3ra-750/23 — Anularea actului administrativ, obligarea eliberării licentei de avocat

3ra-750/23 — Anularea actului administrativ, obligarea eliberării licentei de avocat (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr.3ra-750/23

2-20081781-01-3ra-12072023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. V.Sîrbu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, E. Palanciuc, V. Negru)

Î N C H E I E R E

10 aprilie 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată în componența:

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Ion Malanciuc

Diana Stănilă

examinând admisibilitatea recursului depus de Ministerul Justiției,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Cornescu Viorel împotriva Ministerului Justiției, terț Uniunea Avocaților din

Republica Moldova cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil

și obligarea de a elibera licența de exercitare a profesiei de avocat,

împotriva deciziei din 12 aprilie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respinsă cererea de apel declarată de către Ministerul Justiției și menținută hotărârea

din 30 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La 16 iulie 2020, Cornescu Viorel a depus acțiune în contencios administrativ

împotriva Ministerului Justiției, terț Uniunea Avocaților din Republica Moldova cu

privire la anularea actului administrativ individual defavorabil și obligarea de a elibera

licența de exercitare a profesiei de avocat.

Prin hotărârea din 30 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, a

fost admisă acțiunea.

Au fost anulate deciziile nr. 05/2547 din 16.03.2020 și nr. 05/5246 din

17.07.2020.

A fost obligat Ministerul Justiției să elibereze lui Cornescu Viorel licența de

exercitare a profesiei de avocat.

Prin decizia din 12 aprilie 2023 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă cererea

de apel declarată de către Ministerul Justiției și menținută hotărârea din 30 decembrie

2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

La 11 mai 2023, Ministerul Justiției a depus recurs nemotivat împotriva deciziei

din 12 aprilie 2023 a Curții de Apel Chișinău, iar la 10 iulie 2023 (prin poștă

electronică) și la 11 iulie 2023 (prin oficiul poștal) a depus motivarea recursului,

solicitând casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu emiterea

unei noi decizii prin care acțiunea să fie respinsă.

1

Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01 septembrie 2023), a fost

modificat cadrul normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție, inclusiv Cartea

a treia ”Procedura contenciosului administrativ” din Codul administrativ, în special

prevederile cu privire la temeiurile recursului.

Totuși, art. XI alin. (3) din Legea menționată, prevede că recursurile depuse la

Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi

examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Aceleași considerente de deduc și din interpretarea art. 195 din Codul

administrativ în coroborare cu prevederile art. 3 alin. (3) din Codul de procedură

civilă către stipulează că, procedura acțiunii în contenciosul administrativ se

desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător

prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art.169–171. Legea procedurală

civilă care impune obligații noi anulează sau reduce drepturile procedurale ale

participanților la proces, limitează exercitarea unor drepturi ori stabilește sancțiuni

procedurale noi sau suplimentare nu are putere retroactivă.

În consecință, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, la examinarea

admisibilității recursului, va aplica prevederile Codului administrativ în redacția în

vigoare la data declarării recursului.

În conformitate cu art.244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

Conform art.245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ (în redacția în vigoare la

data declarării recursului), recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai

mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de

recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

În conformitate cu art.244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

Conform art.245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ (în redacția în vigoare la

data declarării recursului), recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai

mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de

recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Totodată, regulile generale ce țin de calcularea termenelor în materie de

contencios administrativ sunt reglementate prin prisma art. 195 din Codul

administrativ potrivit cărora procedura acțiunii în contenciosul administrativ se

desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător

prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art. 169-171.

În conformitate cu art. 110 din Codul de procedură civilă, termen de procedură

este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța

(judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței

trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.

2

Conform art.111 alin.(1)-(4) din Codul de procedură civilă, actele de procedură

se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege,

termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească. Termenul de

procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului

de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor și cert că se va

produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii

perioade. Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau

moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de

3 procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a momentului nu se ia în

considerare la calcularea termenului. Dacă începutul curgerii termenului se determină

prin începutul unei zile, această zi se include în termen.

Potrivit art.113 din Codul de procedură civilă, dreptul de a efectua actul de

procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de

instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul

de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.

Pornind de la prevederile legale menționate supra, completul de judecată al

Curții Supreme de Justiție menționează că termenele procedurale stabilesc regimul

optim pentru realizarea justiției, fiind o modalitate de ordonare a realizării acțiunilor

procedurale și fortificarea securității raporturilor juridice. Exercitarea unui drept de

către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor,

cu respectarea anumitor exigențe, căror li se subsumează și instituirea unor termen,

după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.

Potrivit art. 223 din Codul administrativ, hotărârile și alte acte de dispoziție prin

care se stabilesc termene, precum și numirea ședințelor și citațiile se notifică

participanților la proces conform art. 96-114.

Conform art. 96 alin. (1) din Codul administrativ, notificările și comunicările

către participanții la procedura administrativă se realizează în orice formă de

comunicare adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere al costurilor.

Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate dacă este adecvată obiectului

comunicării și acceptată de participantul la procedură.

Potrivit art. 97 alin. (3) din Codul administrativ, autoritatea publică poate alege

între următoarele forme de notificare: a) notificare prin act de recunoaștere a

recepționării; b) notificare prin poștă cu act de notificare; c) notificare prin poștă cu

scrisoare recomandată; d) notificare prin poștă electronică sau prin mijloace

electronice de comunicație dedicate.

Din prevederile art.1101 alin.(1) și (5) din Codul administrativ rezultă că,

notificarea prin poșta electronică la adresa electronică a persoanei care urmează a fi

notificată se efectuează prin transmiterea înscrisului de notificat în formă de

document electronic, cu aplicarea semnăturii electronice de persoana responsabilă din

cadrul autorității publice. Notificarea prin poșta electronică se efectuează dacă adresa

poștală a fost indicată prealabil de persoana notificată. Notificarea prin poștă

electronica este echivalentă cu notificarea de substituire prin introducerea în cutia

poștală. Confirmarea recepției notificării, emisă în mod automatizat de sistemul

informațional sau de alt mijloc electronic de comunicație dedicat, probează

notificarea.

3

Potrivit art. 114 din Codul administrativ, dacă o notificare a înscrisului, care

îndeplinește condițiile de formă, nu poate fi probată sau dacă înscrisul a ajuns cu

încălcarea prevederilor obligatorii de notificare, atunci acesta se consideră notificat

din momentul în care într-adevăr a ajuns la persoana care urma să fie notificată.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 12 aprilie 2023, în

ședință publică.

La 18 aprilie 2023, la adresa electronică a Ministerului Justiției:

secretariat@justice.gov.md a fost notificată copia dispozitivului deciziei instanței de

apel, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la actele cauzei

(f.d. 143).

Recursul nemotivat împotriva deciziei instanței de apel a fost depus la 11 mai

2023.

La 09 iunie 2023, Curtea de Apel Chișinău a notificat Ministerului Justiției, la

aceeași adresă electronică, copia deciziei motivate din 12 aprilie 2023, fapt ce se

confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la actele cauzei (f.d. 146).

Cele menționate supra, atestă faptul că termenul de 30 de zile prevăzut la art. 245

alin. (2) din Codul administrativ (în redacția în vigoare la data declarării recursului),

pentru depunerea motivării recursului, a început să curgă din data de 10 iunie 2023,

ziua imediat următoare de la data notificării Ministerului Justiției a deciziei motivate,

și a expirat la 10 iulie 2023 (luni), inclusiv.

La 10 iulie 2023, Ministerul Justiției de pe aceeași poștă electronică, a expediat

recursul motivat împotriva deciziei instanței de apel, la mesaj fiind anexat un

document electronic.

În coroborarea prevederilor art. 195 din Codul administrativ și art. 171 al Codului

de procedură civilă, cererile de chemare în judecată, cererile de apel, de recurs, de

revizuire, de eliberare a ordonanțelor judecătorești, precum și oricare alte cereri sau

acte procedurale pot fi depuse în instanța de judecată prin intermediul Programului

integrat de gestionare a dosarelor, care este unic pentru întreg sistemul judecătoresc.

În acest caz, cererea și actele anexate la ea sub formă de documente electronice

trebuie să fie semnate cu semnătura electronică avansată calificată. La documentele

depuse prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor se anexează

obligatoriu dovada semnăturii electronice, conform legislației.

Totuși, reținând că potrivit Legii pentru modificarea și completarea unor acte

legislative nr. 17 din 05 aprilie 2018, prevederile ce se referă la circulația actelor de

procedură prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor intră în

vigoare odată cu crearea condițiilor de implementare, instanța de recurs acceptă

depunerea cererii de recurs sub forma unui document electronic prin poșta electronică

al instanței corespunzătoare, cu respectarea exigențelor legii cu privire la forma și

cuprinsul cererii.

În sensul Legii privind semnătura electronică și documentul electronic,

autenticitatea documentului electronic reprezintă calitatea documentului electronic

care constă în faptul că acesta este semnat de persoana care deține o semnătură

electronică autentică și este abilitată cu drept de semnătură. Semnătura electronică

avansată calificată are aceeași valoare juridică ca și semnătura olografă. Cu valoare de

principiu nu se poate invoca lipsa puterii juridice a semnăturii electronice și/sau a

4

documentului electronic semnat prin intermediul acesteia doar în baza faptului că

semnătura electronică nu a fost creată manual, dar prin intermediul dispozitivului de

creare a semnăturii și/sau al produsului asociat semnăturii electronice.

Raportând normele legale la caz, Completul de judecată constată că, documentul

electronic (recursul) nu conține semnături valide, iar această circumstanță evidențiază

faptul că aceasta nu este semnată în mod corespunzător.

Potrivit art. 47 alin. (5) lit. c) din Legea privind identificarea electronică și

serviciile de încredere, documentul electronic se consideră neexpediat în cazul în care

destinatarul știa sau trebuia să știe că documentul electronic este recepționat de către

destinatar cu modificări sau fără semnătură electronică.

În acest sens, Completul de judecată apreciază recursul în format electronic,

datat cu 10 iulie 2023, ca neexpediat, or acesta nu a fost semnat în modul prevăzut de

lege.

În pofida faptului că, până la 10 iulie 2023 (inclusiv), Ministerul Justiției nu s-a

conformat prevederilor legale și nu a depus motivarea recursului, prezentând abia la

11 iulie 2023, recursul motivat, inclusiv semnat în modul corespunzător, Completul

de judecată atestă că această acțiune a fost efectuată peste termenul prevăzut de lege.

Recurentul Ministerul Justiției, fiind cel interesat de soluționarea cauzei în ordine

de recurs, trebuia să întreprindă toate măsurile necesare de a-și proteja dreptul de

acces la instanță după cum sugerează și jurisprudența CEDO, prin efectuarea actului

de procedură până la expirarea termenului prevăzut de lege, la caz, prin depunerea

motivării recursului în conformitate cu art. 245 alin. (2) din Codul administrativ (în

redacția în vigoare la data declarării recursului).

Astfel, dat fiind faptul că omiterea termenului de depunere a recursului nu a fost

motivată și probată de către recurent, fiind aplicabilă, la caz, sancțiunea procedurală,

prevăzută de art. 243 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ, de declarare a recursului

inadmisibil.

Conform art. 24 alin. (1) din Codul administrativ, participanții la procedura

administrativă și procedura de contencios administrativ trebuie să își exercite

drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a încălca drepturile

procesuale ale altor participanți. Buna-credință prezumă că partea este obligată să

respecte termenele prevăzute de lege, or, termenul de recurs prevăzut la art. 245 din

Codul administrativ (în redacția în vigoare la data declarării recursului), este

considerat un termen imperativ, absolut și peremptoriu, astfel că nerespectarea

acestuia atrage ca și consecință după sine decăderea părții din dreptul de a mai

exercita această cale de atac.

Din cele constatate rezultă că, nerespectarea termenului de depunere a cererii de

recurs se datorează în exclusivitate comportamentului pasiv al Ministerului Justiției

care trebuia să dea dovadă de responsabilitate și atitudine activă, folosindu-se cu

bună-credință de drepturile și obligațiile sale procedurale, inclusiv să-și verifice poșta

electronică, portalul instanțelor naționale, la intervale rezonabile de timp pentru a nu

omite termenul legal de atac. Or, admiterea spre examinare a unui recurs tardiv poate

duce la încălcarea principiului securității raporturilor juridice garantat de art.6§1 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale.

5

În atare circumstanțe, soluția de declarare a recursului depus de Ministerul

Justiției drept inadmisibil, este compatibilă cu respectarea prevederilor Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, având

în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea recursului ar

leza principiul securității raporturilor juridice.

În conformitate cu art. 65, 230, 245, 246 alin. (1) și (2) lit. e) din Codul

administrativ (în redacția în vigoare la data declarării recursului), Completul de

judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Ministerul Justiției, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte,

judecător Stela Procopciuc

Judecători Ion Malanciuc

Diana Stănilă

6