3ra-756/23 — anularea actelor administrative, obligarea la recalcularea si achitarea pensiei de procuror

3ra-756/23 — anularea actelor administrative, obligarea la recalcularea si achitarea pensiei de procuror (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 3ra-756/23

2-21131085-01-3ra-13072023

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – T. Avasiloaie

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – Gh. Mîra, B. Băbălău, I. Dutca

Î N C H E I E R E

10 aprilie 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza de contencios administrativ, intentată la acțiunea depusă de către

Sîrbu Valentin împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale privind anularea

actelor administrative, obligarea la recalcularea și achitarea pensiei de procuror

pentru vechime în muncă,

împotriva deciziei din 25 aprilie 2023 a Curții de Apel Chișinău,

constată:

La 03 septembrie 2021, Sîrbu Valentin a depus acțiune în contencios

administrativ împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la anularea

deciziei CTAS Ocnița nr. 38/2021/18805 din 24 iunie 2021 și a deciziei Casei

Naționale de Asigurări Sociale, nr. S-1402/21 din 04 august 2021, emisă asupra

cererii prealabile și obligarea recalculării și achitării pensiei de procuror pentru

vechime în muncă începând cu 01 ianuarie 2013, reieșind din salariul mediu lunar

achitat procurorului - șef teritorial în funcție, cât și ulterior în cazul majorării

generale a salariului procurorului în exercițiu, ținându-se cont de funcția deținută la

data ieșirii la pensie.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, a activat în organele Procuraturii

din 21 iunie 1996 până la 09 noiembrie 2009, când a fost eliberat din funcția de

procuror în procuratura raionului Ocnița, în legătură cu demisia. La 25 februarie

2009, împlinind vârsta de 50 ani, în conformitate cu art. 73 alin. (8) din Legea cu

privire la Procuratură, nr. 294 din 25 decembrie 2008, în vigoare la acel moment, i-

a fost calculată și stabilită pensia pentru vechime în muncă, în mărime de 80% din

salariul mediu lunar al funcției deținute, achitată din momentul stabilirii regulat. În

corespundere cu Legea nr.37 din 07 martie 2013, pentru modificarea și completarea

1

Legii nr. 355 din 23 decembrie 2003 ”cu privire la sistemul de salarizare în sistemul

bugetar”, salariul procurorului s-a majorat cu 35%, începând cu data de 01 ianuarie

2016 ”pentru modificarea și completarea unor acte legislative”, în cap. XXIX a

statuat că, salariul de funcție al procurorului se stabilește în raport cu salariul

judecătorului, iar potrivit art. 51, alin.(2), lit. c) al Legii nr. 328, salariul de funcție

al procurorului din procuratura teritorială, cu о vechime în muncă în funcția de

procuror de peste 12 ani, se stabilește în mărime de 3,15 salarii medii pe economie,

această norma obținând valoare juridică de la 01 august 2016.

A menționat reclamantul că, potrivit art.60 din Legea nr.3 din 25 februarie 2016

cu privire la Procuratură, salariul procurorului se stabilește în funcție de salariul

judecătorului. Salariul de funcție al procurorului se stabilește în funcție de nivelul

procuraturii în care își desfășoară activitatea și de vechimea sa în funcția de procuror.

Cu toate acestea, organele de asigurări sociale nu i-au recalculat/ajustat, spre

majorare, cuantumul pensiei, conform cadrului legal menționat, deși trebuia s-o facă

din proprie inițiativă, odată cu modificările în legislație, cu sporirea salariilor

procurorilor în exercițiu. Organele de asigurări sociale nu au respectat prevederile

legii și principiile aplicabilității uniforme și corecte a legislației.

La 18 iunie 2021, s-a adresat cu cerere Oficiului Teritorial Ocnița al Casei

Naționale de Asigurări Sociale, întru restabilirea sa în dreptul de a beneficia de

principiul recalculării pensiei în legătură cu majorarea salariului procurorului în

funcție cu 35%, începând cu 01 ianuarie 2013 și conform art.60 din Legea cu privire

la Procuratură nr. 3 din 25 februarie 2016, începând cu data de 01 august 2016. La

24 iunie 2021, Oficiul Teritorial Ocnița al Casei Naționale de Asigurări Sociale, a

expediat în adresa reclamantului Decizia nr.38/2021/12805 (recepționată la 29 iunie

2021), prin care i s-a refuzat în admiterea cerințelor înaintate.

A invocat reclamantul că, Oficiul Teritorial Ocnița al Casei Naționale de

Asigurări Sociale, nu a determinat corect raportul juridic, nu a luat în considerare

circumstanțele importante pentru soluționarea litigiului, prin ce i-a încălcat

drepturile la asistență și protecție socială decente, dar și la proprietate, prerogative,

obținute absolut legal. Astfel, a depus cerere prealabilă prin care a solicitat Casei

Naționale de Asigurări Sociale remedierea situației, înlăturarea încălcărilor de lege

și repunerea sa în drepturi, însă prin răspunsul nr.S-1402/21, din 04 august 2021

(recepționat la 10 august 2021), Casa Națională de Asigurări Sociale a refuzat

ajustarea cuantumului pensiei pentru vechime în muncă, a plăților corespunzătoare.

A susținut reclamantul că, decizia nr.38/2021/12805 din 24 iunie 2021, a

Oficiului Teritorial Ocnița și răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr.S-

1402/21 din 04 august 2021, sunt acte administrative individuale emise absolut

neîntemeiat, bazate pe interpretarea eronată a normelor de drept material și respectiv

lipsite de suport juridic, care îi produc vătămarea drepturilor sale recunoscute și

ocrotite de lege.

Prin hotărârea din 07 noiembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani),

s-a admis acțiunea înaintată de Sîrbu Valentin.

2

S-a anulat decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Ocnița, nr.

38/2021/18805, din 24 iunie 2021 și decizia Casei Naționale de Asigurări Sociale,

nr. S-1402/21, din 04 august 2021, de soluționare a cererii prealabile.

S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale, oficiul teritorial competent, să

emită o decizie nouă, în temeiul cererii depuse de Sîrbu Valentin la 18 iunie 2021

(nr. 38/2021/781), prin care să-i recalculeze și să-i achite lui Sîrbu Valentin pensia

pentru vechime în muncă, începând cu 01 ianuarie 2013.

La data de 10 noiembrie 2022, Casa Națională de Asigurări Sociale a contestat

cu apel hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 07 noiembrie 2022, iar

la 21 februarie 2023 a depus apel motivat, solicitând casarea hotărârii primei

instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă ca

neîntemeiată.

Prin decizia din 25 aprilie 2023 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

cererea de apel declarată de Casa Națională de Asigurări Sociale și a fost menținută

hotărârea din 07 noiembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, potrivit art. 34, alin. (1), (6)

al Legii nr. 118, din 14 martie 2003, cu privire la Procuratură, procurorul care a atins

vârsta de 50 de ani și are o vechime în muncă de cel puțin 20 de ani calendaristici,

dintre care cel puțin 12 ani și 6 luni în funcție de procuror sau judecător, are dreptul

la pensie pentru vechime în muncă în mărime de 55 la sută din salariul lui mediu, iar

pentru fiecare an complet de muncă peste vechimea de 20 de ani – adaos de 3 la sută,

dar în total nu mai mult de 80 la sută din salariul lui mediu, ținându-se cont de

indexarea acestuia. Procurorii pensionați beneficiază de recalcularea pensiei, în

dependență de majorarea salariului procurorului în exercițiu, începând cu luna

următoare celei în care s-a majorat salariul, indiferent de faptul dacă pensionarul

lucrează sau nu în organele Procuraturii. Conform art. 60 alin. (1) din Legea nr. 294,

din 25 decembrie 2008, cu privire la procuratură (în vigoare până la 01 august 2016),

salariul procurorului se stabilește în funcție de salariul judecătorului. Salariul de

funcție al procurorului se stabilește în funcție de nivelul procuraturii în care își

desfășoară activitatea și de vechimea sa în funcția de procuror.

A mai invocat că, procurorii pensionați beneficiază de recalcularea pensiei

pentru vechime în muncă și a indemnizației viagere în cazul majorării generale a

salariului procurorilor. Recalcularea pensiei pentru vechime în muncă se efectuează

ținând-se cont de funcția deținută la data ieșirii la pensie. Recalcularea se efectuează

din data de întâi a lunii în care a fost efectuată majorarea salariului procurorului în

exercițiu, indiferent de faptul dacă pensionarul lucrează sau nu în organele

Procuraturii.

Astfel, concluzia primei instanțe cu referire la faptul că, garanțiile sociale ale

lui Sîrbu Valentin, cu privire la recalcularea pensiei în dependență de majorarea

salariului procurorului în exercițiu, reglementate prin Legea cu privire la Procuratură

nr. 118 din 14 martie 2003 (potrivit căreia a fost stabilită pensia începând cu 25

februarie 2009), au fost păstrate și în Legea cu privire la Procuratură nr. 294 din 25

decembrie 2008 (în vigoare din 17 martie 2009).

Prin urmare, din esența normelor de drept enunțate, rezultă că de dreptul la

recalcularea pensiei pot beneficia procurorii care au obținut dreptul la pensie pentru

3

vechime în muncă până la data abrogării normei juridice în cauză, iar dreptul social

la beneficierea de pensie pentru vechimea în muncă, inclusiv cu recalcularea

acesteia, în dependență de majorarea salariului procurorului în exercițiu, a fost

dobândit de Sîrbu Valentin la 25 februarie 2009.

A remarcat instanța de apel că, instanța de fond corect a dat apreciere cadrului

juridic și circumstanțelor relevante cauzei, dispunând admiterea pretențiilor înaintate

de către Sîrbu Valentin, or, ultimul deține dreptul legal la recalcularea pensiei în

dependență de salariul procurorului în exercițiu, în dependență de nivelul

procuraturii unde a activat și de funcția deținută la momentul pensionării.

Argumentele invocate de către partea apelantă, nu și-au regăsit confirmare la

recalcularea pensiei lui Sîrbu Valentin, deoarece, în situația în care art.73, alin.(8),

al Legii nr. 294, din 25 decembrie 2008, cu privire la Procuratură, prevede dreptul

social la recalcularea pensiei de procuror pentru vechime în muncă odată cu

majorarea generală a salariului procurorului în exercițiu, care a fost abrogat la 01

iulie 2011, Casa Națională de Asigurări Sociale nu poate nega acest drept dobândit

de Sîrbu Valentin, iar rezultatul interpretării contrare a normei citate, fiind

desființarea modalității prin care legea anterioară a instituit dreptul dat și diminuarea

nivelului de protecție socială deja dobândit.

A concluzionat Curtea de apel Chișinău că dreptul social invocat de Sîrbu

Valentin privind recalcularea și achitarea pensiei pentru vechimea în muncă, în

dependență de majorarea salariului procurorului în exercițiu, începând cu 01 ianuarie

2013, se materializează prin aceea că, potrivit art. 2 al Legii nr. 37, din 07 martie

2013, pentru modificarea și completarea Legii nr. 355, din 23 decembrie 2003 „Cu

privire la sistemul de salarizare în sistemul bugetar”, salariul procurorului s-a

majorat cu 35%.

La 05 mai 2023 Casa Națională de Asigurări Sociale, a depus recurs nemotivat,

iar la data de 31 iulie 2023 a depus cerere de recurs motivată împotriva deciziei

instanței de apel, prin care a solicitat casarea deciziei instanței de apel cu

pronunțarea unei decizii noi prin care să fie respinsă acțiunea înaintată de Sîrbu

Valentin.

În motivarea recursului a invocat că, noua redacție a art.73 din Legea nr.

294/2008, în vigoare de la 01.07.2011, prevede că, procurorii, cu excepția

procurorilor militari, au dreptul la pensie conform Legii nr.156/1998 privind pensiile

de asigurări sociale de stat. Astfel, începând cu 01.07.2011, drepturile de pensionare

a procurorilor erau reglementate de prevederile art. 46 din Legea nr.156/1998 privind

pensiile de asigurări sociale de stat – abrogat. Conținutul art. 46 din Legea

nr.156/1998, nu prevedea faptul că, pensiile procurorilor și indemnizațiile viagere se

recalculează în cazul majorării generale a salariului procurorilor. Începând cu data

de 01.07.2011 pensia procurorilor nu se mai recalculează, dar se indexează anual la

1 aprilie conform art. 13 din Legea nr. 156/1998.

A menționat recurenta că conform art. 33 al Legii nr.156/1998 posibilitatea

recalculării pensiei se efectuează doar în trei cazuri: apariției unor circumstanțe noi

referitoare la stagiul de cotizare, venitul asigurat ce au avut loc până la acordarea

drepturilor la pensie, transferul la una din categoriile de pensii prevăzute de prezenta

4

lege de care a beneficiat anterior, poate opta pentru pensia stabilită anterior, luând în

considerare toate indexările și recalculările efectuate până la data transferului.

Astfel, reieșind din cele expuse, nu pot fi reținute argumentele intimatului

precum că, prin refuzul apelantei de recalculare a pensiei pentru vechime în muncă

de procuror, acesta a fost lipsit de un drept garantat de lege, deoarece prin instituirea

de către legislator a unor noi prevederi de asigurare socială, dreptul procurorilor la

asigurare socială este garantat și în continuare. Noile prevederi legale au exclus

posibilitatea recalculării pensiei procurorului în demisie în dependență de majorarea

salariului procurorului în exercițiu, însă legislatorul a prevăzut și a acordat o

substituire echitabilă (în limitele posibilității resurselor financiare disponibile în

buget) în acest sens prin faptul că, pensia procurorilor se indexează anual la data de

1 aprilie, precum prevede art.13 al Legii nr.156/1998.

A evidențiat recurenta că, instanțele inferioare eronat au stabilit și de la ce dată

apare pretinsul drept la recalculare a pensiei intimatului și anume începând cu

01.01.2013.

Respectiv, dacă dreptul intimatului la recalcularea pensie ar fi întemeiat, acest

drept ar apărea anume de la data de 05 aprilie 2013 și nicidecum de la 01.01.2013.

Conform art. XI alin. (1) și (3) din Legea pentru modificarea unor acte

normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de

Justiție) nr. 246 din 31 iulie 2023, prezenta lege intră în vigoare la data publicării

în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, cu excepția art. IV, V pct.1–9 și 11–16

și art. VII, care vor intra în vigoare la 01 septembrie 2023.

Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare

a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii

recursului.

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția

temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de

Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi. Respectiv, recursul depus de

Casa Națională de Asigurări Sociale, a fost depus până la data intrării în vigoare a

Legii pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex

reformei Curții Supreme de Justiție) nr. 246 din 31 iulie 2023, și va fi examinat în

baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții

de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

Potrivit art. 245 alin. (1) din Codul administrativ (în vigoare la data depunerii

recursului), recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la

notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că dispozitivul

deciziei instanței de apel a fost pronunțat de către Curtea de Apel Chișinău la data

de 25 aprilie 2023, care a fost expediată recurentului la data de 28 aprilie 2023 (f.d.

95). Astfel, la data de 05 mai 2023 recurenta a depus cerere de recurs nemotivată.

Alineatul (2) al art. 245 din Codul administrativ (în vigoare la data depunerii

recursului), prevedea că motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție

5

în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune

împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că copia deciziei

motivate a instanței de apel a fost notificată recurentului la data de 10 iulie 2023 (f.d.

99).

La data de 31 iulie 2023, Casa Națională de Asigurări Sociale, a depus recursul

motivat împotriva deciziei din 25 aprilie 2023 a Curții de Apel Chișinău (f.d. 100).

Astfel, recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, împotriva

deciziei din 25 aprilie 2023 a Curții de Apel Chișinău, este în termen.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Casa Națională de

Asigurări Sociale, în raport cu materialele cauzei, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă

de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este

inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea

privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și

temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de

Justiție și se comunică părților.

Conform art. 246 alin. (2) din Codul administrativ, în vigoare la data depunerii

recursului, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele

a) - f).

Din analiza prevederilor citate, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, depus până la data de 01 septembrie 2023, în special, nu se limitează doar

la temeiurile menționate la art. 246 alin. (2) din Codul administrativ ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține cu valoare de

principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al

temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței

de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de

serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

reține că Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul ne devolutiv al recursului,

dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și

esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile

instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță

într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece

testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare

convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument

rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2)

din Codul administrativ, în vigoare la data depunerii recursului. În consecutivitate,

motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care

6

trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de

admisibilitate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul

depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, conține obiecții de fapt și de drept

similare celor expuse în cadrul examinării cauzei și cererea de apel, care au fost

analizate de către prima instanță și Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate

corespunzător.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind

necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se

bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar

exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea

tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o

hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de

lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se

bazează aceste critici.

Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau

aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu

echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins

argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui

autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

De asemenea, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează

că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a

instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea

uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel,

motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de

admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

7

În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Casa Națională

de Asigurări Sociale.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, Completul de

judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, se declară inadmisibil.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

8