotărârii Completului de examinare a contestațiilor al Colegiului

disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii nr.17/1 din 31 ianuarie

2020, prin care au fost respinse contestațiile declarate de Ludmila Ouș și Svetlana

Balmuș, anularea deciziei Inspecției Judiciare nr. 778s-837 p/m din 20 septembrie

2019 de respingere a sesizărilor înaintate de Ludmila Ouș și Svetlana Balmuș, cu

remiterea către Inspecția Judiciară pentru o nouă verificare în fond a sesizărilor și

actelor prezentate, anularea pct. 56, 75, 85, 86.1 din Regulamentul cu privire la

activitatea Colegiului Disciplinar, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al

Magistraturii nr. 505/24 din 13 noiembrie 2018 (f.d. 217-232, Vol. III).

La 31 octombrie 2023 și 01 noiembrie 2023, prin intermediul poștei

electronice, și la 01 noiembrie 2023, prin intermediul oficiului poștal, Ludmila Ouș,

Svetlana Balmuș și avocatul Olesea Doronceanu și avocatul Olesea Doronceanu, în

interesele Ludmilei Ouș și Svetlanei Balmuș au depus recursurile împotriva

încheierii din 16 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând anularea

încheierii contestate, cu pronunțarea unei noi încheieri de admisibilitate și punerea

pe rol a cererii de chemare în judecată, cu remiterea cauzei în aceeași instanță, în alt

complet de judecători (f.d. 2-21, 73-93, 31-49, 51-71, Vol. IV).

În motivarea recursurilor, Ludmila Ouș și Svetlana Balmuș și avocatul Olesea

Doronceanu au invocat că încheierea contestată reprezintă o abordare unilaterală,

superficială, părtinitoare, totodată denotă o interpretare eronată a legii în raport cu

circumstanțele faptice și probelor prezentate, care duc incontestabil la violarea

drepturilor fundamentale și intereselor legitime ale recurentelor cum ar fi accesul

liber la justiție, la o procedură echitabilă de a-si apăra drepturile și care au avut de

pătimit urmare a acțiunilor ilegale și abuzive ale ex-președintelui Curții de Apel

Chișinău, Ion Pleșca pe timpul exercitării de către recurente a funcției de judecător,

contrar interzicerii prin lege a oricăror imixtiuni si influente asupra judecătorilor si

actului de justiției. Prin comportamentul abuziv și ilegal a lui Ion Pleșca,

reclamantele au fost determinate de a demisiona din funcția de judecător, fiind astfel

private de dreptul la muncă.

Recurentele au notat că dreptul, interesul personal vătămat al recurentelor

Ludmila Ouș și Svetlana Balmus, în speța dată îl reprezintă dreptul de a munci in

condiții libere, corecte, conform legii, cu respectarea demnității umane si dreptul la

protecția muncii a recurentelor, consfințit la art. 43 în Constituția, dreptul la respect,

la demnitate

Recurentele au indicat că chiar dacă interesul nu este născut și actual, se poate

formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat

sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea

repara.

La data de 16 noiembrie 2023 în scopul asigurării unui proces echitabil în

ordine de recurs, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Consiliului

Superior al Magistraturii copia recursurilor depuse de Ludmila Ouș, Svetlana

Balmuș și de avocatul Olesea Doronceanu și de avocatul Olesea Doronceanu, în

interesele Ludmilei Ouș și Svetlanei Balmuș (f.d. 98, Vol. IV).

Până la data examinării recursurilor depuse de Ludmila Ouș, Svetlana Balmuș

și de avocatul Olesea Doronceanu și de avocatul Olesea Doronceanu, în interesele

Ludmilei Ouș și Svetlanei Balmuș, Consiliul Superior al Magistraturii nu a prezentat

referința.

Conform art. 241 alin. (1) din Codul administrativ, încheierile primei instanțe

și ale instanței de apel pot fi contestate cu recurs, separat de hotărâre, în cazurile

prevăzute de prezentul cod și de alte legi.

În conformitate cu prevederile art. 242 din Codul administrativ, recursul

împotriva încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a

emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii

judecătorești, dacă legea nu stabilește un termen mai mic.

Curtea de Apel Chișinău a adoptat încheierea contestată la 16 octombrie 2023,

fiind notificată recurentelor, prin intermediul poștei electronice la data de

24 octombrie 2023, ora 12:24, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică,

anexat la actele cauzei (f.d. 233, Vol. III).

Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că

Ludmila Ouș și Svetlana Balmuș, reprezentate de avocatul Olesea Doronceanu s-au

conformat prevederilor legale și au respectat termenul instituit de legiuitor la

articolul 242 din Codul administrativ, pentru demararea căii de atac în ordine de

recurs.

Prin prisma art. 191 alin. (5) lit. b) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție soluționează cererile de recurs împotriva hotărârilor, a deciziilor și a

încheierilor curților de apel.

Conform art. 243 alin. (2) din Codul administrativ, instanța competentă

soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de judecată.

Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita participanții la proces.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție a decis examinarea cererii

de recurs fără înștiințarea participanților la proces, cu plasarea datei ședinței pe

pagina web a Curții Supreme de Justiție, fiind inoportună invitarea părților, întrucât

argumentele expuse în cererea de recurs au fost formulate cu suficientă precizie

pentru a permite instanței examinarea acesteia.

Studiind actele cauzei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursurile depuse de Ludmila Ouș, Svetlana Balmuș și de avocatul

Olesea Doronceanu și de avocatul Olesea Doronceanu, în interesele Ludmilei Ouș

și Svetlanei Balmuș împotriva încheierii din 16 octombrie 2023 a Curții de Apel

Chișinău urmează a fi respinse cu menținerea încheierii contestate.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele.

Conform art. 243 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ, examinând recursul

împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre următoarele decizii:

respinge recursul.

După cum rezultă din actele cauzei, Inspecția Judiciară a Consiliului Superior

al Magistraturii a fost sesizată prin nota informativă, denumită „Memoriu” de către

Viceprim ministru – Andrei Nastase, căruia reclamantele Ludmila Ouș și Svetlana

Balmuș s-au adresat cu întreprinderea unor măsuri de rigoare în privința

președintelui Curții de Apel Chișinău – Ion Pleșca, în vederea înlăturării lui din

funcție și investigării acțiunilor lui manageriale.

Totodată, prin actul de autosesizare Inspecția Judiciară a inițiat controlul

informațiilor relatate de Ludmila Ouș și Svetlana Balmuș în cadrul emisiunii cu

Natalia Morari ”Politica” de la „TV8”, cu referire la intimidările ex-președintelui

Curții de Apel Chișinău, Ion Pleșca și influențării lui asupra unor decizii de

rezonanță

Prin Decizia Inspecției Judiciare nr. 778s-837 p/m din 20 septembrie 2019 s-a

dispus respingerea sesizărilor înaintate de judecătorii în demisie Ludmila Ouș și

Svetlana Balmuș, adresată Ministerului Afacerilor Interne și remisă pentru

examinare conform competenței, înregistrată la data de 16 iulie 2019 și autosesizarea

Inspecției Judiciare vizavi de cele relatate în cadrul emisiunii TV cu Natalia Morari

”Politica”, în vederea verificării unor informații privind tragerea la răspundere

disciplinară a ex-președintelui Curții de Apel Chișinău, Ion Pleșca, înregistrată la

29 iulie 2019.

Prin hotărârea Completului de examinare a contestațiilor al Colegiului

Disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii nr.17/1 din 31 ianuarie

2020, au fost respinse contestațiile declarate de judecătorii în demisie, Ludmila Ouș

și Svetlana Balmuș.

Prin Decizia Colegiului disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al

Magistraturii nr.23/5 din 16 iulie 2020, s-a restituit contestația depusă de Ludmila

Ouș și Svetlana Balmuș și s-a menținut hotărârea Completului de examinare a

contestațiilor al Colegiului disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii

nr.17/1 din 31 ianuarie 2020.

Prin prezenta acțiune concretizată pe parcursul examinării cauzei, reclamantele

au solicitat anularea Deciziei Colegiului disciplinar de pe lângă Consiliul Superior

al Magistraturii nr. 23/5 din 16 iulie 2020, prin care s-a restituit contestația depusă

de Ludmila Ouș și Svetlana Balmuș și s-a menținut hotărârea Completului de

examinare a contestațiilor al Colegiului disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al

Magistraturii nr.17/1 din 31 ianuarie 2020; anularea Hotărârii Completului de

examinare a contestațiilor al Colegiului Disciplinar de pe lângă Consiliul Superior

al Magistraturii nr. 17/1 din 31 ianuarie 2020, prin care au fost respinse contestațiile

declarate de judecătorii în demisie, Ludmila Ouș și Svetlana Balmuș; anularea

Deciziei Inspecției Judiciare nr. 778s-837 p/m din 20 septembrie 2019 de respingere

a sesizărilor înaintate de judecătorii în demisie Ludmila Ouș și Svetlana Balmuș,

adresată Ministerului Afacerilor Interne și remisă pentru examinare conform

competenței, înregistrată la data de 16 iulie 2019 și autosesizarea Inspecției Judiciare

vizavi de cele relatate în cadrul emisiunii TV cu Natalia Morari ”Politica”, în vederea

verificării unor informații privind tragerea la răspundere disciplinară a ex-

președintelui Curții de Apel Chișinău, Ion Pleșca, înregistrată la 29 iulie 2019, cu

remiterea sesizărilor către Inspecția Judiciară pentru o nouă verificare în fond a

sesizărilor și a actelor prezentate; anularea în parte a actului administrativ normativ

– prevederile pct. 56, 75, 85, 86.1 din Regulamentul cu privire la activitatea

Colegiului Disciplinar, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii

nr. 505/24 din 23 noiembrie 2018, care nu se supune controlului constituționalității

și stabilește reguli de aplicare obligatorii pentru un număr nedeterminat de situații

identice.

În conformitate cu art. 3 din Codul administrativ, legislația administrativă are

drept scop reglementarea procedurii de înfăptuire a activității administrative și a

controlului judecătoresc asupra acesteia, în vederea asigurării respectării drepturilor

și a libertăților prevăzute de lege ale persoanelor fizice și juridice, ținându-se cont

de interesul public și de regulile statului de drept.

Potrivit art. 5 din Codul administrativ, activitatea administrativă reprezintă

totalitatea actelor administrative individuale și normative, a contractelor

administrative, a actelor reale, precum și a operațiunilor administrative realizate de

autoritățile publice în regim de putere publică, prin care se organizează aplicarea

legii și se aplică nemijlocit legea.

În corespundere cu art. 10 din Codul administrativ, actul administrativ

individual este orice dispoziție, decizie sau altă măsură oficială întreprinsă de

autoritatea publică pentru reglementarea unui caz individual în domeniul dreptului

public, cu scopul de a produce nemijlocit efecte juridice, prin nașterea, modificarea

sau stingerea raporturilor juridice de drept public. Decizia autorității publice privind

acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin activitatea administrativă

ilegală este un act administrativ individual.

Reieșind din prevederile art. 12 din Codul administrativ, un act administrativ

normativ este actul juridic subordonat legii adoptat, aprobat sau emis de o autoritate

publică în baza prevederilor constituționale sau legale, care nu se supune controlului

constituționalității și stabilește reguli de aplicare obligatorii pentru un număr

nedeterminat de situații identice.

Conform art. 20 din Codul administrativ, dacă printr-o activitate administrativă

se încalcă un drept legitim sau o libertate stabilită prin lege, acest drept poate fi

revendicat printr-o acțiune în contencios administrativ, cu privire la care decid

instanțele de judecată competente pentru examinarea procedurii de contencios

administrativ, conform prezentului cod.

Conform art. 39 alin. (2) din Codul administrativ, orice persoană care revendică

un drept vătămat de către o autoritate publică în sensul art. 17 sau prin nesoluționarea

în termenul legal a unei cereri se poate adresa instanței de judecată competente.

În corespundere cu art. 17 din Codul administrativ, drept vătămat este orice

drept sau libertate stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i se aduce atingere prin

activitate administrativă.

Reieșind din prevederile art. 189 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, orice

persoană care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea administrativă

a unei autorități publice poate înainta o acțiune în contencios administrativ. O

acțiune în contencios administrativ poate fi înaintată și atunci când autoritatea

publică nu a soluționat în termen legal o cerere.

Conform art. 207 alin. (1) și (2) lit. e) din Codul administrativ, instanța verifică

din oficiu dacă sânt întrunite condițiile pentru admisibilitatea unei acțiuni în

contenciosul administrativ. Dacă este inadmisibilă, acțiunea în contencios

administrativ se declară ca atare prin încheiere judecătorească susceptibilă de recurs.

Acțiunea în contencios administrativ se declară inadmisibilă în special când

reclamantul nu poate revendica încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui

drept în sensul art. 17.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că unul dintre

aspectele definitorii ale acțiunii în contencios administrativ constă în revendicarea

unui drept propriu, afectat de o formă a activității administrative. Prin urmare, acel

care inițiază o acțiune în acest sens trebuie să argumenteze și să dovedească, în mod

corespunzător din punct de vedere procedural, existența și încălcarea unui drept

subiectiv propriu de către activitatea administrativă contestată sau de refuzul

autorității administrative de a soluționa în mod legal o cerere.

În această perspectivă, instanța de recurs reține că pentru ca o acțiune în

contencios administrativ să fie considerată admisibilă, este necesar ca reclamantul

să facă dovada revendicării unui drept subiectiv afectat. O astfel de acțiune nu va

trece testul de admisibilitate conform articolului 207 din Codul administrativ în

absența unei revendicări clare a unui drept subiectiv.

La rândul său, articolul 17 din Codul administrativ se aplică oricărui drept

subiectiv reglementat de normele dreptului material. Aici, dreptul substanțial

definește situațiile juridice subiective care caracterizează statutul juridic al

persoanelor implicate, în timp ce dreptul procedural stabilește modalitățile și

procedurile de protejare a acestor drepturi subiective conform dispozițiilor legale.

Este cert că, din dispozițiile art. 207 alin. (2) lit. e) în coroborare cu art. 39

alin. (2), 17 și 189 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, rezultă că, sesizarea

instanței de judecată de către orice persoană care în opinia sa revendică încălcarea

unui drept al său prin activitatea administrativă a unei autorități publice, fie prin

refuzul autorității administrative de a soluționa în termenul legal o cerere, implică

existența obligatorie a două condiții, și anume existența vătămării unui drept

recunoscut de lege a reclamantului și vătămarea dreptului său să fie cauzat printr-un

act administrativ, fie prin refuzul autorității administrative de a soluționa în termenul

legal o cerere.

Revendicarea unui drept trebuie să rezulte din argumentele prezentate în

acțiunea depusă, prin care se demonstrează afectarea dreptului personal. Expresiile

utilizate în textul art. 17, 39 și 189 din Codul administrativ, precum „drept vătămat”

și „încălcarea unui drept al său”, se referă la drepturi subiective concrete și nu includ

drepturile prin ricoșeu, ipotetice, iluzorii sau virtuale, sau acțiunile populare. Este

necesar ca reclamantul să prezinte argumente clare și concrete privind afectarea

dreptului său propriu într-un mod real și direct.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reiterează că

admisibilitatea acțiunii în contencios administrativ se referă la respectarea strictă a

unor criterii legale și procedurale care trebuie îndeplinite pentru ca acțiunea să fie

acceptată și examinată de instanța de judecată. Aceste criterii pot varia în funcție de

legislația aplicabilă și de specificul fiecărui caz, dar în general includ următoarele

aspecte: calitatea procesuală, interesul legitim, respectarea termenelor și

procedurilor legale, claritatea și specificitatea cererii, fondul de drept.

Astfel, pentru ca o acțiune în contencios administrativ să fie considerată

admisibilă, trebuie să îndeplinească criteriile legale și procedurale aplicabile în

funcție de fiecare caz în parte.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că interesul legitim

reprezintă un aspect crucial în procesul de contencios administrativ, reprezentând un

criteriu esențial pentru admisibilitatea acțiunii. Acest concept se referă la capacitatea

reclamantului de a demonstra că are un interes direct și legitim în contestarea unui

act administrativ sau a unei decizii luate de o autoritate publică.

Pentru a fi considerat legitim, interesul reclamantului trebuie să fie real, concret

și să fie afectat în mod direct de actul administrativ contestat. Este important de

menționat că interesul legitim nu poate fi bazat pe speculații sau pe simple bănuieli.

Trebuie să existe dovezi clare și convingătoare care să demonstreze că drepturile sau

interesele reclamantului au fost afectate în mod real și direct de acțiunea

administrativă contestată.

În acțiunea de contencios administrativ, depusă de Ludmila Ouș și Svetlana

Balmuș nu s-a indicat în mod explicit vreun drept personal afectat de actele

administrative contestate. În același timp, adoptarea actelor contestate de către

Inspecția Judiciară, Colegiul disciplinar al Consiliului Superior al Magistraturii nu a

dus la încălcarea drepturilor sau libertăților personale ale acestora.

Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă faptul că

întru justificarea interesului propriu vătămat prin actele administrative contestate

reclamantele invocă dreptul la muncă, dreptul la respect și demnitate, interesul

public și transparența în actul de justiție.

Conform art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 178 din 25 iulie 2014 cu privire a

răspunderea disciplinară a judecătorilor, sesizarea privind faptele care pot constitui

abateri disciplinare comise de judecători poate fi înaintată de persoana ale cărei

drepturi au fost încălcate ca urmare a faptei comise de judecător sau o altă persoană

care poate invoca un interes legitim.

La rândul său, prevederile statuate în norma citată supra reflectă că legiuitorul

a optat pentru un contencios administrativ subiectiv efectiv, cu implicarea

revendicării unui drept subiectiv public al reclamantului prin acțiune administrativă,

și nu pentru un contencios obiectiv de legalitate, fapt care exclude înaintarea unei

acțiuni populare în contencios administrativ „actio popularis”. Prin urmare,

invocarea acționării în interesul public nu-și are loc. Iar, înaintarea oricărei acțiuni

din categoria acțiunilor în contencios administrativ prevăzute de art. 206 alin. (1) din

Codul administrativ indică clar că, pentru a fi admisibile, aceste acțiuni trebuie să

îndeplinească condițiile specificate mai sus.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție statuează că prevederile

legale pre-citate, interzic apriori și inter alia înaintarea acțiunilor în contencios

administrativ populare, adică actio popularis.

Mai mult, cu toate că invocă încălcări ale drepturilor sale, reclamantele Ludmila

Ouș și Svetlana Balmuș nu au adresat personal o sesizare la Consiliul Superior al

Magistraturii, deci invocă un drept iluzoriu.

De asemenea, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție observă că,

deși reclamantele pretind asupra încălcării dreptului la muncă, acestea au omis să

descrie în detaliu care ar fi acțiuni sau circumstanțele care au condus la o asemenea

încălcare. Prin urmare, argumentul invocat de către Ludmila Ouș și Svetlana Balmuș

este unul declarativ.

La fel, pornind de la specificul funcției deținute de către Ludmila Ouș și

Svetlana Balmuș, acestea aveau obligația pozitivă de a acționa prompt în vederea

protejării actului justiției, astfel, argumentul reclamantelor că li s-a încălcat dreptul

la muncă nu mai este aplicabil în cazul din speță.

Or, indiferent de tipul acțiunii în contencios administrativ, inclusiv în cazul

acțiunii de control normativ, reclamantul trebuie să revendice un drept subiectiv al

său care a fost vătămat, în caz contrar acțiunea fiind declarată inadmisibilă.

Instanța de recurs învederează că aceeași regulă privind invocarea și probarea

dreptului personal vătămat se aplică și în cazul contestării actului administrativ

normativ.

Potrivit pct. 56, 75, 85 și 86.1 din Regulamentul cu privire la activitatea

Colegiului disciplinar, aprobat prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii

nr. 505/24 din 13 noiembrie 2018, ședințele completelor de contestație sunt închise.

Procedura în fața completului de contestație este scrisă. Hotărârea privind

respingerea contestației împotriva deciziei inspecției judiciare de respingere a

sesizării este fără drept de atac. Contestația împotriva hotărârii completului de

contestație prin care a fost respinsă contestația împotriva deciziei Inspecției

Judiciare de respingere a sesizării se va restitui fără examinare printr-o decizie

motivată a Colegiului disciplinar.

Astfel, nici pretenția cu privire la anularea în parte a prevederilor

Regulamentului cu privire la activitatea Colegiului disciplinar, aprobat prin

hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 505/24 din 13 noiembrie 2018,

referitoare la reglementările punctelor 56, 75, 85 și 86.1, reclamantele Ludmila Ouș

și Svetlana Balmuș nu au indicat dreptul personal vătămat în prevederile contestate

al Regulamentului, conform art. 17 din Codul administrativ. Or, norma nominalizată

statuează expres că actele administrative trebuie contestate de către persoanele

interesate cărora le sunt direct încălcate anumite drepturi și libertăți prevăzute prin

lege.

Așadar, referitor la pretenția înaintată de reclamantele Ludmila Ouș și Svetlana

Balmuș privind anularea în parte a prevederilor Regulamentului cu privire la

activitatea Colegiului disciplinar, aprobat prin hotărârea Consiliului Superior al

Magistraturii nr. 505/24 din 13 noiembrie 2018, mai precis reglementările prevăzute

la punctele 56, 75, 85 și 86.1, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

relevă că aceasta nu îndeplinește cerințele de admisibilitate. Prin urmare, Curtea de

apel Chișinău întemeiat a declarat inadmisibilă și această pretenție conform

prevederilor art. 207 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ.

Recapitulând esența speței, instanța de recurs reține că pentru ca o acțiune să

fie considerată admisibilă în categoria acțiunilor în contencios administrativ

conform art. 206 alin. (1) din Codul administrativ, trebuie să fie îndeplinite condițiile

specificate de lege.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că acțiunea în

contencios administrativ introdusă de Ludmila Ouș și Svetlana Balmuș nu

corespunde cerințelor procedurale necesare pentru a fi considerată admisibilă. Prin

urmare, Curtea de Apel Chișinău întemeiat nu a examinat și nu a soluționat aspectele

de fond ale cauzei în contencios administrativ. Acest lucru se datorează respectării

principiilor legale, conform cărora aspectele procedurale trebuie soluționate înaintea

abordării fondului unei acțiuni în contencios administrativ.

În cadrul unui proces de revendicare a unui drept, este esențial ca persoana care

face această revendicare să demonstreze că are un interes legitim personal și că este

direct afectată de acțiunile sau deciziile instituției vizate.

Absența unei astfel de calități procesuale sau a interesului legal propriu poate

duce la inadmisibilitatea cererii sau contestației în cadrul procesului. Or, pentru a

avea dreptul de a revendica un anumit drept în instanță, persoana trebuie să aibă un

fundament legal solid care să susțină revendicarea sa și să justifice solicitarea sa în

raport cu acțiunile sau deciziile contestate.

Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un

anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se

subsumează și instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea

respectivului drept nu mai este posibilă.

Așadar, argumentele invocate în cererea de recurs sunt neîntemeiate și nu

constituie temei de anulare a încheierii recurate, care este compatibilă cu respectarea

garanțiilor unui proces echitabil în sensul art. 6 din CEDO.

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

consideră corectă soluția Curții de Apel Chișinău privind declararea acțiunii ca fiind

inadmisibilă.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere că încheierea instanței

de apel este întemeiată și legală, iar argumentele invocate de Ludmila Ouș, Svetlana

Balmuș și de avocatul Olesea Doronceanu sunt neîntemeiate, Completul de judecată

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursurile acestora

și de a menține încheierea Curții de Apel Chișinău.

Conform art. 243 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ, Completul de judecată

al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se resping recursurile depuse de Ludmila Ouș, Svetlana Balmuș și de avocatul

Olesea Doronceanu și de avocatul Olesea Doronceanu, în interesele Ludmilei Ouș

și Svetlanei Balmuș.

Se menține încheierea din 16 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, emisă