3ra-163/24 — anularea actului administrativ s.a.

3ra-163/24 — anularea actului administrativ s.a. (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 3ra-163/24

2-21179225-01-3ra-14022024

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – V. Sîrbu

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – G. Mîra, A. Bostan, G. Dașchevici

ÎNCHEIERE

20 martie 2024 mun. Chișinău

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

în componență:

Președintele completului, judecătorul Stela Procopciuc

judecătorii Diana Stănilă

Ion Malanciuc

examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Barcari Toma împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale

cu privire la anularea actului administrativ, obligarea soluționării în mod efectiv a

cererii prealabile și furnizarea informației solicitate, compensarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 05 decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 06 decembrie 2021, avocatul Cimpoi Ruslan, acționând în interesele

reclamantului Barcari Toma, a depus o cerere de chemare în judecată împotriva

Casei Naționale de Asigurări Sociale, solicitând:

refuzat furnizarea informației cu privire la pensionarul Barcari Toma, sub pretext

că subsemnatul avocat nu are împuterniciri și a Deciziei nr. B-2080/21 din 18

noiembrie 2021, prin care a fost refuzată furnizarea informației cerute prin cererea

prealabilă cu privire la pensionarul Barcari Toma, din motiv că cererea repetată

privind furnizarea informației a fost intitulată „prealabilă”;

prealabilă depusă la 04 noiembrie 2021 și să furnizeze solicitantului:

- informația privind existența sau inexistența în evidența instituției a dosarului

personal al lui Barcari Toma, a.n. 23 noiembrie 1953, IDNP xxxxx, care a atins

deja vârsta de pensionare;

- informația privind existența sau inexistența actului administrativ în temeiul

căruia lui Barcari Toma i-a fost stabilită pensia pentru limita de vârstă sau altă

categorie de pensie, respectiv, a actului administrativ privind stabilirea alocației

1

pentru persoanele vârstnice prevăzute de art. 12, 13 din Legea nr. 499 din 14 iulie

1999 privind alocațiile sociale de stat pentru unele categorii de cetățeni;

- are sau nu are condamnatul Barcari Toma dreptul la plata pensiei pentru

limită de vârstă, sau altă categorie de pensie prevăzută de lege, alocație pentru

persoane vârstnice, inclusiv compensații și alte plăți ce se cuvin a fi achitate

victimelor represiunilor politice;

- informația privind stagiul de cotizare sau perioada contributivă constatată,

sau ce urmează a fi constatată de către Casa Națională de Asigurări Sociale cu

ocazia stabilirii pensiei d-lui Barcari Toma, începând cu momentul atingerii vârstei

de pensionare de către acesta;

- informația privind posibilitatea includerii în stagiul de cotizare sau perioada

contributivă a muncii prestate de către deținutul Barcari Toma în perioada deținerii

sale în penitenciar, în perioada 1976-1991, în condițiile în care, în această perioadă

munca deținuților avea caracter obligatoriu, iar înscrisurile privind evidența muncii

prestate de către deținuți în această perioadă nu s-au păstrat, fiind distruse.

judecată ce vor fi suportate de către reclamant în legătură cu derularea prezentului

proces.

În motivarea acțiunii, a indicat că la 05 august 2021, în temeiul Deciziei OT

Chișinău nr. 12480/ACP, avocatul Cimpoi Ruslan a fost desemnat să acorde

asistență juridică calificată reclamantului Barcari Toma, în vederea apărării

dreptului acestuia la pensie pentru limita de vârstă, drept, care nu poate fi realizat

de către reclamant din motiv că autoritatea publică competentă - Casa Națională de

Asigurări Sociale, refuză să includă în stagiul de cotizare, munca prestată de către

reclamant în perioada cuprinsă între 1976-1991. Această muncă, cu caracter

obligatoriu în perioada de referință, a fost prestată de către condamnat în perioada

executării pedepselor penale în diferite penitenciare din fosta URSS și RSSM.

În vederea acordării asistenței juridice calificate reclamantului, în temeiul art.

53 din Legea cu privire la avocatură nr. 1260 din 19 iulie 2002, art. 9 și

următoarele din Codul administrativ, art. 11 și următoarele din Legea privind

accesul la informații nr. 982 din 11 mai 2000, a solicitat de la Administrația

Națională a Penitenciarelor și de la Penitenciarul nr. 9 informația pertinentă

cazului, pentru administrarea probatoriului necesar soluționării cauzei.

La solicitările înaintate, atât Administrația Națională a Penitenciarelor, cât și

Administrația locului de detenție al condamnatului (Penitenciarul nr. 9), au furnizat

informația de care dispuneau cu privire la condamnatul Barcari Toma, munca

prestată de acesta în cadrul executării pedepselor penale, respectiv informații din

dosarul personal al condamnatului și perioada contributivă sau stagiul de cotizare

luat în considerare la stabilirea pensiei condamnatului.

La 07 septembrie 2021, în vederea acordării asistenței juridice calificate

reclamantului Barcari Toma, precum și în vederea protejării dreptului acestuia la

pensie și/sau alte plăți cuvenite acestuia din contul bugetului de stat, a solicitat de

la Casa Națională de Asigurări Sociale, comunicarea următoarelor informații: 1. A

informației privind existența sau inexistența în evidențele instituției a dosarului

personal al lui Barcari Toma, a.n. 23 noiembrie 1953, IDNP xxxxx, care a atins

deja vârsta de pensionare; 2. A informației privind existența sau inexistența actului

administrativ în temeiul căruia lui Barcari Toma i-a fost stabilită pensia pentru

2

limită de vârstă sau altă categorie de pensie, respectiv, a actului administrativ

privind stabilirea alocației pentru persoanele vârstnice prevăzute de art. 12, 13 din

Legea nr. 499 din 14 iulie 1999 privind alocațiile sociale de stat pentru unele

categorii de cetățeni; 3. Are sau nu are condamnatul Barcari Toma dreptul la plata

pensiei pentru limită de vârstă, sau altă categorie de pensie prevăzută de lege,

alocație pentru persoane vârstnice, inclusiv compensații și alte plăți ce se cuvin a fi

achitate victimelor represiunilor politice; 4. A informației privind stagiul de

cotizare sau perioada contributivă constatată, sau ce urmează a fi constatată de

către Casa Națională de Asigurări Sociale cu ocazia stabilirii pensiei lui Barcari

Toma, începând cu momentul atingerii vârstei de pensionare de către acesta; 5. A

informației privind posibilitatea includerii în stagiul de cotizare sau perioada

contributivă a muncii prestate de către deținutul Barcari Toma în perioada deținerii

sale în penitenciar, în perioada 1976-1991, în condițiile în care în această perioadă

munca deținuților avea caracter obligatoriu, iar înscrisurile privind evidența muncii

prestate de către deținuți în această perioadă nu s-au păstrat, fiind distruse.

La 22 septembrie 2021 a primit de la Casa Națională de Asigurări Sociale

Decizia nr. B-1652/21, prin care s-a refuzat furnizarea informației cu privire la

pensionarul Barcari Toma, sub pretext că avocatul Cimpoi Ruslan nu are

împuternicirile necesare.

Consideră că acest refuz al Casei Naționale de Asigurări Sociale este ilegal

pentru că contravine art. 53 din Legea cu privire la avocatură nr. 1260 din 19 iulie

2002, precum și dispozițiilor cuprinse în Legea nr. 198 din 26 iulie 2007 cu privire

la asistența juridică garantată de stat, care statuează că: „(3) Drepturile și obligațiile

avocatului care acordă asistență juridică calificată se atestă prin decizie privind

acordarea de asistență juridică, emisă în condițiile prezentei legi.” Această

concluzie se impune mai ales în situația din speță, adică în situația în care

beneficiarul asistenței juridice garantate de stat este condamnat și nu poate merge

nestingherit la notar să întocmească o procură, sau atunci când beneficiarul pur și

simplu nu are bani pentru a achita serviciile notarului cu privire la autentificarea

procurii.

Pentru a nu pierde timpul cu polemici legate de existența sau inexistența

împuternicirilor, s-a limitat la invocarea dezacordului și ilegalității Deciziei nr. B-

1652/21 în cuprinsul cererii prealabile, a anexat procura înregistrată cu nr. 52 din

11 octombrie 2021, autentificată de directorul adjunct al P-9, și a solicitat, în mod

repetat, prin intermediul unei cereri prealabile, furnizarea aceleiași informații,

cuprinse în cererea inițială.

La 20 noiembrie 2021, prin poștă a primit Decizia nr. B-2080/21 din 18

noiembrie 2021, prin care a fost refuzată furnizarea informației cerute prin cererea

prealabilă cu privire la pensionarul Barcari Toma, din motiv că cererea repetată

privind furnizarea informației a fost întitulată „prealabilă”, fiindu-i explicat prin

copierea unor norme juridice din Codul administrativ semnificația juridică a cererii

prealabile.

Cu alte cuvinte, autoritatea publică sesizată a refuzat să furnizeze informația

solicitată, ignorând practic cerințele avocatului, sub pretext că cererea înaintată

este intitulată „prealabilă”, astfel încât, prin Decizia nr. B-2080/21 din 18

noiembrie 2021 se mimează executarea obligațiilor legale ale autorității publice cu

3

privire la soluționarea petițiilor ce țin de competența sa, pe când în realitate,

solicitările persoanei interesate sunt pur și simplu ignorate.

Casa Națională de Asigurări Sociale mimează respectarea legii și a drepturilor

petentului, prin crearea unei aparențe de legalitate. Or, altfel nu poate fi explicată

lipsa de coerență logică între ceea ce a cerut Barcari Toma prin cerere și ceea ce i

s-a comunicat prin Decizia nr. B-2080/21 din 18 noiembrie 2021.

Astfel, autoritatea publică competentă, din punct de vedere material, trebuie

să ducă evidența persoanelor și a dosarelor persoanelor ajunse la vârsta de

pensionare, să ducă evidența stagiilor de cotizare și perioadelor contributive, să

soluționeze probleme legate de includerea sau neincluderea unei activități concrete

în stagiul de cotizare sau perioada contributivă, să lămurească beneficiarii asupra

unor posibile soluții de protejare a drepturilor la pensie, refuză în mod abuziv și

fără nici un temei legal să furnizeze informația solicitată prin cererea prealabilă.

Consideră că este inadmisibil și contrar prevederilor art. 15 din Legea privind

accesul la informații nr.982 din 11 mai 2000, ca solicitantul să solicite de la Casa

Națională de Asigurări Sociale informații pertinente, ce țin de stagiul de cotizare,

perioada contributivă și cu privire la dosarul pensionarului Barcari Toma, iar

autoritatea publică să-i comunice acestuia informații cu privire la instituția juridică

a cererii prealabile reglementate de Codul administrativ.

Prin hotărârea din 22 februarie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Barcari Toma împotriva

Casei Naționale de Asigurări Sociale.

S-a anulat decizia nr. B-2080/21 din 18.11.2021.

S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale în condițiile legii să elibereze

reclamantului Barcari Toma informația solicitată prin cererea din 07.09.2021, cu

indicarea existenței sau lipsei informațiilor publice și/sau lipsei normei legale ce

stabilește accesul la informațiile publice.

În rest, pretențiile reclamantului au fost respinse ca neîntemeiate.

La 20 martie 2023, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus cerere de

apel nemotivată împotriva hotărârii din 22 februarie 2023 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Râșcani. La 18 iulie 2023 a depus cerere de apel motivată, prin care a

solicitat casarea hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei decizii noi, prin care

acțiunea să fie respinsă.

Prin decizia din 05 decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și s-a menținut hotărârea

din 22 februarie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

În motivarea deciziei emise, instanța de apel a conchis că prima instanță a

elucidat deplin circumstanțele cauzei, a aplicat corect normele materiale și a

adoptat o hotărâre întemeiată și legală, cu respectarea normelor procedurale, iar

cererea de apel este neîntemeiată.

A reținut că prima instanța just a concluzionat că prevederile art. 46 alin.(1)

din Codul administrativ nu sunt aplicabile speței, întrucât la cererea avocatului

privind accesul la informație a fost anexată atât decizia Oficiul Teritorial Chișinău

al Consiliului Național pentru Asistență Juridică Garantată de Stat, cât și mandatul

avocațial, iar neanexarea procurii nu putea servi temei pentru a refuza în

soluționarea cererii, urmând a fi apreciat ca un formalism excesiv din partea

autorității publice, în condițiile în care legiuitorul expres a stabilit în Legea

4

specială nr.1260/2002 cu privire la avocatură, că împuternicirile avocatului se

confirmă prin mandat. Or, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (3) din Legea

nr.100/2017 cu privire la acte normative, în caz de divergență între o normă

generală și o normă specială, care se conțin în acte normative de același nivel, se

aplică norma specială.

Completul judiciar a reținut ca fiind corectă concluzia instanței de fond că,

refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale și interpretarea eronată a legii de către

ultima, a generat încălcarea dreptului reclamantului de acces la informație, ceea ce

este inadmisibil și contrar legislației.

În consecință, a concluzionat că este justă și concluzia instanței de fond

privind ilegalitatea deciziei Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. B-2080/21 din

18 noiembrie 2021, prin care autoritatea publică a refuzat să examineze cererea

înaintată de avocatul Cimpoi Ruslan, în interesele reclamantului Barcari Toma,

respectiv a refuzat să furnizeze informația solicitată.

Referitor la pretenția privind anularea răspunsului Casei Naționale de

Asigurări Sociale nr.B-1652/21 din 22 septembrie 2021 și a cererii reclamantului

de încasare a cheltuielilor de judecată, instanța de apel a reținut că aceste cerințe au

fost respinse de prima instanță, iar din motivarea cererii de apel rezultă că apelanta

exprimă dezacordul cu hotărârea primei instanțe doar în partea pretențiilor admise.

La 02 februarie 2024, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus recurs

împotriva deciziei din 05 decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

casarea deciziei instanței de apel și emiterea unei decizi noi, prin care acțiunea să

fie respinsă integral.

În motivarea recursului, a invocat că atât cu hotărârea primei instanțe cât și

decizia instanței de apel sunt neîntemeiate și pasibile de a fi casate.

În context, a susținut că la adoptarea hotărârii și pronunțarea deciziei,

instanțele, în limitele pretențiilor invocate, urmau să aprecieze probele, să

determine circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei, caracterul

raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării cauzei și admisibilitatea

acțiunii.

A menționat că nu pot fi reținute alegațiile instanței prin care autoritatea

publică, Casa Națională de Asigurări Sociale, urmează să satisfacă cerințele cererii

din 07 septembrie 2021, deoarece aceasta nu corespunde rigorilor legii.

Astfel, susținut că instanța și-a argumentat poziția prin prisma art. 14 alin. (2)

din Codul administrativ, însă cererea reclamantului Barcari Toma din 07

septembrie 2023 (întocmită de reprezentantul acesteia, avocatul Cimpoi Ruslan nu

corespunde rigorilor art.75 alin. (1) lit. d) din Codul administrativ, adică petiția nu

conține obiectul și motivarea acesteia. În atare condiții este imposibil de a executa

hotărârea instanței. Reclamantul Barcari Toma nu a depus o cerere în adresa Casei

Teritoriale de Asigurări Sociale Buiucani din mun. Chișinău, întru emiterea unui

act administrativ individual în sensul art. 10 din Codul administrativ.

În sensul celor expuse, reclamantul prin depunerea unei acțiuni în contencios

administrativ nu contestă nici un act administrativ individual emis de Casa

Națională de Asigurări Sociale în adresa sa. Astfel că instanța de judecată declară

inadmisibilă cererea de chemare în judecată, or într-un stat de drept în care

drepturile și libertățile persoanei sunt proclamate valori supreme, puterea lucrului

5

decis este menită să asigure protecția efectivă a drepturilor și intereselor legitime a

persoanelor fizice și juridice.

Examinând admisibilitatea recursului, în raport cu actele cauzei, Completul

de judecată al Curții Supreme de Justiție constată inadmisibilitatea acestuia, din

următoarele motive.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții

de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate

cu recurs.

În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la

Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea hotărârii sau

a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.

Referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată al

Curții Supreme de Justiție atestă că, copia deciziei motivate a fost notificată Casei

Naționale de Asigurări Sociale, în mod electronic, la 19 ianuarie 2024, iar cererea

de recurs a fost depusă la 02 februarie 2024, în termen.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Casa Națională de

Asigurări Sociale, în raport cu materialele cauzei, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 2451 alin. (1), (3) din Codul administrativ, recursul

este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este

contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea

recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de

Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă

în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod

determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis

neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau

hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este

obligatorie pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul

de la alin.(1) lit. d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează

cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a

fost trimisă anterior la rejudecare pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost

restituite nejustificat sau nu au fost reclamate de către instanța de judecată contrar

prezentului cod.

În sensul art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este

inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea

privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și

temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de

Justiție și se comunică părților. Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit.

a1) că, recursul se declară inadmisibil în special când recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art.2451.

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv al

6

instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare

suficient de serioasă.

În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al

recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor

veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să

răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de

Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a

erorilor de drept.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de

admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și

întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii

de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le

întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs de Casa

Națională de Asigurări Sociale, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

2451 din Codul administrativ, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu

soluția pronunțata de către Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea

contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural

sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a

probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul

depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, conține obiecții de fapt și de drept

similare celor expuse în cererea de chemare în judecată, care au fost analizate de

către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță,

în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că

dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul

arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia

hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din

Codul administrativ. Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice

ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de

netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului

însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat

în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al

părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate

Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept,

precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici.

Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări

și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu

echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea

pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar

substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din

oficiu.

7

Completul de judecată al Curții Supreme de justiție accentuează că

admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a

instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și

interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios

administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin

legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât

prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în

această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.

85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai

reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor

ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective,

urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de

rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de

justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Casa

Națională de Asigurări Sociale.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul de

judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Stela Procopciuc

judecătorii Diana Stănilă

Ion Malanciuc

8