2ra-284/23 — repararea prejudiciului material si compensarea cheltuielilor de judecata

2ra-284/23 — repararea prejudiciului material si compensarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 2ra-284/2023

2-19001516-01-2ra-20022023

Prima instanță: Judecătoria Cahul, sediul Central (jud. A.Bologan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (jud: G. Vavrin, I. Dănăilă, N. Bondarenco)

Î N C H E I E R E

06 martie 2024 mun. Chișinău

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Mariana Ursachi

Oxana Parfeni

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „ADENOSAR”,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Societatea cu Răspundere Limitată „ADENOSAR” împotriva lui Sergiu Simcov cu

privire la repararea prejudiciului material și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 09 noiembrie 2022 a Curții de Apel Cahul,

c o n s t a t ă :

La 09 ianuarie 2019, prin intermediul poștei (Vol.I, f.d.50), S.R.L.

,,ADENOSAR” a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Sergiu

Simcov, solicitând încasarea sumelor de 20 921,54 de lei, de 1 487,50 de dolari

SUA, de 3000 de RUB, în vederea reparării prejudiciului material și încasarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, la data de 11 noiembrie 2017,

în calitate de angajator a încheiat cu pârâtul Sergiu Simcov, în calitate de salariat,

contractul individual de muncă nr. 11/11, prin care ultimul a fost angajat pe post de

șofer. Potrivit naturii muncii, precum și condițiilor contractului individual de

muncă, la data de 11 noiembrie 2017, au încheiat contractul nr. 11/11 de

răspundere materială deplină (integrală). Obiectul acestuia este reglementarea

răspunderii salariatului pentru valorile materiale aflate în gestiune, obligându-se să

asigure integritatea acestora, să comunice administrației circumstanțele care

amenință integritatea valorilor transmise, lipsurile, sustragerile, plusurile,

supranorma, să țină evidență cu privire la circulația și soldurile valorilor, să

participe la inventarierea valorilor, să gestioneze valorile cu respectarea normelor

legale, să prevină sustragerea și orice formă de pierdere.

Pârâtul la prestarea muncii, din culpa și fapta proprie i-a cauzat daune. Astfel,

la data de 30 ianuarie 2018, pârâtul având în gestiunea sa camionul cu numărul de

înmatriculare xxxxx și semiremorcă cu numărul de înmatriculare xxxxx, aflându-se

în regim de tranzit până la 30 ianuarie 2018, ora 24:00, a încălcat regimul de tranzit

acordat de autoritatea vamală. În temeiul acest fapt derogatoriu, la data de 05

martie 2018, Biroul Vamal Centru a întocmit proces-verbal cu privire la

contravenție, pentru încălcarea art. 231 pct. 23) din Codul vamal, aplicând S.R.L.

1

,,ADENOSAR” o sancțiune sub formă de amendă, în mărime de 41 843 de lei, cu

stabilirea sancțiunii contravenționale și pârâtului Sergiu Simcov. Amenda stabilită

reclamantului, a fost achitată în mărime de 20 921,54 de lei, jumătate din amenda

stabilită, conform art. 443 din Codul contravențional.

De asemenea, a indicat că, pârâtul la îndeplinirea comenzii de transport 1155

din 19 decembrie 2017, încheiată cu O.O.O. ,,LOGISTIC” din Federația Rusă, în

calitate de client, fiind și destinatarul mărfii, a depistat lipsa mărfurilor în valoare

de 1 487,50 de dolari SUA. Clientul O.O.O. ,,LOGISTIC” din Federația Rusă a

documentat lipsa mărfii, întocmind acte de constatare, ce au fost semnate de

pârâtul Sergiu Simcov, ca responsabil de transportul efectuat de S.R.L.

,,ADENOSAR”. La fel, a menționat despre lipsă în CMR, iar la efectuarea plății

pentru transport, a reținut suma de 1 487,50 de dolari SUA, fiind cheltuieli pentru

compensarea daunei cauzate de transportator.

Reclamantul a afirmat că, la data de 20 ianuarie 2018, pârâtul având în

gestiune camionul și semiremorcă ce aparțin S.R.L. ,,ADENOSAR”, a încălcat

regimul stabilit de Autoritatea Vamală Voronej din Federația Rusă, privind

efectuarea operațiunilor vamale în termen. Prin hotărârea judecătorească din

sectorul 3 regiunea Voronej, S.R.L. ,,ADENOSAR” a fost sancționată

contravențional cu amendă.

În vederea cercetării acestor circumstanțe, s-a dispus suspendarea activității

de muncă, întrucât a fost demarată ancheta de serviciu. În acest context, prin

telegramă, s-a cerut de la Sergiu Simcov explicații pe marginea fiecărei abateri

disciplinare. La data de 16 martie 2018, pârâtul a prezentat explicațiile scrise, în

care nu a recunoscut vina în abaterile comise. La întrebările adresate, notate în

scris de pârât, ultimul a solicitat acordarea unui termen pentru consultarea

avocaților angajați. Ulterior, la data de 21 martie 2018, pârâtul a prezentat, în scris,

răspunsul la întrebări comunicând că, asupra încălcării regimului de tranzit din 30

ianuarie 2018, de către Biroul Vamal Centru a întocmit la 05 martie 2018 proces-

verbal cu privire la contravenție și a achitat integral amenda stabilită. În ceea ce

privește lipsa mărfurilor ce făcea obiectul transportului către O.O.O. ,,LOGISTIC”,

a declarat că, a participat la actele de procedură de verificare a mărfurilor și a

semnat actele întocmite de O.O.O. ,,LOGISTIC”. La fel, a fost prezent și la

procedurile demarate de autoritatea vamală din Voronej.

Reclamantul analizând motivele aduse de pârât, în raport cu constatările

făcute de Biroul Vamal Centru, O.O.O. ,,LOGISTIC”, autoritatea vamală din

Voronej și hotărârea judecătorească, a relevat că, acestea nu sunt exoneratoare de

repararea daunei cauzate. Argumentele pârâtului nu pot fi reținute ca fiind

justificabile. Survenirea efectelor dăunătoare este din cauza omisiunii și culpei

salariatului.

Faptele constatate în cercetarea disciplinară prealabilă a comisiei de anchetă,

constituie temei conform art. 148 alin. (2) lit. d) din Codul muncii, pentru reținerea

din salariu sumelor pentru achitarea datoriilor față de angajator, pentru repararea

prejudiciului material cauzat din vina salariatului.

Cu trimitere la prevederile art. 333 alin. (1), art. 341 din Codul muncii,

reclamantul a susținut că, urmare a acțiunilor culpabile ale pârâtului, a fost

prejudiciat cu suma de 20 921,54 de lei, suma de 1 487,50 de dolari SUA și suma

de 3 000 de RUB. Prejudiciul a fost constatat prin ordinul nr. 23/03 din 21 martie

2

2018 cu privire la repararea prejudiciului cauzat.

În vederea soluționării litigiului pe calea amiabilă, la data de 13 iunie 2018,

reclamantul a expediat în adresa pârâtului notificare de plată, cu privire la formarea

datoriei prejudiciului material, însă a rămas fără răspuns și fără executare.

Prin hotărârea din 16 decembrie 2021 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată înaintată de S.R.L. „ADENOSAR” și

s-a încasat din contul lui Sergiu Simcov în beneficiul S.R.L. „ADENOSAR” suma

prejudiciului material în mărime de 1 487,50 de dolari SUA, convertiți în lei

moldovenești, conform cursului oficial al BNM, la momentul executării hotărârii.

S-a încasat din contul lui Sergiu Simcov suma de 764,87 de lei, cu titlu de taxa de

stat, proporțional pretențiilor admise și suma de 3 000,00 de lei, cu titlu de

asistență juridică, iar în total, suma de 3 764,87 de lei. În rest, cererea de chemare

în judecată, în partea ce exced sumele adjudecate, se respinge ca neîntemeiată.

În dezacord cu hotărârea primei instanței, S.R.L. „ADENOSAR” și Sergiu

Simcov, reprezentat de avocatul Ignat Dumitran, au declarat apel.

Prin decizia din 09 noiembrie 2022 a Curții de Apel Cahul s-a respins apelul

declarat de S.R.L. „ADENOSAR”. S-a admis cererea de apel depusă de Sergiu

Simcov, reprezentat de avocatul Ignat Dumitran. S-a casat hotărârea din 16

decembrie 2021 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, cu pronunțarea unei noi

hotărâri prin care s-a respins, ca fiind neîntemeiată, cererea de chemare în judecată

înaintată de S.R.L. „ADENOSAR” împotriva lui Sergiu Simcov cu privire la

repararea prejudiciului material și compensarea cheltuielilor de judecată.

În consolidarea soluției, instanța de apel a considerat că prima instanță corect

a constatat că, cerința privind încasarea de la apelantul/pârâtul Sergiu Simcov în

beneficiul apelantului/reclamantului S.R.L. „ADENOSAR” privind încasarea

prejudiciului în sume de 20 921,54 lei și 3000 de ruble rusești este neîntemeiată.

Or, din probatoriul cauzei rezultă că, pentru comiterea contravențiilor prevăzute de

art. 231 pct. 23) din Codul vamal al Republicii Moldova și art. 19.7 din Codul

contravențional al Federației Ruse, a fost recunoscută persoana juridică S.R.L.

„ADENOSAR” și nu apelantul/pârâtul Sergiu Simcov. În acest sens, instanța de

fond corect a menționat că, răspunderea contravențională este una personală, or,

acest fapt rezultă și din prevederile art. 8 din Codul contravențional.

În acest sens, a apreciat critic argumentele apelantului/reclamantului S.R.L.

„ADENOSAR”, referitor la aplicabilitatea acestei situației a prevederilor art. 328

alin. (1) și (2) și art. 333 alin. (1) din Codul muncii, care reglementează

răspunderea materială a salariatului și repararea prejudiciului cauzat, precum și

regulilor de regres.

Instanța de apel a reiterat că, la caz nu au fost stabilite acțiuni culpabile ale

apelantului/pârâtului Sergiu Simcov, ce îi pot fi imputate și au legătură cauzală cu

încălcarea regulilor vamale ale autorităților Republicii Moldova și Federației Ruse,

fapt stabilit corect de către prima instanță. Din contra, probele din dosar

demonstrează cert că, anume apelantul/reclamantul S.R.L. „ADENOSAR” a fost

recunoscut culpabil de încălcarea regulilor vamale.

Instanța de apel a ținut cont de explicațiile scrise prezentate de

apelantul/pârâtul Sergiu Simcov, în cadrul efectuării anchetei de serviciu, în care a

explicat că, ambele încălcări a regulilor vamale s-au produs din motive

independente de voința sa, iar argumente contrare la aceste explicații,

3

apelantul/reclamantul S.R.L. „ADENOSAR” nu a prezentat.

Instanța de apel a considerat că, instanța de fond a dat o apreciere greșită a

probelor prezentate în cauză, constatând eronat întrunirea condițiilor răspunderii

materiale a apelantului/pârâtului Sergiu Simcov față de apelantul/reclamantul

S.R.L. „ADENOSAR”.

Potrivit materialelor dosarului se constată că, concomitent cu contractul

individual de muncă, apelantul/reclamant S.R.L. „ADENOSAR” și apelantul pârât

Sergiu Simcov au încheiat un contract nr. 11/11 de răspundere materială, potrivit

căruia Sergiu Simcov și-a asumat răspunderea materială pentru valorile materiale

aflate în gestiunea sa (Vol.I, f.d.11).

Potrivit materialelor dosarului, la data de 18 decembrie 2017 între

apelantul/reclamantul S.R.L. „ADENOSAR” și O.O.O. ,,LOGISTIC” din

Federația Rusă, a fost încheiat contract nr. 2194 cu privire la transportarea

mărfurilor în transport internațional (Vol.II, f.d. 24-27).

La data de 15 ianuarie 2018, O.O.O. ,,Logistic” a expediat în adresa

apelantului/reclamantului S.R.L. „ADENOSAR” înștiințare, prin care a informat

că, în procesul descărcării la data de 30 decembrie 2017 a mărfii transportate în

baza contractului menționat mai sus, s-a depistat neajunsul în marfa transportată la

sumă de 1 487,50 de dolari SUA. Totodată, la scrisoarea respectivă au fost anexate

acte de constatare a neajunsurilor cum ar fi: act privind constatarea neajunsurilor

nr. 739 din 30 decembrie 2017 și act nr. 738 din 30 decembrie 2017 (Vol.I, f.d.30-

36).

Instanța de apel a considerat întemeiate argumentele avocatului Ignat

Dumitran invocate în apelul declarat, precum că apelantul/reclamantul S.R.L.

„ADENOSAR” nu a demonstrat prin probe pertinente, că, neajunsul la marfa

transportată în sumă de 1 487,50 de dolari SUA, a apărut anume în legătură cu

acțiuni culpabile ale apelantului/pârâtului Sergiu Simcov.

În explicațiile scrise asupra cazului depuse în cadrul anchetei de serviciu,

apelantul/pârâtul Sergiu Simcov a menționat că, a fost angajat doar ca conducător

autocamionului și nu ca expeditor, și a fost responsabil doar de sigiliul și nu de

ambalajul sau conținutul mărfii. Totodată, a invocat că marfa a fost verificată la

postul vamal din Smolensc din Federația Rusă. Mai mult ca atât, a invocat că nu a

avut posibilitate fizică să urmărească procedura de încărcare și descărcare a mărfii,

precum și procedura de verificare a mărfii, motive din care nu poartă nici o

răspundere, deoarece nu a semnat nici un act. În acest sens, instanța ierarhic

inferioară a considerat neîntemeiate argumentele apelantului/reclamantului S.R.L.

„ADENOSAR” din cererea de chemare în judecată și din apelul declarat, precum

că apelantul/pârât Sergiu Simcov a semnat acte de constatare întocmite de O.O.O.

,,LOGISTIC” referitor la depistarea neajunsului la marfa transportată. Or, potrivit

actelor de constatare referitor la constatarea neajunsului a mărfii transportate,

întocmite de O.O.O. ,,LOGISTIC”, anexate la materialele dosarului, lipsește

semnătura apelantului/pârâtului Sergiu Simcov, precum că ar fi de acord ca

responsabil al S.R.L. „ADENOSAR” cu stabilirea neajunsului în marfa

transportată.

Mai mult ca atât, potrivit poziției apelantului/pârâtului Sergiu Simcov și

avocatului Ignat Dumitran, relatate în apelul declarat, camionul cu marfă a ajuns la

destinatar O.O.O. ,,LOGISTIC” cu sigiliile intacte, ce nu a fost combătut de S.R.L.

4

„ADENOSAR” în cadrul judecării cauzei.

Iar potrivit art. 123 alin. (6) din Codul de procedură civilă ,,faptele invocate

de una din părți nu trebuie dovedite în măsura în care cealaltă parte nu le-a negat.”

Totodată, a considerat întemeiată poziția avocatului Ignat Dumitran relatată în

apelul declarat, precum că la materialele dosarului nu au fost anexate probe,

precum că O.O.O. ,,LOGISTIC” a reținut din plata contractului de transport

mărimea neajunsului stabilit la marfă în sumă de 1 487,50 de dolari SUA. Or, la

materialele dosarului nu au fost anexate probele și datele referitor la achitările

dintre părțile contractului de transport internațional încheiat, iar reprezentantul

apelantului/pârâtului Sergiu Simcov, avocatul Ignat Dumitran, nu a putut să

precizeze în ce mod au avut loc achitări pentru transportul mărfurilor dintre O.O.O.

,,LOGISTIC” și S.R.L. „ADENOSAR”.

De asemenea, a apreciat critic poziția apelantului/reclamantului S.R.L.

„ADENOSAR” din cererea de chemare în judecată și din apelul declarat, precum

că O.O.O. ,,LOGISTIC” a menționat despre reținerea neajunsului în factura de

transport internațională CMR. Or, din copiile facturilor de transport internaționale

CMR, anexate la materialele dosarului, nu rezultă efectuarea mențiunii privind

lipsa mărfii la sumă de 1 487,50 de dolari SUA (Vol.I, f.d. 37-38).

Subsecvent a considerat neîntemeiată poziția instanței de fond referitor la

întrunirea condițiilor răspunderii materiale a salariatului în cazul din speță,

deoarece aceasta se bazează doar pe existența contractului de răspundere materială

încheiat dintre S.R.L. „ADENOSAR” și Sergiu Simcov. Însă faptul precum că

prejudiciul provocat prin neajunsul mărfii transportate, este consecința directă al

acțiunilor lui Sergiu Simcov, la caz nu au fost prezentate. Astfel, în lipsa unei

legăturii cauzale dintre acțiunile apelantului/pârâtului Sergiu Simcov și neajunsul

mărfii la sumă de 1 487,50 de dolari SUA în cadrul efectuării comenzii de

transport încheiate dintre S.R.L. „ADENOSAR” și O.O.O. ,,LOGISTIC”, instanța

ierarhic inferioară a considerat că instanța de fond greșit a ajuns la concluzie

precum că Sergiu Simcov urmează să repare prejudiciul cauzat în sumă sus

indicată în beneficiul S.R.L. „ADENOSAR”.

Existența contractului de răspundere materială nu generează automat

răspunderea apelantului/pârâtului Sergiu Simcov, în special în situația lipsei

probelor privind legătură cauzală dintre acțiunile acestuia și prejudiciul cauzat.

Din aceste considerente, instanța a considerat necesar de a respinge și cerința

apelantului/reclamantului S.R.L. „ADENOSAR” cu privire la recuperarea

prejudiciului cauzat, în sumă de 1 487,50 de dolari SUA.

În ceea ce privește încasarea cheltuielilor de judecată, în virtutea faptului că

acțiunea formulată de S.R.L. „ADENOSAR” urmează a fi respinsă integral,

instanța de apel a considerat necesar de a respinge cerința privind încasarea

cheltuielilor de judecată, redând prevederile art. 94 alin.(1) din Codul de procedură

civilă.

La 31 ianuarie 2023, prin intermediul poștei (Vol.II, f.d.39), S.R.L.

„ADENOSAR” a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 09 noiembrie 2022

a Curții de Apel Cahul, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei

instanței de apel și casarea hotărârii primei instanțe în partea respingerii acțiunii, cu

pronunțarea în această parte a unei hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului, recurentul a invocat că, decizia este nelegală și parțial

5

hotărârea instanței de fond.

Referitor la încălcările de procedură admise în cursul examinării, ce afectează

drepturile, a menționat litigiul urma a fi examinat conform procedurii de examinare

a cererilor cu valoare redusă în ordinea stabilită în art. 2762 -2764 din Codul de

procedură civilă, având în vedere valoarea acțiunii, la data sesizării instanței de

judecată.

Totodată, deși, în dosar se conține încheierea judecătorească din 14 ianuarie

2019, din care se constată că acțiunea a fost acceptată pe rolul instanței și nu a

recepționat alte acte judecătorești care ar desființa încheierea judecătorească din 14

ianuarie 2019 și nici încheierea judecătorească din 14 ianuarie 2021, emisă de

judecătorul Ana Bologan, la data de 21 septembrie 2021 la adresa de e-mail a

parvenit „procese-verbale a ședinței de pregătire a cauzei civile” întocmit la data

de 23 martie 2021 și la 21 septembrie 2021. Pe lângă faptul că acest act nu este

semnat, din conținutul acestuia se constată efectuarea unui control ierarhic de

legalitate și astfel a fost obligată la plata taxei de stat, în mărime de 1 415, 38 de

lei, sumă care urma a fi achitată până la ședința de judecată din 15 iunie 2021.

Informațiile date le-a recepționat la 21 septembrie 2021 și a efectuat plata în

mărimea solicitată de instanță.

Recurentul a afirmat că, la examinarea cauzei în instanța de fond, a fost

încălcat art.6 CEDO, art.4, art.192 din Codul de procedură civilă, or, având în

vedere natura litigiului, ce decurge dintr-un raport de muncă, raportat la obiectul

acțiunii de recuperare a prejudiciului, impune la celeritate a procesului. Aceste

garanții sunt consacrate de art.6 CEDO [de exemplu, Vilho Eskelinen și alții

împotriva Finlandei (MC)], care privea dreptul la o ședință de judecată instituită cu

celeritate și dreptul la pronunțarea unei decizii judiciare într-un termen rezonabil.

Curtea de Apel Cahul urmare a acestor critici, a reținut aceste motive ca fiind

„unele supărări”, și sub pretextul lipsei de probe, în mod imparțial și neobiectiv a

respins pretențiile recurentei.

Referitor la fondul cauzei, recurentul a declarat că, contractul de răspundere

materială deplină este sursa generatoare de obligații, iar în fond obligă salariatul la

repararea daunelor cauzate angajatorului în cursul îndeplinirii obligațiilor de

serviciu. Întinderea prejudiciului este cert. Faptele prejudiciabile ale intimatului

rezultă din neexecutarea corespunzătoare, neexecutarea obligațiilor de muncă în

calitate de „șofer” pe rute internaționale, toate acestea conducând la sancționarea

societății de către autortități și destinatarii mărfii.

Reiterând circumstanțele speței, a opinat că, concluziile instanței de apel,

precum și a instanței de fond precum că această încălcare contravențională este

personală a societății și respectiv nu poate fi opusă intimatului, nu poate fi reținută

ca întemeiată. Regimul de tranzit se acordă agentului economic conform art.42 din

Codul vamal, pentru transportul mărfii, însă responsabil de tranzitul mărfii este

titularul operațiunii de tranzit conform art.48 din Codul vamal, care se realizează

prin intermediul conducătorului auto (șoferului) de transport, ce efectuează

propriu-zis transportul. Or, în situația în care intimatul în mod rezonabil, nu se

încadrează în termenul regimului de tranzit sau așa precum a explicat „a încălcat

regimul de tranzit, întrucât s-a aflat în rând la punctul vamal”, doar conducătorul

auto este în fapt „cel care consimte” evident dacă va fi sau nu respectat regimul de

tranzit, iar eventual să anunțe (inclusiv telefonic) organul vamal despre orice

6

impediment care a survenit sau ar putea să survină. Întrucât intimatul nu a anunțat

organul vamal despre impediment, chiar dacă motivul este unul absurd, organul

vamal a sancționat societatea, însă în limita normei legale este îndreptățită la

recuperarea prejudiciului.

Transportatorul prin intermediul conducătorului auto/șoferului la preluarea

bunului, este obligat să verifice aceste stări de fapt, iar după caz să efectueze

consemnarea în scrisoarea de trăsură (CMR), pentru a înlătura eventuala

răspundere a transportatorului pentru pierderea încărcăturii. Asemenea obligații se

conțin și în art.1436 din Codul civil, în redacția actuală. Culpa

șoferului/conducătorului auto reprezintă culpa transportatului.

Regulile în materie de despăgubire stabilesc că, societatea răspunde pentru

daunele cauzate de salariații săi /răspunderea comitentului pentru fapta prepusului

său. Condițiile speciale care particularizează responsabilitatea comitentului,

precum stabilește art.1403 din Codul civil, redacția anterioară, corespondent

art.2005 din Codul civil, în redacția actuală, sunt: existența raportului de

prepușenie la data săvârșirii faptei prejudiciabile; săvârșirea faptei în exercițiul

funcțiilor încredințate de comitent prepusului - presupune răspunderea

comitentului dacă săvârșirea faptei s-a circumscris în limita funcției și în

exercitarea obligațiilor de muncă.

Faptele constatate în cercetarea disciplinară prealabilă a comisiei de anchetă,

constituie temei conform art.148 alin.2 lit. d) din Codul muncii de a se reține din

salariu sume pentru achitarea datoriilor față de angajator pentru repararea

prejudiciului material cauzat unității din vina salariatului.

Copia recursului declarat, prin scrisoarea datată 20 februarie 2023 (Vol.II,

f.d.40), a fost expediată în adresa intimatului și a fost recepționată la data de 25

februarie 2023, conform avizului de recepție (Vol.II, f.d.42).

Intimatul nu a făcut uz de dreptul de a depune referință la cererea de recurs.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) din Codul de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a

deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 09 noiembrie 2022, iar cererea de

recurs a fost depusă la 31 ianuarie 2023, prin intermediul poștei (Vol.II, f.d.39).

Materialele cauzei civile atestă expedierea copiei deciziei instanței de apel

integrale către participanții la proces la data de 19 ianuarie 2023 (Vol.II, f.d.27) și

a fost recepționată de către recurent la data de 26 ianuarie 2023, conform avizului

de recepție (Vol.II, f.d.47). Astfel, recursul declarat este în termen.

Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative

(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) au fost

operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în vigoare la 01

septembrie 2023.

În conformitate cu prevederile art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie

2023, recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în

vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data

depunerii recursului.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția

temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de

7

Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Recursul declarat de S.R.L. „ADENOSAR”a fost depus până la data intrării în

vigoare a Legii nr. 246 din 31 iulie 2023 și va fi examinat în baza temeiurilor în

vigoare la data depunerii recursului.

Examinând temeiurile recursului declarat de S.R.L. „ADENOSAR”,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră recursul inadmisibil,

din motivele ce succed.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în vigoare

la data depunerii recursului, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să

declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a

normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în

vigoare la data depunerii recursului, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în

cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că, examinarea

admisibilității recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate

în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură

civilă, în vigoare la data declarării recursului.

Din analiza recursului declarat rezultă că, S.R.L. „ADENOSAR”, în recursul

declarat, în final, a invocat art. 432 alin.(2) lit.a) din Codul de procedură civilă, în

vigoare la data depunerii recursului, adică încălcarea normelor de drept material

prin neaplicarea legii care trebuia să fie aplicată.

Cu referire la neaplicarea legii care trebuia să fie aplicată, în sensul art.432

alin. (2) lit.a) din Codul de procedură civilă, invocat de partea recurentă,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție nu a stabilit o aplicare eronată

a legii materiale.

În context, Completul de judecată constată că argumentele invocate în cererea

de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu

constituie temei de casare a deciziei contestate, or, motivele recursului sunt

similare celor invocate în cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a

pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție învederează că,

potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de

8

către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul

dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în

afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat de S.R.L. „ADENOSAR”, nu rezultă că instanța de apel

a apreciat arbitrar probele.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului Unit, p.38, cauza Stanev

împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de

admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare

din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de

apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale

unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (cauza Levages Prestations

Services împotriva Franței, p. 45).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică

doar chestiuni de drept și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele

articolului 6 § 1 (cauza Helmers c. Suediei, 09 octombrie 1991).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară

recursul inadmisibil.

Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia că recursul declarat de S.R.L. „ADENOSAR”, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului și drept urmare, este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la

data depunerii recursului, art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „ADENOSAR” împotriva deciziei din 09 noiembrie 2022 a Curții de

Apel Cahul.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Mariana Ursachi

Oxana Parfeni

9