2ra-786/23 — contestarea ordinului de exmatriculare

2ra-786/23 — contestarea ordinului de exmatriculare (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 2ra-786/2023

2-21111351-01-2ra-07062023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. S. Dimitriu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: Iu. Cotruță, I. Țurcan, L. Pruteanu)

Î N C H E I E R E

20 martie 2024 mun. Chișinău

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Mariana Ursachi

examinând admisibilitatea recursului declarat de Instituția Publică

Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Abed Ali

Muhammad împotriva Instituției Publice Universitatea de Stat de Medicină și

Farmacie „Nicolae Testemițanu” cu privire la anularea ordinului de exmatriculare,

împotriva deciziei din 14 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 26 iulie 2021, Abed Ali Muhammad, reprezentat de avocatul Petru Ursu, a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Instituției Publice Universitatea de

Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, solicitând anularea ordinului

nr. 25-ST/STR din 16 aprilie 2021, restabilirea la studii.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, prin ordinul pârâtului, nr. 25-

ST/STR din 16 aprilie 2021, a fost exmatriculat, în legătură cu încălcarea

legislației în vigoare a Republicii Moldova, precum și a fost rezoluționat din 16

aprilie 2021 contractul cu privire la instruirea la studii superioare integrate a

cetățenilor străini nr. 1408/78 din 07 octombrie 2017.

Totodată, a menționat că, din conținutul ordinului, rezultă că, a fost adoptat în

temeiul a trei înscrisuri și anume: procesul-verbal cu privire la contravenție

MAI05213920 din 15 aprilie 2021; procesul-verbal nr. 21 din 15 aprilie 2021 al

ședinței Biroului Facultății de Medicină nr. 2; explicațiile sale din 15 aprilie 2021,

în calitate de student, grupa M1757, ID 10171059, Facultatea de Medicină nr. 2.

Reclamantul a afirmat că, nu a încălcat legislația Republicii Moldova conform

ordinului contestat, or, acest act a fost emis în mod arbitrar și vădit pripit, cu

încălcarea evidentă a principiului nevinovăției, garantat de Constituția Republicii

Moldova, de Declarația Universală a Drepturilor Omului, cât și de Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, la care Republica Moldova este parte.

Prin prisma prevederilor art. 448 alin. (1), (5) din Codul contravențional, a

indicat că, procesul-verbal cu privire la contravenție din 15 aprilie 2021, întocmit

în privința sa, nu constituie la moment un act definitiv și irevocabil, însă unul

suspensiv, întrucât la data de 29 aprilie 2021 a fost contestat în instanța de

1

judecată.

Actele administrative emise de pârât și anume: procesul-verbal nr. 21 din 15

aprilie 2021 al ședinței Biroului Facultății de Medicină nr. 2, ordinul nr. 25-

ST/STR din 16 aprilie 2021, în temeiul căruia a fost emisă ulterior decizia nr.3 cu

privire la revocarea dreptului de ședere provizorie pentru studii din 21 aprilie 2021

și decizia de returnare de pe teritoriul Republicii Moldova din 21 aprilie 2021 a

Biroului Migrație și Azil, nu au și nici nu pot produce la moment efecte juridice,

din motiv că, actele în cauză constituie acte subsidiare procesului-verbal cu privire

la contravenție din 15 aprilie 2021, fiind întocmite în baza ultimului, care, la caz,

nu are caracterul puterii lucrului judecat.

Prin hotărârea din 27 mai 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

dosarul nr. 3-1219/2021, s-a constatat cu certitudine temeinicia acțiunii în

contencios administrativ împotriva Biroului Migrație și Azil al Ministerului

Afacerilor Interne al Republicii Moldova privind anularea actelor administrative

individuale defavorabile, fiind admisă și anulate actele administrative individuale

defavorabile: decizia nr.3 din 21 aprilie 2021 de revocare a dreptului de ședere

provizorie pentru studii și decizia de returnare de pe teritoriul Republicii Moldova

nr.14 din 21 aprilie 2021, emise de Biroul Migrație și Azil al Ministerului

Afacerilor Interne al Republicii Moldova în privința sa. Deși, aceste circumstanțe

au fost aduse la cunoștință administrației pârâtului și a solicitat în temeiul art. 81

alin. (1) din Codul administrativ, suspendarea ordinului emis în privința sa, până la

soluționarea definitivă și irevocabilă de către instanța de judecată a contestației

depuse împotriva procesului-verbal cu privire la contravenție, însă prin răspunsul

pârâtului i s-a respins cererea, din motiv că este vinovat de încălcarea legislației

Republicii Moldova.

Reclamantul a reiterat că, actul administrativ individual defavorabil, ordinul

pârâtului, este pasibil de anulare în mod integral, întrucât a fost emis cu încălcarea

gravă a principiului nevinovăției în materie de acuzație contravențională. Or,

contestația depusă în ordinea art.448 din Codul contravențional, împotriva

procesului-verbal cu privire la contravenție, nu a fost soluționată, respectiv nici

legalitatea ordinului contestat nu poate fi abstractizată de legalitatea procesului-

verbal cu privire la contravenție, ce, la fel, a fost contestat.

Controlul judecătoresc al legalității actelor administrative presupune apărarea

drepturilor și intereselor legitime ale cetățenilor, împotriva abuzurilor

administrației publice, în condițiile Codului Administrativ. Acest control se

înfăptuiește de către instanțele de judecată în condițiile legii. Întru elucidarea

subiectului privind realizarea controlului judecătoresc se impune conceptul

competenței, în baza căruia se realizează respectivul control.

Pornind de la scopul primordial al instituției contenciosului administrativ,

care este prestabilit de legiuitor și care presupune contracararea abuzurilor și

exceselor de putere ale autorităților publice, apărarea drepturilor persoanei în

spiritul legii, ordonarea activității autorităților publice, asigurarea ordinii de drept.

Și reieșind din dreptul subiectiv al subiectului afectat, care la fel a fost

predeterminat de legiuitor și care a fost formulat astfel - orice persoană care se

consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, de către o autoritate

publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei

cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru a

2

obține anularea actului, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei ce i-a

fost cauzată.

Vinovăția sa în săvârșirea faptei contravenționale imputate, ce a stat la baza

emiterii actului administrativ contestat, nu a fost stabilită legal, astfel încât,

procesul-verbal cu privire la contravenție a fost contestat. Probarea legalității

actului administrativ adoptat, intră în sarcina pârâtului, însă, a constatat cu

certitudine faptul că, obligația în cauză nu a fost îndeplinită de pârât. Probe

concludente și utile ce ar demonstra vinovăția sa în săvârșirea contravenției

administrative, încălcarea legislației RM, pentru care fapt a fost exmatriculat și

ulterior supus returnării de pe teritoriul RM, de către pârât nu se regăsesc.

Alegațiile pârâtului formulate în răspunsul său la cererea prealabilă cu referire

la cazierul contravențional, devin inoportune cazului respectiv, în măsura în care

aceste încălcări, ce au fost stinse legal, nu au constituit temei de emitere a ordinului

de exmatriculare din partea Universității. Actele Biroului de Migrație și Azil au

fost emise doar în baza ordinului USMF nr.25-ST/STR din 16 aprilie 2021 cu

privire la exmatricularea de la studii, exceptându-se astfel încălcări anterioare.

Concluziile reprezentantului pârâtului cu referire la intenția evidentă de a încălca

legislația RM, sunt catalogate drept prejudecăți xenofobe subiective și vădit

discriminatorii din partea reprezentantului pârâtului față de un student străin.

În subsidiar, a menționat că, caracterul pur formal al actelor administrative

emise în privința sa, se deduce inclusiv din faptul că, după emiterea ordinului de

exmatriculare, acest act i-a fost adus la cunoștința abia la data de 28 aprilie 2021,

când deja erau pregătite actele soluționate pozitiv ale Biroului Migrație și Azil din

21 aprilie 2021, la demersul instituției de învățământ superior din 21 aprilie 2021

Între timp, după data de 16 aprilie 2021, a mai susținut examene în cadrul

universității respective, nefiind informat cu privire la inițierea unei proceduri

administrative în privința sa și că deja este exmatriculat din data de 16 aprilie 2021.

Or, inițial acesta a fost sesizat de către Biroul de Migrație și Azil, dar nicidecum de

instituția de învățământ superior în care reclamantul 4 ani își desfășoară studiile,

astfel încât, atestă vădit faptul că, actul administrativ contestat, a fost emis în mod

arbitrar și pripit, cu încălcarea prezumției de nevinovăției, garantată de art. 21 din

Constituția Republicii Moldova, Declarația Universală a Drepturilor Omului și

Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prin hotărârea din 22 septembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de Abed Ali Muhammad și s-a

anulat ordinul Instituției Publice Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie

„Nicolae Testemițanu” nr. 25-ST/STR din 16 aprilie 2021 „Cu privire la

exmatriculare”, emis în privința lui Abed Ali Muhammad, cu restabilirea acestuia

la studii.

În dezacord cu hotărârea primei instanței, Instituția Publică Universitatea de

Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” a declarat apel.

Prin decizia din 14 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Instituția Publică Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie

„Nicolae Testemițanu” și s-a menținut hotărârea din 22 septembrie 2022 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

În consolidarea soluției, instanța de apel a considerat ca fiind justă soluția

primei instanțe privind admiterea acțiunii, fiind emisă în rezultatul aprecierii juste

3

a circumstanțelor cauzei și aplicării corecte a normelor de drept.

În contextul pretențiilor deduse judecății, instanța de apel s-a referit la

prevederile art. 9 alin.(11), art. 150, art. 137 din Codul educației, art. 4 din

Regulamentul cu privire la studiile străinilor în instituțiile de învățămînt din

Republica Moldova și abrogarea unor hotărîri ale Guvernului, aprobat prin

Hotărîrea Guvernului nr. 504 din 04 iulie 2017, art. 42 alin.(2) lit.d) și alin.(3) din

Carta Universitară a Universității de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae

Testemițanu” din Republica Moldova.

Instanța de apel a reținut că, la data de 07 octombrie 2017 cetățeanul

Israelului Abed Ali Muhammad a încheiat cu Universitatea de Stat de Medicină și

Farmacie contractul cu privire la instruirea la studii superioare integrate cetățenilor

străini. Potrivit pct. 1.1. al contractului, obiectul prezentului contract îl constituie

instruirea la studii superioare integrate de către Universitatea a studentului la

Facultatea Medicină conform programelor de studii acreditate în modul stabilit de

prevederile legislației Republicii Moldova în vigoare și cu achitarea taxelor pentru

instruire de către student.

Prin urmare, obligațiile dintre participanții la proces derivă din contractul

încheiat, în baza principiului libertății contractuale. Astfel, raporturile între

participanții la proces s-au născut dintr-un contract juridic, urmînd a fi aplicat

principiul libertății contractuale. Totodată, reclamantul prin actele normative ale

RM este obligat să respecte, legislația Republicii Moldova, inclusiv și

regulamentele interne ale instituției de învățământ, care urmau a fi aduse la

cunoștință reclamantului și în final, limitarea dreptului reclamantului la studiu

urmează să fie analizat în baza principiului proporționalității.

Conform cap.9.1 pct. 68 din Regulamentul de organizare a studiilor

superioare de licență (ciclul I) și integrate (Licență și Master) în Universitatea de

Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” din Republica Moldova,

aprobat prin procesul verbal nr.2/2 din 27 februarie 2020, raporturile studentului cu

instituția de învățământ superior sub aspect academic, financiar și social sunt

prevăzute în contractul de studii superioare, elaborat conform modelului stabilit de

Universitate și încheiat cu fiecare student în parte la începutul studiilor superioare

de licență și integrate, în maximum 15 zile lucrătoare de la demararea anului de

studii. Totodată, a fost citat pct. 130 din Regulament.

Instanța de apel a constat că, raporturile juridice între reclamantul Ali Abed

Muhammad și Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae

Testemițanu” sub aspect academic, financiar și social sunt reglementate prin

Contractul cu privire la instruirea la studii superioare a cetățenilor străini din 07

octombrie 2017, astfel că prevederile contractuale cu privire la dreptul discreționar

al pîrîtului de a sancționa reclamantul prin aplicarea sancțiunii celei mai drastice –

exmatricularea – contravine principiului proporționalității sancțiunii aplicate, în

raport cu fapt comisă.

La caz, principiul proporționalității, în accepțiune clasică, presupune că

oricare decizie sau măsură adoptată de organele abilitate urmează să se bazeze pe o

justă și echitabilă evaluare a faptelor, pe echilibrare adecvată a intereselor

implicate, precum și pe o selectare coerentă a mijloacelor și mecanismelor care

urmează a fi utilizate în vederea atingerii unui scop predefinit.

Astfel, circumstanța că studentul Abed Ali Muhammad a fost sancționat

4

contravențional în baza art. 69 alin. (1) din Codul contravențional nu constituie un

temei just și echitabil în vederea aplicării măsurii de exmatriculare, or aceasta

încalcă principiul echilibrului adecvat al intereselor părților.

Principiul proporționalității poate fi interpretat drept principiul justeței

sancțiunii, presupunând că întinderea răspunderii trebuie să fie direct proporțională

cu fundamentul acesteia. Sancțiunea urmează a fi strict proporțională și corelativă

faptei prejudiciabile imputabile delincventului. Principiul justeței sancțiunii

presupune, în primul rând, proporționalitatea sancțiunii în raport cu gravitatea

faptei ilicite.

Contrar obiecțiilor apelantului, instanța de apel a notat că menținerea în

vigoare a ordinului contestat ar constitui o violare a dreptului la instruire a

reclamantului, protejat de art. 2 al Protocolului 1 adițional la CEDO. Or, procesul-

verbal cu privire la contravenție MAI05213920 din 15 aprilie 2021, care a stat la

baza emiterii ordinului de exmatricularea studentului Ali Abed Muhammad, a fost

anulat prin hotărârea din 02 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Ciocana, menținută prin decizia din 14 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău.

În acest sens, a menționat art.123 alin.(2) din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae

Testemițanu”, în mod pripit a emis ordinul de exmatriculare a reclamantului Abed

Ali Muhammad în temeiul procesului-verbal cu privire la contravenție seria

MAI05213920 din 15 aprilie 2021, a cărui legalitate a fost verificată de către

instanțele de judecată, fiind dispusă anularea acestuia, cu repunerea în drepturi a

reclamantului.

Subsidiar, conform art.137 din Codul educației, art.42 alin.(2) lit.d) și alin.(3)

din Carta Universitară a Universității de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae

Testemițanu” din Republica Moldova, studenții care nu respectă prevederile

actelor normative în vigoare și/sau ale actelor interne ale Universității, sînt pasibili

de sancționare, în funcție de gravitatea faptei, conform actelor interne ale

Universității, inclusiv prin exmatriculare.

Din materialele pricinii, se atestă că, reclamantul Abed Ali Muhammad pe

parcursul anilor de studii nu a comis abateri disciplinare, a frecventat toate orele,

absențe nu a admis, a susținut toate examenele, restanțe nu are, taxa pentru studii a

fost achitată integral și la timp.

Astfel, instanța de apel a semnalat că la aplicarea sancțiunii nu a fost analizată

gravitatea faptei, legătura de cauzalitate dintre fapta comisă și procesul de studiu,

personalitatea reclamantului, reușita acestuia la studii etc. Prin urmare, rectorul

Universității de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testimițanu” a dispus

exmatricularea studentului Ali Abed Muhammad fără a motiva rațiunea aplicării

celei mai grave sancțiuni, fără a verifica circumstanțele cauzei, influența și

consecințele comportamentului reclamantului față de reputația instituției de

învățământ.

În cele din urmă, instanța de apel a constatat că aceste măsuri nu pot fi

considerate rezonabile și proporționale scopului urmărit - dreptul la instruire, care

este asigurat străinilor și apatrizilor în condiții egale de aplicare similare cetățenilor

Republicii Moldova.

La 18 mai 2023, Instituția Publică Universitatea de Stat de Medicină și

Farmacie „Nicolae Testemițanu” a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 14

5

martie 2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea

integrală a hotărârii primei instanțe și a deciziei instanței de apel, pronunțarea unei

noi hotărâri de respingere a cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului, recurentul a invocat dezacordul cu decizia instanței

de apel.

Reiterând circumstanțele de fapt și drept, referitor la motivele invocate de

către instanța de apel, care în opinia recurentului, a interpretat în mod eronat legea

sau analogia dreptului, a indicat că, constatarea instanței de apel privind

prevederile contractuale cu privire la dreptul discreționar de a sancționa

reclamantul prin aplicarea sancțiunii celei mai grave, exmatricularea, contravine

principiului proporționalității sancțiunii aplicate în raport cu fapta comisă, este

nefondată fără suport juridic. Or, conform actelor enunțate, precum și a

contractului de studii semnat de către intimat, în cazul încălcării prevederilor

actelor normative în vigoare și/sau ale actelor interne ale Universității, ultima are

dreptul de a exmatricula studentul și a rezoluționa contractul de studii. Studentul/

intimat a săvârșit două încălcări ale legislației Republicii Moldova, fapt constatat

de către instanța de judecată și recunoscut de către student, după care ținând cont

de afectarea imaginii acesteia prin comportamentul neadecvat al studentului a decis

exmatricularea studentului de la studii.

Ceea ce ține de aplicarea principiului proporționalității, în procesul de

exmatriculare al intimatului, s-a bazat pe o justă și echitabilă evaluare a faptelor

ilegale comise, a examinat cu multă atenție acțiunea intimatului contrară normelor

legislative și regulamentelor interne, ca, în final, aplicarea sancțiunii să corespundă

atingerii unui scop legitim. Conform prevederilor Codului educației și a actelor

interne ale Universității, nu este expres prevăzut procedura de aplicare a sancțiunii

disciplinare sau tipurile de sancțiuni disciplinare, în funcție de gravitatea faptei se

aplică sancțiunea de către administrație, la propunerea biroului facultății.

Sancțiunea aplicată are drept scop evitarea producerii pe viitor a unor fapte de

acest gen.

Cu trimitere la prevederile art.9 alin.(1), (2) lit.a) din Codul civil, recurentul a

afirmat că, prin semnarea contractului cu privire la instruirea la studii superioare

integrate a cetățenilor străini, intimatul și-a asumat anumite drepturi și obligații

civile. Principiul libertății contractuale oferă posibilitate părților contractante de a

stabili conținutul și forma contractului prin acordul de voință al părților asupra

clauzelor contractuale. Libertatea contractuală trebuie exercitată în anumite limite,

limite conținute în lege, stabilite de ordinea publică și bunele moravuri. Or, în

opinia instanței de apel, principiul libertății contractuale presupune, libertatea

părților de a deroga de la regulile imperative. Așadar, conform prevederilor

contractului, studentul era obligat să cunoască și să respecte legislația Republicii

Moldova în vigoare, inclusiv prevederile actelor normative cu privire la instruire,

normele de trai și de deplasare pe teritoriul Republicii Moldova stabilite pentru

cetățenii străini, iar conform art.6.1. lit. a) contractul poate fi reziliat din inițiativa

Universității în următoarele cazuri: nerespectarea de către student a legislației

Republicii Moldova în vigoare. Tot aici conform prevederilor contractuale

pct.2.2.5 lit. a) Universitatea are dreptul să exmatriculeze studentul în caz de

nerespectarea de către student a legislației Republicii Moldova în vigoare.

Ordinul de exmatriculare conține referința la temeiul de fapt și de drept, fiind

6

stipulate prevederile actelor normative, precum și ale contractului de studii care au

fost încălcate de student, precum și actele probante ce confirmă încălcarea repetată

a legislației în vigoare, precum și recunoașterea studentului menționată în

explicația scrisă personal de acesta.

Copia recursului declarat, prin scrisoarea datată cu 07 iunie 2023 (Vol.II,

f.d.10), a fost expediată în adresa intimatului și avocatului Petru Ursu și a fost

recepționată la 12 iunie 2023 de către avocat, conform avizului de recepție (Vol.II,

f.d.14). Din adresa intimatului s-a restituit corespondența ca fiind nereclamată

(Vol.II, f.d.12-13).

La 19 iunie 2023, intimatul Abed Ali Muhammad, reprezentat de avocatul

Petru Ursu, a depus referință la cererea de recurs, exprimând poziția în favoarea

declarării recursului inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) din Codul de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a

deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 14 martie 2023, iar cererea de

recurs a fost depusă la 18 mai 2023.

Materialele cauzei atestă expedierea copiei integrale a deciziei instanței de

apel către participanții la proces, la data de 12 mai 2023, prin intermediul poștei

electronice (Vol.I, f.d.209). Astfel, recursul declarat este în termen.

Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative

(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) au fost

operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în vigoare la 01

septembrie 2023.

În conformitate cu prevederile art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie

2023, recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în

vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data

depunerii recursului.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția

temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de

Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Recursul declarat de Instituția Publică Universitatea de Stat de Medicină și

Farmacie „Nicolae Testemițanu”, a fost depus până la data intrării în vigoare a

Legii nr. 246 din 31 iulie 2023 și va fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la

data depunerii recursului.

Examinând temeiurile recursului declarat de Instituția Publică Universitatea

de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Completul de judecată al

Curții Supreme de Justiție consideră recursul inadmisibil, din motivele ce succed.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în vigoare

la data depunerii recursului, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să

declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a

normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

7

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în

vigoare la data depunerii recursului, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în

cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că, examinarea

admisibilității recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate

în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură

civilă, în vigoare la data declarării recursului.

Din analiza recursului declarat rezultă că, Instituția Publică Universitatea de

Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” în motivarea recursului

depus, a invocat temei de admisibilitate prevederile art. 432 alin. (2) lit. c), d) din

Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, reținând că recurentul a

făcut trimitere la temeiurile de drept prevăzute de art. 432 alin. (2) lit. c), d) din

Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului și anume lit. c) și

lit.d), interpretarea eronată a legii și aplicarea în mod eronat a analogiei legii sau

analogiei dreptului, nu a stabilit că normele aplicate suscită îndoieli la aplicare sau

instanța de apel, aplicând normele respective, ar fi extins norma juridică dincolo de

ipotezele la care se aplică sau invers.

În context, Completul de judecată constată că argumentele invocate în cererea

de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu

constituie temei de casare a deciziei contestate, or, motivele recursului sunt

similare celor invocate în cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a

pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție învederează că,

potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de

către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul

dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în

afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat de Instituția Publică Universitatea de Stat de Medicină și

Farmacie „Nicolae Testemițanu” nu rezultă că instanța de apel a apreciat arbitrar

probele.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

8

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului Unit, p.38, cauza Stanev

împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de

admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare

din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de

apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale

unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (cauza Levages Prestations

Services împotriva Franței, p. 45).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică

doar chestiuni de drept și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele

articolului 6 § 1 (cauza Helmers c. Suediei, 09 octombrie 1991).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară

recursul inadmisibil.

Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia că recursul declarat de Instituția Publică Universitatea de Stat

de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, în vigoare la

data depunerii recursului și drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la

data depunerii recursului, art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Instituția Publică Universitatea de Stat de Medicină și

Farmacie „Nicolae Testemițanu” împotriva deciziei din 14 martie 2023 a Curții de

Apel Chișinău, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Mariana Ursachi

9