2ra-1229/21 — Încasarea prejudiciului cauzat

2ra-1229/21 — Încasarea prejudiciului cauzat (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-1229/21

Prima instanță: Judecătoria Cahul, sediul Cantemir, Judecător – V. Bogomolova

Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul, Judecători – G. Vavrin, I. Dănăilă, T. Berdilă

Î N C H E I E R E

06 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Procuratura Generală a RM,

Ministerul Finanțelor al RM și Ministerul Justiției al RM,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Dobrota Victor către

Ministerul Justiției al RM, Ministerul Finanțelor al RM și Procuratura Generală a RM,

cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești,

împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 20 mai 2021, prin care a fost casată

parțial hotărârea Judecătoriei Cahul, sediul Cantemir din 07 octombrie 2020 și emisă o

nouă hotărâre în acest sens,

c o n s t a t ă:

La 21 mai 2020, Dobrota Victor a depus cerere de chemare în judecată, împotriva

Ministerului Justiției al RM, a Ministerului Finanțelor al RM și a Procuraturii Generale

a RM, solicitând încasarea prejudiciului material cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală și ale instanțelor judecătorești în sumă de 20000 lei, cu

titlu de cheltuieli pentru asistență juridică, a prejudiciul material cauzat prin acțiunile

ilicite ale organelor de urmărire penală și ale instanțelor judecătorești în sumă de

335434, 81 lei, pentru plățile salariale pe perioada suspendării din funcția de Șef al

Serviciului Investigații Fraude Economice a Secției de Investigații a Inspectoratului de

Poliție Cantemir al Inspectoratului General de Poliție al Ministerului Afacerilor Interne,

în perioada 25 martie 2016 – 26 noiembrie 2018, a prejudiciul moral cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală și ale instanțelor judecătorești în sumă

de 1000000 lei și compensarea cheltuielilor de judecată pe care le va suporta în prezenta

cauza civilă.

În motivarea acțiunii a invocat că, la 20 octombrie 2000, a fost angajat în câmpul

muncii, în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, iar la 18 aprilie 2014, în baza

ordinului Șefului Inspectoratului General de Poliție nr. 235 ef. a fost numit în funcția de

șef al Serviciului Investigații Fraude Economice a Secției de Investigații al

Inspectoratului de Poliție Cantemir al Inspectoratului General de Poliție. În perioada

respectivă, nu a avut nicio încălcare.

La 16 decembrie 2015, Direcția Generală Teritorială Sud al Centrului Național

Anticorupție, a intentat o cauză penală în privința sa, pe faptul săvârșirii infracțiunii

prevăzute de art. 328 alin. (1) din Codul penal – săvârșirea de către o persoană publică a

1

unor acțiuni care depășesc în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin

lege, dacă aceasta a cauzat daune în proporții considerabile intereselor publice sau

drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor juridice, iar la 19 ianuarie

2016, a fost pus sub învinuire.

Necătând la faptul că, a conlucrat cu organul de urmărire penală și procuratura pentru

stabilirea adevărului, a înaintat diverse cereri în cadrul procesului penal, cauza penală a

fost expediată în instanța de judecată, pentru judecare în fond.

La 15 martie 2016, Procuratura Anticorupție, Oficiul Sud, a înaintat un demers în

adresa Inspectoratului General de Poliție, privind suspendarea lui din funcție în temeiul

art. 76 lit. g) din Codul muncii.

La 25 martie 2016, Șeful Inspectoratului General de Poliție, a emis ordinul nr. 169 ef.

prin care s-a dispus suspendarea lui Dobrota Victor din funcția de Șef Serviciului

Fraude Economice al Secției Investigații Infracțiuni al Inspectoratului de Poliție

Cantemir al Inspectoratului General de Poliție, până la adoptarea deciziei definitive pe

cauza penală.

Prin sentința Judecătoriei Cahul, sediul Cantemir, din 02 martie 2018 (menținută prin

decizia Curții de Apel Cahul, din 14 noiembrie 2018), Dobrota Victor a fost achitat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de alin. (1), art. 328 din Codul penal, din motiv că fapta

nu întrunește elementele infracțiunii.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 22 mai 2019, recursul declarat de către

acuzatorul de stat, împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 14 noiembrie 2018, a fost

declarat inadmisibil.

Totodată, în baza deciziei Curții de Apel Cahul din 14 noiembrie 2018, prin ordinul

nr. 538 ef. din 26 noiembrie 2018, a fost dispusă revocarea ordinului Șefului

Inspectoratului General de Poliție nr. 169 ef. din 25 martie 2016 cu privire la

suspendarea contractului individual de muncă, încheiat cu Dobrota Victor.

Astfel, Dobrota Victor a solicitat Inspectoratului General de Poliție, achitarea

salariului pentru lipsa forțată de la muncă, pentru perioada 25 martie 2016 – 26

noiembrie 2018, precum și calcularea și achitarea ajutorului material pentru perioada

vizată, însă, cererea înaintată a fost respinsă, cu motivul că, plățile respective urmează

să fie adjudecate din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Justiției în

baza unei hotărâri judecătorești, adoptată prin prisma Legii nr. 1545 din 25 februarie

1998, privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor

de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

Respectiv, reclamantul consideră că întrunește toate condițiile prevăzute de Legea nr.

1545 din 25 februarie 1998, privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești, și este îndreptățit de a solicita repararea prejudiciului material și moral

cauzat, deoarece, a fost achitat de săvârșirea unei infracțiuni, a avut loc o tergiversare

enormă a procesului penal, și anume – cauza penală a fost pornită la 16 decembrie 2015,

dosarul penal s-a aflat în procedura instanței de fond din 11 februarie 2016 până la 02

martie 2018, în instanța de apel în perioada din 06 iunie 2018 până la 14 noiembrie

2018 și în instanța de recurs în perioada din 07 martie 2019 – 22 mai 2019. Totodată, el

nu a putut să activeze în perioada din 25 martie 2016 până la 26 noiembrie 2018, fiind

privat de posibilitatea de a-și întreține familia, fiind pus într-o situație financiară

precară, deoarece a luat un credit bancar în mărime de 50000 lei.

Mai mult ca atât, a fost nevoit permanent să se prezinte în ședințele de judecată, fiind

lipsit de posibilitatea de a pleca peste hotarele țării pentru a munci, fiind totodată nevoit

2

să împrumute surse financiare de la rude apropiate, pentru a-și întreține familia.

Din aceste considerente, cuantumul prejudiciului moral îl estimează la 1000000 lei.

Totodată, reclamantul a menționat că nu a reușit să păstreze toate dovezile privind

cheltuielile de judecată suportate pe durata procesului penal, păstrând doar probe în

sumă de 20000 lei și, respectiv, în acest sens la fel urmează să fie despăgubit.

În privința cuantumului prejudiciului material, și anume a plăților salariale, a

menționat că potrivit certificatului eliberat de IP Cantemir, pentru anul 2019, Dobrota

Victor a primit salariul deplin pentru funcția de Șef al Serviciului Investigații Fraude

Economice, în sumă de 125670, 28 lei, ceea ce constituie 10472, 52 lei pe lună.

Astfel, pentru perioada cât a fost suspendat din funcție (02 ani și 08 luni), urmează să

primească cu titlu de plăți salariale, suma de 335434, 81 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Cahul, sediul Cantemir din 07 octombrie 2020, s-a admis

parțial, acțiunea lui Dobrota Victor.

S-a încasat de la bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al RM, în

beneficiul lui Dobrota Victor, prejudiciul material în sumă de 335434, 81 lei, cu titlu de

salariu neachitat și 28000 lei, cu titlu de cheltuieli pentru asistența juridică.

S-a încasat de la bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al RM, în

beneficiul lui Dobrota Victor, prejudiciul moral în sumă de 20000 lei.

În rest, cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 05 noiembrie 2020, avocatul Victor Baran, în interesele lui Dobrota Victor, a

depus cerere de apel împotriva hotărârii Judecătoriei Cahul, sediul Cantemir, din 07

octombrie 2020, solicitând casarea hotărârii, în partea ce ține de încasarea prejudiciului

moral și emiterea în această parte a unei noi hotărâri, privind încasarea de la bugetul de

stat, prin intermediul Ministerului Justiției al RM în beneficiul lui Dobrota Victor, a

prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală și ale

instanțelor judecătorești, în sumă de 1000000 lei.

La 17 octombrie 2020, Ministerul Finanțelor al RM a depus cerere de apel împotriva

hotărârii Judecătoriei Cahul, sediul Cantemir, din 07 octombrie 2020, solicitând casarea

hotărârii și emiterea unei noi hotărâri, de respingere a acțiunii lui Dobrota Victor.

La 21 octombrie 2020, Ministerul Justiției al RM a depus cerere de apel împotriva

hotărârii Judecătoriei Cahul, sediul Cantemir, din 07 octombrie 2020, solicitând casarea

hotărârii și emiterea unei noi hotărâri, de respingere a acțiunii lui Dobrota Victor.

La 05 noiembrie 2020, Procuratura Generală a RM, a depus cerere de apel împotriva

hotărârii Judecătoriei Cahul, sediul Cantemir, din 07 octombrie 2020, solicitând casarea

hotărârii și emiterea unei noi hotărâri, de respingere a acțiunii lui Dobrota Victor.

Prin decizia Curții de Apel Cahul din 20 mai 2021, s-au respins apelurile Ministerului

Justiției al RM, Procuraturii Generale a RM și a Ministerului Finanțelor al RM.

S-a admis apelul declarat de avocatul Victor Baran, în interesele lui Dobrota Victor.

S-a casat parțial, hotărârea Judecătoriei Cahul, sediul Cantemir, din 07 octombrie

2020, în partea încasării prejudiciului moral, cu emiterea în această parte a unei noi

hotărâri, prin care:

- S-a încasat de la bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al RM, în

beneficiul lui Dobrota Victor, suma de 100000 lei, cu titlu de prejudiciu moral.

În rest, hotărârea Judecătoriei Cahul, sediul Cantemir, din 07 octombrie 2020, s-a

menținut.

Pentru a decide astfel, referitor la apelurile Ministerului Finanțelor al RM, a

Ministerului Justiției al RM și a Procuraturii Generale a RM, instanța de apel a

menționat că argumentele din cererile depuse, sunt declarative și neîntemeiate, care nu

3

își găsesc suport în fapt și în drept, motiv din care le-a respins.

De asemenea, s-a menționat că reprezentanții Ministerului Finanțelor al RM, a

Ministerului Justiției al RM și a Procuraturii Generale a RM au interpretat în mod eronat

prevederile Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998, privind modul de reparare a

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești, or, reieșind din prevederile alin. (1), lit. a),

art. 3 din Legea nr. 1545, coroborate cu art. 6 lit. a) din aceeași Lege, precum și

circumstanțele constatate în cadrul judecării apelurilor, la caz au fost întrunite condițiile

prevăzute de lege, în baza cărora Dobrota Victor, este îndreptățit să beneficieze de

repararea prejudiciului cauzat, în urma acțiunilor ilicite ale organului de urmărire penală

și a procuraturii.

Suplimentar, instanța a menționat că, deși urmărirea penală este un mijloc de

protejare a societății și a statului de la săvârșirea infracțiunilor, și este un mijloc absolut

necesar pentru verificarea circumstanțelor săvârșirii pretinsei fapte penale și acumularea

probelor, totuși acest fapt nu poate îndreptăți acțiunile organului de urmărire penală și a

procurorului, cum ar fi aprecierea greșită a probelor acumulate și întocmirea

rechizitoriului cu trimiterea în judecată a cauzei penale. Or, aceste acțiuni au avut un

impact asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale lui Dobrota Victor, în special

în ceea ce ține de dreptul de a beneficia de prezumția nevinovăției, care reglementează

în mod expres că, concluziile privind vinovăția nu pot fi bazate pe presupuneri și

urmează să se bazeze pe robe.

Curtea de Apel a mai conchis că, Dobrota Victor, a demonstrat temeinicia pretențiilor

sale privind încasarea salariului pentru perioada absenței forțate de la muncă, iar în acest

sens, a considerat neîntemeiate argumentele Ministerului Finanțelor al RM, cu referire

la cuantumul calculat al prejudiciului material cauzat, or, modul de calculare a salariului

mediu, invocat de entitatea apelantă, nu se referă la categoria persoanelor angajate în

temeiul contractului individual de muncă.

În privința încasării cheltuielilor de asistență juridică, instanța de apel a menționat că,

încasarea cheltuielilor de asistență juridică în cazul cauzării prejudiciului prin tragerea

ilegală la răspundere penală, este stipulată în mod expres în art. 7 lit. e) din Legea nr.

1545 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor

de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, care este o normă

imperativă și nu prevede nicio alternativă, iar reieșind din durata totală a procesului

penal și ținând cont de volumul de muncă prestat de avocat, cheltuielile de asistență

juridică, suportate de Dobrota Victor, în cadrul procesului penal intentat împotriva sa în

sumă de 20000 lei, sunt unele reale, necesare și rezonabile. De altfel, instanța de apel a

menționat și despre temeinicia compensării cheltuielilor de judecată suportate de către

Dobrota Victor, în cadrul prezentei cauze.

Referitor la apelul declarat de avocatul Victor Baran în interesele lui Dobrota Victor,

instanța a remarcat că suma de 20000 lei, acordată de către prima instanță cu titlu de

prejudiciu moral, nu este una suficientă. Or, potrivit principiilor stabilite de Curtea

Europeană a Drepturilor Omului, mărimea prejudiciului moral urmează să reprezinte o

despăgubire echivalentă valorilor nepatrimoniale lezate, și nu trebuie să reprezinte sume

excesive în scopul îmbogățirii fără justă cauză.

Din aceste considerente, reieșind din circumstanțele constatate în cadrul judecării

apelurilor, Curtea de Apel a considerat că, suma de 100000 lei, în calitate de prejudiciu

moral, va reprezenta o satisfacție echitabilă pentru Dobrota Victor.

La 01 iulie 2021, prin intermediul serviciului poștal, Procuratura Generală a RM a

4

depus cerere de recurs prin care s-a solicitat casarea deciziei Curții de Apel Cahul din

20 mai 2021 și emiterea unei noi hotărâri privind respingerea acțiunii lui Dobrota

Victor.

La 08 iulie 2021, prin intermediul serviciului poștal, Ministerul Finanțelor al RM a

depus cerere de recurs prin care s-a solicitat casarea hotărârii Judecătoriei Cahul, sediul

Cantemir din 07 octombrie 2020 și a deciziei Curții de Apel Cahul din 20 mai 2021, cu

emiterea unei noi hotărâri privind respingerea acțiunii lui Dobrota Victor.

La 04 august 2021, a fost înregistrat recursul Ministerului Justiției al RM prin care

s-a solicitat casarea hotărârii Judecătoriei Cahul, sediul Cantemir din 07 octombrie 2020

și a deciziei Curții de Apel Cahul din 20 mai 2021 cu emiterea unei noi hotărâri privind

respingerea acțiunii lui Dobrota Victor.

În motivarea cererilor de recurs, s-a invocat că instanțele de judecată au aplicat eronat

normele din Legea nr. 1545-XII din 25 februarie 1998 ”privind modul de reparare a

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești”, or, pentru a dispune încasarea prejudiciului

cauzat, în temeiul legii citate, este necesară întrunirea cumulativă, atât a circumstanțelor

prevăzute de art. 6, cât și a celor prevăzute de art.3, acestea fiind indisolubile și

neputând fi aplicate separat.

De asemenea, s-a menționat că nu orice acțiune a organelor de drept și instanțelor

judecătorești, atrage după sine răspunderea Statului.

Suplimentar, recurenții consideră că acțiunea reclamantului/intimat este neîntemeiată,

deoarece în speță nu au fost constatate temeiurile prevăzute la Legea nr. 1545-XII din

25 februarie 1998 ”privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite

ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești”. Mai

mult ca atât, dreptul la despăgubire apare doar dacă se demonstrează, printr-un act

judecătoresc de dispoziție irevocabil, că acțiunile întreprinse de organul de urmărire

penală sunt/au fost ilegale.

Reieșind din circumstanțele cauzei, prin prisma reglementărilor normelor menționate

mai sus, recurentul remarcă faptul că la materialele cauzei nu există niciun act

procedural definitiv și irevocabil al instanței de judecată sau al organului ierarhic

superior, prin care s-a stabilit ca fiind ilegale măsurile procedurale întreprinse de

organul de urmărire penală.

Prin prisma normei art. 3 din Legea nr. 1545-XII din 25 februarie 1998 ”privind

modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești”, se menționează că este reparabil

prejudiciul material și moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma reținerii

ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de declarație de a nu

părăsi localitatea sau țara, tragerii ilegale la răspundere penală; condamnării ilegale,

confiscării ilegale a averii, supunerii legale la muncă neremunerată în folosul

comunității; efectuării ilegale, în cazul urmăririi penale ori judecării cauzei penale, a

percheziției, ridicării, punerii ilegale sub sechestru a averii, eliberării sau suspendării

ilegale din lucru (funcție), precum și în urma altor acțiuni de procedură care limitează

drepturile persoanelor fizice sau juridice; supunerii ilegale la arest administrativ,

reținerii administrative ilegale sau aplicării ilegale a amenzii administrative de către

instanța de judecată; efectuării măsurilor operative de investigații cu încălcarea

prevederilor legislației; ridicării ilegale a documentelor contabile, a altor documente, a

banilor, a ștampilelor, precum și în urma blocării conturilor bancare.

În această ordine de idei, recurenții au menționat că intimatul nu a fost atras ilegal la

5

răspundere penală și nu i-а fost acordat statut de ”condamnat”, fiind doar în calitate de

bănuit/învinuit de comiterea unei infracțiuni în baza probelor acumulate în cadrul

urmăririi penale, după care, urmărirea penală în privința lui a fost încetată.

Mai invocă că măsurile procesuale aplicate în privința intimatului sunt prevăzute de

legislația procesual penală și urmau a fi aplicate pentru cazul de infracțiune, săvârșirea

căreia îi era imputată, toate acțiunile organului de urmărire penală au reieșit din

complexitatea cauzei, gravitatea faptei și au fost îndreptate în vederea elucidării tuturor

circumstanțelor, asupra vinovăției sau nevinovăției persoanei menționate prin actul de

sesizare, privind existența bănuielii rezonabile de comiterea infracțiunii.

Astfel, instanțele inferioare neîntemeiat au admis pretențiile reclamantului/intimat, în

contextul în care prin prisma prevederilor enunțate rezultă expres că pentru angajarea

răspunderii statului pentru prejudiciul cauzat prin erori judiciare și de urmărire penală,

sunt necesare unele condiții speciale, și anume existența acțiunilor ilicite ale organelor

de urmărire penală, ale procuraturii și instanțelor judecătorești.

În partea ce ține de încasarea din contul bugetului de stat în beneficiul intimatului a

prejudiciului moral, consideră că concluzia instanțelor de judecată este neîntemeiată, or,

prezenta acțiune nu întrunește toate condițiile de aplicabilitate a Legii nr.1545, prin

urmare, nu există nici temei legal de a solicita încasarea acestui prejudiciu, în condițiile

în care intimatul nu a fost condamnat.

Cu referire la prevederile art.434 alin.(1), (2) din Codul de procedură civilă, Colegiul

civil menționează că, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării

hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Cahul din 20 mai 2021, a fost

expediată participanților la proces la 14 iunie 2021, însă momentul recepționării actului

judecătoresc, nu a fost posibil de constatat.

Astfel, în conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, Completul

Colegiului, consideră că recursurile Procuraturii Generale a RM, din 01 iulie 2021, a

Ministerului Finanțelor al RM, din 08 iulie 2021 și a Ministerului Justiției al RM, din 04

august 2021, au fost depuse în termen. (f.d.7, 13, 16 vol.II)

Analizând temeiurile invocate în cererile de recurs, în raport cu materialele pricinii și

prevederile legale, Completul consideră că recursurile Procuraturii Generale a RM, a

Ministerului Finanțelor al RM și a Ministerului Justiției al RM sunt neîntemeiate și

urmează a fi declarate inadmisibile, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului, prin prisma prevederilor

secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul de procedură civilă, sunt strict

6

delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit.

f) din Codul de procedură civilă, în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării

esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor

circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural,

și care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurenți nu pot duce la admisibilitatea recursurilor,

deoarece, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură civilă, în

condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei,

în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel. În acest context este de

menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv

numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursurilor, fiind lipsite de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurenților cu soluția dată de instanța de apel,

precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursurilor, având în vedere faptul că,

rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a

deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de

art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurenților, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acestora cu

soluția dată de instanța de apel și prima instanță, iar argumentele recursurilor nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune casarea actelor judecătorești

contestate.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil

să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată în recursurile

Procuraturii Generale a RM, a Ministerului Finanțelor al RM și a Ministerului Justiției

al RM.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea declarării

recursurilor ca fiind admisibile.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul

de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibile recursurile Procuraturii Generale a RM, a Ministerului

Finanțelor al RM și a Ministerului Justiției al RM.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova,

Judecătorii Galina Stratulat,

Iurie Bejenaru

7