2ra-1045/23 — cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecare a cauzei civile în termen rezonabil, repararea prejudiciului moral si compensarea cheltuielilor de judecată

2ra-1045/23 — cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecare a cauzei civile în termen rezonabil, repararea prejudiciului moral si compensarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 2ra–1045/23

2-22084168-01-2ra-26072023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (Jud: Al. Sandu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (Jud: A. Pahopol, Iu. Cotruță, R. Pulbere)

Î N C H E I E R E

28 martie 2024 mun. Chișinău

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Ion Malanciuc

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către

Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată înaintată de către Vadim

Cemîrtan împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, cu privire la

constatarea încălcării dreptului la judecare a cauzei civile în termen rezonabil,

repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 11 aprilie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins cererea de apel declarată de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și s-a

menținut hotărârea din 10 octombrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La 14 iunie 2022, Vadim Cemîrtan a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al RM cu privire la constatarea încălcării dreptului la

judecare a cauzei civile în termen rezonabil, repararea prejudiciului moral și

compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că, la 10 ianuarie 2017 a înaintat

acțiune împotriva Ministerului Apărării al RM cu privire la anularea actului

administrativ, anularea ordinului de sancțiune disciplinară și restabilirea în funcția

deținută anterior.

A menționat reclamantul că, conform legislației în vigoare, cauzele cu privire la

restabilirea în funcție se examinează în termen de o lună, dar nu într-un termen de 5

ani și o lună, prin ce i s-a încălcat dreptul la judecare în termen rezonabil a cauzei, or,

termenul menționat constituie o perioadă excesiv de îndelungată, în interiorul cărui a

suportat suferințe fizice, psihice și morale, deoarece fiind miliar, ofițer, întotdeauna a

îndeplinit conștiincios serviciul militar, dar fiind degradat în funcție, autoritatea sa în

fața subalternilor a fost subminată, afară de aceasta din cauza că i-a fost micșorat

salariul a suferit întreaga sa familie.

Astfel, reclamantul a solicitat constatarea faptului încălcării dreptului la judecarea

în termen rezonabil a cauzei, încasarea din contul Ministerului Justiției al RM în

beneficiul său a prejudiciului moral cauzat de încălcarea dreptului la judecare în termen

1

rezonabil a cauzei în sumă de 100 000 de lei, precum și compensarea cheltuielilor de

judecată.

Prin hotărârea din 10 octombrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată înaintată de către Vadim Cemîrtan

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, cu privire la constatarea

încălcării dreptului la judecare a cauzei civile în termen rezonabil, repararea

prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată. S-a constatat faptul

încălcării dreptului lui Vadim Cemîrtan la judecarea în termen rezonabil a cauzei civile

nr.3-32/2017, privind anularea ordinului de sancționare și restabilirea în funcție,

examinat pe perioada 10 ianuarie 2017 – 24 februarie 2022. S-a încasat la Bugetul de

Stat prin intermediul Ministerului Justiției al RM în beneficiul lui Vadim Cemîrtan

prejudiciul moral în mărime de 25 000 de lei cauzat prin încălcarea dreptului la

judecarea în termen rezonabil a cauzei nr. 3-32/2017. În rest, acțiunea s-a respins ca

neîntemeiată (f.d.110).

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, cauza civilă nr. 3-32/2017,

intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Vadim Cemîrtan împotriva

Ministerului Apărării al RM cu privire la recunoașterea neîntemeiată a refuzului

nr.11/4 din 3 ianuarie 2017, anularea ordinului nr. 566 din 26 octombrie 2016,

restabilirea în funcția deținută anterior, încasarea cheltuielilor de judecată, a fost

dedusă judecății o perioadă excesiv de îndelungată, și anume 10 ianuarie 2017 – 24

februarie 2022.

Reieșind din circumstanțele reținute și criteriile de apreciere a satisfacției

echitabile, instanța a considerat că mărimea prejudiciului moral de 25 000 de lei, din

suma de 100 000 de lei solicitată, este una justificată și se datorează faptului că Vadim

Cemîrtan în cadrul examinării cauzei civile, nu a înaintat instanței de judecată cereri

de urgentare a examinării cauzei, dar a ales o cale de pasivitate și o aprobare tacită a

acțiunilor întreprinse de către autoritatea judecătorească și părțile implicate în proces.

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la 12 octombrie 2022,

Ministerului Justiției al RM, a declarat apel nemotivat (f.d.113), iar la 17 noiembrie

2023 a depus motivare apelului (f.d.1121/126), împotriva hotărârii din 10 octombrie

2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând casarea hotărârii primei instanțe

și emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii civile intentate la cererea de

chemare în judecată înaintată de către Vadim Cemîrtan împotriva Ministerului Justiției

al RM, cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecare a cauzei civile în termen

rezonabil, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin decizia din 11 aprilie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins cererea de

apel declarată de Ministerul Justiției al RM și s-a menținut hotărârea din 10 octombrie

2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f.d.161).

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, examinarea cauzei civile

invocate de reclamant/intimat a început la 10 ianuarie 2017 atunci când s-a adresat cu

acțiune în judecată și a fost finalizată la 24 februarie 2022, data la care s-a emis decizia

Curții Supreme de Justiție prin care s-a respins recursul depus de către Vadim Cemîrtan

și s-a menținut decizia din 16 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

menținut hotărârea din 11 august 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Astfel, instanța de apel reține ca fiind corectă concluzia primei instanțe referitor

la dreptul reclamantului de a înainta prezenta acțiune în baza Legii nr.87 din 21 aprilie

2011, or, cu certitudine cauza civilă, nr. 3-32/2017, la cererea înaintată de Vadim

2

Cemîrtan împotriva Ministerului Apărării al RM cu privire la recunoașterea

neîntemeiată a refuzului nr.11/4 din 03 ianuarie 2017, anularea ordinului nr. 566 din

26 octombrie 2016, restabilirea în funcția deținută anterior, încasarea cheltuielilor de

judecată, a fost dedusă judecății o perioadă excesiv de îndelungată, și anume 10

ianuarie 2017 – 24 februarie 2022.

Cu referire la mărimea prejudiciului moral încasat de prima instanță prin hotărârea

contestată, instanța de apel analizând prevederile art. 2036 alin. (1) și (2) art. 2036 din

Codul civil, art. 5 alin. (1) din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 a conchis că, unul din

criteriile orientative generale de apreciere a prejudiciului moral este criteriul echității,

care exprimă că indemnizația trebuie să prezinte o justă și integrală despăgubire.

În temeiul jurisprudenței CEDO, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca

partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit.

Cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit, încât acestea să aibă efect

compensatoriu și nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorii daunelor și

nici venituri nejustificative pentru victimele daunelor.

Respectiv, în litigiul dedus judecății, instanța de apel a considerat întemeiat

raționamentul instanței de fond, prin care a constatat că, mărimea prejudiciului moral

de 25 000 de lei, din suma de 100 000 de lei solicitată, este una justificată și se datorează

faptului că Vadim Cemîrtan în cadrul examinării cauzei civile, nu a înaintat instanței

de judecată cereri de urgentare a examinării cauzei, dar a ales o cale de pasivitate și o

aprobare tacită a acțiunilor întreprinse de către autoritatea judecătorească și părțile

implicate în proces.

Prin urmare, instanța de apel a respins afirmațiile apelantului Ministerul Justiției

al RM cu privire la faptul că instanța de fond neîntemeiat a dispus încasarea din contul

bugetului de stat a acestui prejudiciu, or, la caz s-a stabilit cu certitudine întrunirea

condițiile de reparare a prejudiciului prin prisma Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, iar

simpla constatare a încălcării dreptului nu va răspunde criteriului echității.

Totodată, cu titlu secundar, instanța de apel a constatat că, argumentele invocate

în cererea de apel, în esența lor, sânt similare argumentelor invocate în instanța de fond,

care au fost deja supuse examinării și aprecierii juste de către instanța de fond prin

prisma art. 130 din Codul de procedură civilă, fiindu-le oferite concluziile de rigoare

și respectiv nu urmează a fi reiterate în ordine de apel, iar actele normative vizate au

fost interpretate și aplicate elocvent de instanța de fond prin prisma circumstanțelor

importante ale cauzei.

La 12 iulie 2023, Ministerul Justiției al RM, a declarat recurs împotriva deciziei

din 11 aprilie 2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei recurate și a

hotărârii din 10 octombrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu pronunțarea

unei hotărâri noi de respingere a acțiunii depuse de Vadim Cemîrtan (f.d.174/178).

În susținerea recursului s-au indicat motivele de drept și de fapt invocate pe

parcursul examinării cauzei în prima instanță cât și instanța de apel, suplimentar

invocându-se că instanțele judecătorești ierarhic inferioare au interpretat și aplicat în

mod eronat normele de drept material, precum și că nu au luat în considerație

circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii pe care le consideră constate și

nu au fost dovedite cu probe veridice și suficiente.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

3

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează

că, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei în ședință publică la 11

aprilie 2023.

Totodată, potrivit scrisorii de expediere a actului judecătoresc nr.6567 (f.d. 171),

la 06 iulie 2023, Curtea de Apel Chișinău a expediat părților, prin intermediul oficiului

poștal, copia deciziei integrale din 11 aprilie 2023, însă, date privind recepționarea

acesteia lipsesc la dosar.

Astfel, recursul declarat de către Ministerul Justiției al RM, la 12 iulie 2023,

împotriva deciziei din 11 aprilie 2023 a Curții de Apel Chișinău, se consideră depus în

termenul stabilit de lege.

La 05 iulie 2023, Curtea Supremă de Justiție, prin intermediul oficiului poștal, a

expediat în adresa intimatului Vadim Cemîrtan, copia recursului declarat de către

Ministerul Justiției al RM, împotriva deciziei din 11 aprilie 2023 a Curții de Apel

Chișinău, creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de

derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării

principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere

a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele

dosarului (f.d.182).

Prin referința depusă la 08 septembrie 2023, Vadim Cemîrtan, reprezentat de

avocatul Valeriu Pelin a solicitat respingerea recursului declarat de către Ministerul

Justiției al RM, împotriva deciziei din 11 aprilie 2023 a Curții de Apel Chișinău, ca

inadmisibil și neîntemeiat cu menținerea în vigoare a hotărârii primei instanțe și

deciziei instanței de apel (f.d.185/189).

Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative

(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) au fost

operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în vigoare la 01

septembrie 2023.

În conformitate cu prevederile art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023,

recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a

prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii

recursului.

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția temeiurilor

în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la

data intrării în vigoare a prezentei legi.

Recursul declarat de către Ministerul Justiției al RM, a fost depus până la data

intrării în vigoare a Legii nr. 246 din 31 iulie 2023 și va fi examinat în baza temeiurilor

în vigoare la data depunerii recursului.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Ministerul Justiției al RM,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră recursul inadmisibil, din

motivele ce succed.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în vigoare la

data depunerii recursului, 12 iulie 2023, părțile și alți participanți la proces sunt în drept

să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a

normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau

4

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la

data depunerii recursului, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care

recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că, examinarea

admisibilității recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în

cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă, în

vigoare la data declarării recursului.

Din analiza recursului declarat rezultă că, Ministerul Justiției al RM, a invocat

temei de admisibilitate prevederile art. 432 alin. (2) lit. c) din Codul de procedură

civilă, în vigoare la data de 12 iulie 2023.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, reținând că recurentul a făcut

trimitere la temeiul de drept prevăzut de art. 432 alin. (2) lit. c) din Codul de procedură

civilă, în vigoare la data depunerii recursului, normă citată supra, nu a stabilit

interpretarea în mod eronat a legii de către instanța judecătorească.

În context, Completul de judecată constată că argumentele invocate în cererea de

recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate, or, motivele recursului sunt similare celor

invocate în cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție învederează că,

potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat de către Ministerul Justiției al RM, nu rezultă că instanța de

apel a apreciat arbitrar probele.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului Unit, p.38, cauza Stanev împotriva

Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui

recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva

Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru

5

un apel (cauza Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, procedurile

cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (cauza

Helmers c. Suediei, 09 octombrie 1991).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul

inadmisibil.

Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia că recursul declarat de către Ministerul Justiției al RM, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă, în vigoare la data depunerii recursului și drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data

depunerii recursului, art.440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă, Completul de

judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova, se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Ion Malanciuc

6