2ra-1033/23 — constatarea încălcării dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil, repararea prejudiciului moral

2ra-1033/23 — constatarea încălcării dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil, repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 2ra-1033/2023

2-22150080-01-2ra-25072023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. A. Ojoga)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: N. Budăi, I. Țurcan, Iu. Cotruță)

Î N C H E I E R E

15 mai 2024 mun. Chișinău

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Mariana Ursachi

examinând admisibilitatea recursului declarat de Anastasia Covaliova,

reprezentată de avocatul Vitali Covaliov,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Anastasia

Covaliova împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privirea la

constatarea încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei,

repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 06 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 10 octombrie 2022 (f.d.20-21), Anastasia Covaliova, reprezentată de

avocatul Vitali Covaliov, a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova, solicitând constatarea faptului

încălcării dreptului Anastasiei Covaliova la examinarea în termen rezonabil a

cauzei, la cererea de chemare în judecată (acțiune în contestare) privind anularea

deciziei Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea

Egalității din 25 august 2021, adoptată în cauza nr.138/21 privind comportamentul

discriminatoriu și hărțuirea reclamantei Anastasia Covaliova (dosarul nr.3-

2748/2021), încasarea din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al

Republicii Moldova, a prejudiciului moral în mărime de 100 000 de lei și a

cheltuielilor de judecată.

În susținerea acțiunii, reclamanta a invocat că, la data de 08 octombrie 2021 a

înaintat cerere de chemare în judecată (acțiune în contestare), prin care a solicitat

anularea deciziei Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și

Asigurarea Egalității din 25 august 2021,în cauza nr.138/21 privind comportament

discriminatoriu și hărțuirea sa, ca fiind ilegală și neîntemeiată. Prin încheierea din

15 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, a fost stabilit termen de

10 zile de la data notificării încheierii pentru înlăturarea neajunsurilor, și anume,

indicarea datelor despre respectarea procedurii prealabile, cu anexarea copiei

deciziei cu privire la cererea prealabilă.

La 19 noiembrie 2021, reprezentantul reclamantei, avocatul Vitali Covaliov, a

înaintat cerere suplimentară.

Prin încheierea din 29 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

1

în temeiul art.207 alin.(2) lit.f) din Codul administrativ, acțiunea în contencios

administrativ înaintată de Anastasia Covaliova a fost declarată inadmisibilă. Prin

decizia din 24 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău au fost anulate încheierile

din 29 noiembrie 2021 și din 15 octombrie 2021 ale Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani, cu restituirea cauzei la rejudecare în aceiași instanță și același complet dc

judecată.

Ulterior, la 22 aprilie 2022, avocatul, prin intermediul poștei, a primit

încheierea din 07 aprilie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, prin care s-a

acordat un termen de cinci zile, pentru lichidarea neajunsurilor: indicarea datelor

despre respectarea procedurii prealabile.

La 26 aprilie 2022, reprezentantul reclamantei, avocatul Vitali Covaliov, a

înaintat cerere, prin care a solicitat declararea ca admisibilă acțiunea în contencios

administrativ, la cererea de chemare în judecată acțiune în contestare privind

anularea deciziei Consiliului pentru Prevenirea și Eliminare Discriminării și

Asigurarea Egalității din 25 august 2021, adoptată în cauza nr.138/21 privind

comportament discriminatoriu și hărțuirea Anastasiei Covaliova (dosarul nr.3-

2748/2021 (PIGD 2-21149444-12-3-08102021)), examinarea în fond a acțiunii în

contencios administrativ. La 17 iunie 2022, prin intermediul poștei, a primit

încheierea din 26 mai 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, prin care s-a

declarat inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ, fiind explicat că

declararea inadmisibilității acțiunii, nu exclude posibilitatea adresării repetate în

judecată a aceluiași reclamant cu aceeași acțiune. Prin decizia din 26 septembrie

2022 a Curții de Apel Chișinău au fost anulate încheierile din 07 aprilie 2022 și din

26 mai 2022 ale Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, cu restituirea cauzei la

rejudecare în aceiași instanță și același complet de judecată.

Reclamanta a opinat că, examinarea cauzei menționate a durat excesiv de

mult, deși, nu a fost una complicată, iar contestatarul nu a întreprins nimic în

vederea tergiversării acesteia. Drept urmare, s-a încălcat dreptul la judecarea în

termen rezonabil a cauzei, fapt prin ce este încălcat dreptul la un proces echitabil,

protejat de prevederile Legii nr.87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către

stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil

a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești

și art.6§1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților

Fundamentale.

De asemenea, a pretins compensarea prejudiciului moral în mărime de 100

000 de lei, suportat prin încălcarea dreptului la un proces echitabil, dreptului la

judecarea în termen rezonabil a cauzei, cererii de chemare în judecată înaintate.

Prin hotărârea din 11 ianuarie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată.

În dezacord cu hotărârea primei instanței, Anastasia Covaliova, reprezentată

de avocatul Vitali Covaliov, a declarat apel.

Prin decizia din 06 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău s-a respins cererea de

apel depusă de Anastasia Covaliova, reprezentată de avocatul Vitali Covaliov și s-a

menținut hotărârea din 11 ianuarie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

În consolidarea soluției, instanța de apel a constatat că, judecând cauza în

fond, prima instanță reieșind din temeiurile și obiectul acțiunii cu aplicarea corectă

a legii materiale, stabilind circumstanțele care au importanță pentru soluționarea

2

justă a pricinii și având la bază cumulul de probe prezentate de părți, corect a ajuns

la concluzia netemeinicei pretențiilor din acțiune.

Prin urmare, având în vedere cele menționate, instanța de apel a conchis că

termenul de examinare a cauzei se datorează în mare parte comportamentului

părților și complexitatea cauzei, volumul excesiv de cauze aflate în procedura

judecătorilor specializați în materie de contencios administrativ, precum și agendei

încărcate a judecătorilor și supraîncărcării instanțelor judecătorești naționale.

Instanța de apel a concluzionat că, în speță urmează a se ține cont de

proporționalitatea dreptului la judecarea cererii într-un termen rezonabil și

drepturile procesuale a părților. Rezonabilitatea duratei procedurilor trebuie

evaluată în lumina circumstanțelor cauzei, ținând cont de criteriile stabilite în

jurisprudența sa, în special, complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și

al autorităților relevante și importanța cauzei pentru partea reclamantă.

Examinarea și soluționarea în fond a acțiunii în contencios administrativ are

loc conform prevederilor Codului de procedură civilă, cu excepțiile stabilite la

art.218 din Codul administrativ. În atare circumstanțe, instanța de judecată a

apreciat că cererea este examinată fără întârzieri neconforme, nefiind compromisă

eficacitatea.

În altă ordine de idei, instanța de apel a remarcat că, odată ce termenul

rezonabil este doar una din componentele ce țin de dreptul părților la un proces

echitabil, acesta din urmă nu poate prevala asupra altor componente sau asupra

dreptului la un proces echitabil în general și în fața tuturor instanțelor judecătorești,

or, criteriile de apreciere a termenului rezonabil sunt: complexitatea cauzei,

comportamentul părților care include comportamentul reclamantului și a

autorităților și interesul pentru reclamant, care în ansamblul lor materializează

dreptul părților la un proces echitabil.

În acest context al analizei și cum rezultă din raportul motivat este de observat

că toate amânările ale ședințelor de judecată ce au avut loc în speța în care se

invocă tergiversarea examinării cauzei, au survenit anume urmare a realizării

drepturilor procesuale a părților, motiv din care, întinderea examinării cauzei

principale, nu poate fi pusă în seama instanței de judecată, or așa cum a fost

menționat anume părțile având drepturile sale procedurale au pus instanța în

situația amânării examinării cauzei și întru asigurarea unui proces echitabil.

Concomitent este necesar de reținut că, litigiul din speța principală a fost unul

ce se examina conform ordinii contenciosului administrativ, care are loc conform

prevederilor Codului de procedură civilă, cu excepțiile stabilite la art.218 din

Codul administrativ.

Față de cele precizate este absolut evident că comportamentul instanței

judecătorești nu relevă abateri de la exigențele procesual civile în vigoare.

În același timp din sensul Legii privind repararea de către stat a prejudiciului

cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a

dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești nr. 87 din 21

aprilie 2011, este de înțeles că repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea

dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în

termen rezonabil a hotărîrii judecătorești se face doar în măsura în care încălcarea a

avut loc din cauze ce nu pot fi imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de

reparare a prejudiciului.

3

Pe când în speță, așa cum a fost arătat, pe parcursul examinării cauzei

principale instanța judecătorească a amânat ședințele de judecată numai din motive

întemeiate, astfel fiind asigurat dreptul participanților la un proces echitabil,

prevăzut de legislația internă, precum și de articolul 6 § 1 al Convenției Europene

pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.

Examinând respectarea „justului echilibru” sub aspectul exigențelor celerității

procedurilor judecătorești și principiul general al bunei administrări a justiției,

urmează a fi acordată prioritate bunei administrări a justiției, respectarea căreia a

implicat derogarea de la principiul soluționării cauzei în termeni restrânși.

În consecință, instanța de apel a constatat lipsa încălcării dreptului Anastasiei

Covaliova la examinarea cauzei în termen rezonabil, or, prin obligarea respectării

unui astfel de termen pentru înfăptuirea actului justiției atât normele naționale cât

și cele internaționale invocă administrarea justiției fără întârzieri neconforme de

natură a-i compromite eficacitatea și responsabilitatea, la caz însă întârzieri

neconforme nu au fost constatate.

Pretenția apelantei Anastasia Covaliova cu privire la încălcarea dreptului la

examinarea în termen rezonabil a cererii sale, corect a fost respinsă.

Cu privire la cerințele reparării prejudiciului moral și compensării

cheltuielilor de judecată, acestea, de asemenea, urmează a fi respinse, deoarece

constituie pretenții complementare celei principale de încălcare a termenului

rezonabil, la caz însă încălcarea pretinsă nesurvenind pentru reclamanți, aspect ce

nu răstoarnă concluzia și soluția instanței ierarhic inferioare.

Prima instanță, la adoptarea raționamentului final s-a expus asupra tuturor

probelor din dosar, a furnizat răspuns la întrebările care sunt pertinente pentru

rezultatul procesului și necesită un răspuns special în hotărâre.

Prin urmare, critica apelantei precum că prima instanța nu și-a motivat soluția

emisă precum și faptul că hotărârea nu corespunde prevederilor art.241 alin. (5) din

Codul de procedură civilă, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată având în vedere

cele menționate supra.

De asemenea, a respins ca fiind neîntemeiate și alegațiile apelantei potrivit

căreia, instanța de fond a dat o apreciere eronată probelor acumulate, ori, rolul

activ exercitat de instanță, în deslușirea corectă a raportului dintre părți, este

evident manifestat, în condițiile analizei apărărilor exprimate pe cale incidentală,

dar, în cadrul fixat de reclamant și în limitele obiectului dedus judecății.

La 11 iulie 2023, prin intermediul poștei (f.d.116), Anastasia Covaliova,

reprezentată de avocatul Vitali Covaliov, a depus cerere de recurs împotriva

deciziei din 06 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe,

rejudecarea cauzei, pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a cererii de chemare

în judecată conform cerințelor.

În motivarea recursului, recurenta a invocat dezacordul cu hotărârile enunțate,

fiind neîntemeiate, contravin legislației în vigoare și sunt pasibile casării.

Reiterând cronologic circumstanțele speței și actele judecătorești emise,

recurenta a menționat că, examinarea cauzei a durat excesiv de mult, deși, nu a fost

una complicată, iar contestatarul nu a întreprins nimic în vederea tergiversării

acesteia. Până la data de 10 iulie 2023, instanța de judecată, în special Judecătoria

Chișinău, sediul Rîșcani, încălcând cerințele art. 4, art. 192 alin. (1) și (2) din

4

Codul de procedură civilă, art.195 din Codul administrativ, nu a numit spre

judecare cauza, la cerere de chemare în judecată (acțiune în contestare) privind

anularea deciziei Consiliului pentru Prevenirea și Eliminare Discriminării și

Asigurarea Egalității din 25 august 2021. Drept urmare, este încălcat dreptul la

judecarea în termen rezonabil a cauzei, fapt prin care este încălcat dreptul la un

proces echitabil, protejat de prevederile Legii privind repararea de către stat a

prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești

nr.87 din 21 aprilie 2011 (în continuare Legea nr.87/2011) și art.6 § l din

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale. La

fel, urmează a fi compensat prejudiciul moral.

Cu referire la prevederile art.2 alin.(1), (6) și (7), art.4 alin.(1), (2) și (3) din

Legea nr.87/2011, art.6 § l din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și

libertăților fundamentale, recurenta a afirmat că, rezonabilitatea termenului

examinării unei cauze urmează să fie apreciat prin prisma unor multiple criterii:

complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului, comportamentul autorităților

competente și miza litigiului pentru partea interesată. Necesitatea respectării

termenelor rezonabile a procesului de judecată nu poate justifica limitarea altor

drepturi, prevăzute în art.6 din Convenția Europeană (de exemplu, dreptul la

egalitatea procedurală ale părților din proces, dreptul inculpatului de a pune o

întrebare martorului acuzării). Astfel, instanța nu ar trebui sub pretextul respectării

termenelor rezonabile în cadrul procesului de judecată să refuze în cercetarea

probelor necesare pentru o completă și corectă soluționare a cazului, care, pe cale

de consecință, ar încălca principiul egalității armelor.

Scopul satisfacției echitabile acordate de CtEDO este de a repara prejudiciul

cauzat reclamantului ca urmare a evenimentelor contrare CEDO (Scozzari și

Giunta c. Italiei, 13 iulie 2000, para. 248-250). În privința satisfacției echitabile ca

formă de reparare a prejudiciului cauzat prin neexaminarea în termen rezonabil a

cauzei, CtEDO aplică regula restitutio in integrum. Astfel, pretențiile cu privire la

prejudiciul material trebuie să fie convingătoare și nu speculative, cu riscul

aplicării celei mai puține convenabile metode pentru reclamant (hotărârea Popov

nr. l c. Moldovei, satisfacția echitabilă, 2006, para. 12).

Mărimea prejudiciului moral acordat depinde de seriozitatea violării CEDO și

efectul acestei violări asupra reclamantului, dar și de alte circumstanțe (ex. vârsta

și sănătatea reclamantului, miza pentru reclamant, etc.). Prin urmare, însuși prin

încălcarea unui drept prevăzut de lege și de CEDO, presupune și cauzarea

prejudiciului, iar ce ține de cuantumul reparației, acesta urmează a fi apreciat în

dependență de seriozitatea violării. Ca urmare a încălcării dreptului la judecarea în

termen rezonabil cauzei civile, a estimat despăgubirea morală la suma de 100 000

de lei. Repararea prejudiciului moral în acest caz este expres prevăzută de

legislație, urmează ca pârâtul să fie obligat la plata despăgubirilor morale, prin

încasarea echivalentului bănesc în sumă de 100 000 de lei.

Citând prevederile art. 118 alin.(1), art.119 alin.(1), art. 26 din Codul de

procedură civilă, precum și remarcând dreptul de acces la instanță este garantat de

art.20 din Constituție și de art.6 § l din Convenția Europeană, recurenta a notat că,

la examinarea cauzei, instanța de apel nu a verificat și constatat toate

circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei pentru emiterea unei hotărâri legale,

5

fiind încălcate prevederile art.432 alin.(2) lit.a), c), alin.(3) lit.b) din Codul de

procedură civilă.

Copia recursului declarat, prin scrisoarea datată cu 26 iulie 2023 (f.d.117), a

fost expediată în adresa intimatului și a fost recepționată la 02 august 2023,

conform avizului de recepție (f.d.119).

Intimatul nu a făcut uz de dreptul procedural și nu a depus referință.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) din Codul de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a

deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 06 iunie 2023, iar cererea de recurs

a fost depusă la 11 iulie 2023, prin intermediul poștei (f.d.116), ceea ce denotă că

recursul este în termen.

Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative

(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) au fost

operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în vigoare la 01

septembrie 2023.

În conformitate cu prevederile art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie

2023, recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în

vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data

depunerii recursului.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția

temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de

Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Recursul declarat de Anastasia Covaliova, reprezentată de avocatul Vitali

Covaliov, a fost depus până la data intrării în vigoare a Legii nr. 246 din 31 iulie

2023 și va fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Examinând temeiurile recursului declarat de Anastasia Covaliova,

reprezentată de avocatul Vitali Covaliov, Completul de judecată al Curții Supreme

de Justiție consideră recursul inadmisibil, din motivele ce succed.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în vigoare

la data depunerii recursului, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să

declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a

normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în

vigoare la data depunerii recursului, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în

cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că, examinarea

6

admisibilității recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate

în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură

civilă, în vigoare la data declarării recursului.

Din analiza recursului declarat rezultă că, Anastasia Covaliova, reprezentată

de avocatul Vitali Covaliov, în motivarea recursului a invocat temei de

admisibilitate prevederile art. 432 alin. (2) lit. a), c) din Codul de procedură civilă,

în vigoare la data depunerii recursului.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reținând că recurenta a

făcut trimitere la temeiurile de drept prevăzute de art. 432 alin. (2) lit. a), c) din

Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului și anume lit. a) și

c), neaplicarea legii care trebuia să fie aplicată și interpretarea eronată a legii, nu a

stabilit că normele aplicate suscită îndoieli la aplicare sau instanța de apel, aplicând

normele respective, ar fi extins norma juridică dincolo de ipotezele la care se aplică

sau invers.

În ceea ce vizează alt temei invocat de recurentă, prevăzut de art.432 alin.(3)

lit.b) din Codul de procedură civilă, conform căruia se consideră că normele de

drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care cauza a fost

judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data

și ora ședinței de judecată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

menționează că, nu a fost confirmat aspectul dat. De altfel, instanța de apel la data

de 06 iunie 2023 a respins cererea de amânare formulată de avocatul Vitali

Covaliov, motivând că aceasta a fost a doua cerere de amânare. În conformitate cu

art. 206 alin. (5) din Codul de procedură civilă, neprezentarea în ședință de

judecată a reprezentantului sau a unui alt participant la proces nu împiedică

examinarea cauzei. La solicitarea întemeiată a participantului la proces, instanța

poate amâna o singură dată judecarea cauzei în legătură cu neprezentarea motivată

a reprezentantului acestuia.

La caz, se atestă că, apelanta/recurenta Anastasia Covaliova a fost citată de

către instanța de apel pentru ședința de judecată din 23 mai 2023, ora 12:00, cu

aviz de recepție (f.d.82, 84).

În corespundere cu art. 102 alin. (41) din Codul de procedură civilă,

participanții la proces înștiințați în mod legal o dată nu pot invoca necitarea lor

pentru efectuarea actelor de procedură la o dată ulterioară.

La data de 22 mai 2023, de către avocatul apelantei, Vitali Covaliov, a fost

depusă cerere de amânare a ședinței din 23 mai 2023, ora 12:00, prin intermediul

poștei electronice (f.d.85-86) și ulterior, la 03 iunie 2023, prin intermediul poștei

electronice (f.d.89-90), a expediat cerere de amânare a ședinței 06 iunie 2023, ora

10:00.

Totodată, prin extrasul din poșta electronică (f.d.88), se confirmă citarea de

către instanța de apel a avocatului apelantei, Vitali Covaliov, pentru ședința de

judecată din 06 iunie 2023, ora 10:00.

În virtutea art. 75 alin. (4) din Codul de procedură civilă, actele procedurale

efectuate de reprezentant în limitele împuternicirilor sale sunt obligatorii pentru

persoana reprezentată în măsura în care ele ar fi fost efectuate de ea însăși. Culpa

reprezentantului este echivalentă culpei părții.

Drept urmare, nu a fost confirmată încălcarea normelor de drept procedural în

sensul pretins, în condițiile în care a fost respectată procedura de citare a părții

7

apelante/recurente.

În context, Completul de judecată constată că argumentele invocate în cererea

de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu

constituie temei de casare a deciziei contestate, or, motivele recursului sunt

similare celor invocate în cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a

pronunțat.

Dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție învederează că,

potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de

către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul

dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în

afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat de Anastasia Covaliova, reprezentată de avocatul Vitali

Covaliov, nu rezultă că instanța de apel a apreciat arbitrar probele.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului Unit, p.38, cauza Stanev

împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de

admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare

din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de

apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale

unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (cauza Levages Prestations

Services împotriva Franței, p. 45).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică

doar chestiuni de drept și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele

articolului 6 § 1 (cauza Helmers c. Suediei, 09 octombrie 1991).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară

recursul inadmisibil.

Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia că recursul declarat de Anastasia Covaliova, reprezentată de

avocatul Vitali Covaliov, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.

(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului

și drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la

data depunerii recursului, art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă,

8

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Anastasia Covaliova, reprezentată de avocatul Vitali

Covaliov, împotriva deciziei din 06 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău, se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Mariana Ursachi

9