3ra-1240/23 — anularea în parte a actului administrativ

3ra-1240/23 — anularea în parte a actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 3ra-1240/23

2-22164839-01-3ra-22122023

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (V. Negru, E. Palanciuc, I. Dutca)

Î N C H E I E R E

20 martie 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența

Președinte, judecător Stela Procopciuc

judecătorii Ion Malanciuc

Diana Stănilă

examinând admisibilitatea recursului depus de Kim Molodean, reprezentat de

avocatul Vadim Banaru,

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Marina Tauber și de Kim Molodean împotriva Comisiei pentru

Situații Excepționale a Republicii Moldova cu privire anularea pct. 3 din

Dispoziția nr. 42 din 13 octombrie 2022,

împotriva hotărârii din 11 decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea,

c o n s t a t ă:

La data de 10 noiembrie 2022, Marina Tauber și Kim Molodean au depus la

Curtea de Apel Chișinău cerere de chemare în judecată împotriva Comisiei pentru

Situații Excepționale a Republicii Moldova, în temeiul prevederilor art. 12 și 191

alin. (2) din Codul administrativ, solicitând instanței anularea pct. 3 din Dispoziția

nr. 42 din 13 octombrie 2022 a Comisiei pentru Situației Excepționale a Republicii

Moldova, ca fiind contrară legii (f.d. 4-23).

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanții Marina Tauber și Kim

Molodean au indicat că, la data de 13 octombrie 2022 Comisia pentru Situații

Excepționale a Republicii Moldova a emis Dispoziția nr. 42.

Potrivit pct. 1 din Dispoziție, s-a constatat apariția situației excepționale -

situație de alertă pe piața energiei electrice din Republica Moldova.

Au indicat că, potrivit pct. 3 din Dispoziția Comisiei pentru Situației

Excepționale s-au stabilit următoarele derogări de la legislația în vigoare:

„3. În conformitate cu art. 4 și 19 din Legea nr. 26/2008 privind întrunirile, în

vederea asigurării ordinii publice și accesului la libera circulație pe drumurile

publice, la căile de acces și evacuare către instituțiile publice precum și în scopul

1

asigurării unei reacții prompte la situațiile ce necesită intervenții de urgență precum

apariția unor riscuri la securitatea națională:

3.1. se interzice desfășurarea întrunirilor cu blocarea benzilor de circulație

și/sau a arterelor de transport ori a căilor de acces și evacuare către instituțiile

publice, cu excepția zilelor nelucrătoare, când aceste întruniri pot fi desfășurate pe

o perioadă de cel mult patru ore din momentul începerii întrunirii.

3.2. pentru aplicarea prevederilor art. 21 alin. (2) din Legea 26/2008, dacă în

timpul desfășurării întrunirii unii participanți încalcă ordinea publică sau

prevederile art. 8 din Legea 26/2008, poliția îi poate îndepărta pe aceștia și fără

implicarea organizatorului, în cazul inacțiunii acestuia.

3.3. pentru aplicarea prevederilor art. 21 alin. (2) din Legea 26/2008, dacă în

timpul desfășurării întrunirii au loc acțiuni prin care se încalcă ordinea publică sau

prevederile art. 8, poliția poate cere organizatorului sistarea imediată a întrunirii și

fără implicarea reprezentantului autorității publice locale.

3.4. prevederile art. 22 alin. (1), (2) și (3) din Legea 26/2008, pot fi aplicate

de către poliție și fără implicarea organizatorului sau reprezentantului autorităților

publice locale.”

Reclamanții au invocat că, prin aprobarea pct. 3 din Dispoziția Comisiei

pentru Situației Excepționale nr. 42 din 13 octombrie 2022 sunt instituite restricții

ale unui drept fundamental – dreptul la libertatea întrunirilor, garantat atât de

Constituția Republicii Moldova cât și de art. 11 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor și Libertăților Fondamentale ale Omului.

Au susținut că, sunt direct vătămați în dreptul lor la libertatea întrunirilor dat

fiind că sunt organizatorii unei întruniri pendinte (perioada 18 septembrie 2022 –

31 decembrie 2022), declarată conform procedurilor legale și care este în plină

desfășurare, iar punerea în aplicare a pct. 3 din Dispoziția contestată va duce la

sistarea sau dispersarea forțată a întrunirii.

Mai mult, reclamanții au remarcat că, încălcările drepturilor, în baza acestei

Dispoziții deja au loc.

Astfel, au specificat că la data de 14 octombrie 2022 organele de poliție au

intervenit în forță și au dispersat întrunirea, au evacuat forțat corturile de pe

bd. Ștefan cel Mare, 105, chiar dacă, ziua de 14 octombrie 2022 este declarată zi

nelucrătoare (hramul localității), iar prin dispoziția Primăriei mun. Chișinău în

perioada 14 – 15 octombrie 2022 este sistată circulația pe bd. Ștefan cel Mare.

Reclamanții au menționat că, prin adoptarea restricțiilor de la pct. 3 din

Dispoziția nr. 42, Comisia pentru Situații Excepționale a încălcat flagrant art. 10 și

11 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 32, 40 și 54 din Constituția

Republicii Moldova, Legea nr. 26/2008 privind întrunirile, și-a depășit grav

competența legală, acțiuni care sunt susceptibile de condamnarea Republicii

Moldova atât de Curtea Europeană a Drepturilor Omului cât și alte instituții

internaționale.

Reclamanții au relevat că, la 24 februarie 2022 Parlamentul Republicii

Moldova a adoptat Hotărârea nr. 41 privind declararea stării de urgență. Motivul

stării de urgență a fost declarat conflictul militar din țara vecină, pericolul

securității regionale. Parlamentul a acordat competențe Comisiei pentru Situației

Excepționale reieșind din prevederile Legii nr. 212/2004 privind regimul stării de

2

urgență, de asediu și de război. Aceste competențe au fost acordate în vederea

soluționării problemelor stringente care reies exclusiv din situația care a generat

instituirea stării de urgență.

Au invocat că, starea de urgență a fost prelungită de mai multe ori. Prin

Hotărârea nr. 278 din 06 octombrie 2022 a Parlamentul Republicii Moldova, la

solicitarea Comisiei pentru Situației Excepționale și Guvernului, s-a prelungit

starea de urgență încă pentru 60 de zile. Potrivit notei informative și declarațiilor

Prim-ministrului în plenul Parlamentului necesitatea prelungirii stării de urgență a

fost dictată de ostilitățile militare din Ucraina, suprapunerea cu criza energetică,

potențiala criză a refugiaților, fapte ce pot afecta securitatea națională. De

asemenea s-a menționat că anterior atât Guvernul cât și Comisia pentru Situației

Excepționale nu și-a depășit mandatul și nu a impus alte restricții ale drepturilor

fundamentale, precum dreptul la întruniri etc., principalele amenințări menționate

sunt cele legate de posibilele deconectări de la resurse energetice. Nici în raportul

Comisiei pentru Situației Excepționale, nici în declarațiile Prim-ministrului din

plen nu au fost oferite date și informații prin care s-ar constata anumite amenințări

la securitatea națională generate de desfășurarea unor întruniri pașnice.

Reclamanții au remarcat că, la data de 16, 21 și 30 septembrie 2022 au depus

declarații prealabile la Primăria mun. Chișinău prin care au anunțat despre

desfășurarea unei întruniri pașnice non-stop până la 31 decembrie 2022.

Organizatorii au îndeplinit toate cerințele legale, iar întrunirea se va desfășură

pașnic. Micile incidente care au avut loc, au fost datorate infiltrării unor

provocatori care au scop de a destabiliza și discredita întrunirea pașnică, acțiuni

care urmează a fi curmate de organele de poliție.

De asemenea, au susținut că, în pofida celor descrise supra, contrar legislației

privind întrunirile și contrar jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

organele de poliție au întreprins măsuri de a sista ilegal întrunirea. Iar, la

14 octombrie 2022, acestea au intervenit în forță și au evacuat corturile instalate pe

bd. Ștefan cel Mare, în pofida faptului că potrivit Dispoziției Primăriei traficul pe

artera principală a fost sistat dat fiind serbarea hramului localității.

Au considerat că, prin acțiunile sale poliția a încălcat chiar și Dispoziția

Comisiei pentru Situației Excepționale din 13 octombrie 2022, fapte care, în opinia

reclamanților, vor fi contestate în modul corespunzător și informate toate

structurile internaționale.

Reclamanții au relevat că, Dispoziția nr. 42 din 13 octombrie 2022 se referă,

în primul rând la unele măsuri ce țin de securitatea energetică a țării, măsuri la care

nu au nicio obiecție. Iar, pct. 3 din această Dispoziție nu are nicio legătură cu

situația de urgență instituită de Parlament, nu are nicio legătură cu celelalte măsuri

impuse de Comisia pentru Situației Excepționale ce țin de securitatea energetică.

Restricțiile impuse la desfășurarea întrunirilor sunt total neîntemeiate, abuzive și

disproporționate. Aceste restricții vin imediat după briefingul Președintelui Maia

Sandu care a dat indicații directe Comisiei pentru Situației Excepționale de a

impune asemenea restricții. Indicații care depășesc grav atribuțiile constituționale

ale șefului statului.

Au indicat că, prin pct. 3 din Dispoziție se fac derogări inadmisibile de la

Legea privind întrunirile. Au fost interzise întruniri cu blocarea străzilor, iar poliția

3

a obținut dreptul exclusiv de a îndepărta unii protestatari și chiar a dispersa forțat

întrunirea, fără implicarea altor autorități.

Reclamanții au considerat că, prin asemenea restricții sunt grav încălcate

prevederile constituționale din art. 40 coroborate cu art. 32 din Constituția

Republicii Moldova, precum și întreaga jurisprudență a Curții Europene a

Drepturilor Omului, care garantează dreptul la libertatea de opinie și de întrunire,

prevăzute la art. 10 și 11.

Totodată, au menționat că prin adoptarea acestor restricții Comisia pentru

Situației Excepționale și-a depășit competența legală deoarece nu exista nicio

urgență legată de problema întrunirilor, iar aceste proteste pașnice nu amenință nici

securitatea națională, nici regională și nu au vreo tangență cu securitatea energetică

a țării.

Au subliniat că, în perioada stării de urgență toate instituțiile statului sunt total

funcționale, atât Guvernul, cât și Parlamentul. În cazul unor necesități stringente de

a amenda legislația cu privire la întruniri, acest lucru este posibil fără nicio piedică

cu respectarea procedurilor de legiferare.

În acest sens, Comisia pentru Situației Excepționale nu a motivat nici într-un

fel necesitatea impunerii restricțiilor la desfășurarea întrunirilor și nu a motivat

caracterul excepțional al acestei măsuri, elemente obligatorii în asemenea situații

pentru a evita abuzurile autorităților și încălcarea drepturilor fundamentale ale

omului.

Reclamanții au invocă că, prin adoptarea restricțiilor la pct. 3 din Dispoziția

contestată Comisia pentru Situației Excepționale a sfidat un principiu de bază care

este prevăzut de Codul administrativ și de principiile internaționale – principiul

proporționalității.

Astfel, au notat că pct. 3 din Dispoziția nr. 42 restrânge unele drepturi și

libertăți ale cetățenilor sau creează premise pentru fentarea drepturilor

constituționale ale acestora, ignorând și omițând aplicabilitatea în timp, în pofida

testului de proporționalitate statuat expres în art. 54 din Constituția Republicii

Moldova.

Au subliniat că, în opiniile expuse, Comisia de la Veneția subliniază

importanta principiului proporționalității. Această cerință trebuie să se aplice atât

pentru deciziile privind restricțiile de circulație, cât și pentru implementarea lor și

măsurilor aferente care pot afecta alte drepturi și libertăți, care pot consta în

restricții suplimentare ce pot fi impuse populației în timpul restricțiilor de

circulație, ca de exemplu închiderea școlilor sau a companiilor, restricții privind

furnizarea de servicii publice sau interzicerea evenimentelor publice, sau

activitățile de securitate întreprinse de autorități în acest context. Similar

restricțiilor de circulație, toate aceste măsuri trebuie să fie proporționale cu

amenințarea și cu iminența acesteia, nu trebuie să aibă o durată mai mare decât

amenințarea în sine și trebuie să se aplice doar în regiunile afectate de aceasta.

Importanța principiului proporționalității este confirmată de Constituție.

Reclamanții au mai relevat că, Comisia pentru Situației Excepționale nu a

motivat în ce măsură competențele ordinare ale executivului sunt insuficiente

pentru depășirea situației de criză și în ce măsură sporirea competențelor puterii

executive poate compensa deficiența în discuție. Nu a existat nicio motivare care să

4

reflecte standardul proporționalității, în privința retracțiilor privind manifestațiile

publice.

Au concluzionat că prin adoptarea pct. 3 din Dispoziția nr. 42 Comisia pentru

Situației Excepționale a depășit limitele constituționale prevăzute la art. 40 din

Constituție și art. 11 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care

garantează că, orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire pașnică și la

libertatea de asociere, inclusiv dreptul de a constitui cu alții sindicate și de a se

afilia la sindicate pentru apărarea intereselor sale. Având în vedere că, orice

ingerință și restricție a dreptului la libertatea întrunirilor trebuie să fie prevăzută de

lege, să urmărească un scop legitim și să fie necesară într-o societate democratică.

Însă aceste cerințe nu sunt respectate în cazul pct. 3 din Dispoziția Comisiei pentru

Situației Excepționale nr. 42.

În final, reclamanții Marina Tauber și Kim Molodean au solicitat anularea

pct.3 din Dispoziția Comisiei pentru Situației Excepționale nr. 42 din 13 octombrie

2022.

Prin hotărârea din 11 decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

ca neîntemeiată acțiunea înaintată de Marina Tauber și de Kim Molodean

împotriva Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova cu privire la

anularea pct. 3 din Dispoziției nr. 42 din 13 octombrie 2022 a Comisiei pentru

Situației Excepționale a Republicii Moldova (f.d. 133, 134-144).

În motivarea soluției adoptate Curtea de Apel Chișinău a menționat că prin

norma contestată din Dispoziția Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii

Moldova nr.42 din 13 octombrie 2022, s-au instituit anumite restricții ce se referă

la scopul asigurării ordinii publice și accesului la libera circulație pe drumurile

publice, la căile de acces și evacuare către instituțiile publice, precum și în scopul

asigurării unei reacții prompte la situațiile ce necesită intervenții de urgență.

Astfel, prima instanță a indicat că, Dispoziția nr. 42 din 13 octombrie 2022 a

fost emisă de o autoritate competentă, conform art. 21 din Legea nr. 212 din

24 iunie 2004 privind regimul stării de urgență, de asediu și de război.

Curtea de Apel Chișinău a învederat că, dispozițiile contestate, în mod evident

vizează situația critică survenită și anume criza în care se află Republica Moldova

ce se datorează tuturor fenomenelor economice și tuturor proceselor care au loc în

țară, în regiune și la nivel mondial, ce pune în discuție intervenții ferme din partea

autorităților competente ale statului, prin acțiuni și măsuri coerente și adecvate

pentru a asigura o economie în domeniul produselor economice, care pot implica și

restrângeri ale exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale.

Prima instanță a accentuat că securitatea statului și a instituțiilor sale

democratice, securitatea, inclusiv asigurarea continuă a populației a aprovizionării

cu energie electrică, reprezintă interese publice și private vitale care merită și

trebuie protejate și care pot conduce la o derogare provizorie de la anumite drepturi

ale omului.

Prin urmare, Curtea de Apel Chișinău a notat că aceste măsuri se pot

concretiza într-o multitudine de acțiuni specifice prin care autoritatea

administrativă este chemată să intervină în aria sa de resort, respectiv aplicarea

reglementărilor comerciale specifice perioadelor de stare de urgență, inclusiv

5

măsuri prompte de modificări normative, care vor veni în susținerea măsurilor anti-

criză.

Prima instanță a apreciat ca fiind neîntemeiate alegațiile reclamanților precum

că actul contestat este contrar legii. În acest sens, Curtea de Apel Chișinău a

explicat că în cazul existenței unei situații de risc major, cum ar fi în cazul din

speță, se pot impune unele limitări ale drepturilor și libertăților fundamentale ale

cetățenilor, dar în limitele prescrise de Constituție și de lege. Cu privire la alegerea

acestor măsuri, organelor de stat competente trebuie să li se recunoască o largă

marjă de apreciere, tocmai ca urmare a faptului că ele sunt confruntate cu o situație

de risc cu caracter de noutate și cu o evoluție imprevizibilă.

Curtea de Apel Chișinău a constatat că, la emiterea prevederilor contestate din

actul normativ, Comisia pentru Situației Excepționale nu a urmărit scopul de a

interzice întrunirile în perioada stării de urgență, ci a adoptat doar reglementări a

unor situații ce ar limita unele drepturi ale participanților la întruniri, care au ca

scop, asigurarea ordinii publice și accesului la libera circulație pe drumurile

publice, la căile de acces și evacuare către instituțiile publice, precum și în scopul

asigurării unei reacții prompte la situațiile ce necesită intervenții de urgență.

Prima instanță a evidențiat ca fiind întemeiat argumentul invocat de Comisia

pentru Situației Excepționale, precum că, reieșind din specificul stării de urgență,

ultima deține pentru această perioadă, în condițiile legii, expres sau implicit

prerogative de reglementare, inclusiv prin derogare, a anumitor relații sociale pe

durata stării de urgență, în scopul asigurării eficienței măsurilor dispuse de către

stat în contextul apariției unor situații imprevizibile.

Curtea de Apel Chișinău a statuat că, prevederile contestate nu restricționează

dreptul la libertatea întrunirilor, având în vedere că aceasta doar vine să asigure

ordinea publică și accesului la libera circulație pe drumurile publice, la căile de

acces și evacuare către instituțiile publice, precum și în scopul asigurării unei

reacții prompte la situațiile ce necesită intervenții de urgență.

Astfel, prima instanță a indicat că reușita oricăror măsuri înseamnă că

autoritățile statului au nu doar obligația de a realiza o analiză exhaustivă și efectivă

a situației de fapt, luând în considerare toate circumstanțele ce pot conduce la

alegerea unei anumite măsuri, dar și să ”arate” acest lucru în mod public, astfel

încât măsurile impuse să fie lipsite de orice aparență de arbitrariu sau

superficialitate.

În acest context, Curtea de Apel Chișinău a stabilit că Comisia pentru

Situației Excepționale întemeiat a intervenit în vederea asigurării ordinii publice și

accesului la libera circulație pe drumurile publice, la căile de acces și evacuare

către instituțiile publice, precum și în scopul asigurării unei reacții prompte la

situațiile ce necesită intervenții de urgență.

Prin prisma prevederilor art. 18 și 30 alin. (2) din Codul administrativ, prima

instanță a considerat că măsurile întreprinse de Comisia pentru Situații

Excepționale sunt unele rezonabile, dat fiind faptul că ingerința produsă prin ea

este proporțională în raport cu pericolul situației care a generat instituirea acesteia,

cât și cu scopul urmărit de a asigura o maximă protecție a interesului public în fața

unei situații excepționale.

6

Curtea de Apel Chișinău a reținut că, măsurile stabilite respectă un raport

rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul legitim urmărit,

fiind compatibile cu prevederile art. 29 din Codul administrativ.

Curtea de Apel Chișinău a indicat că restrângerea exercițiului unui drept sau

al unei libertăți fundamentale poate fi reglementată, cu respectarea prevederilor

art. 54 din legea fundamentală, potrivit căruia, exercițiul drepturilor și libertăților

nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund

normelor unanim recunoscute ale dreptului internațional și sânt necesare în

interesele securității naționale, integrității teritoriale, bunăstării economice a țării,

ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă și infracțiunilor, protejării

drepturilor, libertăților și demnității altor persoane, împiedicării divulgării

informațiilor confidențiale sau garantării autorității și imparțialității justiției.

La caz, prima instanță a considerat că, la emiterea prevederilor contestate din

Dispoziția nr. 42 din 13 octombrie 2022, Comisia pentru Situației Excepționale

întemeiat s-a bazat pe analiza situației la nivel național, iar restricțiile impuse au un

caracter temporar, dar nu permanent cum relatează reclamanții, fiind determinate

de analiza situației creată și evoluția acesteia, precum și în scopul eficientizării

măsurilor de combatere a circumstanțelor ce au stat la baza instituirii stării de

urgență.

Curtea de Apel Chișinău a făcut referire la concluziile Curții Europene a

Drepturilor Omului când ultima a recunoscut că, în instituirea unor restricții aduse

drepturilor prevăzute de Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, statele se bucură de o marjă de apreciere, în funcție de

situația concretă avută în vedere, iar pentru a răspunde existenței unei „crize

excepționale fără precedent” o ingerință extinsă asupra drepturilor poate fi

acceptată. Curtea de Apel Chișinău a menționat că, deși decizia din 07 mai 2013,

pronunțată în Cauza Koufaki și Adedy împotriva Greciei, se referea la o criză

financiară care punea în pericol economia națională a unui stat, aceste considerente

pot fi cu ușurință reținute și în cazul din speță.

În concluzie, prima instanță a subliniat că în situații excepționale, așa cum

este în cazul din speță, instituirea unor măsuri energice, prompte și adecvate

gravității situației reprezintă, în realitate, un răspuns al autorităților la obligația

prevăzută în art. 47 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia statul este obligat să ia

măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure

sănătatea și bunăstarea, lui și familiei lui, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea,

locuința, îngrijirea medicală, precum și serviciile sociale necesare.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 13 decembrie 2023, prin

intermediul poștei electronice, Kim Molodean, reprezentat de avocatul Vadim

Banaru a depus recurs nemotivat împotriva hotărârii din 11 decembrie 2023 a

Curții de Apel Chișinău (f.d. 147).

Iar, la 22 decembrie 2023, prin intermediul poștei electronice, Kim Molodean,

reprezentat de avocatul Vadim Banaru a depus recurs împotriva hotărârii din 11

decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului și

casarea hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei noi decizii privind admiterea

acțiunii (f.d. 151-157).

7

În motivarea recursului, recurentul a reiterat circumstanțele de fapt și de drept

ale speței, similare celor cuprinse în cererea de chemare în judecată.

Suplimentar, Kim Molodean, reprezentat de avocatul Vadim Banaru a invocat

că prin adoptarea restricțiilor la pct. 3 din Dispoziția contestată Comisia pentru

Situației Excepționale a sfidat un principiu de bază care este prevăzut atât de Codul

administrativ cât și de principiile internaționale – principiul proporționalității.

Recurentul a susținut că, prin adoptarea acestor restricții Comisia pentru

Situației Excepționale și-a depășit competența legală deoarece nu exista nicio

urgență legată de problema întrunirilor iar aceste proteste pașnice nu amenință nici

securitatea națională, nici regională și nici nu au vreo tangență cu securitatea

energetică a țării.

Kim Molodean, reprezentat de avocatul Vadim Banaru relevat că principiile

enumerate de Curtea Constituțională în Hotărârea nr. 17 din 23 iunie 2020 pentru

controlul constituționalității unor prevederi din Legea nr. 212 din 24 iunie 2004

privind regimul stării de urgență, de asediu și de război și a unor prevederi din

Hotărârea Parlamentului nr. 55 din 17 martie 2020 privind declararea stării de

urgență, sunt aplicabile și relevante speței descrise, dat fiind că nu doar

Parlamentul urmează să aplice cu precauție instituția stării de urgență, dar în

primul rând Comisia pentru Situației Excepționale este obligat să aplice acele

competențe delegate cu precauție maximă și doar în strictă conformitate cu

motivele care au generat starea de urgență, doar în cazuri excepționale când alte

măsuri ordinare nu sunt posibile și nu în detrimentul respectării drepturilor

fundamentale ale omului. Însă, prin adoptarea pct. 3 din dispoziție Comisiei pentru

Situației Excepționale, practic și-a atribut competenta Parlamentului de legiferare,

fiind introduse modificări la Legea nr. 26/2008 privind întrunirile. Comisia pentru

Situației Excepționale a ignorat toate principiile prenotate, a impus restricții total

nemotivate și disproporționate, fiind grav încălcate prevederile Constituției și

Convenției europene.

La fel, a indicat că potrivit Opiniei amicus curiae nr. 1020/2021 din 23 martie

2021, adoptate de Comisia de la Veneția, articolul 1 alin. (3) din Constituție

prevede că, Republica Moldova este un stat de drept, democratic Unul dintre

elementele centrale ale preeminenței dreptului este certitudinea juridică. În

concluzie, principiul statului de drept constă din mai multe aspecte care sunt de o

importantă esențială și care trebuie asigurate integral. Aceste elemente sunt

reprezentate de principiul legalității, separarea puterilor, repartizarea puterilor,

drepturile omului, monopolul de putere al Statului, administrarea publică și

independentă a justiției, protejarea dreptului la viața privată, dreptul de vot,

libertatea de acces la putere politică, supravegherea și participarea democratică în

procesul decizional public, transparența guvernului, libertatea de exprimare, de

asociere și de întrunire, drepturile minorităților și principiul majorității în procesul

decizional politic.

Recurentul a menționat că, potrivit prevederilor Constituționale, ingerința

trebuie să fie proporțională scopului urmărit. Luând în considerare faptul că natura

restrângerii este criteriul după care se apreciază proporționalitatea acesteia, este

importantă ideea că restrângerea trebuie să se facă în favoarea interesului general,

8

adică să existe circumstanțe în care restrângerea nu ar afecta interesul general, ci

i-ar aduce beneficii.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții

de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

Conform art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la Curtea

Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea hotărârii sau a

deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.

Anumite aspecte ce țin de activitatea administrativă privind domenii specifice

de activitate pot fi reglementate prin norme legislative speciale derogatorii de la

prevederile prezentului cod numai dacă această reglementare este absolut necesară

și nu contravine principiilor prezentului cod.

Referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată al

Curții Supreme de Justiție atestă că dispozitivul deciziei a fost pronunțat la data

de 11 decembrie 2023. Copia dispozitivului deciziei a fost notificată recurentului

și reprezentantului recurentului, prin intermediul poștei electronice la data de 12

decembrie 2023 (f.d. 145).

Cererea de recurs nemotivată a fost depusă la 13 decembrie 2023.

Copia deciziei motivate a fost notificată recurentului și reprezentantului

recurentului, prin intermediul poștei electronice, la 20 decembrie 2023 (f.d. 149).

Iar, cererea de recurs motivată a fost prezentată la 22 decembrie 2023 (f.d. 151-

157).

Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că la

depunerea recursului împotriva hotărârii din 11 decembrie 2023 a Curții de Apel

Chișinău, Kim Molodean, reprezentat de avocatul Vadim Banaru a respectat

termenele prevăzute la art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ.

Prin referința din 11 ianuarie 2024, Comisia pentru Situației Excepționale a

solicitat declararea recursului ca fiind inadmisibil (f.d. 169-179).

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Kim Molodean,

reprezentat de avocatul Vadim Banaru în raport cu actele cauzei, Completul de

judecată al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele

motive.

În conformitate cu art. 2451 alin. (1) și (3) din Codul administrativ, recursul

este admis dacă:

a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară

jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție;

b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența

Curții Supreme de Justiție;

c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în

proces;

d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe

aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;

e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;

f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu

încălcarea competenței jurisdicționale.

9

Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie

pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.

(1) lit. d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după

trimitere la rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă

anterior la rejudecare pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite

nejustificat sau nu au fost reclamate de către instanța de judecată contrar

prezentului cod.

În sensul art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este

inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea

privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și

temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de

Justiție și se comunică părților.

Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. a1) că, recursul se declară

inadmisibil în special când nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451.

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv al

instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al

recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor

veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și

invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de

admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și

întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii

de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le

întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs de către

Kim Molodean, reprezentat de avocatul Vadim Banaru, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se referă la

dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către Curtea de Apel Chișinău și

nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept

material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea

vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul

depus de Kim Molodean, reprezentat de avocatul Vadim Banaru, conține obiecții

de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de chemare în judecată, care au

fost analizate minuțios de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod

corespunzător.

10

La fel, instanța de recurs subliniază că în cererea de recurs depusă de

recurentul Kim Molodean, reprezentat de avocatul Vadim Banaru, împotriva

hotărârii din 11 decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, nu s-a făcut referire la

niciun temei al admisibilității recursului prevăzut de art. 2451 din Codul

administrativ. Aspect care influențează analiza și soluționarea recursului de către

instanță de recurs, deoarece respectarea prevederilor legale privind admisibilitatea

recursului este esențială pentru validitatea acestuia.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță,

în modul în care este garantat de art. 6 §1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că

dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul

arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia

hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din

Codul administrativ. Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice

ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de

netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului

însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în

apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,

instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o

simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate

Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept,

precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici.

Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau

aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu

echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins

argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui

autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că

admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a

instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea

uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel,

motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de

admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate

a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct.

45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten vs

11

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, §39). La fel,

conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 §1 (a se

vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Kim

Molodean, reprezentat de avocatul Vadim Banaru.

Conform art. 230 și 246 din Codul administrativ, Completul de judecată al

Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Kim Molodean, reprezentat de avocatul Vadim Banaru se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

judecătorii Ion Malanciuc

Diana Stănilă

12